Strategii guvernamentale de redresare economica
In saptamana globala a antreprenoriatului am sustinut o prezentare: Strategii guvernamentale de redresare economica, la conferinta organizata de CADI impreuna cu partenerii sai, astazi, 17 noiembrie 2009. O gasiti atasata aici: prezentare-andreea paul vass-17-nov .
Prezentarea aerisita am imbracat-o cu cateva detalii pentru fiecare rand. Am explicat principalele diferente intre pachetele de masuri anti-criza ale tarilor emergente si cele ale tarilor dezvoltate, intre cele ale statelor Europei Centrale si de Est si restul tarilor emergente, respectiv abordarile diferite ale cinci state din vecinatatea Romaniei.
Daca aveti intrebari va raspund cu placere. Fiind sarbatoarea antreprenoriatului, deschid o dezbatere in care va invit sa semnalati principalele probleme/blocaje ale mediului de afaceri romanesc care pot fi rezolvate prin reglementari sau prin eliminarea relgementarilor de catre guvern.
De pilda, am cules de la aceasta conferinta cateva comentarii si propuneri pertinente :
- Am pierdut aprox. 7000 de firme exportatoare, o treime din totalul firmelor exportatoare, din care o parte nici nu mai exista - contractia exporturilor la 9 luni a fost de peste 18%. Prima jumatate a anului 2010 nu anunta o revenire a exporturilor, conform sondajelor ANEIR.
- Exportatorii au o eterna problema cu rambursarea TVA, iar importatorii sunt obligati sa plateasca TVA la intrarea marfurilor in tara (la vamuire).
- Accesul la credite este mult ingreunat de concurenta Ministerului de Finante si de slaba eficienta a Eximbank, care desi a crescut numarul consilierilor la 18, nu reuseste sa evalueze si avizeze solicitarile de credite de export garantate de stat.
- Dna Maria Grapini sustine ca legea 329, a neimpozitarii profitului reinvestit este o amagire, intrucat nu face decat sa amane plata impozitului pentru ca mijlocul fix nu se poate amortiza, ci se trece la Fondul de rezerva. Trebuie sa verific daca are dreptate sau ba.
- Trei dintre masurile luate in acest an au fost aspru criticate de catre reprezentantii mediului de afaceri: cresterea CAS, nedeductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul si cu amortizarea.
- A fost adusa in discutie si diferenta dintre modelul romanesc, in care somajul tehnic este platit din veniturile firmei angatoare, si modelul nemtesc, in care pentru 50 de zile se platesc 68% din salariu pentru familisti si 60% pentru nefamilisti din Fondul public de somaj. Aceeasi discutie apare si in ceea ce priveste concediile medicale, platite tot de catre angajator, iar primele 5 zile lucratoare nici macar nu sunt rambursate de catre Casa de Asigurari Medicale. Abuzurile angajatilor in materie sunt multiple, caci angajatorul nu are voie sa verifice la domiciliu daca un angajat este intr-adevar bolnav, conform legilor actuale in vigoare.
- Legislatia privind litigiile comerciale trebuie imbunatatita daca luam in calcul ca exista disensiuni care nu isi gasesc solutionarea nici in 5 ani.
- Modificarile succesive ale regulilor fiscale si contabile induce neincrederea si temerea investitorilor ori de cate ori sunt contactati de catre departamentul de contabilitate, ocazie cu care se intreaba “oare ce a mai inventat guvernul?”
- Guvernul trebuie sa inteleaga ca firma este facuta din oameni. Guvernele invata incet si nu inteleg afacerile. Guvernele nu stiu cate regulamente si reglementari sunt in vigoare pentru fiecare tip de afacere si cate institutii elaboreaza astfel de regulamente. De pilda, in UE apar peste 150.000 de pagini de noi reglementari legate de piata interna unica (peste 2000 de institutii care elaboreaza reglementari), in SUA au aparut cam 115.000 pg. de reglementari noi din 1981 si pana in prezent (aprox. 50 de institutii care elaboreaza regulamente, cu peste 800 de departamente diferite). Avem un stoc mult prea mare de reglementari care propun solutiile de ieri la problemele de ieri. Or cine se intreaba cum va arata Romania peste 10, 20, 30 de ani, astfel incat sa elaboram regulamente care sa se adreseze acelor activitati? Diminuarea poverii administrative ramane o prioritate.
