Pe 1 iulie a fost publicat un articol extrem de critic si “periculos” ptr. managementul unei autoritati ce gestioneaza un program operational finantat dintr-un fond european. A stat pe acel site cam 30 de zile, pana cand, intr-o zi, a disparut miraculos, fara urme. Cine oare a dat ordin sa il scoata? Este vreun amestec politic de nivel inalt in acest eveniment sau pur si simplu doar ceva local. Din fericire, am reusit sa salvez articolul pe care il redau in totalitate mai jos. Pana acum cateva zile, acest articol putea fi citit accesand link-ul: “http://www.promptmedia.ro/stiri/1-stiri/13337-bucuresti-cine-sunt-in-realitate-specialistii-straini-care-ne-invata-cum-sa-cheltuim-banii-comunitari- “, acum nu mai este. Articolul in discutie:
“Bucuresti: Cine sunt, in realitate, specialistii straini care ne invata cum sa cheltuim banii comunitari
80736 – 01072009 – De câţiva ani buni, grupuri, grupuleţe de „experţi” străini au început să colinde prin România să ne „înveţe” cum să ne bucurăm de statutul de stat membru al Uniunii Europene şi mai ales cum să accesăm mult-aşteptatele fonduri comunitare nerambursabile destinate pregătirii profesionale a forţei de muncă rămasă pe meleagurile natale. Şi fiindcă prin natura noastră suntem un popor foarte ospitalier, i-am primit cu braţele deschise fără să-i întrebăm nici măcar cine sunt şi ce au făcut în ţara lor de origine. Aşa s-a întâmplat ca la poarta Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse – actualul Minister al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – să bată şi Ruggero Civitarese – reprezentantul firmei Archidata, din Milano, care a fost primit de Cristina Iova, director al Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, fără prea multe întrebări. Acesta s-a pus pe treabă şi, începând cu luna decembrie 2006, Archidata deja oferea asistenţă tehnică în programul PHARE 2004 – „Sprijin pentru Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru pregătirea ca Autoritate de Management a Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”, cu o valoare de aproximativ trei milioane de euro. Mai exact, consultantul italian ne-a învăţat practic cum să administrăm şi să cheltuim eficient fondurile structurale. Dacă reprezentanţii Autorităţii de Management ar fi făcut o minimă verificare a firmei de la care ia lecţii de administrare ar fi descoperit că aceasta nu este nici măcar înregistrată la Registrul Comerţului şi ne punem întrebarea dacă virează taxe şi impozite la bugetul de stat. Ceea ce este interesant, lumea comentează că Ruggero Civitarese nu este o persoană necunoscută justiţiei italiane, din cauza activităţilor nu tocmai „catolic legale” ale asociaţilor juridici ai Archidata S.R.L., adică Expert Italia S.R.L. şi Thinklab S.R.L. -, derulate în implementarea unor proiecte finanţate prin F.S.E. Aşadar, „maestrul”, împreună cu asociaţii săi, îi instruieşte pe angajaţii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cum să atragă şi să cheltuie banii alocaţi de Uniunea Europeană. În aceste condiţii, nu este de mirare faptul că programul operaţional sectorial aflat în responsabilitatea acestui minister a fost printre ultimile aprobate de Comisia Europeană.
Şi pentru că Ministerul Muncii este o autoritate contractantă foarte discretă şi cooperantă, Civitarese, ajuns între timp team leader pe asistenţă tehnică, s-a gândit că ar fi foarte bună continuarea acestei colaborări. Drept urmare, cu concursul directoarei Autorităţii de Management vrea să ofere o „gură de oxigen” conaţionalilor săi de la firma Pirelli Tyres România S.R.L., prin transformarea unui proiect în valoare de 500.000 de euro, destinat perfecţionării salariaţilor societăţii, într-un acord cadru între grupul Pirelli şi M.M.F.P.S., în domeniul formării profesionale, tertip prin care finanţarea prin Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane poate să crească – depinde cât de legal – până la pragul de cinci milioane de euro. Din această colaborare fructuoasă, consultantul italian se alege cu banii, iar fetele din Autoritatea de Management cu excursii în Italia, pentru a putea observa „pe viu” cum ajută F.S.E. grupurile vulnerabile de pe piaţa muncii. Cât despre acei funcţionari din unităţile de implementare a programului, nu este cazul să ne facem iluzii că ne vor învăţa cum să scriem proiecte, pentru că nici ei nu prea ştiu. De fapt, de ce ar fi interesate firmele de consultanţă străine să ne înveţe cum să scriem şi să implementăm singuri proiectele, când ar putea să vină şi, contra unor consistente comisioane, să întocmească dosare de finanţare, fără să mai înfrunte concurenţa locală? – http://www.promptmedia.ro“.
Oare este adevarat ceva din cele scrise mai sus? Daca nu ar fi, de ce s-a evaporat acest articol?

