Mare parte din străbunicii mei, toţi bunicii şi părinţii mei s-au născut în comuna unui erou, Bobota, judeţul Sălaj. Am copilărit pe aceleaşi plaiuri. Astăzi, 6 iunie, cu o zi înainte de alegerile româneşti pentru Parlamentul European, îl comemorăm pe domnul Corneliu Coposu la casa memorială din Bobota. Este românul care a refuzat să tranzacţioneze principii. Este politicianul care a ales să servească românii şi nu să se servească. De curând s-au împlinit 95 de ani de la naşterea acestuia.
Afirmarea cauzei româneşti în Transilvania
Născut la Bobota, pe 20 mai 1914, ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu (avea studii în străinătate şi doctorat, fiind specialist în aramaică – limba lui Hristos) şi al Aureliei, născută Anceanu. Întreaga familie militează pentru afirmarea cauzei româneşti în Transilvania. În casa lor din Bobota avuseseră loc întâlniri importante pentru Partidul Naţional, iar tatăl său a fost închis la Vác, Szegedin şi Budapesta sub acuzaţia de înaltă trădare.
Liceul îl face la Blaj, facultatea la Cluj (drept), unde îşi ia şi doctoratul (1934). În 1945 e ales preşedinte al filialei PNŢ Sălaj şi secretar general adjunct al PNŢ. Până la capătul vieţii a păstrat un profund ataşament pentru locurile natale. În 1944 publică, la Bucureşti, Ţara Sălajului.
“Umbra” lui Maniu
Corneliu Coposu şi Iuliu Maniu se cunosc la Bădăcin. Erau vecini, iar familiile erau prietene. În 1930 devine şeful de cabinet al lui Maniu. În 1937 devine secretar personal al acestuia. În 1940 primeşte titlul de secretar politic, pe care îl va păstra până la arestare.
“Dacă Ionel Brătianu este (…) fondatorul României Mari, încarnarea energiei ei constructive, Iuliu Maniu este conştiinţa normativă a acestei Românii, întruparea virtuţilor ei, constructivă în domeniul normelor, nu al instituţiilor, scăpându-le din mână, pe acestea, dar opunând degradării lor o intransigenţă etică absolută, victorioasă pe termen lung chiar dacă în plan imediat ineficace.”
“Politica românească a cunoscut ambele linii, a acţiunii şi a evaluării morale a acesteia: Brătianu şi Maniu. Primul din ei a rămas în istorie prin ceea ce a făcut, al doilea prin ceea ce a refuzat să facă...”
“Câţi asemenea oameni a mai avut România, cu greşelile lor cu tot? Un Barbu Catargiu, un Petre Carp, un Corneliu Coposu şi cam atât.”
[Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Buucreşti: Univers 1998, pp. 280-281]
Condamnat la închisoare pe viaţă execută 17 ani şi jumătate de arest
La 33 de ani, Coposu este arestat pe 14 iulie 1947. Acuzat de “activitate criminală împotriva clasei muncitoare şi a reformelor sociale” este ţinut 9 ani în arest preventiv. Judecat abia în 1956, e condamnat la închisoare pe viaţă. În total, a fost închis 17 ani şi jumătate (“6200 de zile, cam 150.000 de ore şi nouă milioane de minute”).
“Aş putea rezuma acest itinerar de puşcărie în felul următor: Ministerul de Interne, Malmaison, Văcăreşti, Snagov, acolo erau nişte case conspirative în care se efectuau şi anchete şi torturi, Piteşti, Ministerul de Interne din nou, Jilava, Malmaison, pe urmă Canal, Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Ministerul de Interne, Craiova, Uranus, Jilava, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu-Săra, staţie finish. Pe urmă Ministerul de Interne şi domiciliu obligatoriu.”
“Trebuie să menţionez că la arestarea mea, în calitate de fost campion de haltere la categoria grea şi fost boxeur amator, aveam 114 kg. La ieşirea din puşcărie mai rămăseseră din mine doar 51 kg. Eram atât de slăbit că nu puteam rezista pe poziţie verticală mai mult de zece minute, leşinam imediat.”