Tags: buget, China, contractie economica, Coreea, Europa Centrala si de Sud-Est, Hong Kong, impozite directe, India, Kazakhstan, masuri anti-criza, pensii, prognoze, provocari, Romania, Rusia, salarii, strategii guvernamentale, SUA, tari dezvoltate, tari emergente, TVA, UE, venituri
November 17th, 2009 at 11:50 pm
asta ai vazut-o: http://www.mediafax.ro/economic/revenirea-economiei-romanesti-nu-se-va-putea-face-pe-baza-exporturilor-consilier-al-premierului-5111459/ ?
November 18th, 2009 at 12:18 am
Parerea mea este ca ultimii ministri de finante(Vosganian si Pogea) sunt oameni inconstienti si ar trebui sa li se interzica sa mai ocupe orice functie la stat.
November 18th, 2009 at 1:30 pm
http://nordiclarisa.wordpress.com/2009/11/18/environment-global/
November 22nd, 2009 at 1:07 pm
Titlul, “Strategii guvernamentale de redresare economica”, ar suna de-a dreptul amuzant, daca n-ar fi tragic, in conditiile in care, sub actualul Guvern, Statul a dat faliment ! Sa explic: prin Constitutie, Statul se obliga sa asigure educatia, “invatamnantul”, pentru cetatenii sai, dar inchide scolile, chiar si pentru cateva zile, lipsind populatia de un serviciu pe care este obligat sa-l presteze. La fel stau lucrurile cu sistemul de sanatate, siguranta publica, etc. Scuza “sunt prea multi bugetari” nu are nici o valoare, adica, daca ar fi mai putini profesori, de exemplu, cum s-ar asigura serviciul public de invatamant !? Sunt acum cate doi profesori, simultan, in clasa ? Nu, atunci daca mai eliminam profesori, trecem la sistemul de invatamant autodidact? Avem prea putini medici, prea putini politisti, dar, culmea, ca masura de redresare, suspendam serviciile de sanatate si ordine publica, fie si pentru cateva zile. Daca motivul este acela ca nu sunt bani, atunci ne aflam exact in situatia de faliment a unui agent economic. Altfel spus, Statul a dat faliment, o premiera, de retinut, a Guvernului Boc.
November 22nd, 2009 at 5:23 pm
Daniel Mateescu,
Nu e chiar asa. Bugetul unei natiuni este precum bugetul unei familii. Cand veniturile iti scad, esti obligat sa diminuezi cheltuielile, caci nu poti sa-ti dai afara din casa membrii de familie. Daca e nevoie te imprumuti pana iti remediezi conditiile financiare. Dar daca ai angajat doua menajere, cand ti-ar fi suficienta si una singura, pe vremuri indestulate, atunci esti obligat sa renunti la una dintre ele in vremuri dificile.
Pe de alta parte, daca te uiti la productivitatea muncii din sectorul privat vei observa ca incepand din luna martie 2009 a crescut constant. Mediul privat s-a debarasat repede de balastul suprapopularii cu forta de munca. Administratiei publice ii trebuie insa mai mult timp pentru a se adapta la conditiile pietei, pentru a deveni mai supla si mai eficienta.
November 22nd, 2009 at 6:40 pm
Economia, in ansambul ei, nu se compara nici cu o firma, nici cu o familie. Cu atat mai putin Statul, in care “economia” este numai o componenta. In acest context, nu m-am referit atat la cei aflati in serviciul public, trimisi acasa, cat la beneficiari. Cum explicati familiilor care au copii in scoala, faptul ca Statul inceteaza sa-i sustina in scoala, chiar si pentru doua saptamani, cat inseamna in realitate concediul fortat de acum? Le spuneti ca Statul nu mai are bani sa le sustina copii in scoala, ceea ce, daca am prelua limbajul de afaceri, inseamna faliment. Asa am si vrut sa spun, ca indiferent de explicatii, Statul a dat faliment, iar pentru asta sunt de vina administratorii Statului, respectiv Guvernul si nimeni altcineva. Daca, de dragul discutiei, am accepta comparatia cu cele doua menajere, atunci v-as raspunde ca deocamdata Statul a renuntat la “toate” menajerele, trimitand toti educatorii acasa. Adica a incetat sa mai presteze serviciul public la care-l obliga Constitutia. Vedem ca nu-i in stare nici sa-si plateasca cele doua menajere, dar nici sa-si optimzeze activitatea astfel incat sa se descurce cu una singura!
November 23rd, 2009 at 12:08 am
Daniel Mateescu,
Problema celor patru zile pe luna fara plata in scoli sta in faptul ca sindicatele au optat pentru a trimite acasa copiii cate o saptamana, si nu pentru concediu fara plata in perioada vacantelor. Profesorii au circa 120 de zile libere pe an, iar patru dintre acestea puteau suferi neplata salariului aferent. In realitate, optiunea sindicatelor a fost sa arunce pe spinarea copiilor si a parintilor responsabilitatea economisirii bugetare care se impunea. Vina le apartine in mare parte si cred ca au servit unor interese politice de campanie. Asta este realitatea celor 8 zile fara plata pana la sfarsitul anului.