Eu insami abia astept.

P.S.: Sunt curios ce raspuns primiti de la DLAF.

Multumesc pt raspunsul detaliat. Despre egalitatea in fata legii vorbesc. In momentul in care legea specifica impozit zero pe venit pentru cei care au terminat automatica (de exemplu), legea face o discriminare clara intre profesii, implicit paturi sociale, implicit avere.

Dincolo de egalitatea in fata legii (cel putin declarata, ca in practica nu functioneaza), egalitatea in fata finantelor publice este urmatoarea in lista de importanta, ori exact in acest domeniu critic, banii, constitutia nu ne apara, iar guvernele ne mulg cum vor.

Chiar si ajutoarele de stat mi se par discriminante si abuzive. Imbogatesc pe cineva ales de guvern, cu banul meu. Nu ma refer la amaratii cu casele luate de ape, ci la marile grupuri industriale. La programul Rabla, programul reabilitarilor blocurilor, sustinerea monedei (cineva in America e foarte fericit). Ar trebui sa fiu solidar cu cel care-si schimba vechitura pe o masina noua, din contributia MEA la impozit (probabil de zece ori mai mare decat a lui)?

In ce priveste cota unica, da, este un pas inainte, dar trebuie dus mai departe prin anularea exceptiilor de care beneficiaza diferite categorii (inclusiv NGO, biserica).

“(3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.”

Ma bucur ca este in constitutie. Cred ca nu tine insa nimeni seama de asta, o fi in plus.

Cred însă că vă înşelaţi un pic. Constituţia vorbeşte despre egalitate în faţa legii şi nu de legi egalitare.

În cazul taxelor şi impozitelor nu se foloseşte termenul de egal.

ARTICOLUL 56 – Contributii financiare
(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

În sfârşit… Constituţia trimite exclusiv la lege pentru stabilirea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor, ceea ce permite, desigur, stabilirea politicilor economice.

ARTICOLUL 139 – Impozite, taxe si alte contributii
(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.
(3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.

Colateral cu toate acestea, dar în strânsă legătură cu politica de impozite, taxe şi contribuţii mai convenabilă celor cu venituri mici decât cele aplicate celor cu venituri mari, Constituţia defineşte un concept de unitate şi solidaritate.

ARTICOLUL 4 – Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.
(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.

“Teoria filosofică numită egalitarism, care se manifestă nu numai în socialism, comunism, anarhism…

Egalitarismul se referă la egalitatea în faţa principiilor care determină funcţionarea societăţii. Cu alte cuvinte, societatea nu ar trebui să-şi vată membrii structuraţi după criterii care ţin seama de politică, poziţie economică, poziţie socială şi… evident, manifestă prin prisma drepturilor omului”

Foarte frumos! Imi place teoria asta. Insa spune-mi te rog cum ar trebui aplicata aceasta teorie in domeniul… impozitelor si taxelor.

Fiindca in acest domeniu discriminarile sunt acute, desi chiar constitutia sustine faptul ca oamenii sunt egali in fata statului. Nu este aceasta discriminare fiscala chiar anti-constitutionala (Art 16.1)?

Egalitarismul se referă la egalitatea în faţa principiilor care determină funcţionarea societăţii. Cu alte cuvinte, societatea nu ar trebui să-şi vată membrii structuraţi după criterii care ţin seama de politică, poziţie economică, poziţie socială şi… evident, manifestă prin prisma drepturilor omului.

