Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative este perfect justificată, dar nu motivează si rabatul de la calitatea serviciilor publice pe care tinerii bursieri guvernamentali o pot proba
Demarat ca un proiect ambitios de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în anul 2004, în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD – retras din 2007), “Burse Speciale ale Guvernului României” se dovedeşte a fi un eşec lamentabil. Un eşec total datorat indiferenţei. Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative şi de eliminare a sporurilor aiuritoare este perfect justificată şi tare bine venită. Dar ea nu serveşte ca argument la rabatul de la calitatea serviciilor pe care aceşti tineri o pot proba.
148 de tineri străluciţi se adaugă la lista dezamăgiţilor României: 68 – licenţă, 65 – master, 15 – doctorat. Beneficiari ai acestei burse guvernamentale, care au încheiat sau care efectuează studii la universităţi străine de renume, sunt umiliţi de indiferenţa instituţiilor responsabile ale statului român care nu îşi onorează obligaţiile financiare faţă de ei, dar care nici nu-şi deschid porţile administraţiei publice la competenţe lor.
Costurile publice pentru pregătirea lor se ridică la aproximativ 5 milioane euro. Scopul declarat al acestui program a fost stoparea migraţiei creierelor prin oferirea unor oportunităţi tentante tinerilor de elită din România care acceptau să-şi plănuiască o carieră în administraţia publică pe post de «vectori ai schimbării». Într-o primă fază, statul român trebuia să finanţeze cheltuielile acelor tineri acceptaţi la studii în străinătate pe domenii de interes pentru administraţia publică din ţara noastră, urmând ca mai apoi să-şi recupereze investiţia prin plasarea lor pe posturi de manager în sectorul public.
Din motive independente de voinţa bursierilor, niciuna din obligaţiile pe care statul român şi le-a asumat faţă de aceşti tineri nu au fost respectate cu rigoare. Prejudiciile nu sunt doar materiale, ci şi profesionale. De aproape patru luni de zile, bursierii actuali nu şi-au primit alocaţiile conform contractului. Răspunsul permanent la solicitările lor, unele disperate, este că trebuie să aibă răbdare. Disconfortul financiar se împleteşte dezgustător cu cel psihic.
“Mi-am plătit cazarea din surse proprii (a se citi datorii) şi sunt în imposibilitatea de a-mi cumpăra cărţile necesare pentru cursuri ori a mă concentra pe altceva în afară de disperarea provocată de lipsa totală a banilor”- afirma pe 16 februarie 2009, Cristina Stoian aflată la master în cadrul Birmingham University. “Şi eu mi-am plătit cazarea pe ianuarie şi februarie din surse proprii (adică tot datorii), numai că la începutul lui martie vine o nouă sumă de plătit. Dacă dureaza mai mult de 2 săptămâni, nu o să mai am bani pentru absolut nimic. E grav!”, afirmă Raluca Dorobanţu, aflată la studii de licenţă în cadrul University of Liverpool.
Acestor blocaje nu trebuie să le găsim soluţii temporare. În 2007, de pildă, au plecat 29 de tineri la studii în străinătate de patru ani, ceea ce presupune că actualul program trebuie bugetat cel puţin până în 2011. Pe de altă parte, a treia generaţie de beneficiari ai programului şi-a respectat toate obligaţiile contractuale, respectiv întoarcerea în ţară şi efectuarea unui curs la Institutul Naţional de Administraţie. Totuşi, niciunul dintre absolvenţi nu a fost încă repartizat în funcţiile de conducere publice, stipulate atât de lege, cât şi de contractele individuale semnate la momentul plecării la studii. Unii au acţionat statul în judecată, cum este de pildă cazul domnului Cristian Balaban. Unii, foarte puţini la număr, au optat să se angajeze pe posturi administrative inferioare, beneficiind de avantajul locului de muncă anterior în administraţia publică. Cei mai mulţi însă sunt în derivă. S-au pregătit pentru administraţia publică şi trebuie să se reprofileze rapid pentru mediul privat. Noua filosofie de reducere a birocraţiei administrative este perfect justificată, dar nu serveşte ca argument la rabatul de la calitatea serviciilor pe care aceşti tineri o pot proba. Or, în realitate, legislaţia a fost schimbată de guvernul liberal ca aceşti tineri să nu mai poată fi încadraţi conform obligaţiilor asumate de stat anterior. Alţi 8 bursieri au rămas în străinătate şi rambursează acum banii.
Aşa se face că a apărut şi o organizaţie neguvernamentală, Asociaţia Beneficiarilor Bursei Speciale Guvernul României (www.abbsgr.ro), ale căror diligenţe nenumărate pe lângă fostul guvern liberal s-au soldat cu repetate eşecuri, într-un inacceptabil şi interminabil joc al deresponsabilizării instituţiilor implicate.
Guvernul actual este mai responsabil şi trebuie să îşi asume răspunderea noului management public bazat pe competenţe. În acest sens, nu va refuza implicarea în finalizarea programelor altei guvernări. Guvernul actual refuză discontinuitatea serviciilor publice, tăcerea şi tergiversarea la nesfârşit a acestor probleme. Pe scurt, interesul actualului Guvern este să nu dea răspunsurile mult prea târziu.
Loading ...
Vorbim de 150 de tineri?
Aş dori ca şi în România să vorbim despre un program gen Erasmus. Aş vrea şi eu să urmez gratuit o facultate de filosofie, una de ştiinţe politice, una de psihologie… de ce în Europa se poate şi la noi nu? Noi vorbim de 150 de tineri şi de 50% din costuri pentru pregătire profesională…
Eu fac parte din Comisia Bursa Guvernul Romaniei;problema este ca prin lege s-a pornit prost: s-au dat burse pentru licenta (?), sau doctorat (?), cand scopul principal din lege este de a pregati manageri publici. Daca examinezi specialitatile pentru care s-a acordat bursa, constati ca doar 10% sunt legate de managgementul institutiilor publice.In plus, la revenirea in tara, ei nu pot fi anggajati direct(fara concurs) ca manager public, urmare a infiintarii Consiliului Managerilor publici, care cer ca bursierii sa urmeze cursuri de 3-9 lunila INA(?), pentru a se familiariza cu managementul public din Romania(?)In aceasta perioada nu primesc salariu si chiar ar trebui sa plateasaca cursurile( nu exist a reglementare, desi personal am insistet pe langa consilierul lui Tariceanu, D-ul Titieni,inca din 2007).Din pacate si calitatea celor cativa bursieri pe care i-am intalnit, confirma ideea expusa de tine:pretentii prea mari( din pacate bazate pe contract si legea neclara), fata de ce pot oferi.In orice caz, cele 5 milioane euro cheltuite este greu de acceptat, iar rezultatul este dezamagitor
Ce l-ai sfatuit pe primul ministru sa faca in privinta aceasta? Primul ministru ce spune ca este de facut? Si mai ales, cand anume?
