Tranzactiile in lume se fac pe baza certificatelor de buna purtare emise de catre diferite institutii internationale, fie ele agentii de rating sau finantatori la nivel global. Din pacate, Romania a demonstrat constant ca nu este capabila sa promoveze pe termen lung politici macroeconomice sanatoase. Propunerile populist-sindicaliste au acaparat nu de putine ori dezbaterea publica. Asa se face ca, inclusiv ultimii ani de crestere economica, cuvintele de ordine au fost risipa si proasta guvernare, coruptia si injustitia sociala reala.
In acest moment, avem o radiografie a perspectivelor economice sumbre si a incercarilor statelor de a gasi o cale de iesire din criza. Avem si un pachet de masuri anticriza. Ceea ce ne lipseste acum este o analiza a impactului crizei financiare si economice asupra sectoarelor economice din Romania, pentru ca ea isi arata efectele la intervale de timp diferite, cu o magnitudine diferita, cu o longevitate a crizei diferita la nivel sectorial. Abia atunci, poti realiza cat de aprig isi infige coltii criza internationala in fiecare sector si poti propune acel pachet de masuri care sa se adreseze direct celor mai dificile problemele identificate la nivel national si care impun interventia statului. Or, este posibil ca in unele cazuri rolul statului sa fie minimal sau chiar nul, iar solutiile corecte sa se gaseasca tot in ograda patronatelor. Aceste lucruri le-am discutat cu Comisia Nationala de Prognoza care lucreaza la o astfel de analiza.
De ce au inceput negocierile cu FMI si CE?
Pentru ca trebuie sa acoperim nevoile de finantare a deficitului extern pe termen scurt si mediu. Continutul si finalitatea acestor negocieri vor fi facute publice de catre Guvern nu peste mult timp. O radiografie a declaratiilor publice o gasiti aici
Preferabil este ca aceste fonduri sa fie puse la dispozitia noastra si sa nu ne grabim a le cheltui, decat in cazul:
- materializarii riscurilor de reducere a intrarilor de capital strain in Romania,
- retragerii masive de depozite pe termen scurt acordate de bancile mama (ceea ce e putin probabil) sau in cazul
- in care intram intr-un cerc vicios: recesiune – nerambursarea creditelor – insolventa bancara.
De fapt, scopul major al acestei negocieri este sa aratam mediului de afaceri intern si international ca, in cazul unui risc de vulnerabilitate extrema, noi putem sa oprim efectul de domino.
In caz contrar, inflatia mai mare la noi decat in zona euro (ceea ce inseamna o putere de cumparare mai mica a monedei nationale), deficitul mare de cont curent (care implica o cerere mare de valuta pe piata), precum si ratele si dobanzile scadente la datoria pe termen scurt si mediu vor pune o presiune de necontrolat asupra cursului de schimb. Deprecierea valutei trebuie evitata, pe cat posibil, in aceasta perioada, iar un imprumut extern ne-ar ajuta sa nu repetam experienta din anii 1997 – 2000, cand deprecierea leului de la 4000 lei/dolar, la 8000 lei/dolar, a fost urmata de un alt salt rapid la 16.000 lei/dolar. Acest imprumut extern ne poate da si ragazul sa valorificam momentul favorabil pentru reforme profunde, pe fondul crizei economice europene, imposibil de coordonat rapid si eficient in vremuri normale.
Avantaje ale acordului cu FMI:
- Cel mai important avantaj tine de cresterea credibilitatii Romaniei pe piata internationala a capitalului.
- Reducerea riscului deprecierii masive si rapide a leului, cu consecinte negative pentru populatie, in sensul saracirii sale drastice.
- Reintroducerea monitorizarii politicilor economice ale Romaniei (prima conditie pentru garantarea a ceea ce FMI numeste “good track record of sound macroeconomic policies“).
Dezavantaje ale acordului cu FMI:
- Devine oficial: Romania are o problema pe care trebuie sa o rezolve.
- Conditiile convenite pot fi nepotrivite ca intensitate sau ca natura pentru Romania. Forta de persuasiune si de lobby a Guvernului Romaniei va fi hotarator in acest sens.
- In cazul Romaniei, acordurile cu FMI au o proasta reputatie din cauza incidentelor sale asupra standardului de viata, date de inghetarea salariilor, a pensiilor etc.
Multe voci reclama insa ca in Romania exista imprumuturi externe asumate si necheltuite pentru proiectele de investitii. Adevarat! Vedeti fondurile puse la dispozitia noastra pentru justitie sau transporturi de catre Banca Mondiala sau de catre Banca Europeana de Investitii. Realitatea este impardonabila. Or, imprumutul care se negociaza acum cu FMI si CE nu este destinat proiectelor de investitii, ci acoperirii unui gol in balanta externa. Pe de o parte, acest gol este creatde fondurile de valuta de care Romania are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor generate de importurile mult mai mari decat de exporturile de bunuri si servicii. Pe de alta parte, golul este dat de ratele si dobanzile scadente pentru datoriile pe termen scurt si lung, in mare parte apartinand mediului privat.
