Principalele masuri de reforma incluse in proiectul sistemului unitar de pensii (II)
Principalele masuri de reforma incluse in proiectul sistemului unitar de pensii constau in:
- Creşterea şi egalizarea vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei.
- Creşterea vârstelor de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
- Reevaluarea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele ce vor fi integrate în sistemul unitar de pensii din magistratură, diplomaţie, personal auxiliar din instanţe de judecată, funcţionari publici parlamentari, etc.
- Integrarea persoanelor aparţinând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice
- Procedura de stabilire a valorii punctului de pensie.
- Recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice.
- Creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu cei care realizează venituri exclusiv din profesii liberale: manageri, asociaţii familiale, drepturi de autor etc.
- Descurajarea numărului de pensionări anticipate parţiale.
- Descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical.
- Finanţarea indemnizaţiei de însoţitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I din bugetul de stat.
Sa le luam, pe rand, spre justa lor analiza.
1. Egalizarea graduala a vârstei de pensionare intre bărbați si femei la 65 de ani pana in 2030.
Cine poate sa imbratiseze vestea ca de acum incolo ne vom pensiona la o varsta tot mai ridicata? Adica trebuie sa muncim din ce in ce mai mult? Caci conform propunerii actuale creste stagiul complet de cotizare pentru femei cu trei luni pe an pana la egalizarea cu vârsta de pensionare a bărbaţilor la 65 de ani in 2030. Masura este cvasi-nepopulara si trebuie ca este nebun guvernul care se responsabilizeaza cu o astfel de initiativa.
Pana in anul 2014 creste varsta de pensionare la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati, prevăzuta si de actuala lege a pensiilor publice aflata in vigoare. Incepand cu anul 2015, creşte doar vârsta de pensionare pentru femei de la 60 de ani până la 65 de ani, până în 2030.
Asadar, se propune modificarea in sensul creşterii graduale a stagiului complet de cotizare, necesar obţinerii unei pensii pentru limită de vârstă:
- pentru femei: de la 27 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 30 de ani în 2015 şi la 35 de ani în 2030.
- pentru bărbaţi, de la 32 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 35 de ani în 2015.
Stagiul minim de cotizare necesar obţinerii unei pensii din sistemul unitar de pensii publice va creşte gradual de la 12 ani şi 6 luni în ianuarie 2010, la 15 ani la sfârşitul anului 2014, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Invidiem contractul social puternic din state dezvoltate precum Norvegia, Danemarca sau Germania si ne place sa ne comparam constant cu salariile si cu standardul lor de viata, dar uitam sa mentionam si ca atat femeile, cat si barbatii se pensioneaza in prezent la varste de 65-67 de ani in cazul primei tari invocate si la 65 de ani in cazul ultimelor doua. Daca ma apropiu de inima Europei si aruncam un ochi spre efortul belgienilor, observam ca reforma pensiilor a fost asumata in sensul cresterii varstei de pensionare la femei de la 60 de ani in 1997 la 64 de ani in 2009, iar varsta de pensionare a barbatilor a ramas la 65 de ani.
Care sunt principalele efecte economico-sociale?
In primul rand, elimina mult invocata discriminare pe criterii de sex, fie ea chiar si pozitiva. Ne dorim drepturi egale la pensionare? Atunci trebuie sa muncim la fel.
In al doilea rand, se imbunătăţeste raportul dintre vârsta de pensionare si speranţa de viaţă.
Daca nu s-ar adopta o astfel de masura, atunci ponderea populatiei peste varsta de pensionare ar creste de la 18,6% in totalul populatiei Romaniei in anul 2010, la 32% in anul 2050. Adica fiecare din cei activi in piata muncii sa sustina nu 1,2 pensionari asa cum se intampla acum, ci peste 2 pensionari in viitor. Ori pastrarea nivelului actual de pensie (scenariul cel mai putin costisitor) ar insemna ori ca vom creste de doua ori contributia la asigurarile de pensii (adica sa platim taxe mai mari), ori ca ne vom imprumuta de doua ori mai mult din bugetul de stat (cuantum cu care investim mai putin in educatie, sanatate, infrastructura, cultura, mediu etc.). daca se pune problema cresterii nivelului pensiilor, lucrurile se inrautatesc progresiv.