[Corneliu Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru,Bucureşti: Anastasia 1996, p. 33]
PNŢCD: primul partid post-comunist
Eliberat în 1964, Coposu lucrează în construcţii, ca muncitor necalificat, până la pensionarea din 1976. În 1987 scrie o scrisoare Uniunii Europene a partidelor Creştin-Democrate care anunţă renaşterea PNŢ şi cere afilierea sa la UECD. Activitatea subterană de organizare a partidului explică de ce PNŢCD a putut fi primul partid înregistrat după decembrie 1989.
În ianuarie 1990, se opune Frontului Salvării Naţionale care, în pofida angajamentelor, decide să participe ca partid politic la alegerile pe care chiar el le organizase. Deşi refuză să candideze pentru preşedinţie, Coposu devine preşedinte al Convenţiei Democrate Române şi lider al opoziţiei (1991).
Devine repede ţintă a nenumărate atacuri groteşti, total nefondate, menite în fapt să netezească drumul spre putere al lui Iliescu şi al foştilor nomenclaturişti.
Coposu este încarnarea unui stil politic: “încă de la începutul anilor ’90, ‘ne-românesc’, în sensul de ‘ne-valah’, ‘ne-bucureştean’, mai curând ‘ardelean’, implicând prin aceasta, că nici bucureşteanul, nici valahul tipic (…) nu pot aprecia, mai mult încă, nu pot nici chiar înţelege, virtutea, chiar farmecul discret, al stilului atât de ‘Mittel-Europa’ al unui festina lente politic.” [Sorin Alexandrescu, p. 299]
Staţie finish
Moare pe 11 noiembrie 1995, la numai câteva luni după ce primise, din partea lui Jacques Chirac, Legiunea de Onoare a Franţei.
“La un moment dat, într-o discuţie oarecum civilizată cu Iliescu, înainte de a rupe relaţiile cu el (datorită refuzului lui categoric de a dezminţi o calomnie de rea credinţă pe care a lansat-o pe postul de televiziune), într-un elan de sinceritate mi-a spus: ‘Domnule Coposu, dvs. sunteţi un tip intratabil pentru că nu vreţi să fiţi nici prim-ministru, nici ministru, nici preşedinte şi nici nu vreţi să faceţi avere. Deci sunteţi un om foarte periculos şi intratabil’. I-am spus: ‘Dimpotrivă, cred că tocmai dezinteresul meu faţă de onorurile şi demnităţile publice şi faţă de acumularea de avere îmi dă o independenţă care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii’. Zice: ‘Da, dar asta nu e o recomandare pentru compromisurile care sunt obligatorii în societatea românească de acum’.”
“…românul nu se revoltă atunci când îi iei dreptul de a vorbi, dreptul la libertăţile publice, dar se revoltă când îi iei dreptul la pâine. Spre deosebire de francezi, care sunt în stare să organizeze o revoltă în momentul în care li se pare că sunt ştirbiţi de o cât de mică părticică din dreptul lor de a se manifesta. Românului, în schimb, poţi să-i iei dreptul de a se manifesta dacă îi dai pâine. E o deosebire, asta e realitatea!”
[Corneliu Coposu, p. 129]
Loading ...
Sa nu uitam ca Basescu si Stolojan s-au impotrivit taranistilor care doreau reimpropietarirea…
Acest lucru se intampla in anii ‘90.