Domnule Cristian,
Eu sunt unul dintre bursieri.Nici nu stiu de ce va raspund. Poate ca sunt inca uimit de nepricererea celor care sunt chemati sa ia decizii in tara asta. Spre informarea Dumneavostra. Studiile noastre au fost aprobate inainte de a pleca din tara si au legatura cu administratia publica si Uniunea Europeana. Din cei cunosc pe bursieri, cele doua conditii se verifica. Daca s/a intamplat sa fie acceptati la studii bursieri cu alte profiluri, asta este doar prin grija Dumneavoastra. Apoi nu exista un Consiliu al Managerilor Publici. Banuiesc ca va referiti la Comisia Managerilor Publici, care oricum a fost desfintata. Oricum, voi sunteti competenti sa ne repartizati pe posturi de conducere sau raspundere. Nu ati fost in stare sa oferiti nici macar un post de executie. Pentru aceste considerente consider ca aceasta Comisie funtioneaza degeaba si ar trebui desfiintata. Banii publici trebuiesc cheltuiti cu mai multa responsabilitate.
Apoi, de cand am venit in tara, mi s-a spus ca trebuie sa fac cursuri la INA. Dupa eforturi colosale am reusit sa facem cursurile respective. Nici pana acum nu ni s/au oferit posturi. Pe langa faptul ca a frecventa cursuri la INA este sub nivelul pregatiii mele profesionale, iar atitutinea celor de la INA ca trebuie neaparat sa facem cursuri, asa numite de adaptare, cursuri care nu iti poate duce nici un avantaj real, m-a scarbit enorm(INA s/a luptat enorm sa aiba un drept exlusiv in sustinerea acestor cursuri, dupa care sa abuzeze de pozitia de nonopol pe care o are). Insa ceea ce ma ingrijoreaza este totala necunostere a situatia juridice a acestei burse din partea celor chemati sa o aplice. Noi nu trebuie sa dam examen ca sa intram in administatia publica. Ar fi un nonsens. Noi suntem evaluati in stainatate la cele mai inainte niveluri si doar Comisia, din care si Dumnevostra faceti parte, ar trebui sa mai aiba un cuvant de spus in privinta evaluarii noastre. Angajarile in administratie sa fac, in majoritatea cazurilor, prin pile personale sau pe linie de partid. Chiar unul de la voi de acolo, asa cum scria presa, a primit mita la angajare. Si ne spunea ca noi suntem niste privilegiati ca noi vrem sa fim angajati fara examen, desi toti ceilalti dau examen. Probabil se gandea la banii pe care ii are de pierdut cu angajarea noastra.Imi dau seamna ca i-am fi facut o “concurenta neloiala”. Cum sa vi tu cu ideile tale si sa incerci sa schimbi ceva in tara asta, fara sa treci pe la noi sa te “vamuim noi putin”?”Asta e tarlaua mea!”.
Spaga si prostia caracterizeaza in mare parte administratia publica din Romania.Cum credeti ca am putea face noi cariera in astfel de locuri? Ceea ce am cerut noi este perfect legitim si este recunoscut in orice tara europeana.
Un lucru este sigur. Cu cat trece mai mult timp, cu atat noua ne este mai bine. Angajati la cei mai buni angajatorii privati din tara. In Bruxell. In America. In Anglia.Acolo unde de altfel voi doar tanjiti sa AJUNGETI. Cei care ati fost chemati sa schimbati ceva in tara asta si nu stiti cum sa va mai justificati esecul!!!
Un lucru demn de Dumneavostra ar fi sa va dati demisia si sa restitutiei eventualele indemnizatii de sedinta(in cazul in care ati primit asa ceva) Eu asa as fi facut. Consider ca ar fi sub demnitatea mea sa detin un astfel de post. Dumneavostra?
Cristian,
Esti ori rau voitor, or total dezinformat. Cum poti afirma ca bursierii au fost trimisi doar la studii de licenta si doctorat, cand marea lor majoritate (45%) au facut studii de masterat? Si chiar si asa fiind… trebuie sa inteleg ca cei care termina un doctorat la cele mai bune universitati din lume sunt “incompatibili” cu Administratia publica din Romania? Cel putin “interesant” acest punct de vedere! Iar in legatura cu aprecierea dvs privind nivelul profesional al absolventilor… este bine sa subliniati ca este doar propria dvs apreciere! Nu aceeasi evaluare a facut-o piatza privata care ne-a angajat pe salarii bunicele, asa “incompetenti” cum suntem! Ca si colegul meu, cred ca “insistentele” dvs pe langa liderii influenti ai vremii, au fost doar de forma… prin urmare nu s-au soldat cu niciun REZULTAT concret! Sper ca, atunci cand se va investiga acest caz de abuz al autoritatilor publice, sa se “analizeze” si (in)activiatatea Comisiei Bursa Guvernul Romaniei din care cu mandrie afirmati ca faceti parte!
@Bibliotecaru: programul Erasmus este un program de mobilitate ce ofera posibilitatea studentilor deja inmatriculati la o institutie de invatamant superior sa studieze la o alta, din strainatate, partenera cu institutia “mama/home”. Stagiul Erasmus este de max. 1 an universitar si pana in acest moment este disponibil la nivelul studiilor universitare si de masterat. Pe langa aceasta, exista si mobilitati Erasmus pentru cadrele didactice universitare, mobilitati de perfectionare ce sunt guvernate de aceleasi legi ca si cele pentru studenti… deci nu poate fi vorba de “facultate pe gratis”!
Andreea
In primul rand, eu nu vad utilitatea acestor burse de tip comunist, de ce statul roman sa subventioneze studiile unor oameni ? O diploma, oricare ar fi culoarea ei, este o optiune personala, nu o obligatie. Adica unii vor sa’si faca o cariera pe banii contribuabililor ? Personal, m’as simti jenat sa vin cu asemenea pretentii, mai ales ca detinerea unei diplome nu este o garantie a competentei…..
