Cum arata Romania dupa 20 de ani de capitalism?
Nu demult am dat un interviu pentru revista Business Magazin care culegea impresiile mai multor oameni de afaceri, specialisti si politicieni. Iata esenta structurata aici.
Interviul integral:
Daniel Oancea: In ce moment al vietii/carierei va aflati acum 20 de ani – ce anume va amintiti mai pregnant de atunci?
Andreea Paul: In decembrie 1989 eram o eleva de 11 ani pironita in fata televizorului, in Zalau. Imi amintesc bine din primii ani de viata gustul eugeniei si al ciocolatei chinezesti, bananele ce se coceau pe dulap, filmul Liceenii de la cinematograful Scala, singura piesa de teatru din Zalau - Aida - jucata in sala de sport, magnetofonul din camera mare, emisiunile TV intre 20.00 si 22.00 in lunile reci cand se facea economie de energie, desenele animate de duminica, sapa la vie si la porumb alaturi de bunici in vacante, vitrinele goale din oras si goana alor mei dupa carne, lapte, oua, plasele pline cu bunatati carate de la bunicii de la tara.
D.O.: La ce v-ati asteptat in 1989 cand a cazut dictatura si cum priviti acum retroactiv acele asteptari? Cum ati descrie capitalismul romanesc, invatat si trait pe cont propriu in acesti 20 de ani?
A.P.: Am crescut odata cu capitalismul romanesc. Am simtit cum istoria si educatia mea s-au pus din nou in miscare. Am agreat foarte repede libertatea de exprimare, de miscare si de gandire, accesul la lucrarile straine si, mai tarziu, la internet.
Am asistat la aparitia germenilor proprietatii private si a primei firme conduse de catre parintii mei in 1994. Cu un efort antreprenorial urias, cu un demaraj anemic de doar 500 de lei, am vazut ca poti construi o fabrica de mobila. Am trait experienta acumularii lente de capital si de bunastare tarzie, din activitate productiva autentica, fara relatii cu statul si alte avantaje tipice procesului de privatizare salbatica. Dupa 20 de ani declar deschis ca din munca reala, dintr-un business bazat pe productie e imposibila acumularea unei averi fabuloase, de zeci de milioane de euro.
D.O: In ce domenii anume s-a schimbat cel mai mult in bine Romania in acesti ani? Ar fi fost posibil ca aceste schimbari sa aiba loc mai repede si mai usor?
A.P.: Fericirea pe care am simtit-o in anul 1989 a fost egalata doar de intrarea in Uniunea Europeana. Mediul privat a devansat mult modernizarea administratiei publice. Sub presiunea integrarii europene s-au schimbat cele mai multe lucruri in bine, in special in zona economica si a libertatii de miscare, a accesului la educatie performanta in tarile vestice. Veniturile populatiei au crescut, iar fata Romaniei este mult mai luminoasa decat acum 20 de ani.
In schimb, Romania a intarziat mult prea mult in liberalizarea pietelor si a preturilor, in reforma institutiilor statului, cu retrocedarea proprietatilor, cu curatarea de impostura a sistemului politic si de justitie, in adoptarea monedei euro, decuplandu-se grav de la viteza de dezvoltare si modernizare a celorlalte state foste comuniste. Cauza? Din lipsa de experienta si de viziune, din lipsa oamenilor care sa se simta sufocati de injustetea sistemului comunist, de salbaticia capitalista din primii ani post-decembristi si nu numai, din lipsa modelelor revolutionare autentice.
D.O.: Care sunt domeniile in care Romania a stagnat ori a regresat, de care va simtiti dezamagit, si cum va explicati aceasta stagnare/involutie?
A.V.: Tranzitia romaneasca la capitalism a fost oricum numai de catifea nu. Valorile si profesionalismul au fost grav pervertite. Degradarea morala este imposibil de digerat. Frauda politica si economica, hotia si coruptia au fost ridicate la rang de virtute. Agricultura imi pare domeniul economic cel mai grav afectat. Santatea si educatia le urmeaza indeaproape.
Daca pe vremea comunismului, lumea muncea in CAP-uri, fura cam jumatate din productie, ridicau apoi cam alte 30% din productia recoltata oficial, nu puteai totusi vorbi despre terenuri nelucrate.
Pe ansamblu, Romania are nevoie de mult mai mult timp pentru macerarea tuturor formelor institutionale de democratie si economie de piata create, dar inca fara continut real in oameni potriviti. Cea mai brutala si constanta lovitura o serveste politizarea excesiva a institutiilor publice. Cand te adresezi unui director dintr-un minister nu te mai poti baza pe tehnicitatea raspunsului sau, caci este de cele mai multe ori un ilustru habarnist montat politic. Timpul pe care il reclam tine de dimensiunea schimbului de generatii. Exista riscul ca generatia imediat urmatoare sa fie in buna masura mai pervertita de valorile distorsionate din tranzitie. Cred ca putem vorbi de o speranta reala in termeni de profesionalism in toate domeniile publice abia la a doua generatie nascuta dupa 1989.
