Deterioarea finantelor publice in Romania (II)
Deficitul bugetar estimat la -7,8% din PIB pentru anul 2009 (fata de -5,4% in 2008 si fata de -7,3% angajat in acordul cu FMI) vorbeste de la sine. Cheltuim mult si adeseori prost, mult peste veniturile pe care le incasam.
Mai grav apare ca actualul blocaj politic ingheata in Parlament si la Curtea Constitutionala pachetul de masuri active, reformatoare, pentru care si-a asumat guvernul actual raspunderea. Ele se impun cu atat mai mult cu cat pe primele noua luni ale anului 2009 am cheltuit 7,2% din PIB cu personalul bugetar si doar 3,7% din PIB pentru investitii*, intr-un an care trebuia sa fie martorul reasezarii noilor fortelor economice si sociale creatoare de valoare pe termen lung. Or, noi abia in miezul crizei economice regandim aceste forte.
In aceste conditii, aveam nevoie de institutii functionale si responsabile. Speranta ca institutiile statului functioneaza e insa spulberata de decizia Curtea Constitutionale care are nevoie de rezultatul alegerilor prezidentiale pentru a analiza eventualele fisuri din pachetul de masuri propuse pentru diminuarea cheltuielilor publice si curatarea sistemului public de salarii, pensii sau agentii guvernamentale.
Cel mai naucitor lucru imi pare insa ca politicienii, indiferent de profesie, se dau mai nou economisti si cladesc “credibilitatea” administratiei publice. Ba unul chiar ajunge vice-guvernator, cu votul Parlamentului. Vorbesc despre toti si toate, la orice ora din zi sau noapte. Sunt concentrati asupra campaniei electorale. Problemele politico-administrative, responsabilitatea sau eficienta guvernamentala, oricare ar fi acel guvern, sunt lasate in grija altora, iar ei la randul lor o transfera asupra altora si tot asa pana ce realizam ca strategia asternuta pe hartie ramane neaplicata si vin alte alegeri. Pana cand sistemul de pensii bazat pe venituri, nu pe contributie, ne va infunda si mai adanc in groapa bugetara.
Investitiile publice, care pot debloca cilurile economice, raman si ele discursuri politice de rang doi sau trei sau chiar patru. Or fara investitii majore nu poti spera la o redresare si crestere economica sustinuta. In realitate, din fondurile alocate investitiilor pentru anul 2009 (7% din PIB), in primele noua luni s-au cheltuit doar jumatate (3,7% din PIB). Mare parte din acestea sunt cheltuieli de capital din resurse interne (3% din PIB) pentru investitii in drumuri, canalizare si alimentare cu apa, constructii de case pentru tineri, scoli, sali de sport si spitale, dotari si reparatii, imbunatatiri funciare si protectia mediului. Restul provin din resurse externe (0,7% din PIB), din care cam jumatate sunt fonduri rambursabile, iar cealalta jumatate nerambursabile.
Asadar, in primele trei trimestre ale anului 2009 am investit un total de circa 18 miliarde lei (13,2% din cheltuielile bugetare totale efectuate in primele trei trimestre).
Pe ansamblu, contractia investitiilor private este dublata de reducerea severa si a cheltuielilor publice de capital, cu 8,3% (in valori nominale - lei), in primele trei trimestre ale anului 2009 raportat la aceiasi perioada din anul 2008 (in conditiile unei inflatiii de 4,9% la sfarsitul lui septembrie 2009 fata de septembrie 2008). Contractia similara a PIB a facut insa ca ponderile cheltuielilor de capital in PIB sa se mentina apropiate in primele trei trimestre: 3% in 2009 versus 3,2% in 2008.
Ajustarea cheltuielilor bugetare in anul 2009, ca principala masura anti-criza, se intrevede ca un efort esuat in criza politica actuala. Spun asta pentru ca in pofida inghetarii salariilor din sistemul public, a diminuarii cu 20% a personalului din cabinetele demnitarilor (ministri, secretari de stat si sefi de agentii), a renuntarii voluntare la 20% din salariul net al ministrilor, cheltuielile cu personalul au crescut de la 5,3% in PIB in 2008, la 7,2% in 2009. Cresterile salariale adoptate la sfarsitul anului 2008 si-au aratat efectele brutal in 2009. Se adauga acum si intarzierea intrarii in vigoare a pachetului de masuri vizand restructurarea agentiilor guvernamentale, legea salarizarii unice si diminuarea drepturilor salariale bugetare cu 15,5% in ultimele luni ale anului curent.