Loading ...
SLUJBE LA GUVERN: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843095/EDITORIALUL-EVZ-Targ-de-joburi-pentru-incompetenti-la-guvern/
avantajele si dezavantajele unui imprumut se vor vedea in timp . dar ma intreb: tinand cont ca imprumuturile din trecut au redus pe multi ani libertatea de decizie in plan economic,i ca presedintele tarii a afirmat ca un imprumut de la FMI va fi ultima solutie, ca guvernatorul BNR nu este in totalitate de acord cu acest imprumut, oare nu exista presiuni din exteriorul Romaniei sa facem acest pas? Sau poate previziunile BNR si ale altor institutii romanesti de statistica nu sunt corecte?
Eu nu ştiu cum de este domnul Pogea atât de optimist, creştere economică între -1 şi +1,5? După semnalele pe care le am eu din sfera societăţilor comerciale, eu aş aprecia o scădere economică la sfârşitul anului de 15%.
Acordul cu FMI este, practic, un fel de refinanţare pentru împrumuturile mai vechi, mutând în lanţ banii de colo-colo. Eu nu cred că se poate supravieţui, în cazul în care această criză durează doi sau trei ani, fără o inflaţie de 25% pe ani sau o scădere a veniturilor salariale, a pensiilor, a tuturor veniturilor.
Din câte am înţeles eu, se doreşte să se împingă totul pe alegerile prezidenţiale din 2014 unde economia va cădea în subsolul graficelor.
Intrarea României în era monedei euro este din ce în ce mai străvezie, fondurile comunitare s-ar putea să nu mai existe pe viitor, cu atât mai mult o prelungire pentru fondurile de post-aderare la care visează unii oficiali români.
Şi totuşi dinspre finanţe răzbate un aer optimist.
Consider ca doar tarile din lumea a treia din Africa sau America Latina fac apel la acest gen de ajutor. Constat cu stupefactie ca politicienii post-revolutionari au reusit sa ne tarasca in lumea a treia, din care Ceausescu vroia sa ne scoata si as putea zice ca intr-o oarecare masura a reusit. Doar monitorizarea principalelor sectoare, as zice vitale din economia Romaniei ar trebui monitorizate de oameni competenti din exterior…..incepand cu Justitia si Finantele
Pentru D,
http://www.jurnalul.ro/articole/146201/femeile-criza-si-politica
Va rog sa nu mai postati acelasi link la mai multe postari. Va garantez ca le citesc pe toate.
Pentru George, Bibliotecaru si Katrina,
Nicidecum.
Manipularile mediatice cum ca FMI ne-ar cere ceva in detrimentul nostru sau ca vreo presiune externa isi napusteste tentaculele lipicioase asupra noastra sunt multe si alimentate din ratiuni pur politice. Pur si simplu, nu suntem in stare sa producem mult si bine si nici sa cheltuim in limitele date de venituri.
Plapuma prea mare cu care ne-am invelit in anii precedenti trebuie returnata. De unde? Din cresterea impozitelor sau din imprumuturi externe. FMI ne ofera impreuna cu CE acest imprumut in conditii de favoare, adica cu dobanzi mai mici decat cele de pe piata mondiala. Pentru asta, dansii ne pun niste conditionalitati. Adica, ei doresc sa se asigure ca noi vom avea politici publice corecte care sa permita rambursarea creditului si dezvoltarea noastra economica echilibrata (sanatoasa).
A mari deficitul bugetar este iarasi o masura gresita. Problema Romaniei nu este nevoia de cheltuieli mai mari mari, ci tocmai risipirea lor in anii trecuti. Cresterea economica a fost puternica, iar castigurile aruncate in proportie de aproape 30% spre cheltuieli neproductive: spre umflarea aparatului birocratic, spre achizitii publice ineficiente, spre cei corupti care s-au infruptat cu multa nesimtire, spre institutii publice complet nefunctionale (e.g. vezi Curtea de Conturi care ar tb sa fie spaima institutiilor publice; in realitate e absenta din peisajul economic romanesc). Aici, Katrina a atins un aspect perfect valabil: justitita si finantele.
@ Andreea Vass
Eu nu am spus nimic despre ce ne impune FMI.
Dacă nu am fost destul de explicit, am să detaliez.
Eu spuneam că împrumutul FMI este un fel de refinanţare ale altor împrumuturi.
Aţi spus, corect, că ne-am întins mai mult decât ne este plapuma. Am avut o creştere economică de tip bulă de săpun bazată pe consum şi creşterea datoriei publice. Acum încep să vină din urmă plăţile care trebuiesc achitate, nu numai cele făcute de Guvernul Tăriceanu, dar şi cele care s-au tot împins de la Petre Roman încoace. Din păcate, pentru că nu există aceşti bani, se face un alt împrumut pentru a plăti împrumutul vechi (pentru că deşi aparent nu se întâmplă asta, până la urmă la aşa ceva se reduce totul). O astfel de tactică duce foarte repede la o îndatorare şi mai mare, pentru că atunci când vom trebui să dăm banii luaţi de la FMI, nu vom avea de unde şi iarăşi va trebui să facem un împrumut, mai mare, şi pe lângă împrumut se adaugă şi costul creditului. Deci PNL a accelerat economia cu preţul îndatorării, pe de o parte, Guvernul PD-L PSD măreşte datoria externă şi mai mult încercând să achite prima datorie şi să stopeze sinuciderea în grup. Oricât ar fi de greu, acest lucru nu trebuie făcut decât atunci când condiţiile refinanţării sunt favorabile (ori este evident că nu este cazul acum).