Egalitatea de şanse despre care vorbiţi este născută tot din această doctrină a egalitarismului şi se referă la egalitatea oamenilor în faţa justiţiei şi a legii. Teoretic justiţia nu ar trebui să facă diferenţă între un om cu bani şi un sărac lipit. Evident, omul cu bani îşi permite un avocat mai bun, are o altă poziţie socială… este presupus că un acuzat cu bani are un avantaj faţă de cel fără bani. Nu ştiu exact la ce s-a referit domnul Ion Adrian, de aceea şi îi cer să citeze din doctrină, pentru a înţelege.

“Egalizarea veniturilor” nu s-a produs niciodată în socialismul românesc (nu ştiu sigur, dar nu cred că s-a produs nicăieri). Comunismul urmărea dispariţia veniturilor şi nu egalitatea lor. Statul de plată s-a făcut întotdeauna pe ore de muncă, muncitorii luau uneori bani mai mulţi decât directorii instituţiei la care lucrau, pentru că se adunau sporurile şi orele de muncă… Sistemul de salarizare socialist era bazat pe trepte de salarizare. Sigur că da, acele salarii nu erau negociate, piaţa muncii nu exista… nici acum ea nu este, cel puţin la stat, funcţională. Contractul colectiv de muncă restrânge existenţa unei pieţe adevărate a muncii, negocierea salariului şi, mai ales, a condiţiilor de muncă, nu este nici astăzi ceea ce ar trebui să fie, nici măcar la particulari.

Spuneţi, şi identificaţi foarte bine, “Socialismul teoretic nu doar de cel aplicat, a eliminat posibilitatea de a acumula de a te afirma, de a-ti creste nivelul de trai.”

Aşa este, şi se întâmpla asta pentru că omul din societatea socialistă, cel ideal, filosofic, nu avea drept motor creativ banul, nu se exploata dorinţa de avere, ci conştiinţa unui om superior. Acest om era numit generic OMUL NOU. Nu ştiu dacă aţi sesizat exemplu pe care l-am dat cu cosmonauţii. Un cosmonaut are o altă motivaţie decât banul atunci când se află sus. În acel spaţiu strâmt banii nu au valoare pentru că nu te poţi duce la magazin să cheltuieşti salariu. Motivaţia este alta, supravieţuirea, reuşita misiunii. Fiecare dintre cosmonauţi se bazează pe celălalt pentru a ajunge cu bine toţi acasă. Cam aşa ar trebui să fie şi acel OM NOU pe care socialismul trebuia să-l creeze din omul vechi, alergător după avere şi bunăstare. Dar până la omul nou era nevoie de o stimulare a omului vechi. Ei bine, socialismul a eşuat pentru că liderii au fost primii care şi-au tras nişte vile de protocol, băutură de import, liderii socialişti s-au cocoţat în locul celor împotriva cărora luptau şi au devenit ei, la rândul lor, chiaburi. Dacă mai ţineţi minte lucrarea lui Orwell, Ferma Animalelor, porcii devin liderii animalelor şi pas cu pas modifică regulile pentru a deveni asemeni proprietarului fermei. Mai aproape de noi, liderii de după revoluţie, cei care au strigat cel mai tare împotriva comuniştilor, în mentalitatea lor au luptat pentru a lua locul dictatorului şi nu pentru a democratiza societatea Românească. Astăzi, după ce au trecut aproape 20 de ani de la revoluţie, toţi preşedinţii României au încercat să exercite un control cât mai mare asupra premierului deşi Constituţia era gândită într-o formă democrată prin care preşedintele să nu poate exercita nici cel mai mic control asupra Guvernului. Toţi preşedinţii sunt un fel de urmaşi ai liderului suprem, toţi fac vizite de lucru, toţi dau indicaţii, toţi se exprimă la TV cu soluţii de guvernare, chiar şi campaniile electorale vorbesc tot despre guvernare şi nu despre atribuţiile preşedintelui în politica externă, armată, diplomaţie.