Cel mai greu suportabil, chiar absurd, este epuizarea energiei politice din 1989 incoace.
Noua generaţie de lideri (populisti si tehnocrati deopotriva) sunt deconectati de la ideile si mostenirea revolutiei din 1989. Nu este revolutia lor. Populistii prefera sa-si caute legitimitatea in discursurile traditionale, iar noilor generatii de liberali pragmatici nu le pasa de politica simbolica. „Deconectarea” aceasta este resimtita si de cetateni. In sondaje recente prea putini considera ca au castigat de pe urma schimbarii. Cert este ca ceea ce trebuia sa fie revolutia oamenilor obisnuiti seamana din ce in ce mai mult cu emanciparea elitelor politice si economice.
D.O: Multi credeau atunci (si multi au continuat sa spere pe parcursul celor 20 de ani) ca Romania, eliberata de dictatura, poate deveni relativ rapid o putere economica, pe masura resurselor, a populatiei, a pozitiei geografice. Ce sanse dati acum acestei sperante? Suntem condamnati la o pozitie periferica, de anexa economica a tarilor dezvoltate?
A.P: Economiceste vorbind Romania nu poate sa stea mai bine decat politiceste. A saptea putere ca populatie, dar penultima ca dezvoltare economica in UE, cu cel mai ridicat grad de coruptie in UE, cu o treime din populatie in mediul rural, cu un angajat care sustine 1,2 pensionari in prezent, a 70 in lume din perspectiva egalitatii de sanse intre femei si barbati, a 126 in lume ca participare a femeilor la decizia politica, sansele Romaniei sunt uriase, dar cumplit nevalorificate. Nu suntem condamnati. O dovedesc tarile care au reusit sa arda etapele istorice. Sunt insa atat de multe de facut in comunitatea studenteasca care nu isi mai joaca rolul reformator, avangardist, in cea a tinerilor in actiune, in cea a femeilor, a patronatelor inca prea fracturate, a sindicatelor care functioneaza pe aceleasi principii ca si politica romaneasca, cu exceptiile de rigoare.
D.O.: O cifra, cea mai relevanta pentru cei 20 de ani de capitalism.
A.P: PIB/locuitor in Romania: 10.200 euro in 2009 (PPP), de aproape trei ori mai mare decat la inceputul anilor ’90.
Pot deschide insa o serie a paradoxurilor romanesti. Conform datelor statistice, castigul salarial mediu brut lunar in administratia publica si aparare a fost in 2008 de 3269 lei. Salariul in sanatate era cam la jumatate, iar cel din educatie cu aproximativ 30% mai mare decat in sanatate, in acelasi an 2008. Astfel, castigul salarial mediu brut lunar in administratia publica si aparare (exclus invatamantul si sanatatea) era cu 68% mai mare decat PIB/loc lunar (1950 lei).
Voua cum vi se pare ca arata Romania dupa cei 20 de capitalism?
“Inainte de orice, niste valori, inspaimantatoare in raceala lor: conform sondajelor, unul din cinci tineri cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani ar dori o intoarcere a Romaniei catre comunism, unul din trei locuitori ai Romaniei cred ca evenimentele din 1989 au fost o greseala, 60% dintre romani spun ca politicienii sunt mai corupti astazi decat pe vremea lui Nicolae Ceausescu si cam tot acelasi procent (55,8%) cred ca dictatura comunista avea mai mult respect pentru omul de rand decat sistemul politic actual. Si intrebarile vin, firesti: cum se poate sa jinduiasca la comunism tineri care la Revolutie erau cel mult in clasa a doua si de ce ar crede 13 milioane de romani ca schimbarea din decembrie a fost o greseala? Unora raspunsul li s-ar parea usor; raspunsurile au fost date pe negandite, in necunostinta de cauza sau intr-un moment de pesimism, de nemultumire fata de soarta natiei sau de viata personala.“
Tags: 20 de ani de capitalims, Business Magazin, coruptie, dezvoltare, economie, educatie, frauda, hotie, morala, PIB, politica, salarii, sanatate, social, venituri
Loading ...