Diana,
Pot sa-ti raspund doar referitor la reactiile domnului Stolojan, intrucat am avut o discutie pe acest subiect. Dansul vede realitatea altfel si nu s-a opus nicidecum reimproprietaririi: in 1991 l-a invitat pe CC si partidul sau taranist la guvernare pentru a pregati noua Constitutie si primele alegeri democratice. Raspunsul domnului Coposu a fost scurt si direct adresat d-lui Stolojan: “imi puteti garanta ca veti fi total independent de domnul Iliescu?”. Or Iliescu era Presedinte si nu puteai sa garantezi acest lucru. Cu toate acestea, deciziile au fost asumate de catre Primul Ministru si imixtiunea d-lui Iliescu a fost minimala raportata la pozitia sa. Asa se face ca domnul Coposu si partidul sau au stat deoparte. Le inteleg ratiunea si probabil ca as fi reactionat aidoma intr-o situatie similara. Cehii au reusit sa adopte legea prin care interziceau fostii nomenclaturisti sa mai detina functii publice. Noi BA. Pacate multe avem, dar obiectivitatea ar fi bine sa nu ne paraseasca nici o secunda. Ceea ce reprezinta acum PNTCD si presedintele sau Milut (pe care l-am cunoscut personal in dezbateri televizate) sunt adevarata blasfemie la ceea ce inseamna acum Coposu. Un om mare pentru o natiune prea mica raportata la maretia lui.
Si mie mi se pare o blasfemie. PD-ul era orice, numai apropiat de Corneliu Coposu si PNTCD, nu era. Basescu si Roman le puneau tot timpul bete-n roate. Roman striga la mineriada din iunie 1990 din toti rarunchii impotriva PNTCD. Andreea, e jenant ceea ce incerci aici. Iliescu si Basescu au incercat destul sa-l batjocoreasca cat a fost in viata. Lasati-l pe seniorul Corneliu Coposu sa se odihneasca in liniste.
Traian Basescu si Stolojan au fost adversarii lui Coposu. Renunti la PD-L si te inscri la PNTCD?
Stimata doamna, daca nu ati fi scris despre Corneliu Coposu nu as fi stiut cine sunteti. Ma surprind cuvintele dvs. frumoase la adresa modelului meu de om politic, care sunt in contradictie totala cu apartenenta dumneavoastra politica. Ce a fost Traian Basescu, ce a fost Stolojan, ce a fost Blaga, ce a fost Berceanu ?
Cum puteti sa stati langa astfel de politicieni care au “tranzactionat principii” majore si au devenit din partid de stanga in partid de dreapta? De ce nu va depuneti experienta, profesionalismul si energiile pentru renasterea partidului lui Maniu si Coposu si stati langa copilasul FSN-ului.
Este drept, PNTCD-ul nu are nimic de dat. Dumneavoastra trebuie sa-i dati.
Cu parere de rau, alta explicatie nu am.
Articolul D-nei Andreea Vass cu pride o serie greseli pe care le-as numi erori. Spre pildà privitor la studiile de drept si la doctorat. Dacà este nàscut în 1914, cum sà-si fi dat doctoratul la vârsta de 20 de ani (1934)? CC era un tânàr càruia îi plàcea foarte mult sà se distreze si studiile lui au cunoscut unele “întârzieri”. Când, în 1940, a pàràsit Clujul din cauza ocupatiei ungare, nu-si terminase încà licenta, pe care a dat-o ulterior la Sibiu sau la Bucuresti. La 23 August 1944 nu avea încà doctoratul în drept, a càrui obtinere conditiona pe vremea aceea admiterea în barou (în Vechiul Regat cel putin). Se poate sà fi fost sef de cabinet al lui Iuliu Maniu în 1930, dar este de putinà crezare ca un pusti de numai 16 ani sà ocupe o asemenea functie pe lângà primul-ministru al României. În tot cazul, niciunul din apropiatii lui Maniu pe care i-am cunoscut nu auzise de asa ceva. Coposu nu a devenit secretar particular al lui Maniu decât dupà ce avenit la Bucuresti (1940). A fost al saselea secretar particular în ordinea vechimii si a importantei, din càti a avut Maniu în perioada 1940-1947. Primul era Alexandru de Gattenburg, pe locul 2 si 3 veneau fratii Màldàrescu, s.a.m.d.. Coposu era un fel de body-guard – càrora pe vremea aceea li-se spunea “gorile”. În timpul ràsboiului, când Maniu mergea la reuniuni ale liderilor PNT, spre pildà la Niculae Polizu sau la Ion Jovin, Coposu nu lua parte la discutii ci astepta în altà încàpere. De asemenea, la întrevederile care au avut loc între Iunie si Octombrie 1943 la Buftea, între Barbu Stirbey, Iuliu Maniu, Alexandru Cretzianu, Grigore Niculescu-Buzesti si unii diplomati stràini, cu privire la “iesirea separatà a României din ràsboi” (asa i-se spunea atunci operatiei care s’a încheiat cu actul de la 23 August 1944), Coposu a fost la fata locului dar nu a luat parte la discutii si nu a stat la masà cu participantii la aceste reuniuni, asteptându-l pe Maniu în parc. Cel din fratii Màldàrescu care din rândul secretarilor particulari ai lui Maniu era responsabilul cu relatiile diplomatice, lua uneori parte la discutiile de la Buftea.
