Putem inventa azi orasul de maine? Da. Cu idei, cu proiecte si cu parteneriate public-private. Decarbonizarea si renovarea sunt primele doua mari provocari la care trebuie sa gasim raspunsuri. Altfel, viata agreabila devine imposibila intr-un centru de dezvoltare economica urbana.
Nu cred ca putem face lucrurile bine fara expertii de profil, fara dialogul direct cu decidentii si fara confruntarea creativa cu localnicii pentru a gasi mixul de solutii optime fiecarui oras in parte. Fie ca e vorba de Bucuresti - cel mai poluat oras din Europa, in care congestia traficului te sufoca zilnic. Fie ca e vorba de orasul meu natal, Zalau - desi superb ca amplasare, nivelul sau de dezvoltare este tipic unui oras de provincie dintr-o tara occidentala de acum doua decenii.
Ideea nu e noua. Primul proiect de acest fel l-am intalnit in Paris, in 2008, unde a aparut un astfel de forum de reflexie asupra inovatiei urbane, intre experti si antreprenori, condus de grupul Vinci.
Confruntarea punctelor de vedere legate de arhitectura orasului, de amenajare si mobilitate urbana, de serviciile de apa si energie, de eco-urbanism sau de agrement ar putea incepe cu cateva analize sociologice. De pilda, in Franta, astfel de analize au relevat ca mobilitatea urbana este mai importanta decat securitatea locului de munca si ca factorul timp este mai important decat factorul cost. Asta inseamna ca francezii sunt dispusi sa achite un pret mai mare pentru transportul in comun sau pentru accesul la infrastructura rutiera de viteza, in favoarea intensificarii si imbunatatirii infrastructurii de transport care-i leaga de zonele periferice si de cele exterioare oraselor. Pentru a permite consultarea publica pentru oricare dintre faliile dezvoltarii urbane, planurile publice trebuie sa propuna scenarii alternative si sa fie transparente. Unde gasim acum aceste propuneri la nivelul orasului in care traim? Eu nu le gasesc.
Un aspect complet neglijat in majoritatea oraselor romanesti este legat de rolul garilor. Ele nu mai sunt doar spatii de mobilitate, ci devin in toata lumea dezvoltata puncte de sprijin structural, spatiu de viata economica si culturala. In acest cadru merita reconsiderat si potentialul cartierelor din jurul garilor.
Fondurile publice pentru investitii sunt insa putine. Imprumuturile externe ni se scurg uneori printre degete si le pierdem. Asa cum s-a intamplat de curand cu cele 150 de milioane de dolari oferiti Ministerului de Transporturi de catre Banca Mondiala din cauza proiectelor intarziate cu anii.
In schimb, avem solutii accesibile la nivel local si greu destructibile de riscul politic care, prin schimbarea de garda la fiecare ciclu electoral, omoara germenii bunelor intentii ale predecesorilor. Este vorba despre parteneriatul public-privat (PPP), in care ambii parteneri gandesc pe termen lung. Aranjamentul contractual de tip PPP, intre autoritatile publice si mediul de afaceri, poate asigura finantarea, constructia, renovarea, managementul si chiar intretinerea unei infrastructuri sau furnizarea unui serviciu, urmand ca investitorul privat sa-si recupereze in timp cheltuielile. Printr-un PPP se pot diminua semnificativ costurile operarii unor potentiale modernizari in regim propriu. De pilda, in Marea Britanie studiile de profil au estimat economiile publice in regim PPP la circa o cincime din costul total al proiectului, fie el de infrastructura sau de servicii publice.
In Romania, parteneriatele PPP sunt asimilate contractelor de concesiune. In tari precum Croatia, SUA, India, China, Japonia, Malaysia sau Filipine numeroase proiecte publice au fost concesionate intr-o forma specifica numita Construire – Operare – Transfer (BOT sau Build-Operate-Transfer). In Canada, Australia sau Noua Zeelanda termenul folosit este BOOT (Build-Own-Operate-Transfer). BOT propune un sistem avantajos de finantare a proiectului public, in care partenerul privat investeste propriile resurse si in care recuperarea costurilor si a profitului se face pe termen lung, pornind de la un credit ce se acorda pe baza viabilitatii proiectului si nu pe baza credibilitatii entitatii creditate. Asigurarea creditului are loc cu insasi activele proiectului si nu cu activele celui imprumutat. La finalizarea perioadei de concesiune, obiectul contractului este transferat autoritatilor publice. Proiectele de acest fel sunt complexe, iar riscurile sunt distribuite intre partenerii publici si privati in functie de criteriul cost-eficienta.