November 23rd, 2009 at 10:53 am
Sindicatele sunt parte a societatii civile. Statul, prin Guvern si Parlament, sunt raspunzatori, in baza Constitutiei, de sistemul de inavtamant. Neputinta actuala este a factorilor politici si a administratiei, iar a arunca vina, chiar si partial, asupra sindicatelor, parte a societatii civile, suna de-a dreptul nedemocratic. Sindicatele NU sunt cureaua de transmisie intre politic si clasa muncitoare, asa cum erau definite in sistemul totalitatr comunist!
November 29th, 2009 at 2:26 pm
Stimatilor,
Oricum am analiza ceea ce se intampla in economia si politica romneasca, este faptul ca “statul bugetar” asa cum este si cum functioneaza acesta in Romania, este o reminiscenta de tip socialist / comunist, inchistat si neadaptat paradigmelor unei societati ce trebuie sa faca fata problemelor actuale.
Din nefericire, bugetarii au devenit principala masa de manevra si principalul bazin electoral, statul fiind intruchiparea ineficientei economice si sociale, in oricare doemniu de activitate.
Solutia care se impune dar pe care nimeni nu o promoveaza si nici macanu o pronunta este modernizarea statului, aducandu-l la nivelul minim necesar al resurselor alocate. Multe, chiar foarte multe activitati “gestionate de stat” - bugetare, daca nu chiar toate, POT FI PRIVATIZATE (in diverse ponderi), ca afaceri ale unor societatii intr-o piata competitiva, deschisa (chiar si in afara tarii… in UE), fapt ce le duce in mod automat in pozitia eficientizarii lor reale (ca resurse alocate - ca costuri, ca rezultate, ca dinamica a adpatarii)
Repet statul trebuie sa rmana si sa gestioneze numai acele activitati care practic sunt imposibil de privatizat sau acele activitati de reponsabilitate si sustinere sociala. Scoala, Sanatatea, politia si armata, chiar si serviciile, toate dintre acestea pot fi intr-o pondere mai mare sau mai mica.
Administratiile (de toate felurile) locale, judetene, guvernamentale pot fi tratate ca entitati economice bine definite, care pot fi evaluate, apreciate si motivate in functie de rezultate.
Trebuie lassata piata sa functioneze corect, neasuprita si perturbata de interesele politice.
Insasi politica poate fi gandita si abordata ca o profesie si o activitate de sine statoare ce are si rezultate economice.
Bineinteles ca este greu sa ajungem la aceasta abordare, atata timp cat politica este cea mai mare afacere economica.
Cum oare o multime de politicieni care castiga direct si indirect, deci interesati in perpetuarea acestei “clasice abordari a statului si bugetului”, vor agrea sa promoveze si sa intre intr-un mediu competitiv in care in mod firesc ca sa castige trebuie sa mai si aibe performante profesionale.
Daca actualul sector bugetar, il transformam intr-un sector prestator de diverse servicii pentru societate, comunitate, vom lasa in spatele antreprenorilor / proprietarilor de aceste servicii, sarcina eficientizarii ficarei societati prestatoare de servicii. Privatizarea sectorului energetic este un exemplu ca se poate.
Aceasta abordare nu inseamna disparitia statului si nici a bugetului de stat, dar in mod sigur aceste activitati facut in interesul societatii vor fi obligate sub presiunea competitiei sa se modenizeze.
Spre binele societatii / colectivitatilor si al fiecarei societati prestatore de servicii.
Inclusiv “serviciile” ramase sub tutela si in responsabilitatea statului / guvernului … etc, si ele trebiesc tratate si apreciate si pe criterii de eficienta economica….
O astfel de abordare in conjuctura actuala si in mediul cultural romanesc nu poate sa para si nu poate decat sa fie poeita ca o imensa UTOPIE.
Daca ne gandim bine si privim cu luciditate, vom constata ca acesta abordare deja este practicata in diverse doemnii si in diverse tari. Exemple pot sa va dau destule.
Problema este cine aude si cine vrea sa gaseasca o rezolvare de fond la problemele actuale ale societatii romanesti.
Criza actuala cred ca este prilejul cel mai bun ca sa luam o astfel de decizie (de optimizare si eficientizare a “statului si bugetului de stat”), caci mai jos de atat nu avem cum sa mai cadem.