Codex politicus lanseaza pe blogul sau o intrebare buna: Pe cine votam la PE? dupa care curg intrebarile garla:
“Ce faceti voi acolo, in mod exact? Adica, bun, interpelari, rapoarte, intrebari si alte frumuseti, daca nu chiar niste lobby pe ici si colo, dar as vrea o descriere in afara textului clasic. Cat de des va duceti la Bruxelles? Stati la hotel? Luati taxiul catre PE? Cunoasteti oamenii de acolo? Aveti un birou, consilieri, ceva? Il gasiti gata-mobilat? Ce culoare are mocheta? Aveti mocheta in birou? Cum incepe ziua, cat frecati menta si cat munciti? Si la CE? Cum va imbracati? Duceti dorul de acasa? Cum vorbiti cu alti europarlamentari? Unde? La ce actiuni sau activitati participati? In decursul unei saptamani, unde va duceti, cu cine va vedeti? Aveti net pe telefonul mobil, va controlati emailurile? De ce muncesc consilierii vostri asa mult pentru banii pe care-i primesc? Voi cat munciti pentru ce primiti? Vi se pare justificat salariul? V-ati adus vreodata parintii sa va viziteze la Bruxelles? Familia? Sunt mandri de voi? Cum gestionati relatia cu partidul de acasa? De ce puii mei e goala sala atunci cand vorbiti? Ce faceti voi acolo? Aia cum afuma porcul?”.
Mihnea te-ar prinde pozitia de bun jurnalist! In nicio emisiune la care am participat nu mi s-au pus intrebari atat de bune. Multe dintre reactiile celorlalti colegi, cu raspunsurile lor concrete, le gasiti aici
Eu am optat pentru a povesti despre o zi memorabila.
17 decembrie 2007 – Prima mea zi la Parlamentul European. Ma copleseste. Incepe totul cu dovada eficientei sistemice intr-una din cele mai abile birocratii din lume: ne-au ridicat de la aeroport fara sa ne anuntam sosirea. Imediat cum iesi de la check-out te asteapta o gasca de soferi ai PE care au pozele cu europarlamentarii care isi anunta sosirea, respectiv cu noii veniti pe care ei ii asteapta de la sine (cu pozele lor, inclusiv, primite prin e-mail in prealabil de la partidele nationale).
Continua apoi cu ferestrele de sticla care imbraca cladirile, la numar cam cate stele sunt in Calea Lactee. Coridoarele sunt infernal de lungi. Cladirea e somptuoasa si primul cuvant pe care trebuie sa-l inveti este hemiciclu (sala unde au loc dezbaterile si sedintele plenare).
Ne inregistram, ne acreditam si in minutul urmator ne indreptam spre propriile noastre birouri. Toate cele trebuincioase ne sunt furnizate si instalate in maximum o ora. Ma simt tare mica, dar foarte importanta 
). Adresa de e-mail a aparut repede dupa instalarea calculatorului. Zbarnaie a functionarime, capcana pe care eu vreau sa o evit.
Vreau sa evit si simbioza dintre mine si avion, dar mi-e imposibil. Doua saptamani pe luna le impart intre Bruxelles si Bucuresti, cu exceptia uneia singure pe luna cand Strasbourg-ului ii revine acel prim rol.
A patra saptamana a lunii se presupune ca lucrezi la biroul/birourile de europarlamentar din tara de origine, unde stai de vorba cu cetatenii, cu mediul de afaceri, duci campanii de informare (si nu faci o banala propaganda politica! )) etc.
Toti umbla cocosati de problemele europene si unii chiar de cele globale. Atributiile curg, efectele?!?! Ideile geniale nu le-am lasat acasa, sa vedem insa cum le croim drum prin hatisul administrativ. La suprafata totul straluceste. Daca nu esti insa atent si atingi cu genunchii partea interioara a biroului ramai cu neiertatoare dare de praf. Fug la baie si ma spal repede. Tinuta conteaza, prestanta aidoma. Gandurile trebuie exprimate scurt si la obiect. Nu ai timp de palavre si carcoteli. Multe dintre luarile de cuvant trebuie sa se incadreze in maximum un minut. Altfel esti intrerupt in plen. Te acomodezi urgent la reguli, intri in comitetele de lucru care te asteapta ca margelele si nu apostrofez pe nimeni ca mi-am murdarit hainele.
Sursa: Adaptare dupa fostul meu blog
Loading ...
Multumesc de link si de raspunsuri. Toate cele bune
Andreea, cum te simti langa Lenuta? Ea ce va face in PE, in afara de miorlaieli si intins covorase de catre colegii sai pdlisit? Cristian Patrasconiu spune azi intr-un articol foarte bine:
“Cazul Elena Băsescu are toate datele unei poveşti despre parvenire, despre o ascensiune fulgerătoare şi fără obstacole, despre obedienţă, despre amatorism. Iar lucrurile acestea trebuie spuse, şi nu trecute sub tăcere. Domnişoara Elena Băsescu a urcat fulgerător de repede în ierarhia pedeliştilor. Până la ieşirea dnei Mungiu nu a avut de întâmpinat decât o singură împotrivire – venită din partea acelui tânăr cu adevărat dornic de notorietate, avertizat cu un cartonaş galben la momentul respectiv. A fost propulsată pe lista extinsă de candidaturi pentru europarlamentare, la fel, cu voioşie, cu sprijin puternic şi cu unanimitate. Şi când a fost aleasă în funcţie de conducere la tineretul pedelist, şi acum, când a fost trimisă spre Parlamentul European, a fost încurajată să iasă în faţă, să se impună. A fost încurajată de oameni pentru care obedienţa e virtute supremă. A fost încurajată de oameni pentru care „a face frumos la şefu’” e un stil de viaţă. Din aceste motive, dar şi pentru altele – care ţin de bizara politică de cadre a partidelor autohtone, de reţetele de ascensiune în politică, de pariul rar pe competenţe şi de pariul îndârjit pe amatorism şi pe „pile” – trebuie să vorbim calm, moderat, argumentat, cu bună-credinţă despre situaţia în care se află Elena Băsescu acum.”
