Dupa ce am fost consultata de catre SAR cu privire la implicatiile crizei economice actuale asupra Romaniei si masurile anti-criza pe care le consider viabile (alaturi de alti 12 economisti), ieri am asistat la lansarea Raportului Anual de Analiza si Prognoza: Romania 2009 – criza economica si statul de drept.
Discutiile ce au urmat au fost aprinse, contradictorii, iar fiecare cuvantator isi apara interesele proprii, in special pe cele sindicale. Capacitatea de a intelege ansamblul si de a gandi stimulentele cele mai eficiente, pornind de la un fel de helicopter view al economiei si societatii romanesti au esuat. Nu mi s-a parut ca dezbaterile au reusit sa adauge prea multa valoare raportului SAR.
Va prezint sumarul acestui raport:
1. Riscul major pentru Romania in 2009 este acela ca urgentele si temerile generate de criza economica globala sa ne faca sa uitam de agenda de reforma si a bunei guvernari. Acest lucru ar fi cu atat mai nepotrivit cu cat mare parte din problemele actuale ale Romaniei se datoreaza proastei administrari a precedentului guvern, iar nu crizei globale. Romania se confrunta in paralel cu criza economica, cu o criza bugetara autoprovocata de guvernul anterior si aliatii sai parlamentari, care a dus la apogeu proastele practici bugetare cronice in administratia romaneasca. Ele sunt detaliate in sectiunea 4 a raportului (pg. 13-27).
2. SAR avertizeaza ca bugetul de stat sau programul anticriză nu vor fi instrumente miraculoase, de natura sa rezolve toate neajunsurile economice din 2009, in conditiile in care capacitatea de a pune in practica proiecte este mica, iar politica fiscala a fost compromisa ca instrument de guvernare in ultimii ani. Actualul deficit bugetar, prognozat pentru anul 2009 de expertii SAR ca dublu fata de estimarea guvernului, a fost cauzat numai pe sfert de scaderea veniturilor datorata crizei, in rest fiind vorba de proasta guvernare si planificare care au precedat-o.
3. In acest context, SAR atrage atentia ca pentru mentinerea unui deficit bugetar sustenabil trebuie intarit controlul asupra cheltuielilor publice, cu precadere cele curente si de personal, mergand pana la inghetarea salariilor in sectorul public. Este recomandata eficientizarea cheltuirii si alocarea banilor in programe multianuale bine gandite. E mult mai important ca acum guvernul sa dea dovada de responsabilitate, decat ca partidele componente sa isi respecte promisiunile electorale anterioare. Populatia va intelege ca nu merita tinute promisiuni care ar duce la deraiarea economiei si adancirea crizei.
4. In acelasi timp, SAR atrage atentia ca bugetul actual se bazeaza in proportie prea mare pe
fonduri europene incerte. Utilizarea acestora este destul de problematica, pe de o parte datorita capacitatii de organizare interna, pe de alta datorita lipsei de progrese clare in lupta anticoruptie.
Daca pana in luna iunie Romania nu inregistreaza progrese reale, iar Parlamentul va continua sa fie principalul obstacol in calea luptei anticoruptie la nivel inalt, UE ne poate retrage o parte din fondurile pentru infrastructura pe care guvernul se bazeaza atat de mult.
5. Romania nu va mai creste semnificativ in anul 2009, avertizeaza expertii SAR, in ciuda unei mari variatii a estimarilor. 2009 va fi un an de cvasi-stagnare in cel mai bun caz, daca se evita riscurile majore. Indicatorii prognozati de expertii SAR sunt mult mai pesimisti decat cei pe care se bazeaza bugetul aprobat de Guvernul Boc (paginile 3-7).
6. Impactul crizei asupra sectoarelor economice este asimetric, dar principalele probleme sunt
scaderea drastica a cererii, blocajele financiare care afecteaza industriile in lant, costul creditului si
volatilitatea cursului de schimb. Sectoarele cele mai afectate par a fi industria auto, sectorul financiar-bancar, transporturile si industria metalurgica.
7. In ciuda asteptarilor ca preturile sa scada, prognozele indica o stagnare sau chiar o crestere (moderata) in toate sectoarele.
8. Somajul va ramine in Romania sub media europeana in 2009, desi exista disponibilizari importante.
9. Guvernul Boc nu are de ales intre a fi un guvern anticriza sau unul anticoruptie. Ambele deziderate trebuie implinite simultan: legatura dintre cheltuiala discretionara si profitul necuvenit
de pe urma conflictului de interese cu actuala situatie economica este documentata prin mai multe
proiecte SAR. Din monitorizarea desfasurata in 2008, a reiesit ca 21 de presedinti de consilii judetene si aproximativ 13% dintre consilieri judeteni aveau probleme de integritate. 2008 a fost si o intoarcere la practica alocarii discretionare de fonduri catre administratiile locale, un alt procedeu care stimuleaza coruptia. Amploarea fenomenului si rolul important al alesilor locali in gestionarea fondurilor europene impun cresterea eficientei instrumentelor preventive si de sanctionare (pag 27-32).
Nota dominanta in 2009 va fi incertitudinea, iar principalele probleme economice vor fi scaderea
accelerata a cererii, blocajele financiare, costul ridicat al creditului si volatilitatea cursului de schimb.
In ciuda dificultatilor, apar acum posibilitati noi de reforma, in special in sectorul public, asa cum s-a
intamplat si in perioada 1997-1998, cand Romania a ajuns in pragul colapsului. De ce n-am folosi si acum criza ca oportunitate? Acesta e principalul mesaj al SAR.
Detalii aici
Loading ...
Merg pe strada de cateva zile si ma tot uit sa-l vad pe Eminescu. Nu, nu am inebunit si nici nu ma asteptam sa-l descopar pe economistul Eminescu. Da, Mihai Eminescu. Acel Mihai Eminescu care, pe langa poezie a mai scris si despre economie.
Poate cineva sa-mi spuna ce a fost schimbat in tara asta de 140 de ani???
“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie… Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
MIhai Eminescu pe la 1870-1889
http://www.sfin.ro/articol_15119/dominatia_banului_international.html
Si acum inteleg: unde esti tu Tepes Doamne……………..
Ma inclin in fata celor care inca mai au mintea lucida, inca mai vor sa faca ceva bun in tara asta si inca mai au taria sa arate cu degetul spre cei misei.
Excelent textul eminescian si de o actualitate revoltatoare. Multumesc, Mihai.
http://www.identitati.ro/Criza.html