E de datoria actualului guvern sa sisteze orice forma de subventie si Burse Speciale.
Am să mă exprim mai clar, pentru cei care nu-mi înţeleg exprimarea.
Ideea numărul 1
“Aş dori ca şi în România să vorbim despre un program gen Erasmus.”
Ideea numărul 2, fără legătură cu Ideea numărul 1
“Aş vrea şi eu să urmez gratuit o facultate de filosofie, una de ştiinţe politice, una de psihologie… ”
Ideea numărul 3 care are legătură cu Ideea numărul 1 şi Ideea numărul 2
“de ce în Europa se poate şi la noi nu?”
Andreea, doresc sa-ti multumesc pentru faptul ca te-ai aplecat asupra acestui subiect, ca l-ai gasit important si ca ti s’a parut relevant sa-l aduci si la cunostinta altora–numarul si substanta comentariilor pare sa confirme interesul
nu doar pe blogul tau, ci si in alte media unde a mai aparut…
lasand deoparte scrierile colegilor mei, Sergiu si Simion, te rog sa-mi dai voie, Andreea, sa explic, in cateva cuvinte, cum inteleg eu acest program–poate fi util si pentru Cristian, si pentru Katrina
o fac aici, la tine pe blog, pentru c’aici m’astept sa fie citit intregul pomelnic–in alte parti, n’ar fi avut nimeni rabdare 
de la inceput, clarific faptul c’am candidat pentru aceasta bursa in toamna 2005; dupa ce-am obtinut bursa, am candidat pentru un program de masterat; dupa ce-am fost acceptat la masteratul de afaceri publice europene de la universitatea din maastricht, am urmat cursurile sept 2006–aug 07…
inca din feb 2007, cu 6 luni inainte de intoarcerea acasa, am inceput sa-mi caut de lucru la o institutie publica din romania–cand am gasit-o si ne-am inteles asupra obiectivelor noastre comune, am pus pe picioare un proiect, pe care sa-l coordonez la intoarcerea in tara… proiectul mi-a servit, in egala masura, ca lucrare finala in modulul 5 din cele 6 ale masteratului… mi-am obtinut diploma pe 31 aug, pe 3 sept eram la bucuresti, iar pe 1 oct, dupa eforturi sustinute, am inceput sa lucrez, in institutia care m’a acceptat, pe proiectul pe care l-am considerat reciproc avantajos–si eu, si institutia, si comisia bsgr…
n’a fost usor, insa eu am avut initiativa, eu am fost proactiv, eu am redactat aproape toate hartiile necesare si argumentatia legala… am izbandit si-am dobandit! ce?!? un lucru pe care mecanismul de repartitie trebuia sa mi-l dea, din start, conform legii si conform contractului… dar eu stiam ca nu ma pot baza pe managementul public din institutiile romanesti si, pentru ca am vrut sa ma pun la dispozitia sectorului public din romania, s’ajut la reforme si la restructurare si la reconstructie, am pus eu osul la treaba…
dovada incapacitatii sistemului public de-a absorbi oamenii care chiar isi doresc sa faca treaba sta in cel putin doua evidente:
((
1–dupa numai 10 luni am fost nevoit sa demisionez, pentru ca proiectul meu lancezea, nefiind inteles de “sfintisorii” carora “seful” nu le-a comunicat nimic despre rolul meu in institutie, importanta si necesitatea proiectului, obiectivul pe care acest proiect urma sa-l atinga;
2–majoritatea colegilor mei, absolventi bsgr care s’au bizuit pe mecanismul de repartitie (in care eu n’am avut incredere de la bun inceput, considerandu-l drept veriga slaba a intregului program bsgr), n’au primit nici o oferta, nici chiar la 2 ani dupa intoarcerea in tara
acum, si eu lucrez in sectorul privat, mai exact in sectorul nonprofit, cu acelesi organizatii neguvernamentale cu care am mai lucrat si-nainte de-a pleca la bursa… personal, nu ma deranjeaza, traiesc multumitor… dar ma frustreaza ideea ca statul roman, din taxele luate si de la mine, si de la tata, si de la ceilalti garanti ai contractului meu, si de la Cristian si Katrina, s’au cam dus pe apa sambetei
atsa e o pierdere nejustificata! ar fi trebuit sa putem profita de pe urma acestei investitii, cu totii!!!
din nefericire, statul roman a facut o investitie de pe urma careia nu stie cum sa castige mai departe
investitia in resursa umana este una din cele mai importante pe care le poate face o echipa de management–insa incapacitatea de-a capitaliza o astfel de investitie conduce la pierderi mai mari decat simpla pierdere a banilor investiti, pentru ca se pierde increderea in echipa manageriala, se pierde coerenta echipei, se pierde vremea si se pierde posibilitatea de-a mai face proiecte profitabile ori, macar, cu valoare adaugata 
ca sa nu mai zic ca se pierde oportunitatea de-a fi investit banii in altceva…
prin urmare, eu cred ca proiectul bsgr a fost o idee buna! banii investiti in 500 de oameni, nu doar 150 (pentru ca exista si proiectul paralel, numit yps, nu doar proiectul bsgr!), puteau contribui la dezvoltarea unei mase critice de oameni noi, care sa modifice _atitudinea_ in managementul public romanesc… daca se reusea fixarea lor in pozitii cheie din administratia centrala, reformele s’ar fi realizat mai rapid, mai lesnicios, si-ar fi condus la rezultate certe in descentralizare, absorbtia fondurilor europene, numai lucruri bune
dar s’a gresit
si la conceptie, si la executie 
programul este conceput in doua trepte majore:
1–treapta dinaintea repartitiei, care cuprinde recrutarea, selectia, aprobarea, contractarea, trimiterea oamenilor la studii, finantarea studiilor, monitorizarea progresului academic, dupa care se incheie cu intoarcerea bursierului, decontarea tuturor cheltuielilor, integrarea absolventului in sistemul administrativ (prin cursurile de la INA, de exemplu) si validarea lui pentru initierea reformelor in administratie;