December 4th, 2009 at 2:50 pm
In primele clipe date la TV de atunci in 89 eram internat inr-un statinar cu5 saloane de 3-4 paturi si pe hol un
televizor mic tip sport.Cand se dadeau primele imagini am mers si am chemat pe Dna doctor care dupa cele vazute m-a trimis sa chem si pe Dl director,care nu a crezut si mi-a spus sa ies afara din birou.Am insistat si a venit si cu o alta doctorita.Au stat ore intregi cu noi toti pana spre seara.Toti comentau si nu le venea sa creada.Primeam trei mese pe zi, o mancare foarte buna adusa in galeti de la o cantina din apropiere.Tratamen
tul si calitatea actului medical erau ireprosabile.Aveam ulcer,probleme cu plamani si dupa ce am facut niste
raze Dl director la vizita de dimineata mi-a spus,ai facuto si pe asta.Am intrebat, ce dom doctor?El a raspuns,
ai miscate doua inele la coloana,ii zice dicopatie lombara.Habar nu aveam eu atunci ce e aia.De acea evenimen
tele date la Tv parca le vad si acum.Lucram ca electrician in una din cele ma profitabile mine de aur din lume
cu urme a exploatarii ei de acum 2000 de ani de romani.Exista o galerie careia i se spune treptele romane si
a fost scobita doar din dalta.Cu aurul din aceste mine din Ardeal imperiul roman amai supravietuit poate mai
bine de 150 deani si au fost dezvoltate orase mari din Europa.Cand au fost inchise aceste mine am stiut ca
nu o sa fie bine de noi toti romanii.
December 4th, 2009 at 4:56 pm
din pacate, am vizionat de curind o inregistrare cu ceausescu cit astepta in compania lui voiculescu&co verdictul “judecatorilor” in care zicea ca toate bunurile sint inventariate, are inventarurile lor, sint piese de muzeu ale statului. mai zicea ca niciodata nu a incetat sa lupte pentru libertatea poprului sau, ca l a iubit si il iubeste, ca putea fi impuscat si fara mascarada asta. – poate de aceea unii sint nostalgici: nimeni in tara asta nu poate spune ca lupta pt popor si ca il iubeste.(se poate spune dar fara credibilitate)
si chestiile astea nu le zicea la audieri, ci cind astepta verdictul (pe car il stia de fapt)- cit timp a vorbit el toti erau cu privirile in pamint!—chiar a avut impact filmuletzu, greu il scot din cap….
orori au fost in orice orinduire: feudala, capitalista, sociala……..poate poporul, pardon-populatia- vrea domnitori cu demnitate, care chiar lupta pt ei- indiferent ca i socialism, capitalism, un conducator care ne va transforma din populatie in popor.
cind zice cineva, si la un moment dat chiar crezi ca cineva lupta/a luptat pentru libertatea ta (in fata marilor puteri, fmi, bm, etc s-a referit el) si ca te iubeste nu poti sa nu te gindesti un pic……
December 5th, 2009 at 3:34 am
Sunt pentru prima oara ‘putin’ dezamagit de raspunsul doamnei Paul. De fapt nu ati raspuns corect, sau ati evitat pur si simplu un raspuns transant nu echivoc.
De ce este asa de greu sa raspundem la intrebarea : “Cum arata Romania dupa 20 de ani de capitalism?”
Personal cred ca Romania arata jalnic pentru ca nu a avut nici un fel de capitalism sau un alt sistem functional. Ce se intampla in Romania nu este capitalism. Pare mai mult un sistem feudal in care oameni sunt asociati in clanuri. Clanuri care sunt in razboi cu alte clanuri care nu au acelasi interes cu al lor. Oamenii sunt ne educati, ne toleranti si din pacate pentru ei nepasatori. Saracia oamenilor ii face pe romani sa avanseze foarte greu pe scara sociala Europeana. Brucan a spus 25 de ani. Altii spun 50 sau inca 75. Cu siguranta, stiind ca in Romania niciodata nu s-a practicat un sistem democrat, agreat de majoritatea romanilor,…probabil ca inca 125 de ani nu vor fi deajuns. Pacat.
December 5th, 2009 at 10:29 am
Ce s-a intamplat si se mai intampla este ceva firesc: si societatea in ansamblu ei trebuie sa parcurga toate etapele de viata ale viului: de l nastere, copilarie, adoslescemta, maturitate, batranete si moarte.
Nenorocirea noastra in a nu avea intelepciunea sa luam lucrurile bune de la altii si sa le adaptam specificului / mediului cultural romanesc, au mai mult sa alegem gresit si sa urmam lider carismatic, fara viziune dar cu obiective clare, sau mai rau cu o viziune gresita, a dus la firescul lucru de a suferi de toate bolile posibile copilariei.
Incotr-o mergem si ce vrem. care este traseul care trebuie parcurs.
Cine este autoritatea morala si corect vizionara care asemeni uni dirijor ne da intrarile si ne gradueaza tonurile si nuantele ?
Ce partitura interpretam ? in anasamblu si fiecare personal…
In lipsa tuturor acestora suntem sortiti multor incercari nereusite, reluari / repetari ineficiente a unor problematici, care de fapt toate au solutii… dar cineva trebuie sa le stie si sa le aplice, si sa le transmita si tuturor celorlalti…
Totusi cel mai mare rau pe care il traim… acum la deschiderea ochilor dupa 20 de ani de societate libera, suntem prizonierii propriei noastre inocente (sa nu spun primitivism in intelegere si comportament).