Speranta de viata la nastere este estimata a creste:
- de la 70 ani in 2010, la 76 de ani in 2030 si la aproape 74 ani in 2050 pentru barbati,
- de la 77 ani in 2010, la peste 82 ani in 2030 si la aproape de ani in 2050 pentru femei,
dar speranta de viata la pensionare (adica cati ani ne bucuram de o pensie) este cea care da masura sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii:
- de la 14,7 ani in 2010 (pensionat fiind la 63,9 ani), la 16,2 de ani in 2030 (pensionat fiind la 65 ani) si la aproape 19 ani in 2050 (idem) pentru barbati,
- de la 22 ani in 2010 (pensionata fiind la 58,9 ani), la 19,7 ani in 2030 (pensionata fiind la 65 ani) si la peste 21 ani in 2050 (idem) pentru femei.
În al treilea rand, nu putem omite faptul ca ieşirile intarziate si mai reduse de pe piaţa muncii vor micşora oferta de locuri de muncă pentru cei tineri. Astfel, şomajul risca să crească. Ori acest aspect justifica si in prezent rata mai mica a somajului din Romania fata de media statelor europene.
În al patrulea rand, exista riscul creşterii cererilor pentru pensia anticipată, in cazul in care unii romani considera nestimulativ nivelul pensiei cu stagiu complet de cotizare. In acest caz, presiunea pe şomaj s-ar putea reduce. Dar pachetul de refoma contine si masuri mai restrictive pentru pensionarea anticipata.
Impactul bugetar
Aplicarea acestei masuri va conduce la reducerea numărului de pensionari femei cu circa 100 mii persoane în anul 2015 şi cu circa 105 mii persoane în anul 2020. Aceste efecte se traduc in reducerea cheltuielilor bugetului general consolidat pe termen scurt si mediu cu aproximativ 1 miliard lei (0,1% in PIB) in 2015 si cu 1,2 mld lei (0,1% in PIB) in 2020. Inca departe de nevoia de acoperire a deficitului bugetului public de pensii de peste 1,5% din PIB in prezent.
Ce lipseste in politica publica actuala?
Piata fortei de munca trebuie deschisa pentru varstnici, iar cei din urma trebuie pregatiti pentru viitor. Or in acest sens trebuie gandit un pachet de initiative practice care ar putea să dea persoanelor în vârstă posibilitatea de a lucra mai mult timp, să poată transmite experienţa profesională acumulată tinerilor, altor lucrători şi angajatorilor. Cum sa atingi insa un astfel de obiectiv fara investiţii în educaţie şi formare profesională, fara utilizarea noilor tehnologii, pentru, condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare viitoare şi de reconversie prin formarea continuă?
Odata cu noul proiect de sistem unitar de pensii se impune o reformă profundă a gestionării carierelor salariaţilor cu vârstă de peste 50 de ani, care, în prezent, sunt discriminaţi în ocuparea unui loc de muncă prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales la cursuri privind noile tehnologii. Lipseste recunoaşterea meritelor datorate experienţei. Stabilirea unor limite de vârstă pentru formarea profesională este fara doar si poate discriminatorie. Dincolo de problema accesului la competenţe, lucrătorii în vârstă au adesea nevoie de ajutor în chestiuni mai personale legate de locul de muncă, cum ar fi tehnicile de întreţinere, dobândirea de încredere în sine şi redactarea unui curriculum vitae, de informaţii relative la ocuparea unui loc de muncă, destinate special lucrătorilor în vârstă şi de lansarea mai activă a programelor guvernamentale de încurajare a angajării celor în vârstă.