2–treapta din urma repartitiei, care cuprinde incadrarea pe post, executarea atributiilor din fisa postului (cu alte cuvinte, diligentele de “reformare a sistemului”), raportarea si monitorizarea periodica a progresului profesional, evaluarea periodica a performantelor si, in cele din urma, finalizarea obligatiilor contractuale–fie prin fixarea absolventului in sistem, fie prin despartirea cu lacrimi in ochi si promisiuni de prietenie vesnica…
dupa cum se vede, momentul cel mai important al intregului program pare sa fie repartitia, pentru ca este balamaua/tzatzana dintre cele doua trepte… in treapta a doua, nu s’a facut nimic
(( in treapta intai, lucrurile au mers cand bine, cand prost–din pacate, acum, merg extrem de prost 
(( insa repartitia, cuiul lui pepelea al acestui proiect/program bsgr, a ramas perfect neatins(a) de mana vreunui vrajitor, care sa-l(o) faca sa functioneze, sa dea rezultate–macar _niste_ rezultate, daca nu chiar rezultatele asteptate/scontate 
((
prin urmare, Katrina, poti sa consideri ca a fost gresit intreg programul si nu gresesti cu mult–insa da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine asupra intentiei, pentru ca, in opinia mea, intentia a fost foarte buna… apoi, Cristian, poti sa consideri ca selectia/recrutarea a fost defectuoasa, insa asta nu-i un motiv ca intreaga comisie bsgr sa se culce pe-o ureche si sa lase bunatate de bani sa se duca pe apa sambetei–in locul vostru, m’as chinui un pic, sa-mi dau seama ce anume se mai poate salva de la inec, cum anume se pot corecta unele deficiente, cum anume se mai poate profita de pe urma catorva oameni care-au pornit in aventura bsgr cu niste idealuri, cu o urma de entuziasm…
daca se poate recupera, prin beneficii, chiar si 1 milion din cele 5 deja cheltuite, cel putin reducem pierderile! poate c’acum se-nteleg mai bine frustrarile exprimate de Sergiu si Simion… si eu sunt frustrat… dar nu pentru eternitate–am dat la spate, am uitat, ma bucur de primavara
insa mi-ar placea sa fiu parte a solutiei, pentru ca refuz sa fiu parte din problema…
inchei aici, Andreea, multumindu-ti inca o data pentru initiativa si pentru gazduire
sa fie-ntr’un ceas bun! macar de-am avea parte de cineva care sa se lumineze putin si sa refaca acest program din cioburi… daca acel cineva doreste sa ma invite la o discutie pe tema asta, sunt de gasit pe google 
numa’ c’am sa-ncerc sa vin impreuna cu alti cativa colegi din programul bsgr, despre care cred ca-s si mai bine calificati decat mine sa gaseasca o solutie! daca nu, nici un bai 
seara buna si weekend placut! –Codru
Codru Vrabie
De ce credeti voi ca eu, contribuabilul, trebuie sa dau o parte din taxe pentru a va asigura voua viitorul, in timp ce sudorului, strungarului, etc, nu’i asigura nimeni nimic, fiind obligat sa mearga in Spania ca sa’si castige viata la cules de capsuni, care in plus mai contrubuie si la cresterea economica din putinul pe care’l castiga si’l trimite acasa. Vreti sa fiti performanti, faceti sacrificii, strangeti bani si mergeti la specializari, dar nu asteptati pomana. Mai mult de atat, mai asteptati sa mai fiti si repartizati, ca si cand cineva ar avea obligatii fata de voi, pentru ca ati reusit un concurs sau ati obtinut o diploma. In 20 de ani aici, nimeni nu mi’a cerut nicio diploma, pentru ca majoritatea stiu ca nu valoreaza 2 bani, important este sa corespunzi postului. Iti pot da zeci de exemple de diplomati MBA care lucreaza pe linia de montaj, pentru ca nu au fost capabili sa se vanda.
Daca vrei sa discutam despre proiectul tau sunt dispus sa te ajut cu detalii tehnice.
Buna seara tuturor, buna seara amfitrioanei,
Salut Codru (ne stim de pe vremea lui Street Law),
Imi permit sa intervin in discutia asta, pe care am gasit-o absolut intamplator pe net, contribuind cu relatarea unei intamplari din istoria personala si cu cateva sfaturi.
In 1999, cand Romania era ca vai de capul ei (nu ca ar fi cu mult mai bine acum…), macinata de somaj si de precaritatea mediului de afaceri (asa cum va fi iar, in curand…), am facut parte din echipa Ministerului Culturii insarcinata sa invete de la niste experti danezi ce este si cum se face educatia permanenta. Nu ca noi, romanii, nu am avea traditie in asa ceva (Iorga si Spiru Haret fiind in fruntea ei), dar se stie ca scoala daneza de educatie permanenta e cea mai buna din Europa.
Rolul micii echipe din care faceam parte (si care era formata din cativa oameni tineri, toti avand intre 24 si 35 de ani) era sa se deprinda cu educatia moderna a adultilor, sa ia exemple de organizare institutionala, pentru a ajuta apoi, in Romania, la definirea unui program national de educatia adultilor. Rolul Ministerului Culturii era important aici deoarece dispunea de reteaua caselor de cultura, care ar fi putut fi transformate cu minim efort in centre culturale comunitare. Ministerul Educatiei nu avea asa ceva si nici nu fusese in stare, in 10 ani, sa produca macar un program viabil de reconversie profesionala pentru valurile succesive de someri.
In fine, ca sa nu o mai lungesc, statul roman a cheltuit cu noi, daca tin bine minte, echivalentul a vreo 300.000 DKr (sau 700.000?!…) iar mie mi-a platit chiar si o sedere la Copenhaga si in Nordul Danemarcei, unde am umblat ca un catelus pe langa managerii danezi care m-au invatat, in aproape 2 saptamani, o gramada de lucruri. Asta era in 1999. Capatasem experienta aceea nu pentru ca o cerusem, ci pentru ca efectiv statul ne adunase in echipa si ne trimisese acolo din proprie initiativa. Ei bine, trebuie sa stiti ca pana in toamna lui 2000 toata echipa noastra fusese demantelata si in Ministerul Culturii nu mai exista departamentul de “educatie permanenta”. N-are rost sa explic acum de ce… uite de-aia.