Egalitate, libertate… sunt cuvinte mari. Totuşi comuniştii, societatea socialistă, a fost, din totdeauna, o intenţie semnalată de democratizare, şi repet, semnalată. Gândiţi-vă că societatea românească venea extrasă din mâinile regale, un rege venit pe calea dinastiei spre o societate cu lider ales de adunarea reprezentativă aleasă prin vot popular universal. Aceasta este o cale de democratizare, fără doar şi poate. Democraţia, egalitatea, libertatea… erau toate OK pe hârtie, principiile după care se conducea România în socialism erau cu mult mai corecte şi decât astăzi (nici nu visa Securitatea să aibă drepturile pe care le au astăzi cei de la SRI şi nu numai), problema era că hârtia suporta democraţia, societatea socialistă însă nu (pentru că însăşi liderii supremi şi camarila lor îşi construiseră o structură anti-democratică). Este evident că socialismul producea o prăpastie între enunţuri şi realitate. Dacă dumneavoastră ştiţi undeva enunţat oficial într-un document de doctrină socialistă sau comunistă o prevedere anti-democratică sau care restrânge libertatea ori egalitatea… vă rog să mi-i citaţi. Eu unul nu ştiu să existe aşa ceva şi chiar aş vrea să ştiu dacă există şi am trecut eu cu vederea.

“PS De fapt mai ales neliberi caci doctrina comunista incalca in primul rand libertatea in timp ce cea capitalista intr-o anume masura egalitatea.”

Desigur confunzi totalitarismul cu comunismul. Sunt concepte ortogonale. Un exemplu de comunism netotalitarist este Kibbutz-izmul.

@Rares,
“Avorton este ceva iesit avortat, adica este un rateu socio-economic in cazul asta si eu am motivat aceasta.”

In principiu nu ai motivat cam nimic, doar ai observat un rezultat.
USSR a picat nu doar datorita problemelor interne, ci fiindca se afla in razboi tacut cu cele mai bogate si puternice tari ale lumii.

“Te-as ruga sa nu-ti mai permiti sa faci pe desteptul”

Sau ce? Cel putin eu nu am avut impertinenta de al califica pe Bibliotecar cu “elan juvenil”, “patetism interior”, “orgolios”

“sa te exprimi politicos”

M-am exprimat politicos, numai referitor la idei si nu la persoana.

“nu fii invidios pe cei care stiu lucruri pe care tu poate ca nu le-ai visat niciodata.”

Aici presupuneti cam multe referitor la ce gandesc eu treaz sau in somn. Aroganta dvs este caracteristica unor persoane dupa 50 de ani, ceea ce este amuzant considerand ca la aceasta varsta capacitatile mentale sunt deja in plina scadere.

Oameniii nu sunt egali si nu contribuie in mod egal la avutia societatii, de aici necesitata de a fi inegali si in ce priveste veniturile proprii.

Ideea comunista sa ceri “de la fiecare dupa posibilitati si fiecare sa primeasca dupa nevoi”, contine o inechitate o inegalitatea la care s-a referit probabil ion adrian.

Egalitatea trebuie sa fie una de sanse nu una de venituri.
Oameni trebuie sa fie motivati si alta motivare decat averea personala si competitia cu semenii nu s-a gasit.

Egalizarea veniturilor i-a determinat pe cei care puteau face mai mult sa nu faca decat atat cat li se cerea, sau nici atat, dupa filozofia “ei ne fac ca ne platesc noi ne facem ca muncim”, si asta a marit decalajul intre tarile capitaliste si cele socialiste.

Socialismul teoretic nu doar de cel aplicat, a eliminat posibilitatea de a acumula de a te afirma, de a-ti creste nivelul de trai.
Atunci pentru ce sa lupti in viata? Nu-i mai bine sa te “fofilezi”, daca tot atata primesti?

Desigur nici una !!! Asa se explica aliantele de “dreapta-stanga” ce salasluiesc prin Europa ! Ca sa nu mai vorbim de Programe, care sunt identice, indiferent de “culoare”.
Eu cred ca viitorul este al guvernarii fara partide, ci cu tehnocrati.