Cert este ca avem nevoie de măsuri ferme menite să sprijine reinserţia profesională a lucrătorilor în vârstă pentru favorizarea traseelor profesionale pe tot parcursul vieţii active. De pilda, pot fi explorate soluţii de angajare cu normă parţială, program de muncă flexibil sau de la distanţă şi de „job-sharing” pentru a permite forme inovatoare de pensionare progresivă, limitând efectele stresului pensionării.
Stimulentele pot înlesni accesul tinerilor pe piaţa muncii si favoriza prezenta celor in vârsta sau chiar dupa varsta pensionării ca mentori. Trecerea de la o generaţie la alta poate fi facilitata prin acelasi sistem de „job-sharing” sau de fracţiune de normă.
Realitatea a probat contribuţia enormă a persoanelor în vârstă la coeziunea socială şi economică, dar şi faptul că participarea activă a acestora la solidaritatea familială şi cea dintre generaţii întăreşte rolul distribuţiei resurselor existente la nivelul familiei.
Pe de altă parte, la nivelul economiei sociale, poate fi facilitată şi încurajată implicarea acestora în activităţile voluntare prin contribuţii financiare. In cele din urmă, prin consumul de bunuri şi servicii, prin activităţile de petrecere a timpului liber, prin îngrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic în expansiune şi un nou tip de bogăţie, numită „aur alb”. Aşadar, putem promova şi dezvolta participarea economică şi socială a persoanelor în vârstă, acordând o mare atenţie mai ales binelui lor fizic şi condiţiilor de viaţă şi financiare. Si aici e nevoie de consultarea persoanelor în vârstă pentru a menţine solidaritatea dintre generaţii şi, în colaborare cu parteneri locali, să faciliteze participarea acestora la activităţi voluntare de natură educaţională, culturală sau antreprenorială.
Munca voluntară este o alta cale pentru reintegrarea multor persoane pe piaţa muncii, pentru satisfacerea nevoilor populaţiei locale, dar care nu pot înlocui rolul fundamental al autorităţilor publice în furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional. Acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovadă de el trebuie sprijinite în calitatea de parteneri în cadrul acestei politici. Astfel pot fi iniţiate procese de învăţare care ne permit să facem faţă dificultăţilor cauzate de schimbările demografice.
Inclusiv implicarea persoanelor in varsta in serviciile sociale de interes general – e.g. îngrijirea, sănătatea şi educaţia copiilor de vârstă mică – facilitează accesul părinţilor tineri pe piaţa muncii şi contribuie la combaterea sărăciei, în special în cazul familiilor monoparentale. Astfel de servicii sunt esenţiale dacă dorim să răspundem provocărilor demografice. In plus, creând locuri de muncă, serviciile sociale de interes general stimulează dezvoltarea economică pe plan local şi regional şi cresc competitivitatea locala. Din acest punct de vedere, pot fi identificate serviciile de interes general şi evaluat impactul lor social şi economic, insotite de o lista de indicatori de calitate care sa permita măsurarea progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor stabilite. Serviciile sociale destinate persoanelor în vârstă şi persoanelor dependente trebuie să beneficieze de aceeaşi atenţie şi acelaşi tratament.
Tags: barbati, efecte economico-sociale, femei, Guvernul Boc, impact bugetar, masuri, masuri nepopulare, pensii, pensionari, piata fortei de munca, PIB, reforma, servicii sociale de interes general, sistem unitar de pensionare, somaj, speranta de viata, speranta de viata la pensionare, tineri, viitor
Loading ...
February 17th, 2010 at 6:27 pm
Impingeti usor, sub masa, cea mai spinoasa problema: cum evolueaza “speranta de munca”? Pentru ca aici e cheia problemei, nu in speranta de viata, nu in durata de cotizatie, principii “nesimtite”, bla, bla.
Aveti o politica acordata privind piata fortei de munca pentru varstnici?
