Aveti dreptate. Nu ma judecati prea tare, uitati-va la ora… Visam si eu frumos cu ochii deschisi.. Dar totusi, ramane restul aparatului administartiv. Daca Dl. Pogea a putut fi sanctionat, inseamna ca se poate, si ramane doar ca Dl.Boc, la propunera si cu sprijinul d-rei Vlass ( Nu-i asa, d-ra Andreea?), sa extinda exemplul POgea si sa conditioneze orice act comercial ce implica patrimoniul public de raspundea patrimoniala directa atat a celor ce angajeaza statul cat si a celor ce se implica in relatii comerciale cu statul, in modul aratat mai sus. Controlul pretului maxim efectuat in timp real electronic, sesizarea automata si controlul incrucisat ca raspuns rapid al statului, angajarea raspunderii celor ce se implica in relatii comerciale cu statul dincolo de raspunderea limitata la capitalul social, precum si inscrierea oportunitatii ca prim element in evaluarea unei oferte, acestea pot fi solutia ieftina si imediata la multitudinea de forme legale si mai putin legale prin care bugetul de stat este golit. In Anglia, exista un principiu al descurajarii infractorului, prin trimiterea la locul faptei al unui numar impresionant de forte, ca regula. Cand se face o sesizare, urmeaza o desfasurare de forte atat de mare incat infractorul nu poate nici macar sa isi imagineze o reactie. Daca in sistemul administratiei publice, toti vor sti ca risca sa atraga un control urias atat asupra lor ca angajati ai statului cat si asupra celor ce au beneficiat de banii publici, atunci toti ar gandi mai intai daca e cazul sa atraga atentia asupra averilor lor si cum acestea au fost obtinute. In sfarsit, cred ca e timpul sa trecem de la contractul social la mandatul social platit(oneros). Statul are deja puteri mult prea mari, individul-cetatean nu are practic nici o putere. Daca partea fiecaruia din PIB ar fi trecuta pe un card, si cetatenii ar putea transfera fonduri catre partidul pe care il doresc, atunci partidele toate ar conlucra, pentru ca toti ar veni la masa comuna cu o contributie proprie. Va astept cu o mana de ajutor in sensul realizarii unui act aplicabil. P.S. As vrea sa vad un reporter care intreaba viitorul parlamentar sau viitorul presedinte daca e de acord ca familia lui sa raspunda cu toate bunurile, familie care se presupune ca il sustine, pentru deciziile necorespunzatoare luate in timpul mandatului si care au cauzat prejudicii statului. Acceptam si variante :))… Cu stima…

“Ceea ce nu s-a intamplat niciodata sub tavanul Spitalului Judetean Ialomita sau primele semne de normalitate - DEMISIE DE ONOARE LA DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA - * Semnatarul demisiei, dr. Ilie Radu
Ziarul Ialomita - Marti, 11 August 2009

In sfarsit, avem si noi in Ialomita un eveniment ce, intr-adevar, merita sa fie consemnat de presa. Cu o singura conditie insa, aceea ca evenimentul sa fie inteles si, mai ales, relatat fara partinire si fara slugarnicie politica. Spun politica, intrucat refuz sa cred ca am putea vorbi de slugarnicie profesionala in presa. Parafrazandu-l pe moncher, imi place sa cred ca in presa, mai ales in presa, unde coloana vertebrala nu e, nici profesie nu e. Dar acesta este un alt subiect de discutie, asa ca revin la cel propus.
Niciodata, de cand a fost sa fie directie sanitara pe meleagurile acestui judet, nu s-a intamplat ca un director, fie el si adjunct, sa-si dea demisia din functie. Despre demisie de onoare, nici vorba… Ca jurnalist, in viata, am prezentat nu o data scene - multe dintre ele, penibile chiar - in care directorii cu pricina tineau pur si simplu cu dintii de scaunul lor, in ciuda faptului ca era mai mult decat evidenta si chiar demonstrata incompetenta lor acolo. As putea sa dau niste exemple, dar despre morti, cum se spune, numai bine. Deie Domnul ca toti aceia care mi-au venit acum in minte sa fie in viata! Dar se pare ca iar m-am departat de la subiect. Nu, nu m-am departat, m-am apropiat chiar…