Tags: capacitate administrativa, cheltuiali cu personalul, cheltuieli de capital, Comisia Europeana, deficit bugetar, investitii publice, politizare
November 3rd, 2009 at 10:49 pm
Guvernul Boc s-a instalat la sfarsitul lui decembrie 2008. Pana prin februarie s-a chinuit cu acel buget ce va ramane in istoria finantelor romanesti drept un monument de penibilitate, in care principala masura anticriza era vopsitul a aproape 1000 de biserici. Dupa aceea inca vreo 2-3 luni a “lucrat” la impartirea functiilor pentru activistii de partid pana la nivel de cluburi sportive scolare si gradinite . Dupa ce madam Merkel le-a taiat macaroana est-europenilor si i-a trimis la FMI, au incropit a doua penibilitate de buget. Nu pot sa uit forma initiala a impozitului forfetar, in care compania la care lucrez, ce in 2008 a avut o CA de 100mil$ si pierdere ar fi urmat sa plateasca un impozit de 500000$. Ce cuvant nejignitor sa folosesc pentru cei care au produs o asemenea aberatie?
A urmat un lung sir de declaratii sforaitoare ale prim ministrului. S-au “redus” posturi vacante iar marea realizare cu cabinetul demnitarului a fost anuntata definitiv si irevocabil de vreo 5 ori. In MO a aparut abia in toamna si as pune pariu ca nici pana in ziua de astazi nu a fost operata in practica. Ca sa nu mai spun de reforma agentiilor, anuntata de Stolojan inca din campania electorala si nematerizata nici pana astazi, dupa un an. Tariceanu scosese pe genunchi o OUG referitoare la subiect, pe care marele guvern reformator s-a grabit sa o anuleze. Habar n-am ce continea, dar sigur era mai buna, din simplul motiv ca orice e mai bun decat nimic.
Sa mai adaugam la realizari lungile negocieri cu sindicatele, in urma carora s-a ajuns la un acord incalcat instantaneu de guvern ce a modificat legea salarizarii unitare in mod unilateral dupa incheierea acestuia. Care lege oricum se aplica de la anul, asta in varianta utopica in care nu va fi modificata pana atunci, si care oricum nu prevede nici o reducere, ci doar niste fabulatii referitoare la niste mariri pe care nu le crede nici naiba.
Imi pare rau, dar esecul Guvernului Boc in ceea ce priveste rationalizarea cheltuielilor publice nu poate fi imputat CCR, care amana o lege ce a fost adoptata in septembrie. 10 luni ce a pazit guvernul??? In asta statea toata “strategia”, in 10 zile de concediu fara plata??
Fara a mai adauga ca de fapt CCR a facut un serviciu campaniei electorale a lui Traian Basescu. Verdictul este absolut previzibil. Fara a fi jurist, am macar atatea cunostinte de drept al muncii incat sa stiu ca prevederile contractului de munca nu pot fi modificate in mod unilateral de una din parti. Singurele decizii unilaterale acceptate sunt demisia, respectiv concedierea cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
PS: bugetul initial adoptat la inceputul lui 2009 ne arata exact ce s-ar fi intamplat cu banii daca Tariceanu ar fi lasat un deficit de 0%. Vazand aberatia aceea nu pot decat sa ma bucur ca a avut inspiratia de a cheltui cat de mult s-a putut!
November 4th, 2009 at 12:05 am
joness,
Ti-am raspuns in partea a III-a. Lucrurile sunt ceva mai grave de atat si asta in conditiile in care guvernul actual a depus un efort urias pentru corectarea anomaliilor sistemice.
November 4th, 2009 at 5:57 pm
Surpriza: CC a decis ca legea salarizarii unice si cea legata de reorganizarea institutiilor publice sunt constitutionale. Vezi aici: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6414445-legea-salarizarii-unice-legea-reorganizare-unor-institutii-publice-sunt-constitutionale-decis-ccr.htm
November 4th, 2009 at 11:36 pm
“(3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin.(1) se stabileşte cu acordul salariatului, după consultarea organizaţiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(4) În lipsa acordului sau în cazul în care, urmare opţiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul şi numărul de zile libere, precum şi reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituţiei publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăşească nivelul prevăzut la alin. (1).”
Eu cred ca paragraful (4) incalca prevederile Codului Muncii.
Iar derogarea de la Art.11 mi se pare un precedent colosal de periculos. Presimt ca o sa tot avem derogari d-astea in viitor. La ce foloseste faptul ca acest Cod al Muncii este o Lege Organica, daca se pot acorda derogari de la el printr-o lege promovata prin asumarea raspunderii??
La o rasfoire rapida n-am remarcat sa existe sanctiuni pentru conducatorii de institutii publice ce nu indeplinesc prevederile Art.10
November 4th, 2009 at 11:47 pm
joness,
Am doua observatii. 1. Codul Muncii din Romania este cel mai rigid din intreaga UE, aspect reclamat adeseori de rapoartele mondiale comparative. 2. Diminuarea cheltuielilor salariale cu 15,5% in lunile oct., nov. si dec. s-a facut prin nota interna pe care a trebuit sa-si exprime acceptul prin semnatura toti salariatii din institutia respectiva. Astfel, pornind de la principiile:
- pastrarii salariului de baza si a sporului de vechime;
- neafectarii salariilor mici;
- evitarii concedierilor;
multe din prefecturile tarii au recurs la taierea indemnizatiilor de conducere, a sporului de control financiar preventiv si audit, a sporului de confidentialitate si de antena, diminuarea sporului de dispozitiv de la 25% la 10% sau chiar amanarea platii primelor de vacanta (un fel de al 14-lea salariu). Nefiind intrat in vigoare pachetul de masuri pentru diminuarea cheltuielilor publice, ramane la latitudinea fiecarui conducator de institutie publica sa decida modalitatea prin care acopera golurile de finantare a cheltuielilor salariale.
November 5th, 2009 at 1:11 am
Jos palaria pentru prefectii ce au reusit sa reduca din cheltuieli in acest mod. Insa la nivelul executiei bugetare totale nu prea se vede nici o reducere.
N-as avea nimic impotriva revizuirii Codului Muncii. Insa acest precedent al acordarii de derogari de la o lege organica, fundamentala, mi se pare extrem de periculos, indiferent de motivatia sa. Practic, cred ca raul potential creat prin acest precedent este mult mai mare decat beneficiul bugetar.
In continuare mi-e teama ca legea in aceasta forma va ramane doar pe hartie, deoarece orice incercare de a impune acele lucruri salariatilor fara acordul lor va fi contestata cu succes in instanta. Iar in ceea ce priveste cealalta metoda, putea fi foarte bine implementata fara a fi nevoie de acest proces lung si epuizant al adoptarii acestei legi…
November 5th, 2009 at 8:32 am
joness,
Unde-i lege nu-i tocmeala! Nu poti ramane la cheremul unui conducator de institutie publica, mai responsabil sau mai putin responsabil.
November 5th, 2009 at 9:23 am
*exact ca in 1989 !
**din familie de activisti PCR Videanu face exact ce a facut si in 1989 ! si nu numai el !
http://www.gardianul.ro/Campania-lui-Basescu,-%C2%ABvirusata%C2%BB-de-Videanu,-care-pregateste-scumpiri-de-40-la-suta-la-medicamente-s148071.html
-in 1989 se producea pe stoc si nu erau bunuri de larg consum , s-a ajuns la rationalizare !
-in 2009 se fac numai importuri iar pentru a stopa consumul se folosesc aceleasi metode !
***cam astea sunt solutiile economice adopatae de asa zisa elita care in fond nu sunt decat niste lachei ceausisti
care pina in 1989 nu isi puteau etala bogatia ! de ticalosia si prostia lor beneficiem de 20 de ani la costuri uluitoare !
ps! cu tot codul muncii in romania multor angajati nu li se respecta un drept fundamental !
ziua de lucru de 8 ore si repaus duminical (romania este parte la acele tratate din anii 30.. nu mai vorbim de onu..)