February 17th, 2010 at 9:12 pm
Daniel Mateescu, Submitted on 2010/02/17 at 6:27pm
Imi era dor si de o intrebare buna. Speranta de munca nu este in indicator atat de relevant cat este speranta de munca sanatoasa si nu este nicidecum mai improtant decat celelalte. Ea este direct dependenta de nivelul de educatie, ceea ce face dificila operarea unor medii, ceea ce nu se intampla in cazul sperantei de viata care nu pare a avea dependente directe probate cu nivelul de educatie. De pilda, imi pot calcula mie speranta de munca sanatoasa conform varstei mele actuale (31 ani), a genului (feminin) si a nivelului educatiei (studii post-universitare). Concluzia este ca ma voi pensiona la 64,2 ani si ca voi trai cam 78,6 ani. Speranta mea de munca sanatoasa este de circa 56 de ani, dar voi lucra efectiv pana la pensionare doar 35. Daca adaug si faptul ca sunt innebunita dupa sport, sper sa traiesc macar pana la 95 de ani bine si sa muncesc macar vreo 70 de ani ceea ce imi place sa fac
Referitor la piata fortei de munca pentru varstnici am cateva idei smulse din bunele recomandari europene.
- Iniţiativele practice ar putea să dea persoanelor în vârstă posibilitatea de a lucra mai mult timp, astfel încât să poată transmite experienţa profesională acumulată tinerilor, altor lucrători şi angajatorilor. Sunt însă necesare investiţiile în educaţie şi formare profesională, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii, pentru ridicarea nivelului formării profesionale de bază a tuturor, condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare viitoare, şi de reconversie prin formarea continuă, precum şi crearea de măsuri menite să sprijine reinserţia profesională a lucrătorilor în vârstă şi a categoriilor vulnerabile, pentru crearea de veritabile trasee profesionale pe tot parcursul vieţii active.
- În cazul lucrătorilor în vârstă care nu mai doresc să ocupe o poziţie cu normă întreagă, datorită dificultăţilor de la locul respectiv de muncă, pot fi explorate soluţii de angajare cu normă parţială, program de muncă flexibil sau de la distanţă şi de „job-sharing”şi să se constituie o formă inovatoare de pensionare progresivă, limitând efectele stresului pensionării.
- Stimulente pot înlesni şi accesul tinerilor pe piaţa muncii, de exemplu stimulând lucrătorii care au ajuns la vârsta pensionării să se ofere ca mentori pentru lucrători şi introducând sisteme de „job-sharing” şi cu fracţiune de normă, pentru a facilita trecerea de la o generaţie la alta.
Cert este că se impune o reformă profundă a gestionării carierelor salariaţilor cu vârstă de peste 50 de ani, care, în prezent, sunt discriminaţi în ocuparea unui loc de muncă prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales cursuri privind noile tehnologii, lipsa recunoaşterii meritelor datorate experienţei şi promovările profesionale destul de rare. Stabilirea unor limite de vârstă pentru formarea profesională este discriminatorie. Dincolo de problema accesului la competenţe, lucrătorii în vârstă au adesea nevoie de ajutor în chestiuni mai personale legate de locul de muncă, cum ar fi tehnicile de întreţinere, dobândirea de încredere în sine şi redactarea unui curriculum vitae, de informaţii relative la ocuparea unui loc de muncă, destinate special lucrătorilor în vârstă şi de lansarea mai activă a programelor guvernamentale de încurajare a angajării celor în vârstă.