Asadar, prin Ordin al ministrului Sanatatii si cu semnatura acestuia, “incepand cu data de 25 mai 2009, domnul RADU ILIE se numeste in functia de conducere de director coordonator adjunct asistenta medicala al Directiei de Sanatate Publica a judetului Ialomita”. Citind cu atentie Ordinul, reiese ca numirea nu a fost facuta intamplator, ci cu scopul imbunatatirii activitatii, ceea ce inseamna ca nici alegerea nu a fost intamplatoare. Nu ma asteptam, spune dr. Radu, ca odata ajuns pe acel scaun sa fiu primit cu aplauze, dar nici nu credeam ca pot sa devin tinta atator si atator rautati si, mai ales, sa ma confrunt cu situatii ce aveau sa loveasca nu numai in demnitatea mea, dar, mai ales, a colegilor mei. Norocul, spune cu ironie dr. Radu, a fost ca prestatia mea n-a durat decat aproximativ 70 de zile, caci am primit atatea sageti nemiloase si, mai ales, nejustificate cat as fi primit probabil pentru 4 ani de esecuri profesionale. Am avut, din acest punct de vedere, noroc… Inca din prima saptamana, bunaoara, mai spune “norocosul” am primit reprosuri in presa cum ca as fi sustinut de nu stiu ce partid politic, de parca aceasta sustinere ar fi inceput cu mine. Probabil ca ilustrul jurnalist se lupta intr-un fel cu un amarat de stafilococ de care se temea sa nu-l imbolnaveasca de , in timp ce eu, dr. Radu, credeam ca ce nu-i dadea pace era de origine streptococica… Mai trebuie spus, continua “sprijinitul politic”, spunere fara echivoc, ca am acceptat functia cu pricina si motivat in felul meu de salariul ce mi se oferea. Nu era un salariu foarte mare, dar unul, dupa calculele mele, menit sa-mi satisfaca nevoile imediate, mai ales ca nu mai sunt la varsta greutatilor din tinerete, cu intretineri de copil la facultate ori cu satisfaceri de gusturi poate, unele dintre ele, nesabuite… Asa ca socurile din presa au fost accentuate si de socurile ministeriale privind atat salarizarea mea, cat si salarizarea colegilor mei. Practic, urma sa primesc un salariu net cu peste 50 la suta mai mic decat cel oferit initial, desi eu cautam sa ma achit nu numai de sarcinile mele de director adjunct asistenta medicala, ci si de sarcinile de director coordonator, post neocupat pana in clipa aceea.
La doua saptamani de la investire, dr. Radu si-a depus demisia pe motive… salariale. Informatia privind diminuarea salariului era, retineti, valabila pentru toti angajatii si avea un caracter imperativ, venind chiar de la dna director general buget-finante din MS cu ocazia sedintei de analiza a executiei bugeare de la Bucuresti din 22 iunie. Ca sa fie convingatoare, dna director a incheiat atunci transant: Cui nu-i convine, sa plece!
“Indicatie” careia dr. Radu i s-a conformat intrutotul si in 7 iulie, la sediul DSP, acesta are curajul sa isi prezinte public demisia, in semn de protest fata de indiferenta guvernantilor fata de diminuarea severa a veniturilor tutoror angajatilor din sector. Curaj, tinand cont de faptul ca medicul isi exprima nemultumirea nu numai fata de un ministru, ci chiar fata de minstrul partidului din care face parte. Mai mult, autoritatile locale ar fi acceptat “lepadarea de Satana”, numai ca motivul demisiei - daca se dorea totusi plecare prin demisie - trebuia sa fie unul de “rutina”, cum ar fi boala (moartea ar fi fost un motiv mai natural, dar nu s-a ajuns inca la sadism…) sau oricare alt motiv, nu ONOAREA. Cum adica, demisie de onoare, asta ar insemna ca locul de unde se pleaca dezonoreaza, e dezonorant, nu? La sedinta cu primarii din judet, doctorului Radu i s-a recomandat, cu discretia cuvenita desigur, sa ia in calcul o eventuala demisie pe motiv de amigdalita… Era chiar un motiv intemeiat, daca ne gandim ca protestul medicului nu prea statea bine in… gatul guvernatilor, cei de sus, ca si cei de jos…
