Intrebarile lui Dan Popa

Dan Popa: Considerati ca vizita FMI este o simpla formalitate in vederea acordarii urmatoarei transe din imprumut sau ne gaseste cu o parte din teme, nefacute? (Am in vedere aici legea unitara a pensiilor si cea a responsabilitatii fiscale, inca nefinalizate).

Andreea Paul: Nicio vizita a FMI nu este o simpla formalitate, la fel cum nu exista nici perfectiune in respectarea criteriilor cantitative de performanta sau a celor indicative. Ma refer in special la criteriile structurale de performanta. De aceea, procedurile standard pe baza carora se elibereaza transele contin clauze de consultare intre Guvern si FMI, pe parcursul unor evaluari trimestriale.
In cadrul acestora se pot modifica conditiile care au stat la baza acordului initial, daca justificarile sunt bine fundamentate si nu e doar o chestiune de absenta a vointei politice. A fost, de pilda, cazul conditiilor macroeconomice (e.g. revizitarea cresterii economice pentru anul 2010 si stabilirea sa la +1,3%). Totodata, se pot acorda derogari temporare (e.g. arieratele bugetare) sau amanari in ceea ce priveste gradul de indeplinire a angajamentelor de reforme (e.g. interimatul guvernamental si alegerile prezidentiale din decembrie au blocat activitatea Guvernului si a Parlamentului la sfarsit de an).
Or, din acest punct de vedere, Guvernul Romaniei si-a facut temele. Proiectele Legii responsabilitatii fiscale a fost finalizat si include observatiile pertinente ale Comisiei Europene si ale FMI. A fost promovata in procedura de urgenta in Parlament, iar viteza cu care va fi adoptata in realitate tine acum strict de puterea legislativa.
In ceea ce priveste Legea unitara a pensiilor din sistemul public, au avut loc unele modificari asupra proiectului conturat la sfarsitul anului trecut, de asemenea in acord cu FMI, si va fi supusa aprobarii in urmatoarea sedinta de guvern (foarte probabil pe data de 3 februarie 2010), dupa care intra in aceeasi procedura parlamentara.

DP: Care sunt, in opinia Dvs, cele mai importante avertismente economice (provocari) la care trebuie sa fim atenti in 2010?

AP: Principala provocare la care suntem expusi acum tine de implementarea bugetului de austeritate si diminuarea deficitului bugetar. Riscul major este ca fiecare ministru sa-si deruleze activitatea fara a avea ochiul vigilent tintit asupra bugetului si cu gandul la urmatoarea rectificare bugetara, sacrificand reformele institutionale necesare. La ce ma refer concret? La aplicarea rapida si decisiva a criteriilor de eficienta si eficacitate in managementul public, de personal, a standardelor de cost etc. Toate cu scopul de a crea institutii publice mai putin costisitoare, dar cu servicii publice mult mai eficiente si prietenoase cu cetateanul.
Reforma sectorului public este insotita de o alta provocare, la fel de importanta. E vorba de schimbarea sistemului de pensii, a celui de asistenta sociala si a celui de taxare pentru a stimula munca. Pentru a motiva angajatorii sa creeze noi locuri de munca si a cetatenilor sa aleaga munca, in defavoarea somajului, a pensionarilor anticipate sau a asistentei sociale nejustificate. Aici mai avem tare mult de lucru.
Deficitele mari bugetare generate an de an de aceste sisteme, in special de sistemul de pensii (cu un deficit estimat la 1,5% din PIB in 2010), constitutie principala provocare in opinia FMI, careia trebuie sa-i faca fata nu doar Romania, ci toate celelalte state din regiune. Optimismul domnului J. Franks legat de Romania este ca nu ne confruntam in acest an cu nicio alegere politica, in timp ce viteza reformelor din regiune risca sa incetineasca pe fondul celor 8 alegeri programate in tarile Europei Centrale si de Sud-Est.
Un alt avertisment cred ca ar putea tine de riscurile relansarii economice bazate exclusiv pe economii la cheltuielile publice si cresterea absorbtiei fondurilor europene. In realitate, aceste eforturi absolut necesare, trebuie insotite de diminuarea blocajelor administrative din calea investitiilor, respectiv stimularea exporturilor ca cele mai importante motoare pentru cresterea potentialului economic al Romaniei. Pe scurt, e nevoie de politici pro-competitivitate. Partea buna este ca multe din aceste reforme nu presupun neaparat costuri economice si sociale.

DP: BNR a dat semnale consistente pe linia scaderii dobanzilor din sectorul finantarilor acordate de banci. Cu toate acestea, reticenta acestora (motivata de o cerere solvabila inca scazuta si de alte argumente aduse de bancheri) este relativ ridicata, desi pe interbancar dobanzile au coborat binisor. Cand credeti ca se vor transmite in piata creditului, semnalele date de BNR?

AP: Politica monetara declanseaza reactii atipice in Romania si, nu de putine ori, lucrurile functioneaza pe invers sau deloc. Bancile comerciale se confrunta acum cu o dilema: cum sa asigure acoperirea pierderilor din creditele neperformante – cam 11% din portofoliul de credite -, dar sa raporteze in acelasi timp si profit. Asa se face ca intarzie semnificativ diminuarea costului creditarii in Romania (dobanzi plus comisioane bancare) si mi-e foarte greu sa estimez cand se va resimti in piata creditului semnalul dat de catre BNR. E posibil ca o noua diminuare a rezervelor minime obligatorii sa unga mai bine mecanismele de transmisie in piata. Dar asta tine exclusiv de decizia precauta a BNR.

DP: Exista riscul ca scenariul Greciei sa se repete in cazul Romaniei?

AP: Exclus.
Pe de o parte, matrasirea datelor la o asemenea anvergura este o iresponsabilitate politica imposibil digerabila de catre electoratul roman si de catre institutiile europene. Riscul de a fi exclusi din spatiul Euro nu ni l-am permite nici macar in vise. Cu atat mai mult cu cat eforturile noastre sunt indreptate spre aderarea Romaniei in 2015 la aceasta zona. Supravegherea executiei bugetare trimestriale la noi de catre Comisia Europeana si FMI e foarte minutioasa si nu vad posibile escapade statistice sau jonglerii bugetare similare, cu atat mai putin tupilarea unor deficite in conturi ascunse.
Pe de alta parte, programul de stabilitate pe care l-a inaintat de curand Grecia Comisiei Europene este de o duritate greu acceptabila de societatea romaneasca inca puternic asistata de stat.