Noul ghid privind concesiunile de lucrari publice si servicii, adoptat de curand (M.Of. nr. 512 din 27 iulie 2009, din ordinul Ministerului Finantelor si al presedintelui ANRMAP nr. 1517/9574/2009), este armonizat cu cerintele europene. El cuprinde nu doar procedurile de pregatire si de atribuire a contractelor de concesiune, ci si sugestii practice. Acest Ghid este distribuit tuturor celor interesati de catre Unitatea Centrala pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat din cadrul Ministerului Finantelor. Ceea ce nu cuprinde insa ghidul mai sus mentionat este aranjamentul PPP de tip institutional. Cel din urma presupune participarea partenerului public si al celui privat intr-o entitate cu capital mixt (asociere in participatiune sau societate comerciala). Un studiu al PwC ne arata ca, la nivel european, aproximativ 40% din proiectele derulate in PPP iau forma institutionala si 60% iau forma contractelor de concesiune.
Cat timp dureaza pregatirea unui proiect serios in PPP? Aproximativ un an de zile. Perspectivele sunt pozitive. Parteneriatele public-private s-au dovedit solutii viabile peste tot in lume. Avertismentele nu lipsesc nici in acest caz. Fara o atenta monitorizare a procedurii de selectie si de derulare a proiectelor in PPP ne trezim ca el devine la romani un alt mijloc de inghitire a resurselor statului. Or, banilor publici trebuie sa invatam sa le adaugam valoare, cu vointa autoritatilor si cu sprijinul specialistilor si al comunitatilor locale.
Loading ...
Mi se pare OK atata timp cat exista un corp de control obiectiv care sa protejeze statul si investitorul sa fie o relatie cinstita. Si control al controlului. Sa observam in alte tari cum au implementat asta si ce probleme au avut.
Pe de alta parte trebuie alese obiectivele cu grija si cu efect cat mai mare pentru cat mai multi oameni caci si banii sunt limitati. Pentru fiecare obiectiv va trebui probabil o nota, Absolut necesar, necesar, bine de avut si e OK sa-l avem. Intrucat suntem in vreme de criza probabil trebuie sa conteze si numarul de locuri de munca realizat. DE fapt ce alte alternative avem, poate doar imprumuturi cat mai mari.
Stimata doamna,
Eu personal si societatea in care lucrez suntem implicati in astfel de proiecte.
Conceptul de a reproiecta si moderniza orasul / comuna / satul, este clar si chiar functioneaza si as putea sa vi-l prezint intr-o forma cat se poate de succinta si edificatoare.
Astept doar sa fiu invitat si ascultat, cu atat mai mult cu cat astazi nu este numai o necesitate dar si o mare oportunitate de afacere, pentreu ca aceste proiecte / programe investionale in mod firesc au si retururi consisente de investitie, ceea ce le face foarte atragatoare nu numai pentru ADMINISTRATII dar si pentru tot felul de investitori fie locali si straini.
Iar ROMANIA toata este o “IMENSA OPORTUNITATE DE AFACERI” pe care din nefericire guvernantii nostri si nici clasa politica nu stiu, nu vor, nu pot, sa o valorifice in interesul colectivitatilor si a lor personal.
Repet, am intreaga disponibilitate sa va prezint “CONCEPTUL NOSTRU”, care se poate multiplica si aplica practic la fiecare localitate, ducand in mod firesc si la realizarea / materializarea Programelor de dezvoltare durabila a localitatilor.