Ca sa-si verifice propria-i stare de nemultumire - caci, Doamne fereste, putea vorba de o deviatie comportamentala, nu? -, octorul Radu a apelat la formula “suna un prieten” si a intrebat mai multi colegi din tara, colegi de directii de sanatate publica, daca acestora le pica la fel de bine sa accepte un salariu lunar de 1.739 RON, adica 17 milioane si ceva, lei vechi, pe luna pentru urmatorii 4 ani. Caci urma ca fiecre director sa incheie cu MS un nou contract de salarizare, doctorul Radu formuland si un protest scris pe care avea sa-l trimita mai marilor sai de la Bucuresti. De retinut ca aproape toti din cei in jur de o suta de directori din tara, de diverse culori politice, chiar si cei de aceeasi culoare cu a ministrului de resort, au agreat memoriul respectiv, exprimandu-si adeziunea sub semnatura. Toti semnatarii s-au alaturat, asadar, protestului medicului de la Slobozia, trmitandu-i pe fax adeziuni semnate si parafate. Inarmat cu aceste adeziuni semnate de medici cu mare experienta profesionala, medici de notorietate, dr. Radu se hotarasete in ziua de 17 iulie sa mearga la Minister. De ce tocmai in acea zi? Penru ca in acea zi ministrul secretar de stat prof. dr. Nechita ii promisese doctorului Radu ca o sa-l sune la telefon si o sa-i comunice rezultatul solutionarii memoriului sau.
A ajuns la Minister spre seara. La poarta a fost privit cu suspiciune. Mai ales ca doctorul Radu, glumet de felul sau, nu are de lucru si-i spune celui de la poarta ca, daca nu va fi inscris in audienta la ministru pentru a doua zi, va ocupa Piata Revolutiei, zicere care a avut darul sa alerteze Ministerul de sus pana jos. Prietenii stiu de ce… Era la mintea cocosului ca un singur om, fara nici un fel de pancarta cu el si fara ziaristi alaturi - caci a fost intrebat daca nu cumva e insotit de ziarisit! - ar putea face… revulutie. Gluma medicului ialomitean a fost luata in serios, incat ministrul insusi, in miez de noapte, avea sa-l sune pe presedintele Consiliului Judetean, prof. Ciuperca, si sa-l intrebe daca doctorul sta bine cu capul…
Povestea e lunga si ar fi aur curat pentru “Divertis”, asa ca rezum. A aparut, in urma alertei, CEL MAI BUN ROMaN din Minister (in opinia dr. Radu), dr. Raed Arafat, ministru secretar de stat, care avea sa-l asculte cu atentie. Intre timp, a sunat si adjunctul Nechita, care a stat minute in sir de vorba la telefon cu dr. Radu, invitandu-l chiar la o cafea in zi de luni, 2o iulie. Adjunctul insa l-a informat si pe ministrul Bazac de “vizita” medicului ialomitean, caruia cu siguranta i-a sugerat si eventuala ocupare a Pietii Revolutiei, altfel dl. ministru Bazac nu l-ar fi sunat in miez de noapte pe dl. Ciuperca spre a-l intreba de sanatatea doctorului… Dr. Arafat i-a sugerat lui Ilie Radu ca in ziua in care dl. ministru Nichita l-a invitat la cafea sa-i anunte si pe cei care au semnat adeziunea sa vina la Minister. Propunerea mi-a suras, spune cu acelasi umor dr. Radu, pentru ca era 20 iulie, Sf. Ilie, ziua mea, asa ca venirea celor douazeci de directori in acea zi la Minister si nu acasa la mine, ar fi fost mai putin costisitoare in acea zi aniversara… Ministrul Bazac a avut alte preocupari in acea zi de 20 iulie, dumnealui fiind prezent la inuaugurarea Fabricii de cauciucuri Pirelii, perfecte pentru Ferrari, asa ca l-a desemnat pe colegul Nechita sa se ocupe de “caz”… Caz destul de grav, pentru ca venirea colegilor din tara nu a picat deloc bine ministeriabililor, ea fiind catalogata drept incitare la revolta.
“Cazul” nu provocat insa onoarea dlui ministru de a-i aproba demisia de onoare a doctorului Radu, “incetarea raporturilor de munca cu Ministerul Sanatatii”, fiind semnata de adjunctul Aurel Nechita.
Iata cum isi icheie doctorul Radu cererea de demisie adresata ministrului Bazac, cerere in care il roaga respectuos sa-i aprobe demisia de onoare: “in speranta ca Domnia Voastra va depune toate eforturile ca sa traim bine, asa cum ne tot ureaza Domnul Presedinte, va cer scuze ca sunt nevoit sa va instiintez nemultumirea mea!
Faptul ca dl. ministru nu-si pune semnatura pe demisie, doctorul Radu isi pierde si aceasta speranta…”

si cica simtul civic nu are nici o legatura cu legea….
(si la final cateva BIP… BIP …-uri pentru toti aia care dau astfel de legi …..)
PS Andreea, sper sa apara comentariul - eventual sterge ultimele doua randuri

1. Acum pregatesc sintezele ultimelor doua saptamani. Daca nu am timp sa o fac bine o aman si am anuntat la comentarii acest lucru de cate ori am fost intrebata.

2. Absenta simtului civic nu este justificabila prin reglementarile proaste, oricare ar fi acestea. Exemplificarile vroiau doar sa arate ca exista un carlig legislativ prin care se poate face treaba.