Democratia, libertatea ce in mod real ne-am castigat-o ne-am restrictionat-o si continuu o deterioram prin primitivismul nostru de copii zabauci.
Sunt pervertite in pozitie de modele , tot felul de persoane si comportamente aberante, plecand de la caldura mediului familiar si ajungand la dura lupta pentru supravietuire si manifestare ce o ducem in strulubatica noastra societate.
La cat de inapoiati suntem, pentru noi, democratia este un a etern.
Nu putem sa comunicam si sa concordam in gand si fapta daca nu ne intelegem. Nici macar nu intelegem ca nu ne intelegem. TOTI AVEM DREPTATE, TOTI SUNTEM TARI IN CONVINGERILE NOASTRE, cu atat mai convinsi si vehementi in sustienre si rejectie dupa cat de primitivi suntem.
… Dupa 20 de ani de capitalism, am putea spune simplu: am putea face orice, si sa ne fie bine, numai ca noi in ansamblu si individual, fiecare dintre noi, alegem intotdeauna solutia cea mai defavorabila (cea mai lenta si cu costurilecele mai mari).
Singurul lucru real pozitiv, ca intelegem si ca nu intelegem, ca vrem si ca nu vrem, este ca suntem la remorca UE, a civilizatiei UE. Co-unionalii nostri ne inteleg incapacitatea noastra, ne asista si ne indruma, ca un proiect pe termen lung al modernizarii comunitatii europene.
NU SUNTEM IN STARE SA NE AUTOGESTIONAM SINGURI PROBLEMELE NOASTRE (inerente altfel) .
… Restul sunt variatiuni pe aceiasi tema
December 6th, 2009 at 4:55 am
Cu acces mai larg la informatii, la oportunitati de antreprenoriat si de investitii,
dar totusi ne adaptam greu la climatul capitalist cand trebuie sa citim bine ceea ce semnam, si la ce ne angajam.
December 6th, 2009 at 7:06 am
ssssst….se voteaza….:) are cineva emotii?
December 6th, 2009 at 11:17 am
silviu,
Cred ca avem emotii cu totii. Traiectoria Romaniei poate fi influentata semnificativ de urmatorul Presedinte si camarila lui, dar nu definitiv. Simularile ma ingrijoreaza. Asa ca da, am emotii!
December 6th, 2009 at 11:17 am
ionut,
Right! Punctat bine.
December 6th, 2009 at 11:19 am
Ifrim Sandru,
Cred ca ai dreptate in mare masura.
December 6th, 2009 at 11:27 am
Peter Badesco,
Cred ca priviti doar capitolul nerealizari si abordarea dvs. devine fundamental pesimista. Realitatea este ca foarte multe lucruri s-au schimbat in bine. Luati cateva pozitii statice ale anilor ’90, ’95, ’00, ’05 si veti fi uimit sa vedeti ce mult s-au schimbat lucrurile. Ca Turcia a reusit pe aceeasi axa temporala sa ne depaseasca sau ca Bulgaria este pe punctul sa ne-o ia inainte este adevarat. Cea din urma depinde insa de ceea ce se va intampla in Romania urmatorilor 5 ani.
Intr-o analiza a criteriilor valorice, meritocratice, morale, culturale, sociale, civice etc. cred ca suntem puternic defazati fata de evolutiile economice si cred ca asta va apasa mai tare.
December 7th, 2009 at 1:25 pm
“I-am ciuruit !”, zise Basescu dupa alegeri, adica avem vreo 5 milioane de “ciuruiti”. Fiecare, dupa cum a votat, se simte “ciuruit” sau “ciuruitor”. Avem speranta ca, totusi, dl.Basescu sa glumeasca, adica sa nu aiba de gand sa ciuruieaca vreo 5 milioane de romani, care, intamplator, nu-l plac. Deloc. Asa arata democratia noastra originala, impartita, aproape egal, intre “ciuruiti” si “ciuruitori”, desi, dupa opinia mea “adevaratii ciuruitorii” sunt mult, mult mai putini, dupa cum si “ciuruitii” sunt mult, mult mai multi, aproape tot poporul… care se zbate in criza.
December 7th, 2009 at 9:13 pm
Daniel Mateescu,
Un fleac, i-am ciuruit e o vorba celebra si potrivita contextului
Nu are nicidecum conotatia pe care incerci sa o induci aici. Sunt convinsa ca si presedintele este constient ca i-a trecut glontul pe la ureche.
December 8th, 2009 at 9:10 am
vorba era: un fleac, M-AU ciuruit…..parca
December 8th, 2009 at 9:44 am
silviu,
Da, asa e, dar nu se potrivea
December 8th, 2009 at 10:01 am