Eu propun altceva. S-ar putea reveni la sistemul săptămânii de lucru de 6 zile cu modificarea prin act adiţional a contractelor de muncă la noile condiţii (stabilirea unui alt număr de ore de muncă trecut în contract), fără a reduce salariile. Astfel creşte munca cu 10% fără scăderea salariilor sau concedieri. Problema ar fi doar una, în aceste 10% mai multe ore de muncă se va face ceva care să aducă şi bani? Dacă nu… atunci “munca fără plată” nu prea îşi are rostul.

Ceea ce spun eu despre asigurări sunt lucruri de bun simţ, problema nu este aici, ea apare din faptul că, de-a lungul timpului, percepţia se transformă şi se împământeneşte fără a mai fi reanalizată de fiecare dată de la zero. La fel se întâmplă în orice domeniu al vieţii zilnice. Se spune, de exemplu, că trebuie să bei doi litri de apă pe zi când de fapt este evident că cei mai mici trebuie să bea mai puţină apă şi cei mai mari mai multă (doza zilnică recomandată este, dacă nu mă înşel, de 45 ml/kg).

La fel este şi cu asigurările. Lumea nu-şi mai aminteşte că Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale spune că:

Art. 2. – Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii.