Dilema Veche: De ce i-a lipsit Guvernului logica reformelor asumate abia in acordul cu FMI?

FMI a acceptat sa ne imprumute cu suma de 12,9 miliarde de euro la inceputul acestui an cu cateva conditii clare de performanta publica si de reforme structurale. Adica sa aprobam legi noi pentru salarizarea unitara, pentru pensii, pentru responsabilitatea fiscala sau pentru domeniul bancar. Sa restructuram agentiile publice, administratia fiscala si companiile de stat. Sa fim mai ponderati cu cheltuielile si sa respectam plafoane precise pentru deficitul bugetar, pentru inflatie, pentru garantii guvernamentale, pentru datoriile interne si externe (vezi caseta 1 de la final). Pe scurt, sa ungem masinaria guvernamentala pentru a functiona mai bine si cu costuri mai mici. Pentru a stopa risipa si acumularea datoriilor ajunse la cote greu acceptabile in anul 2008, imposibil de platit in anul urmator cu o contractie economica severa.

Cristian Ghinea ma roaga sa raspund la intrebarea din titlu, pentru revista Dilema Veche, si o fac cu oarecare usurinta: daca pana la integrarea Romaniei in UE, presiunile externe au fost principalele motoare ale dezvoltarii, in prezent lucrurile stau diferit.

Pe de o parte, cea mai mare parte din obiectivele asumate in acordul cu FMI se regaseau deja in programul de guvernare al PDL, pentru 2009 – 2012, la care am contribuit activ.

De pilda, inca din capitolul 2 prioritizam :
• adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici;
• rationalizarea institutionala prin analizarea numarului, structurii, activitatii si a personalului institutiilor;
• reducerea numarului de taxe si impozite;
• restructurarea cheltuielilor publice: reducerea graduala a cheltuielilor cu personalul din administratia publica centrala si locala cu pana la 20% fata de cele inregistrate in anul 2008, prin eliminarea de la bugetare a posturilor vacante din institutiile publice centrale si locale, existente la sfarsitul anului 2008 (aproximativ 139.500 de posturi); reducerea cheltuielilor care nu sunt in legatura directa cu performanta obtinuta (deplasari, prime, sporuri in bani si in natura, stimulente etc.); reducerea cu 15% a cheltuielilor cu bunurile si serviciile fata de nivelul inregistrat in anul 2008; rationalizarea cheltuielilor cu ajutoare si prestatii sociale; monitorizarea stricta a cheltuielilor efectuate in cadrul proiectelor de investitii in infrastructura finantate de la bugetul de stat si aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor contractuale privind calitatea lucrarilor efectuate, a bunurilor si a serviciilor achizitionate etc.

In capitolul 8, referitor la asigurarile sociale, ne stabilisem ca obiectiv de guvernare eliminarea inechitatilor si anomaliilor din sistemul public de pensii. In capitolul 20, referitor la politica fiscal-bugetara, discutam serios despre consolidare fiscala, evaziune fiscala si echitate fiscala. Pot continua cu capitolul 22, privind reforma administratiei publice, si asa mai departe.

O buna parte din aceste obiective le-am atins in anul 2009.

Pe de alta parte, ma grabesc sa impletesc ratiunea cu usurinta raspunsului livrat cum ca stiam ce aveam de facut in acest mandat de guvernare inca din 2008. FMI nu ne-a impus nimic. Noi ne-am impus. FMI ne-a conditionat un imprumut de care aveam mare nevoie si care nu trebuie schimbat in 2010. El trebuie completat cu propriile eforturi pentru a gasi solutii la problemele care nu au intrat sub incidenta acordului stand-by. Performanta bugetara si obiectivele de reforma raman aceleasi, fie in prezenta sau absenta FMI, fie cu o structura politica sau alta la guvernare.

Invoc aici ratiunea pentru ca succesul pachetelor de masuri nu tine doar de aspectul declarativ sau de intentie, ci de capacitatea de reglementare, de eficienta guvernamentala si de capacitatea sa de aplicare a pachetelor de masuri. Or aici nu putem sa nu recunoastem ca guvernelor Romaniei le-a lipsit o arhitectura a interventionismului bazata pe reactie rapida si decisiva. Nici proactivitatea nu a fost vreodata atuul decidentilor politici. Reglementarile furnizeaza de cele mai multe ori solutii vechi la probleme vechi.