- Contribuţia enormă a persoanelor în vârstă la coeziunea socială şi la economie, precum şi faptul că participarea activă a acestora la solidaritatea familială şi cea dintre generaţii întăreşte rolul distribuţiei resurselor existente la nivelul familiei. Pe de altă parte, la nivelul economiei sociale, trebuie facilitată şi încurajată implicarea acestora în activităţile voluntare prin contribuţii financiare. In cele din urmă, prin consumul de bunuri şi servicii, prin activităţile de petrecere a timpului liber, prin îngrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic în expansiune şi un nou tip de bogăţie, numită „aur alb”. Aşadar, putem promova şi dezvolta participarea economică şi socială a persoanelor în vârstă, acordându-se o mare atenţie mai ales binelui lor fizic şi condiţiilor de viaţă şi financiare.
- Consultarea persoanelor în vârstă pentru a menţine solidaritatea dintre generaţii şi, în colaborare cu parteneri locali, să faciliteze participarea acestora la activităţi voluntare de natură educaţională, culturală sau antreprenorială.
- Munca voluntară ca o cale pentru reintegrarea multor persoane pe piaţa muncii – populaţia în scădere, la satisfacerea nevoilor populaţiei locale dar nu pot înlocui rolul fundamental al autorităţilor publice în furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional. Acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovadă de el trebuie sprijinite în calitate de parteneri în cadrul politicii regionale. Astfel pot fi iniţiate procese de învăţare care permit unei regiuni să facă faţă dificultăţilor cauzate de schimbările demografice.
- Serviciile sociale de interes general – care acoperă, în special, îngrijirea, sănătatea şi educaţia copiilor de vârstă mică – facilitează accesul părinţilor pe piaţa muncii şi contribuie la combaterea sărăciei, în special în cazul familiilor monoparentale. Astfel de servicii sunt esenţiale dacă dorim să răspundem provocărilor demografice. In plus, creând locuri de muncă, serviciile sociale de interes general stimulează dezvoltarea economică pe plan local şi regional şi cresc competitivitatea. Din acest punct de vedere, trebuie identificate serviciile de interes general economic şi trebuie evaluat impactul lor social şi economic, precum şi stabilirea unor indicatori de calitate pentru a permite măsurarea progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona. Serviciile sociale destinate persoanelor în vârstă şi persoanelor dependente trebuie să beneficieze de aceeaşi atenţie şi acelaşi tratament.
Astept si gandurile dvs.
February 17th, 2010 at 9:26 pm
Corect, subscriu si va felicit !
Dar, de ce nu ati introdus (ceea ce s-ar putea introduce, desigur, intr-un act normativ) in legea pensiilor, astfel incat sa rezulte un pachet armonios, complet?
February 17th, 2010 at 9:35 pm
Totusi crede cineva ca aceasta lege va mai fi valabila in 2030???sau 2050?
February 17th, 2010 at 9:49 pm
@ Andreea Paul (Vass)
Mie mi se pare ca discutia s-a dus aiurea. Sediul problemei este in alta parte. In plus, vai de cel ce judeca ansamblul, dupa ce a studiat doar o piesa a mozaicului. Fara o viziune pe termen lung asupra modelului economic romanesc, o sa apelam la solutii si discutii marginale. Foarte grav. Observ, din textele “programatice” si din discursurile publice, lipsa de profunzime a demersului guvernamental si parlamentar. Chiar, constat o atitudine permanent jignitoare a acelor vremelnic la putere. Parca ne-am drogat toti! In viata practica, de zi cu zi, avand “sansa” accesului la informatie, vad ca, in continuare, banul public este “drenat” in buzunare private si de partid…. Si ne mai batem capul sa gasim explicatii cu privire la salarii, pensii …… Exista un Dumnezeu!
February 17th, 2010 at 10:07 pm
Perfect corect!
Dar cati inteleg?
February 17th, 2010 at 10:14 pm
PS Dar daca ai azi 31ani, in 2030 vei avea 51ani, asadar te vei pensiona daca nu se schimba legea la 65 ani, adica in 2044(mmm ce frumos pacat ca nu te voi putea vedea la pensie
)
Sau nu am inteles ceva?