SLUJBE LA GUVERN: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843095/EDITORIALUL-EVZ-Targ-de-joburi-pentru-incompetenti-la-guvern/
suna asa de plictisitor activitatile astea…:)
eu as prefera ceva de genu: m-am dus la birou, mi-am verificat mailul, am cautat ceva pe Google, am scris ceva pe blog, dupa care mi-am dat seama ca adevarata putere e la guvernele nationale si nu la parlamentul european…asa ca m-am dus sa mananc niste paste la o terasa in Place du Luxembourg, m-am plimbat prin parc, m-am dus la un muzeu sa casc gura la niste Magritte, m-am dus pe la cumparaturi sa ma relexez, am obosit si s-a facut tarziu, asa ca m-am dus la cina, am mancat niste scoici provensale dupa care am mers la o bere cu prietenii in Grote Markt… sunt obosit si tre sa ma trezesc sa prin Eurostarul pt un weekend la Londra…
cred ca asta mi se pare un mod sanatos de a trai pt un parlamentar european.
Liviu,
Nu si cand numele acelui europarlamentar este T. Stolojan sau cand lucrezi pentru el
In ceea ce ma priveste, nu-mi plac cumparaturile si nu beau alcool, dar ies zilnic la alergat in pauza de pranz. Imi plac cartile si bibliotecile, chiar daca suna atat de plictisitor. Weekendurile fug acasa de fiecare data. Vineri dimineata am cursuri cu studentii mei de la 7.30 pana la 12.00 si asta dupa ce aterizez in fiecare miez de noapte dinspre joi spre vineri, pe la orele 1.00 si reusesc sa adorm pe la 2.00. Apoi, fug la guvern pe unde stau si in timpul weekendurilor pana luni, inclusiv. Punctajele pentru E. Boc cere si discutii cu diferite institutii de prognoza, analiza sau cu mediul de afaceri. Se impletesc toate intr-un program halucinant. Imi place enorm ceea ce fac!
Pentru D,
http://www.jurnalul.ro/articole/146201/femeile-criza-si-politica
Nu mai postati va rog acelasi comentariu la mai multe postari, cu atat mai mult cu cat e doar un link. Va garantez ca le citesc pe toate. Citesc si presa.
andreea,
mereu m-am gandit ca acoperisurile de la ASE s-ar putea transforma in terase, sa fie cateva puburi in campus(ca la LSE, spre exemplu).
ar putea fi intr-o directie gresita.
am glumit. am zis ce as fi eu inclinat sa fac. ideea cu alergatul mi se pare buna(eventual de dimineata).
ideea de a avea cursuri la 7:30(nu am reusit niciodata sa ma trezesc la astfel de cursuri la ASE) mi se pare o greseala… sa ma trezesc la ora asta sa am activitati intelecuale programate… mi se pare un chin. as merge pe un 9-10, ceva relaxant(la standarde occidentale).
cartile si alcoolul nu sunt in opozitie
nu suna plictisitor, suna epuizant…pt guvernul Boc nu sunt sigur ca merita acest efort
nu cred ca e o formula anume, fiecare face cum crede. un program incarcat, intre avioane etc, e de cele mai multe ori interesant…
sa vedem ce iese la europarlamentare…sau la pre-selectie…
Te-am descoperit din intamplare azi pe un site de stiri…ceva in legatura cu FMI-ul si am dat mai departe un google ca sa aflu putin mai mult despre tine! Ma fascineaza de fiecare data cand dau de vreo femeie frumoasa infipta bine in politica…..sunt curioasa care a fost traseul lor si mai ales care e destinatia! Ma bucur sa vad ca mai exista si personaje ca tine si as vrea sa iti cer sfatul….incerc sa am si eu o cariera politica….dar undeva la mijloc m=am impotmolit! Deunazi mi se pusese pata sa particip la europarlamentarele astea….as putea cu putin chin sa fac rost de 100 de mii de semanaturi…dar acum ca e si E.B.A independenta….ce sanse as mai avea eu
)). Intrebarea e urmatoarea: cu un inceput promitator, am terminat Facultatea de Drept, apoi MA in Analiza si Solutionarea Conflictelor, apoi o multitudine de cursuri postuniversitare in afara tarii: Germania, Olanda. Finlanda( toate relatii internationale. stiinte politice)…apoi un job intr=un proiect Phare la Senat, apoi faimoasa functie de consultant la Afaceri Europene in Senat….ce sanse am eu la un post de europarlamentar…sau de fapt la orice post care sa fie cat de cat interesant si care sa imi dea satisfactia ca nu m=am intors degaeaba in Romania…….si de unde fac rost de sansele alea??
Cu drag,
Ana