Statul a cheltuit, asadar, o gramada de bani cu 4 insi pe care i-a calificat un an de zile ca si experti in educatia adultilor, in formarea formatorilor si in management. Dupa care ne-a ars un sut in fund care ne-a proiectat pe fiecare care incotro. Ok! Orice sut in fund e un pas inainte, stiti cum se spune. In timp s-a dovedit ca pierderea a fost a statului, nu a mea. Eu am ajuns binisor, am o firma pe care am condus-o numai asa cum am invatat de la danezi, ceea ce m-a ajutat sa intru binisor si stabil in criza asta financiara de pe urma careia multi concurenti de-ai mei deja au iesit din afaceri. Mai mult, chiar daca ar fi sa trag obloanele pravaliei, eu personal am motive sa nu am nici un fel de stress de natura materiala, dupa 7 ani de business. Ei, strica statului sa-mi foloseasca _el_ competentele manageriale? Probabil ca nu! Ar fi stricat statului sa aiba acum o politica definita de educatie permanenta, 10 ani de experienta, de reconversie profesionala, cu criza asta care se adanceste din ce in ce si provoaca mii de someri in fiecare saptamana? Probabil ca nu! Ok. Si eu ce dracu’ sa fac daca ei nu sunt sanatosi la cap?
Primul meu sfat, asadar, e sa nu va mai cramponati de ideea copilaroasa ca veti fi angajati de stat, daca (sau _pentru ca_) statul roman v-a platit studiile. Obisnuiti-va cu ideea ca statul roman _nu e sanatos la cap_. Eu m-am obisnuit de mult si ideea, ca sa va zic sincer, imi este confirmata zi de zi, ceas de ceas si-n proportie de masa, dupa vorba tovarasului Lenin. Mi-a fost confirmata nu mai departe de ieri, cand am auzit o tovarasa-doamna de la Min. Finantelor ratzoindu-se la televizor la Moise Guran si radeam in hohote auzind ce tampenii debita cucoana.
Al doilea sfat e sa profitati cat puteti de slabiciunea asta a statului si sa va vedeti linistiti de treburile voastre. Ati facut studii in strainatate, pai asta e un avantaj, oricand se gaseste un loc pentru voi in mediul privat, oricat ar fi criza de grea. Sigur, nu veti incepe din prima ca “sefi”, pentru ca in mediul privat se munceste, nu se freaca ridichea, si poti sa ai 10 diplome, ca tot de jos vei porni, si nici nu vei ajunge “sef” daca nu esti in stare sa definesti niste obiective, sa sudezi o echipa, sa mentii linia unui proiect, sa identifici punctele slabe ale unei organizatii, sa “mirosi” oportunitatile pe termen lung ale pietei pe care te misti etc. Dar in nici un caz nu merita sa te dai cu capul de pereti pentru ca niste tampiti au cheltuit aiurea banii contribuabilului, inclusiv ai parintilor tai, cu tine. In orice business exista notiunea de “pierderi asumate” si in business-ul numit Romania trebuie sa ne asumam faptul ca exista tampiti care isi bat joc de banul public. Asta e Romania! Asa a fost pe timpul lui Eminescu, asa a fost in perioada interbelica, asa a fost in timpul comunistilor, asa e si acum.
Sigur, Romania se poate schimba, si puteti sa va continuati visul bovaric al “shefiei la stat”, dar eu am dubii. Patania voastra e dovada vie ca inca se fac lucruri aiurea, fara sens, fara un scop bine definit, fara a masura rezultatele si obiectivele in vederea unor evaluari care sa se lase cu prime sau cu taiat in carne vie. Eu personal, de exemplu, cred ca astia care au pastorit un program in urma caruia statul a cheltuit 5 milioane de euro pentru pregatirea – sa zicem – unor specialisti in crescut dropii la zoo, si la zoo nu avem nici macar un asemenea specialist, ei bine, pe astia i-as da afara urgent.
Daca nu m-as fi simtit (oarecum) aproape de voi si de problemele voastre nu as fi postat mesajul asta kilometric. Sorry.
@Andreea – Nu-ti e jena sa spui ca de 4 luni de zile studentii nu si-au mai primit regulat bursele si apoi sa spui ca “Guvernul actual refuză discontinuitatea serviciilor publice, tăcerea şi tergiversarea la nesfârşit a acestor probleme.” ?
Nu-ti e rusine ca din postura de consilier de Boc sa tot scrii articole critice la adresa stapanilor, dar fara sa te dezici vreodata de ei?
O dovada in plus, daca mai era nevoie, ca in PDL notiunea de rusine pur si simplu nu exista, precum si o dovada a oportunismului tau personal.
Am primit un semnal. L-am inteles. Empatizez cu usurinta cu studentii si cu cei afectati de un sistem nefunctional. Este de datoria fiecarui om de buna credinta sa semnaleze problemele pe care le observa nu pentru a taia capul cuiva, ci pentru a incerca sa le rezolve. Pe de alta parte, fac parte dintr-o echipa. O echipa care cu bune si cu rele, fara a pretinde ca e perfecta, incearca sa rezolve problemele. Nu am stapani si nu ma dezic de echipa din care fac parte.
Cel mai simplu lucru care se poate face este sa inchizi ochii si sa mergi mai departe cu capul plecat. Atitudinea dusa la extrem presupune chiar demisia si asumarea interesului personal ca virtute. Or, eu am optat de la bun inceput pentru acumulare continua, pentru libertatea de exprimare si de dezbatere, pentru asumarea ideilor in care cred, in interesul romanilor. In acest sens, o spun clar si raspicat: nu-mi doresc o natiune sub-culturala, o natiune care marginalizeaza valorile sau care sa fuga ca potarnichile prin lume doar pentru ca nu suntem in stare sa ne coalizam si sa functionam ca o echipa.
Rezultatul? Primul ministru va sta de vorba cu studentii, foarte probabil, in cursul saptamanii urmatoare.
Andreea, spiritul tau critic este laudabil, mai ales cand lupti pentru o cauza care ti se pare dreapta. Din punctul meu de vedere, al contribuabilului, consider ca este o cauza injusta, iar PM ar trebui sa stea de vorba si cu “partea vatamata”. Solutia aleasa pentru “specializarea” unora este discriminatorie, mai ales acum, cand fiscul vrea sa impuna impozite forfetare IMM-urilor, asemanatoare cu darile la turci.
Probabil in acest domeniu ar trebui sa’ti concentrezi eforturile si spiritul critic, mai ales ca specialitatea ta iti permite sa intelegi cat de negativ va fi impactul pentru economie. In timp ce toate tarile ajuta IMM, Romania mareste darile………jenant….