L-am vàzut (si cunoscut) pe Coposu a doua zi dupà iesirea lui din închisoare, în Iulie 1962, pe o ulità din Rubla, satul în care am avut amândoi DO. Intra în curtea lui Oni Bràtianu, din care eu tocmai ieseam. Era MULT mai gras decât în 1990 când l-am revàzut dupà 26 de ani. În perioada aceea, cu circa 6 luni înainte de eliberare, detinutii erau supusi unui regim de supraalimentare ca familia sà vadà ce bine fuseserà tratati… Înfine, cred cà nu au fost decât câteva zile între decorarea lui Coposu cu Legiunea de onoare si disparitia lui dintre cei vii.
“Doamna” Vass, “competenta” Dvs. consta oare in a va zbantzui sau a va ascunde pe sub scaune in salile de sedinta de prin Europa impreuna cu protectorul Dvs. (cel care ba e intr-o functie, ba nu mai este, ba e pe moarte, ba schiaza)? Mai ganditi un pic inainte de a va pronunta asupra PNTCD si a unor personalitati apreciate in strainatate. Altfel voi proba cum va strecurati pe acolo precum umbrele, iar aici pozati in oameni politici de mare statura – gaunosi, de fapt. Va spun asta cu tot respectul cuvenit pentru un cetatean roman, dar cu imensa indignare pentru marsavul tupeu de care dati dovada, mai ales ca reprezentati, chipurile, o parte a electoratului roman. Sa va fie rusine!
PNTCD nu inseamna domnul Milut, totusi…
“La numai 16 ani, Corneliu Coposu intră la Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat din Cluj. După absolvire (1934), se înscrie la doctorat, pe care îl va obţine peste 3 ani. În această perioadă, devine şi campion de haltere la Clubul Sportiv Universitar.”
Sursa: http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/150_1914_1939/
Importante nu sunt kilogramele domnului Corneliu Coposu, preluate din cartea sa autobiografica, ci moralitatea sa. Din Cartea de aur a rezistentei romanesti impotriva comunismului (autor Cicerone Ionitoiu), inteleg ca maine, 8 iunie, este ziua dvs.. Va urez la multi ani si multa, multa sanatate!
Stolojan a fost omul lui Iliescu. Sa nu uitam acest lucru. In ’94, domnia sa a luat cuvantul intr-o adunare a PDSR-ului (actualul PSD), spunand ca Ion Iliescu este omul potrivit pentru functia de presedinte.
Stolojan a fost premier in perioada lui Iliescu. Acesta a fost desemnat de presedintele PDSR-ului. Nu a fost un apropiat al lui Corneliu Coposu.
Vina este individuala, in schimb responsabilitatea este colectiva. A pune totul pe umerii unui om sau doi devine inutil. Am informatii despre acea perioada doar din lecturi. Diana, le-ai fost pe aproape? Poti sa ne dai detalii concrete?
O teza de doctorat autentica despre biografia domnului Coposu este inca asteptata, cel putin asa reclama domnul Tismaneanu pe blogul sau personal nu demult.
