De ce rade Traian Basescu? Iata o intrebare la care ganditori mult mai bine plasati ca mine, de la Valentin Stan la Ion Cristoiu, au cautat zadarnic un raspuns fara a-l gasi. Raspuns: pentru ca are un dezvoltat simt al umorului. Ca sa ajungi si sa te mentii presedinte al Romaniei, al acestei eterne si fascinante tari, iti trebuie un simt particular al umorului. Alte calitati sunt dispensabile. si astia ca Stan, care rad doar la glumele lor, sau ca Gadea, care sufera de trista perversitate de a rade doar la glumele lui Stan, nu au cum vedea umorul intregii situatii. De asta, desi, vorba aceea, sunt plini de gratie si talent, presedinti nu vor ajunge, din pacate. Pentru ei.
Culmea e ca si eu cred ca am un pic de umor. Asa am fost crescuta.
De exemplu, pe vremea cand taica-meu avea un Trabant sau pe acolo, care mai avea in plus si gloriosul numar de XX-YY-FWC si lumea facea bancuri de el si intreba: “Ba, n-ai putut si tu sa platesti la militie sa-ti dea un numar mai de Doamne-ajuta, ca doar esti doctor???”, el raspundea intotdeauna ca numarul cu pricina ii placea. Era o descriere corecta a masinii lui de mare valoare, care avea de toate, fara WC. FWC. si frate-meu a condus aceasta masinuta vreo doi ani si sunt convinsa ca faptul ca radea de asta l-a facut un om mare – ceva mai tarziu, e drept.
Cititi, spre exemplu, The Economist de saptamana asta, care are ca articol principal o pledoarie ca Vestul sa salveze inca o data Estul (Merkel pe Vosganian, daca va duce imaginatia), iar dupa aceea priviti-l la televiziunile din RO pe un baiat in costum scumpisor numit Oprescu, o noua valoare sindicala (de la MAE), care ii apara pe functionarii din sectorul public de amenintarea ca pot pierde sporul de periclitate (reprezentat, probabil, de colegii lor din noua guvernare). Cand traiesti, ca mine, intr-o tara fara simtul umorului, unde lumea accepta scaderi de salarii si umbla cu capul in piept, ca, de, etica protestanta presupune ca D-zeu ne-a trimis criza asta financiara ca pedeapsa pentru pacatele noastre, nu stii ce pierzi. Romanii nu au simtul pacatului. Dumnezeul lor e ca Basescu (desi unii nu-l plac, dar sunt in cautarea altuia ca el, Oprescu de exemplu), unul care rade. Rade de ei.
Si ei, fac si ei ce pot. Rad de unii mai fraieri ca ei (daca gasesc pe careva la indemana). Asta rezuma toata filosofia romaneasca si trebuie sa fii un imbecil ghinionist ca Mircea Vulcanescu sa mori ca sa afli care e. Cand te putea briefa orice sofer de taxi, pe banii tai.
Eu cred ca m-as usca de plictiseala la Berlin daca nu as primi periodic stiri umoristice de acasa. Spre exemplu, ca Dan Voiculescu vrea sa intre la Academie. Nu are lucrari ISI, ca departamentul plati nu a aflat inca cine dracu’ e ISI si cat vrea, in schimb are lista celor care ar urma sa il voteze. Ii trebuie mai mult de atat? Hai sa pariem! Sau ca social-democratul cu nume predestinat Toni Grebla il va trage pe sfoara pe pedelistul sef de negocieri la capitolul coalitie, Emil Boc, dand liber retrospectiv la furt pesedistului Micky spaga?
Sau ca domnul Pinalti mai e printre noi si ca pe langa Mitica Dragomir mai are si alte idei de bagat partidul in rahat, cum ar fi Irina Schrotter, o fata cu succes in ale ei, dar care s-a maritat cu un traficant de influenta, si a traficat cu el, iar dupa aceea a avut ghinionul unei condamnari si al unei despartiri! Trebuie sa absolvi la universitatea Clanul Soprano seria I ca sa ai atata putere de predictie.
Altfel, nimic mai usor de prezis! Cine credeti voi ca a pacalit pe cine, Floricel Achim pe Zikolov Marinov sau invers? Va spun eu, amandoi l-au pacalit pe omul nostru din Moscova, care-i plateste de ani de zile mult prea mult omului nostru din Kiev (cumnatu-sau) pentru niste secrete greu de vandut la nivel de subofiter, dar care au fost upgradate brusc de intrarea Romaniei in NATO, astfel incat poate trai din nou intreaga familie extinsa (reteaua), plus SRI-ul, plus verisorul care studiaza sa capete un MBA in Occident!
Eh, trebuie sa fii iubitor de Graham Greene ca Barack Obama sau ca mine ca sa razi la poanta asta. Daca nu, rad serviciile de tine. si mai iau si sporuri de periclitate.
Dar gluma suprema este, desigur, felul in care Romania isi pregateste alegerile europene, aceasta contributie a noastra la rezolvarea deficitului democratic continental. In primul rand, luand in considerare avertismentele noastre ca nu va iesi nimeni din casa, puterea se pregateste sa ne lase sa votam doua zile in loc de una. Sunt prevazatori, dar nu destul. Ca sa votam garnitura care ni se pregateste, eu cred ca mai bine ar fi sa votam in fiecare zi de aici incolo pana in iunie si sa ne fie echivalata fiecare compostare la metrou cu un vot. Nici asta nu ne va servi la nimic daca reprezentantii nostri in Europa continua sa fie Corina Cretu si Rares Niculescu (in timp ce bulgarii il pregatesc pe Mony Passy sa devina sef NATO, iar polonezii pe Radek Sikorski ca un potential succesor al lui Barroso; numai noi ne distram sa jucam la liga dinafara tuturor ligilor!).