@ Katrina – Uita-te putin in urma si vei vedea ca impozitul forfetar are la origini discutia legata de optimizarea impozitarii “frizerilor, zidarilor, ospatarilor” si altor mici meseriasi, din dorinta declarata de a aduce in zona “alba” cei 20% din PIB care constituie economia “neagra”.
Printre altii, Andreea a fost una dintre cei care au adus subiectul in dezbatere, de mai multe ori…
Apoi, uita-te aici: Hotnews – impozit forfetar si numara cati dintre cei de pe forum, cu firme mici din categoria “mici meseriasi”, declara ca isi vor inchide firmele si vor incepe sa lucreze la negru.
Problema cu cei din guvernul actual este ca ei provin din tot felul de structuri care nu au nimic de a face cu economia de piata. Sunt oameni ca si Boc, Basescu, Udrea, Stolo, Pogea, etc. adica oameni care nu au condus o firma decat eventual in momentele in care aveau de dat niste shmenuri legate de stat, deci habar nu au ce inseamna sa-ti bazezi succesul pe munca din greu, ca si intreprinzator. Basescu a avut o fabrica de inghetata care a dat faliment, dupa care s-a axat pe afaceri imobiliare, unde a intrat pe profit din momentul in care a devenit primar. Stolo a avut ceva hotel care e vai mama lui pana si in ziua de azi. Pentru Boc, notiunea de economie se rezuma la cu cat are mai multi bani azi fata de ieri.
Cam astia sunt oamenii. Dupa prezidentiale se va schimba totul, ca nu mai iese Basescu, dar pana atunci inca ar mai fi vreme sa se dea multe palme la rahat si sa ne intoarcem undeva la nivelul anilor 90.
@Andreea, eu iti multumesc inca o data pentru aducerea subiectului in prim-plan
@Lucian, te salut
imi pare bine sa te gasesc din nou 
nu stiam de experienta ta, insa nu ma mira 
statul este un prost manager, indiferent cine ar fi la putere 
(( dupa cum ai vazut, insa, eu nu-mi permit sa profit de slabiciunea statului–dimpotriva, il incurajez sa profite el de mine, de investitia pe care a facut-o… daca n’o face in timp util, obligatia mea contractuala se prescrie, iar statul ramane si cu banii luati, si cu buza umflata 
@Katrina, revin la faptul ca nu disput credinta ta in modelul eronat pe care-l urmeaza un astfel de proiect… insa, atunci cand pui problema cu strungarii, cred ca gresesti
adica mi-e teama ca nu duci rationamentul pana la capat–iti explic cum vad eu lucrurile:
daca sunt patron de firma care are nevoie de strungari, pun mana si cotizez la un program de formare profesionala a strungarilor, pentru a ma asigura ca am de unde angaja strungari priceputi… insa daca sunt decident public si am nevoie de manageri publici, ce fac?!? ma uit pe piata educatiei si ce vad?!? ca circa 60% din absolventii de administratie publica nu se angajeaza in sectorul public, pentru ca nu sunt suficient de bine calificati
ma-ntreb, pot eu, statul, sa trec peste capul autonomiei universitare si sa le impun facultatilor de administratie publica un anumit standard?!? raspunsul este, categoric, nu
atunci, cum pot face eu, statul, sa impulsionez aceste facultati sa-mi dea, in timp util, “marfa” mai buna?!? impulsionez competitia, ca altfel nu se poate!!! in egala masura, eu statul ma nevoie de manageri publici mai repede decat se poate adapta/impulsiona piata educationala, asa ca bag mana-n buzunar si investesc, exact ca firma care avea nevoie de strungari 
in acest fel au aparut cele doua programe–bsgr si yps…
si-nchei, Katrina, cu o observatie: eu nu-i cer nimic statului! statul mi-a cerut mie!!! eu m’am gandit si-am acceptat ce mi-a cerut statul… am candidat si-am dovedit ca statul poate avea incredere in mine… m’am dus si m’am educat, asa cum isi doreste statul, pentru a ma-ntoarce si-ai rezolva statului problemele pe care le voia rezolvate… si-apoi, crede-ma, am facut sacrificii, am devenit performant, m’am specializat si-am dat inapoi, cu varf si indesat, _inainte_ de-a lua bursa guvernului–nu am asteptat, nu am primit, nu mi s’a oferit pomana…
te rog sa nu confunzi lucrurile: eu nu ma caciulesc, in fata statului, sa ma repartizeze, ci ma-ntreb, in naivitatea mea, de ce nu se foloseste de investitia pe care a facut-o?!? si-apoi, din moment ce exista o lege care-l obliga pe stat sa ma/ne repartizeze, as vrea ca statul sa-i dea socoteala fiecarui contribuabil despre felul in care-si indeplineste obligatiile–cred ca aceasta dorinta a mea e perfect compatibila cu interesul tau de cetatean si contribuabil
iar daca statul considera c’a gresit cand a adoptat legea din 2004, nu-l opreste nimeni s’o abroge… daca face acest ultim lucru, iti satisface tie dorintele, Katrina
dar abrogarea nu-l scapa de respectarea obilgatiei pe care deja si-a luat-o in 2004 fata de cetateni… si-n nici un caz nu-mi poate cere mie sa dau banii inapoi, pentru ca, daca stiam ca urma sa-si abroge propria lege, eu nu m’as fi bagat in acest joc/contract… cel mult, imi poate cere sa-mi termin perioada de 3 ani de munca in sectorul public, pe care, culmea!, eu chiar vreau s’o indeplinesc 
iar in postarea precedenta am explicat de ce cred eu ca nu pot, adica unde cred eu ca este problema si-am si aratat o posibila solutie 
scuze, iar m’am intins la vorba/scris… seara buna si-o saptamana cu-mpliniri
–Codru
@Horea- Problema cu munca la negru nu este de azi sau de ieri, iar guvernantii actuali au incercat si ei sa solutioneze problema, dar nu cu “ustensilele” adecvate. Introducerea impozitului forfetar este o arma aficace de descurajare, dar nu a evaziunii fiscale ci a initiativei intrprinzatorului particular si va avea ca efect intensificarea muncii la negru a micilor meseriasi. E bine stiut ca o crestere a taxarii veniturilor creaza o economie paralela subterana, care este foarte dificil de controlat, mai ales intr’o tara ca Romania, unde coruptia este un lucru cat se poate de normal.