Am o întrebare la care chiar nu ştiu răspunsul (poate pentru că legea nu s-a respectat niciodată pe deplin în România). Ce păţeşte un partid care-şi ignoră cu voluptate prevederile statutare?
http
bibliotecarul.blogspot.com/2009/06/politica-intre-faliment-si-nesimtire.html
22 mil de romani au vazut acele evenimente… la tv.
Increderea mea in mass-media romaneasca s-a atrofiat semnificativ cand vine vorba despre adevar, analiza obiectiva si rectitudine morala.
Este responsabilitatea politicienilor “fabricati” de Iliescu. PDL este un partid format din FSN si liberali frustrati
Nu mă deranjează dacă ţineţi în moderare comentariul meu…
Mai mult mă doare că, dacă s-ar fi respectat statutul şi bunul simţ, astăzi eraţi parlamentar european. Eu consider locul dumneavoastră pe le mijlocul listei un eşec personal. Dacă aş fi bănuit ceva mai din timp…
First. Ai facut o campanie mai buna decat ma asteptam si asta in lipsa unei motivatii directe. Pentru asta te felicit. Tehnic ma refer la faptul ca dupa-amiaza erai pe platou in Zalau iar a doua zi in direct la A3 – admirabil.(Apelul la memorie – Coposu – tot respectul).
Remember. Scriu pentru ca tu reprezinti o speranta – ai structura necesara pentru o activitate politica.
Numai cateva elemente: inteligenta(fondul), educatia (consistenta), ucenicia (esentiala), activismul (important) – toate astea compun in spatiul public un model diferit si in opozitie cu modelul Barbie. Chiar daca in jocul imprejurarilor cautionezi o raspandire a unui gen de rau, sper sa gasesti la un moment dat drumul corect.
Sigur ca nu te-am votat din motivele spuse in alta parte, dar recunosc o constructie individuala corecta.
Sper sa intelegi corect lectia “ne-participare la vot” a concetatenilor. Tu esti obligata de acum, sa-ti asumi tot ce ai spus in campanie – altfel risti sa cazi in greseala mentorului tau(Stolojan) – sovaiala care in perceptia publica este asemanata cu slabiciunea.
Eu Cetateanul nu am sperante tembele, dar nu pot sa nu observ ca incep sa apara pe la colturile “scenei politice” un alt gen de “jucatori”.
Sa auzim de bine Andreea!!!
Andreea, media este un instrument un vehicul de imagine care poate fi folosit in ambele sensuri(vorba lui Tutea despre libertate ca o sfoara pe care te catari sau cobori), depinde de sforari. Majoritatea jurnalistilor sunt niste “produse media” cu termen de expirare care se hranesc din mizga timpului lor.
Inteleg si dilema traiectoriei in politica. Experimentele de a construi fortat oameni politici(URR,PIN) au esuat. Oamenii politici se construiesc natural, chiar daca mediul este unul ostil, viciat. Dar cand a existat un mediu politic favorabil? Niciodata.
As mai observa un lucru. Majoritatea celor care au intrat in politica in ultimii ani au esuat lamentabil. La tine si mai sunt cateva fete noi pare sa se observe o anume rezistenta la “adaptarea la mediu”. Sper sa reusiti mai bine!
Am mai zis cate ceva numa pentru ca mi se pare important ca folosesti cuvinte “expirate”: adevar, moral, obiectiv… Dupa ce se va raspandi ceata or inceapa sa vada toti si o alta lume structurata pe valori.
PSD si oamenii sai incearca un lucru pe care nici Iliescu &co nu au indraznit sa-l faca in anii ’90, anume sa si-l anexeze pe Corneliu Coposu (a se vedea printre altele si comparatiile pe care le face intre Coposu si Basescu Cristian Preda).
Oare a disparut definitiv orice urma de decenta in partidul dvs.?
Erata: desigur, ma refeream la actiunile PDL de a si-l anexa pe Corneliu Coposu.
Nici, nici.