Nu prea s-a zabovit pana acum cu instrumente de prognoza si cu viziuni pe termen lung. Cum altfel sa iti pui problema ca daca in 2008 acoperi din bugetul de stat un deficit de 1,5 miliarde de lei doar pentru fondul de pensii, in viitor acest efort nu mai este posibil. In abordarea de pana acum a sistemului de pensii nu s-ar fi putut acoperi decat 60% din obligatiile de plata fata de pensionari pana in anul 2090. De unde faci rost de restul de 40%? Cine plateste peste contributiile fortei de munca active? Evident ca se impunea revizitarea sistemului de pensii. Asta ca sa dau doar un exemplu.

Sirul solutiilor perpetuu intarziate la problemele actuale pare infinit. Cauza? Traditiile si calitatea institutiilor prin care se exercita autoritatea dau tonul guvernarii. Modul in care sunt selectati, monitorizati si inlocuiti decidentii guvernamentali explica mare parte din disfunctionalitatile actuale legate de capacitatea guvernamentala de a formula si aplica politici sanatoase, de capacitatea de a injecta resursele cat mai rapid in mijloace productive, de respectul fata de cetateni si, nu in ultimul rand, de respectul nostru, al tuturor, fata de institutiile statului.

Cele sase dimensiuni esentiale ale guvernarii, identificate de catre D. Kaufmann, A. Kraay si M. Mastruzzi in raportul Governance Matters VIII, publicat la Banca Mondiala in iunie 2009, explica capacitatea decidentilor de a guverna interactiunile economice si sociale :

1. Voce şi responsabilitate – capteaza perceptiile cu privire la transparenta, la capacitatea de comunicare, libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libertatea mass-mediei, la masura in care cetatenii unui stat participa la selectarea guvernului. Conform evaluarilor Bancii Mondiale, Romania avea un indice pozitiv similar Croatiei, Indiei sau Ghanei in 2008.

2. Stabilitatea politică şi absenţa violenţei – capteaza percepţiile cu privire la probabilitatea de destabilizare a guvernului, prin mijloace constitutionale, neconstitutionale sau prin actiuni de terorism. Din acest punct de vedere Romania are un indice pozitiv similar Greciei, Vietnamului sau Tunisiei.

3. Eficienţa guvernării – capteaza perceptiile asupra calitatii serviciilor publice prestate, asupra calitatii functionarilor publici, asupra gradului de independenta fata de presiunile politice, asupra capacitatii de formulare a politicilor si de punere a lor in aplicare, asupra credibilitatii angajamentului guvernamental. Indicele pozitiv, dar scazut al Romaniei este identic Macedoniei si apropiat Senegalului.

4. Calitatea reglementarilor – capteaza perceptiile cu privire la capacitatea guvernului de a formula si aplica masuri care sa promoveze dezvoltarea sectorului privat. Indicele pozitiv al Romaniei este similar Georgiei si apropiat Mexicului.

5. Statul de drept - capteaza perceptiile referitoare la modul in care agentii au incredere si respecta regulile societatii, gradul in care acestia se conformeaza, in special cu privire la respectarea contractului, a drepturilor de proprietate, la calitatea serviciului politienesc, a instantelor judecatoresti, precum şi probabilitatea actiunilor violente sau criminale. Indicele negativ al Romaniei, dar redus, este apropiat Thailandei, Egiptului sau Muntenegrului.

6. Controlul Corupţiei – capteaza perceptiile cu privire la masura in care puterea publica serveste castigului individual sau privat, atat prin forme marunte de coruptie, cat si prin “capturarea” statului de catre elitele politice si de catre interesele private sau de grup. Indicele negativ al Romaniei, dar redus, extrem de apropiat de precedentul indice, este identic Cubei sau Ghanei si apropiat de cel al Braziliei.