Nu vad cum un alt presedinte ar putea schimba ceva in acest sens, atata timp cat puterile lui sunt limitate prin Constitutie, deci prin schimbarea lui Basescu s’ar putea sa ai o deziluzie; sper ca ai observat cat e de usor sa gasesti motive pentru demiterea unui presedinte, dar imposibil, pentru demiterea celorlalti politicieni…….
Dar hai sa revenim la economie; In loc sa trimita oameni pe banii publici, pe la scoli prin Occident, mai bine ar trimite cativa “specialisti” in diferite tari ca sa se documenteze la fata locului, sa vada cum au rezolvat altii problema evaziunii fiscale si sa facem si noi ca ei, in loc sa incercam sa reinventam apa calda…..Ceea ce cred eu, este ca nu exista vointa, pentru ca daca s’ar dori cu adevarat combaterea evaziunii fiscale, majoritatea politicienilor si “oamenilor de afaceri” si’ar pierde tot ce au reusit sa agoniseasca prin jaf…
@ Katrina – Draga mea,
1. Evaziunea fiscala pana la un anumit punct este o falsa problema. Ce ma intereseaza pe mine ca 4-5 milioane de Romani saraci fac evaziune fiscala de cate 100 de Euro pe luna, ca sa aiba din ce trai? Acei bani se intorc in consum si vor fi taxati de la retaileri, si alti furnizori de servicii si bunuri de consum. Problema de fond este crearea unui tip de comportament si anume – fiecare sa-si plateasca in mod cinstit taxele, iar aici chiar s-au inregistrat progrese mari de cand cu cota unica, facilitatile pentru microintreprinderi si chiar de dinainte, de pe vremea guvernului Bombo, cand au inceput sa se ofere facilitati firmelor de IT.
2. Daca guvernul actual nu intelege punctul 1 si face praf tot ce s-a realizat pana acum, atunci guvernul trebuie schimbat. Acest guvern este in schimb un guvern FSN, inscaunat si condus de Basescu. Ca atare, ca sa schimbi guvernul, schimbi Basescul. De altfel, e doar o chestiune de timp. Personal cred ca nici nu va mai ajunge in turul doi.
3. Citeste ce a scris Lucian Sarbu mai sus. Trist dar se pare ca adevarat. Am trimis specialisti in Danemarca si apoi le-am dat suturi in fund. De altfel, Boculetzul a inceput prin a da afara functionari, fara discriminare. Ulterior a venit si a spus ca ii da afara doar pe cei care beau cafea iar mai apoi ca ii da afara pe cei care taie frunza la caini. E clar ca omul e pierdut. Pe mine nu ma poate convinge nimeni ca omul asta si cei care il inconjoara, lucreaza in cunostiinta de cauza. Dimpotriva, aproape tot ce fac e o aiureala. Mai bine ar juca septica si ar lasa lucrurile sa curga de la sine.
@Codru,
“ma-ntreb, pot eu, statul, sa trec peste capul autonomiei universitare si sa le impun facultatilor de administratie publica un anumit standard?!? raspunsul este, categoric, nu ”
Rolul unei facultati ( a invatamantului superior in general) este sa pregateasca specialistii de care economia are nevoie, printr’o planificare riguroasa, in functie de nevoile pietei, ori daca nu poti sa impui specializarea cadrelor dintr’un anumit segment al economiei, nu vad ce rost ar mai avea sa plateasca profesorii. Mai mult de atat, specialistii formati in exterior, vor fi nevoiti sa adapteze informatia acumulata acolo, la specificul local, in functie de legile si politica locala…….Esti constient ca New York-ul si Parisul se administreaza diferit…
imi cer scuze, Katrina, da’ de-aia s’a-ntamplat revolutia–pentru ca planificarea riguroasa functiona mai prost decat lipsa oricarei planificari… nu statul plateste profesorii, ci piata fortei de munca… mai devreme sau mai tarziu (mai degraba tarzior, ca piata de la noi pare sa functioneze pe alte principii), invatamantul va produce specialistii de care chiar este nevoie in economie–ca sa se-ntample mai devreme, este nevoie de impulsionarea/stimularea pietei, abia asta fiind lucrul care se face “diferit” (adica _bine_) la new york si la paris, ca sa merg tot pe exemplele tale, desi eu as fi dat altele
ciao!
@Horea
“Ce ma intereseaza pe mine ca 4-5 milioane de Romani saraci fac evaziune fiscala de cate 100 de Euro pe luna, ca sa aiba din ce trai? ”
Intr’un stat de drept toti sunt egali in fata legii si toti ar trebui sa beneficieze in mod egal de serviciile statului pentru care platesc taxe si impozite. Cand se face bugetul se tine cont de intrarile de bani din impozite si taxe, ori daca oamenii nu’si platesc datoriile catre stat, e normal ca nici statul sa nu poata plati datoriile catre cetateni. Asta a fost doar un curs de fiscalitate 101, problema dureroasa este maniera in care actualul guvern vrea sa elimine IMM-urile, dovedind ca nu’i capabil sa administreze activitatea de colectare a impozitelor. Metoda de impozitare forfetara exista inainte de 89, cand PCR nu prea agrea initiativa particulara, iar din cate constatam, cei care s’au gandit la aceasta masura, o cunosteau bine pe cea comunista.
Parerea mea este ca actualul guvern este incapabil sa administreze treburile tarii.
@katrina
Am citit cu atentie toate posturile tale si remarc doua lucruri :
1) Nu esti la cestiune! Ai deturnat discutia in directia evaziunii fiscale si a impozitului forfetar… care nu au nicio legatura cu subiectul initial… asta daca nu consideram, in sens f larg, ca toate subiectele sunt legate. Ceea ce nu e fals, dar sunt convins ca e mult mai util sa propui aceste dezbateri in alt loc, chiar pe acest blog, dar la alt articol…
2) Argumentele cu care combati (_pe subiectul principal) sunt confuze, contradictorii sau irelevante! O sa iau cateva exemple :
quote>>>O diploma, oricare ar fi culoarea ei, este o optiune personala, nu o obligatie. Adica unii vor sa’si faca o cariera pe banii contribuabililor
De acord cu prima fraza. Dar legatura celei de-a doua cu prima?…nu o vad. Sistemul de burse de studiu in strainatate exista peste tot in lume. El presupune un principiu simplu: statul/entitatea privata finanteaza selectiv persoane, capabile din punct de vedere intelectual/profesional, dar fara resurse materiale, pentru efectua studii/stagii in tari dezvoltate, deoarece considera ca investitia este profitabila. Modalitatea de recuperare a investitiei poate fi expres prevazuta intr-un contract de acordare a bursei (cazul BSGR) sau NU (cazul burselor de studii ERASMUS, de exemplu, unde se considera,probabil, ca acei bani care finanteaza educatia, perfectionarea profesionala a unui individ performant, nu pot decat sa se intoarca inzecit in societate)
quote>>>Mai mult de atat, mai asteptati sa mai fiti si repartizati, ca si cand cineva ar avea obligatii fata de voi, pentru ca ati reusit un concurs sau ati obtinut o diploma. In 20 de ani aici, nimeni nu mi’a cerut nicio diploma, pentru ca majoritatea stiu ca nu valoreaza 2 bani, important este sa corespunzi postului. Iti pot da zeci de exemple de diplomati MBA care lucreaza pe linia de montaj, pentru ca nu au fost capabili sa se vanda.
