Oricum am analiza ceea ce se intampla in economia si politica romneasca, este faptul ca “statul bugetar” asa cum este si cum functioneaza acesta in Romania, este o reminiscenta de tip socialist / comunist, inchistat si neadaptat paradigmelor unei societati ce trebuie sa faca fata problemelor actuale.

Din nefericire, bugetarii au devenit principala masa de manevra si principalul bazin electoral, statul fiind intruchiparea ineficientei economice si sociale, in oricare doemniu de activitate.
Solutia care se impune dar pe care nimeni nu o promoveaza si nici macanu o pronunta este modernizarea statului, aducandu-l la nivelul minim necesar al resurselor alocate. Multe, chiar foarte multe activitati “gestionate de stat” - bugetare, daca nu chiar toate, POT FI PRIVATIZATE (in diverse ponderi), ca afaceri ale unor societatii intr-o piata competitiva, deschisa (chiar si in afara tarii… in UE), fapt ce le duce in mod automat in pozitia eficientizarii lor reale (ca resurse alocate - ca costuri, ca rezultate, ca dinamica a adpatarii)
Repet statul trebuie sa rmana si sa gestioneze numai acele activitati care practic sunt imposibil de privatizat sau acele activitati de reponsabilitate si sustinere sociala. Scoala, Sanatatea, politia si armata, chiar si serviciile, toate dintre acestea pot fi intr-o pondere mai mare sau mai mica.
Administratiile (de toate felurile) locale, judetene, guvernamentale pot fi tratate ca entitati economice bine definite, care pot fi evaluate, apreciate si motivate in functie de rezultate.
Trebuie lassata piata sa functioneze corect, neasuprita si perturbata de interesele politice.
Insasi politica poate fi gandita si abordata ca o profesie si o activitate de sine statoare ce are si rezultate economice.
Bineinteles ca este greu sa ajungem la aceasta abordare, atata timp cat politica este cea mai mare afacere economica.
Cum oare o multime de politicieni care castiga direct si indirect, deci interesati in perpetuarea acestei “clasice abordari a statului si bugetului”, vor agrea sa promoveze si sa intre intr-un mediu competitiv in care in mod firesc ca sa castige trebuie sa mai si aibe performante profesionale.
Daca actualul sector bugetar, il transformam intr-un sector prestator de diverse servicii pentru societate, comunitate, vom lasa in spatele antreprenorilor / proprietarilor de aceste servicii, sarcina eficientizarii ficarei societati prestatoare de servicii. Privatizarea sectorului energetic este un exemplu ca se poate.
Aceasta abordare nu inseamna disparitia statului si nici a bugetului de stat, dar in mod sigur aceste activitati facut in interesul societatii vor fi obligate sub presiunea competitiei sa se modenizeze.
Spre binele societatii / colectivitatilor si al fiecarei societati prestatore de servicii.
Inclusiv “serviciile” ramase sub tutela si in responsabilitatea statului / guvernului … etc, si ele trebiesc tratate si apreciate si pe criterii de eficienta economica….

O astfel de abordare in conjuctura actuala si in mediul cultural romanesc nu poate sa para si nu poate decat sa fie poeita ca o imensa UTOPIE.
Daca ne gandim bine si privim cu luciditate, vom constata ca acesta abordare deja este practicata in diverse doemnii si in diverse tari. Exemple pot sa va dau destule.
Problema este cine aude si cine vrea sa gaseasca o rezolvare de fond la problemele actuale ale societatii romanesti.
Criza actuala cred ca este prilejul cel mai bun ca sa luam o astfel de decizie (de optimizare si eficientizare a “statului si bugetului de stat”), caci mai jos de atat nu avem cum sa mai cadem.

Problema celor patru zile pe luna fara plata in scoli sta in faptul ca sindicatele au optat pentru a trimite acasa copiii cate o saptamana, si nu pentru concediu fara plata in perioada vacantelor. Profesorii au circa 120 de zile libere pe an, iar patru dintre acestea puteau suferi neplata salariului aferent. In realitate, optiunea sindicatelor a fost sa arunce pe spinarea copiilor si a parintilor responsabilitatea economisirii bugetare care se impunea. Vina le apartine in mare parte si cred ca au servit unor interese politice de campanie. Asta este realitatea celor 8 zile fara plata pana la sfarsitul anului.

Nu e chiar asa. Bugetul unei natiuni este precum bugetul unei familii. Cand veniturile iti scad, esti obligat sa diminuezi cheltuielile, caci nu poti sa-ti dai afara din casa membrii de familie. Daca e nevoie te imprumuti pana iti remediezi conditiile financiare. Dar daca ai angajat doua menajere, cand ti-ar fi suficienta si una singura, pe vremuri indestulate, atunci esti obligat sa renunti la una dintre ele in vremuri dificile.

Pe de alta parte, daca te uiti la productivitatea muncii din sectorul privat vei observa ca incepand din luna martie 2009 a crescut constant. Mediul privat s-a debarasat repede de balastul suprapopularii cu forta de munca. Administratiei publice ii trebuie insa mai mult timp pentru a se adapta la conditiile pietei, pentru a deveni mai supla si mai eficienta.