Rodica CIOBANU,Gandul(20 februarie 2009): O bomboana pe coliva bugetului

Cele 7.000 de amendamente la bugetul de stat pe 2009, in medie 13 pe cap de parlamentar, reprezinta recordul absolut national la propunerile de modificare a unei legi. Ieri, dupa miezul noptii, parlamentarii au respins 5.000 dintre ele si au acceptat 2.000, adica dublul numarului total de amendamente aduse bugetului anul trecut, cand au fost admise doar 200. Mare trebuie sa fie foamea de bani a alesilor uninominali, daca si-au infrant proverbiala indolenta si au stat sa inventarieze fiecare biserica, gradinita si camin cultural din circumscriptie! Atat de rea ca pana si Guvernul s-a temut de o revolta si a decis sa-i sature, pe moment, cu 23 de milioane de euro, o „rezerva” descoperita de ministrul de Finante Gheorghe Pogea si impartita parlamentarilor puterii. Dar ce sa faca ei cu numai 70.000 de euro, cand tocmai au avut revelatia Divinitatii prin cele 50 de biserici de reparat in parohia electorala si a unui dumnezeu mai mic, dar nemilos, care-i asteapta la cotitura si se numeste presedinte de consiliu judetean?! Pun o bomboana pe coliva facuta in memoria bugetului, aratand ca raporturile politice s-au schimbat.

In noiembrie 2008, s-a incheiat epoca in care parlamentarul se temea sa miste-n front, cand nu indraznea sa se puna de-a curmezisul vointei partidului si guvernului sau. Disciplina politica era de la sine inteleasa, „soldatii credinciosi” – cum le placea unora sa se declare – avand mai multe sanse la locuri eligibile decat aceia care discutau ordinul.

La dezbaterea unei legi precum cea a bugetului, cele mai multe amendamente apartineau opozitiei, pentru parlamentarii majoritatii calculele Guvernului fiind cele mai bune. Se lucra cu procente din PIB, initiativele personale si de grup politic urmarind cresterea cu 2-3 la suta a fondurilor destinate Educatiei, Armatei sau altor domenii. Astazi, opozitiei liberale i s-au admis 30 de amendamente, restul pana la 2.000 fiind ale coalitiei PD-L – PSD. Se pronunta cifre clare, miliarde si milioane cu maruntisul aferent din coada, si se expediaza precis in circumscriptie, unei biserici sau unui camin cultural. Parca bugetul nu ar mai fi national, ci uninominal. O parte a lui chiar asa este. O bucata a fost repartizata pe numele parlamentarilor majoritatii, ca acestia sa-si lase amprenta in circumscriptie, „sa se vada” ca a facut ceva, iar o alta bucata merge spre administratiile locale, baronii judeteni amenintandu-si senatorii si deputatii cu sanctiuni daca nu aduc bani in teritoriu. Odata cu votul uninominal, controlul de la centru al partidelor asupra propriilor alesi a slabit considerabil, incat Guvernul condus de Emil Boc, presedinte al PD-L, a ajuns sa-si mituiasca parlamentarii ca sa aprobe bugetul. Iar acesta este numai inceputul. Creand precedentul fondului de rezerva la purtator, menit sa satisfaca nu nevoile reale ale comunitatilor locale (au nevoie de sosele, poduri, indiguiri, canalizari, dispensare, in timp ce bisericile pot fi ridicate din donatii, sponsorizari si din mila BOR), Executivul s-a pus la cheremul parlamentarilor cu ambitii electorale, nu al Parlamentului. Iar presiunea din partea acestora si a baronilor, de care tind sa depinda mai mult decat de partid, va creste cu fiecare an, pana nu va mai avea cu ce sa-i potoleasca. Covarsitoarea majoritate parlamentara, cu care numai FSN s-a mai putut lauda, nu-i serveste Cabinetului Boc, ci viceversa: abia acum, dupa 20 de ani, Guvernul este, in fine, controlat.