Când se poate face un împrumut?
Să presupunem că cineva ia un împrumut de 10 mii de euro. Şi aici avem două variante.
1. Creditul de consum.
Se iau cei 10.000 de euro şi se cumpără o maşină pe care o plăteşti în 5 ani cu un preţ al creditului de 3.000 de euro.
La închiderea creditului cel ce a luat împrumutul a investit 13.000 de euro pe o maşină de 10.000 de euro care are, la valoarea stingerii datoriei, o valoare de 4 mii de euro. Deci împrumutul banilor înseamnă o pierdere de 9.000 de euro.
2. Creditul de investiţii
Se iau 10.000 de euro şi se cumpără un utilaj de producţie pe care îl plăteşti în 5 ani cu un preţ al creditului de 3.000 de euro.
La închiderea creditului, cel care a luat împrumutul a investit 13.000 de euro. Dacă investiţia a fost profitabilă, atunci ea a scos în cinci ani cel puţin 13.000 euro şi un leu. După 5 ani investitorul are un utilaj de producţie de 8.000 de euro (utilajul se amortizează mai greu decât produsele de consum) dar şi o afacere care va scoate alţi cel puţin 13.000 de euro în următorii 5 ani. Nu există nici o pierdere a banilor (împrumutul s-a achitat prin folosirea utilajului) ba chiar există câştigul de 8.000 de euro şi un câştig viitor de 2.600 euro pe an.
Se înţelege deci că un credit de consum duce inevitabil la pierdere economică. Un credit de investiţii devine rentabil în măsura în care la finalizarea perioadei de rambursare investiţia se amortizează total, “îşi scoate banii”. Este evident că în acest caz FMI acordă un împrumut pe care îl folosim pentru a plăti consumul, este evident şi că refinanţarea ce va fi făcută nu va avea cum să aibă parametrii mai buni decât finanţarea ideală, costurile vor fi deci oricum mai mari. FMI poate rezolvă astăzi o situaţia grea dar va provoca o problemă foarte mare o dată ce va trebui să înapoiem împrumutul.
Spuneţi:
“nu suntem in stare sa producem mult si bine si nici sa cheltuim in limitele date de venituri”
Aveţi dreptate, perfectă dreptate. Din păcate soluţia este… oameni daţi afară din sectorul bugetar.
Ce se întâmplă când dai afara oamenii în grup?
Mai întâi trebuie să le acorzi salarii compensatorii, apoi ajutor de şomaj, ajutoare sociale.
Contract colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 Art. 80, (3) Pentru situaţia în care se efectuează concedieri colective, părţile vor negocia acordarea de compensaţii băneşti cu respectarea prevederilor legale şi/sau ale contractelor colective de muncă aplicabile.
Codul Muncii, Art. 67. – Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Aceste fonduri pot reprezenta şi salariile pe un an. În concluzie concedierile colective, dacă sunt făcute în condiţiile legii, costă statul la fel de mult, plus că nu mai are acei oameni la dispoziţie.
Eu aş fi curios să ştiu care sunt măsurile Guvernului pentru a se face bani, trei luni de “economii” am sesizat, acum parcă se simte nevoia despre nişte venituri din care să faci economii. Ori eu, până acum, nu am sesizat nici un fel de soluţie prin care se împiedică prăbuşirea economiei. După cum spuneam, la nivelul percepţiei mele asupra “economiei văzute de aproape” economia are o scădere de 15%, cel puţin. Industria mare, cum este de exemplu siderurgia, pare că trimite şi ea oameni acasă… soluţii?
M-am tot gandit si eu, in perioada asta, la problema FMI, mai ales ca am si redactat o mica sinteza…
Totusi, dincolo de argumentele generale gen “credibilitate externa”, exista impresia ca banii trebuie aruncati in infrastructura, ca altfel va trece si mandatul asta fara sa simtim niscaiva km de autostrazi, ca tot incearca Pogea sa ne convinga, in brav derapaj keynesist, de “forta” multiplicatorului cheltuielilor publice…
Oricum, chiar deficitul de cont curent ne arata ca leul era, cumva, supraevaluat… si erau necesare corectii pe curs…
Apoi, cand guvernul cauta sa acopere, cu banii contribuabilului, pasive ale mediului privat… nu stiu, dar suna, asa, indulgent fie spus, a “contrangeri bugetare slabe”…
Mai vorbim, ma preocupa si pe mine subiectul!