Cu speranta ca oferta mea / a societatii noastre, ar putea sa trezeasca si interesul unor persone cu o pozitie politica si / sau de influenta in masura sa determine analiza atenta a conceptului nostru si o decizie corectaa si in folosul comunitatilor si institutiile ce le reprezinta, primiti va rog aprecierea si respectele mele
Ifrim Sandru,
Sunteti invitat maine, la Guvernul Romaniei, intrarea dinspre str. Paris, la orele 12.00. Daca confirmati aici, am sa va astept la poarta.
http://nordiclarisa.wordpress.com/2009/10/27/pastila-de-lider/
Greetings,
Larisa
Oare e adevarat sau visez? Ia uite ce scrie. Cica ambasadorii Olandei, Germaniei, Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii nu mai pot dormi de grija pensiilor romanilor, si ii cearta pe guvernanti ca nu ii FORTEAZA pe romani sa isi pune nadejdea la pensionare in companiile straine gen AIG. Sa nu fi aflt ambasadorii ca AIG si alte companii au trecut pe langa faliment si e proptit cu fonduri de stat. Adica cer guvernului Romaniei sa ii FORTEZE pe romani sa-si dea pensiile la AIG si alte companii care stiu ei ce sa faca cu banii. Nu ca pana la urma trebuie sa scriu o scrisoare guvernelor acestor tari sa le dea de lucru la ambasadorii astia si sa nu-i mai forteze pe romani sa-si puna banii la companbii aproape falimentare. PEnsia de stat e cea mai sigura. Am mai discutat. Pensionarii de azi au depus pe timpul comunismului banii de cateva sute si azi iau cateva milioane. Sa ne arate si fondurile astea performante de 10 000 in 30 de ani adica de 33333% pe an si apoi mai discutam.
:
“Aceasta initiativa a investitorilor straini, coordonata de Camera de Comert a Olandei din Romania si la care au aderat Camera de Comert a Statelor Unite din Romania (AMCHAM), Consiliul Investitorilor Straini (FIC) si Camerele de Comert ale Italiei, Elvetiei si Marii Britanii din Romania, este al doilea demers de acest fel din 2009, dupa ce in luna februarie ambasadorii Olandei, Germaniei, Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii au semnat o scrisoare comuna care atrage atentia autoritatilor privind efectele negative multiple ale propunerii de inghetare a contributiilor virate catre Pilonul II de pensii private obligatorii din Romania.
„Camera de Comert a Olandei din Romania, AMCHAM, Consiliul Investitorilor Straini, precum si Camerele de Comert ale Italiei, Elvetiei si Marii Britanii din Romania au decis sa adreseze o scrisoare deschisa premierului Romaniei, privind sistemul de pensii de stat si cel privat. Prin aceasta scrisoare deschisa incercam sa atragem atentia Guvernului asupra problemelor existente si viitoare din cadrul sistemului de pensii”, a declarat Nuria Simon Artigas, director executiv al Camerei de Comert a Olandei din Romania, cu ocazia transmiterii scrisorii catre autoritatile din Romania”
Ia auzi , poate efectele negative multiple la buzunarele ambasadorilor.
Sa facem un calcul. cei ce sunt azi in varsta pe timpul comunismului au depus lunar la pensie vreo 200 de lei. sa zicem. Punctuld de pensie azi e 7 milioane. 7 000 000 / 200 = 35 000 in cati ani?, in 45 de ani, sa zicem. Sa zicem ca cresterea e liniara, ceea ce nu e dar sa zicem. Daca in 45 de ani suma a crescut de 35 000 de ori intr-un an ar trebui sa creasca de 35 000/45 adica de 777.77 de ori. Sa zicem nu de 777.77 ci de 700 de ori. Sa-mi arate fiecare companie cum le-au crescut lor activele dupa 45 de ani si care au reusit sa creasca de 35 000 de ori cum crescut pensiile la stat.
Ba nu in jur de 30% pe an ar ajunge probabil, caci cresterea e mai mare decat cea liniara. Deci cine a facut in medie in jur de 30% pe an, ma refer ce companie privata de pensii a facut in ultimii ani o medie de 30% pe an?
So Andreea, pe noi ne-ai pierdut.
Greu de discutat despre Sexul Ingerilor in vremuri de Ciuma.
Nu ca nu intelegem pozitia delicata – a sta pe spatele Hidrei si a perora despre lupta cu Raul.
Ne rugam pentru tine – fara gluma!
Cetateanul Kane,
Impulsurile fatalistice sunt inutile. Putem construi mult si frumos in afara alegerilor prezidentiale sau guvernamentale, a bataliilor politice de pe sticla, a urletelor de campanie. E vorba de aceiasi oameni care fac intelegeri particulare de succes, departe de ochii electoratului. Pe cine intereseaza cu adevarat soarta romanilor din localitatea X sau Y? Pe ei nu ii intereseaza aceste lupte. Ei vor o viata mai buna si mai curata. Acesta e mesajul meu.