Pentru ca diversi oameni cu simtul umorului, ca Monica Ridzi, cred ca fac un mare serviciu familiei Basescu propunand-o pe dra Basescu ca prima odrasla de sef de stat in Parlamentul European. Va dati seama ce ras pe acolo, eu mi-am inchis telefonul deja si am incercat sa conving diversi ziaristi straini ca e mult mai pasionant sa scrie despre criza economica si raportul SAR!
Asta e o mare solutie a popoarelor fara WC, sa razi de rahatul pe care nu ai unde sa-l arunci si esti condamnat sa convietuiesti cu el. Mi se pare mie sau FWC devine un fel de situatie cronica a Romaniei, pe care doar cine are maximum de umor o poate tolera, un om normal fiind mai curand tentat sa se duca mai incolo, convins fiind ca din batalia cu rahatul doar rahatul poate iesi castigator? Ce ramane un mister pentru mine este de ce dam vina pe dreapta italiana ca ne face de… cand, vorba aceea, in Italia exista o stanga sanatoasa care sa se opuna. Numai noi stam patriotici in mijlocul… si credem ca imaginea ne-o strica altii. Nu noi!






se vehiculeaza atatea nume pt parlamentul european: de la Alina Mungiu, Monica Macovei, Andreea Vass la Elena Basescu si Traian Ungureanu.
ce imi atrage atentia e metoda de selectie: numirea/propunerea candidatilor de catre o organizatie etc. mi se pare o metoda nedemocratica si netransparenta in care “candidatii” sunt practic numiti de sefii de partid(pe criterii netransparente).
daca esti in primii 15 la PDL, te-ai ales. asta e miza. sa fii in top15 si sa fii numit de facto. restul e o procedura de vot, o certificare formala…
in Israel sunt alegeri primare pt ordinea pe lista la parlamentare, in State e un sistem de alegeri primare pt colegii uninominale. pana la urma, nu listele si colegiile conteaza, ci sistemul de selectie al candidatilor.
cum poate cineva sa vina cu o agenda reformatoare, anti-establishment, anti- status quo, daca e numit/a de catre establishment, e produsul status-quo-ului? cum se poate produce schimbarea intr-un sistem care se autoregenereaza?
Văd că nu aprobaţi comentariile, dar eu tot scriu.
Stimată domniţă, WC vine de la Water Closet, adică cămăruţă cu apă. Iniţial toaletele nu avea apă şi totul era urât mirositor, de aceea apa care duce totul într-un loc ferit este atât de importantă încât apare în denumire. De ce spun acest lucruri nu foarte elegante? Pentru că duce mai departe cele ce le spuneţi. În timp ce toaleta este un lucru personal, WC-ul este cu totul altceva, ţine de CANALIZARE. Desigur sesizaţi faptul că atunci când spunem canalizare vorbim despre comunitate, toaleta nu mai este un lucru intim, devine comun. Iată cum un banal “flush toilet” începe să devină un fel de obiect filosofic, demn de reflecţie.
Spuneţi:
“Mi se pare mie sau FWC devine un fel de situatie cronica a Romaniei, pe care doar cine are maximum de umor o poate tolera, un om normal fiind mai curand tentat sa se duca mai incolo, convins fiind ca din batalia cu rahatul doar rahatul poate iesi castigator?”
Ei bine răspunsul meu este simplu.
României îi lipseşte canalizarea, adică comunitatea, conlucrarea, încrederea în conaţional…
Desigur, pentru a se înţelege această propoziţie lăsată deschisă, a trebuit să fac şi introducerea un pic neplăcută citirii.
bibliotecaru,
Nicidecum nu evit aprobarea comentariilor. Problema este ca in ultimele doua saptamani am fost atacata virulent de spamuri si a trebuit sa pun filtre dure. Asa se face ca programul ultra-aglomerat, timpul scurt, poate duce la acceptul intarziat si la aparitia comentariului cu un decalaj semnificativ. Ba chiar nu a mai aparut nici un comentariu de zile bune, fara ragayul necesar de selectare si eliminare a virusilor.
Liviu,
Credibilitatea si legitimitatea celor care se vor regasi pe lista depinde exclusiv de capacitatea de a discerne a liderilor. Dupa cum bine spui si tu, sistemul de selectie apare hiperpersonalizat, autoregresiv, in pofida criteriilor declarative corecte. LIDERII isi asuma in integrum responsabilitatea nominalizatilor pe lista, eventual, sub tunurile grupurilor interne de presiune. Batalia cu bunul simt nefiind inca castigata de romani, in general, nu pot decat sa-ti dau deplina dreptate si sa ma conduci la ideea ca merita postat pe blog dosarul meu de candidatura. Doar asa ma pot supune, transparent, opiniilor publicului.
incredibil de cerebral noianul de ganduri!foarte,foarte,foarte inteligent!!!!
Dap, ai mare dreptate. Asa se intampla mereu. Si eu am trecut prin cateva situatii asemanatoare.
Si non e vero, e ben trovato, nu-i aşa?
Povestea cu Trabantul trebuie să fie de după 1992, aşa că Miliţia nu are ce căuta în peisaj. Înainte de 1992, numerele de înmatriculare erau cu cifre, nu cu litere. 2-B-2874, de exemplu.
Referitor la articolul “Victoras ai grija de ANI”, n-ar strica mai multa atentie la documentare, pentru ca Petre Ninosu nu mai face parte din Curtea Constitutionala pentru simplu fapt ca e mort de cativa ani.