Rezultatul? Cu o capacitate guvernamentala medie, in termeni comparativi globali, am reusit sa indeplinim toate conditiile din acordul cu FMI, cu exceptia arieratelor bugetare -pentru care am obtinut o derogare la prima evaluare a FMI – si a depunerii bugetului pentru anul 2010 in Parlament din pricina interimatului la care a fost supus Guvernul Boc.

Logica partidelor politice din opozitie a intrat intr-un conflict brutal cu obiectivele de reforma, iar institutiile statului excesiv politizate nu reusesc sa functioneze bine, de la sine, chiar pe fondul unei competitii electorale. Economia se contracta in 2009 cu aproximativ -8%, deficitul bugetar va depasi usor tinta de -7,3% stabilit in acordul cu FMI, iar pachetele de legi pentru care si-a asumat raspunderea Guvernul Boc isi vor arata efectele benefice abia incepand cu anul 2010, cand Romania intra pe traiectoria revenirii economice graduale.

Pana ieri, guvernul Boc trebuia sa trimita in Parlament si legea responsabilitatii fiscale. A reusit prin supunerea la votul de urgenta a proiectului de lege depus de catre ministrii PDL care sunt membrii ai Parlamentului. Cateva dintre prevederile noii legi sunt interzicerea majorarilor salariale cu sase luni inainte de alegeri, obligativitatea competitiorilor electorali de a-si elabora planuri financiare fundamentate pe o perioada de minimum 3 ani, cel mult doua rectificari bugetare pe an si constituirea unui consiliu fiscal independent (format din membrii Academiei Romane, BNR, ASE, Institutului Bancar Roman si Asociatiei Bancilor) care sa sprijine cu analizele si expertiza lor deciziile guvernamentale cu impact bugetar. Iata aici nota explicativa: expunere-de-motive si propunerea de lege depusa in Parlament: legea-responsabilitatii-fiscale-propunere.

De ce am avut nevoie de 20 de ani pentru aceste reguli elementare de conduita publica? Pentru ca in primii 10 ani ne-am acomodat la regulile si la excesele capitalismului, iar in urmatorii zece „mergea si asa” in vremuri de crestere economica.

Neincrederea in binomul executiv – legislativ genereaza in continuare temeri viscerale. Omul de afaceri de rand este amenintat nu doar de dimensiunea crizei economice, de competitorii neloiali care au acces rapid la parghiile decizionale, ci si de telefonul primit de la departamentul de contabilitate ca s-a mai schimbat vreo regula sau lege. Suspiciunile de coruptie sunt mari si doar vointa si forta procurorilor, a magistratilor, a judecatorilor si a decidentilor politici mai pot schimba in bine lucrurile.

Caseta 1. Acordul Stand-By al Romaniei cu Fondul Monetar International in valoare de 11,44 miliarde DST

Durata eliberarii celor sase transe de la FMI: 4 mai 2009 – 15 martie 2011

Condiţionalitati:
1. Criterii cantitative de performanţǎ bugetara: plafoane pentru variaţia activelor externe nete, ale arieratelor interne si externe, ale garantiilor si pentru soldul cash al bugetului general consolidate. Tinta cantitativa indicativa: cheltuielile curente primare ale bugetului general consolidat.
2. O marja de consultare în jurul ratei inflatiei.
3. Obiective structurale:
• Aprobarea legislatiei revizuite privind salarizarea unitara in sectorul public pana la 30 octombrie 2009.
• Prezentarea in Parlament a legislatiei responsabilitatii fiscale si intocmirea unui plan de implementare a acesteia pana la 30 noiembrie 2009.
• Aprobarea amendamentelor la legislatia bancara si la legislatia de lichidare pentru a consolida cadrul de restructurare a bancilor, în consultare cu FMI pana la 31 martie 2010.
• Aprobarea legislatiei revizuite a pensiilor panǎ la 31 decembrie 2009.
• Aprobarea bugetului convenit pentru 2010 pana la 31 decembrie 2009.
• Aprobarea reformelor administratiei fiscale pana la 31 martie 2010.
• Aprobarea reformelor in domeniul finantelor autoritatilor publice si IS pana la 30 iunie 2010.