Nu stiu unde s-a afirmat vreodata ca bursierii asteapta sa fie repartizati PENTRU ca au obtinut o diploma? Nici pe departe! Ei asteapta sa fie repartizati pentru ca DETIN niste COMPETENTE care, considera ei (naiv, poate) CORESPUND POSTULUI ! Diploma, in sine, este o conventie sociala, asa cum sunt si banii, ea are o valoare simbolica. Eu sunt de acord ca, in Romania, atat diplomele cat si concursurile, nu mai au mare valoare, desi nu cred ca aceasta este o stare de NORMALITATE! In plus ar fi ridicol daca am reduce competenta, inteligenta, experienta unui individ la o simpla diploma! Nimeni nu a sustinut asta aici! Sau poate ma insel ?!
In ceea ce priveste zecile de diplomati MBA care lucreaza la lina de montaj, “pentru ca nu au fost capabili sa se vanda”. Sincer, cred ca bravezi ! Daca imi poti da 3 astfel de exemple in postul viitor, ai reusi sa ma uimesti! Si inca ceva, pentru tine ” a nu reusi sa te vinzi” este sinonim cu “a fi incompentent”, sau “a nu te descurca”. Pentru mine sunt lucruri diferite!
quote>>>In loc sa trimita oameni pe banii publici, pe la scoli prin Occident, mai bine ar trimite cativa “specialisti” in diferite tari ca sa se documenteze la fata locului, sa vada cum au rezolvat altii problema evaziunii fiscale si sa facem si noi ca ei, in loc sa incercam sa reinventam apa calda
Aici chiar ai fost genial pentru ca dezvalui CHEIA de bolta a intregului tau discurs virulent! Faci o distinctie fenomenala intre “oameni” (trimisi pe bani publici SA STUDIEZE in Occident) si “specialisti” (trimisi pe bani publici SA VADA cum au rezolvat altii problema)! Ca si cand prima categorie este incompatibila cu cea de-a doua!
Concluzia mea, poate un pic exagerata, este ca tie nu iti place sa se reinventeze “apa calda” (ex. “principiul burselor de studii in strainatate”) cu o singura exceptie, atunci cand esti tu insuti inventatorul.
@Simion Ilie
Nu stiu ce gasesti confuz in parerile unui contribuabil care considera ca banii pe care’i plateste guvernului pentru anumite servicii in schimb, sunt aruncati pe fereastra. De fapt ma intreb, oare argumentele mele sunt confuze, sau cel care le citeste e confuz, neacordandu’le destula atentie, iar irelevante pentru ca sunt pozitionate impotriva intereselor beneficiarilor asaziselor burse speciale ?
ERASMUS este doar un program de schimb intre universitati, care nu poate depasi 12 luni, iar comparatia intre “burselor speciale” cu bursele ERASMUS este putin exagerata, mai ales ca scopul programelor este total diferit.
Orice investitie in invatamant este profitabila, de aceea se i si aloca un buget destul de important, dar investitia in “burse speciale” este o investitie prea riscanta ca sa poata fi considerata rentabila, este ceea ce pe la noi se numeste capital de risc, pentru care se cer garantii substantiale.
Nu pot sa’ti satisfac curiozitatea in legatura cu diplomatii MBA care nu’si exercita meseria, pentru ca sunt “peste balta”, unde fiecare se descurca singur in cele mai multe cazuri.
“Ei asteapta sa fie repartizati pentru ca DETIN niste COMPETENTE care, considera ei (naiv, poate) CORESPUND POSTULUI !” Diploma, in sine, este o conventie sociala, asa cum sunt si banii, ea are o valoare simbolica ”
Pai inafara de diploma obtinuta, ce’ar putea sa’i faca sa creada ca detin niste competente, neavand nicio experienta in “campul muncii” ? In cele mai multe cazuri, diploma este doar un criteriu de preselectie, nu o conditie esentiala de angajare. Cred ca esti de acord cu mine ca o persoana cu o diploma “inferioara”, plus experienta de cativa ani este net avantajata in fata alteia cu masterat, doctorat, dar fara experienta.
In privinta “cheii de bolta” de care vorbesti, probabil n’am fost destul de explicit, crezand ca vei fi capabil sa faci distinctia intre “specialisti” cu experienta si studenti, iar notiunea “sa vada” fiind echivalenta cu un schim de experienta, “vazand” la fata locului cum fac altii, in timp ce ceilalti, “studentii” raman doar la stadiul de definitii si teorii…..
Am remarcat pe pagina WEB, ca dupa terminarea studiilor finantate de stat cu burse speciale, n’ai reusit decat niste lucruri banale, care puteau fi facute si fara o asemenea investitie. In momentele de sinceritate fata de tine insuti, consideri ca exista un retur de investitie, in cazul tau ?
Pingback: Andreea Vass » Blog Archive » Situatia bursierilor din programul “Bursa speciala Guvernul Romaniei” a fost rezolvata partial
am inteles problema cu ,bursa speciala guvernul romanieu’ dar ce facem cu programul YPS unde ciclul 3 bursieri 2008/2009 au absolvit de 5 luni .au un contract cu statul prin care sunt obligatii sa lucreze pentru guvernul romaniei in administratie tinp de 5 ani.si nu au voie sa se angajeze in alt domeniu dar nici guvernul nu se grabeste sa-i angajeze.
vali,
O alta ciudatenie guvernamentala. Voi cerceta sa vad de unde provine blocajul.