February 17th, 2010 at 10:52 pm
ion adrian,
Pensionarea efectiva difera de varsta legala de pensionare caci se iau in calcul mai multe ingrediente. Am avut perioade in care lucram in doua locuri cu norma intreaga si plateam contributiile legal. Am lucrat apoi peste un an la Parlamentul European si punctajul aferent de pensionare imi este platit de catre guvernul belgian. Casele de pensii europene comunica acum toate aceste informatii daca ati avut carti de munca legal inregistrate etc. Dar poate mai fac o echipa de copii pe langa cel care se lanseaza acum pe partie
February 17th, 2010 at 11:10 pm
Oh, felicitari ! Multa fericire si noroc pe partie
February 17th, 2010 at 11:13 pm
@Andreea – analiza este contabiliceasca, respectiv incearca sa echilibreze cheltuielile cu veniturile sistemului de pensii, marind baza de colectare prin cresterea varstei de pensionare si a contributiei.
Marirea bazei de colectare ar fi trebuit sa urmareasca ocuparea fortei de munca intr-un grad mult mai mare.
Daca romanii care sunt prin Spania si Italia ar fi lucrat in Romania raportul intre salariati si pensionari nu era cel de astazi si contributia la fondul de pensii era mult mai buna.
Pentru asta ar fi trebuit stimulate afaceril, sa fie un mediu de afaceri stabil predictibil, si care sa ofere sanse egale. In Romania s-a “parjolot” tot printr-o politica social-democrata la care si PD-L- ul a fost parte, prin liderii lui de la varf. Nu in toti anii, dar in mare parte din ei.
Pentru stimularea mediului de afaceri nu aveti nimic?
Cei disponibilizati din sistemul bugetar vor fi o povara suplimentara pentru sistemul de somaj.
Cei care primesc ajutoare sociale unde sa-si caute de lucru, pentru ca din consumatori de fonduri sociale sa devina contribuabili?
Guvernul nu are si solutii manageriale de stimulare a afacerilor?
Exista investitii care produc efecte in cascada.
De ce sunt prioritare fondurile pentru constructii de infrastructura, in care forta de munca ocupata este redusa, cand mai eficient ar fi sa acordati sume proprietarilor de teren sa investeasca in mici afaceri de prelucrare a produselor agricole, s-ar fi accesat si fonduri europene nerambursabile, s-ar fi ocupat si forta de munca ce benficiaza de ajutoare sociale.
Nu sunteti un partid de dreapta oricat ati clama acest lucru, pentru ca stati cu spatele la mici intreprinzatori.
Nu aveti politici pentru stimularea afacerilor mici si mijlocii.
February 17th, 2010 at 11:25 pm
Citez din:
Către o creştere economică sustenabilă: exemplul Irlandei
“Irlanda este astăzi pe locul 26 (26,5%) în lume în ceea ce priveşte povara fiscală (cu o rată totală a impozitării de 26,5%), în vreme ce România ocupă locul 108 (44,6%) iar Grecia locul 124 (47,4%). Irlanda e pe locul 11 în lume la numărul de ore necesare unei companii pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, România pe 79 iar Grecia pe 88. În ceea ce priveşte uşurinţa plăţii taxelor, Irlanda este pe locul 26, în vreme ce România pe locul 149 iar Grecia pe locul 76.
February 18th, 2010 at 12:13 am
Deceneu,
Excelent fragmentul despre irlanda-romania-grecia. Multumim.
Referitor la masurile active pentru stimularea mediului de afaceri iti reamintesc cateva initiative, urmand ca in momentul in care termin serialul cu privire la pensii, sa le reiau pe indelete. Voi incepe cu pastrarea cotei de 16% di a TVA la 19%, fara a o enumera, desi o gasesc de departe ca fiind un efort politic urias in favoarea mediului privat.
1. Scutirea de impozit a profitului reinvestit.
2. Comasarea si diminuarea a peste 100 de taxe si impozite in 2009, efort ce va continua consistent si in acest an.
3. Cresterea fondului de garantare pt IMM-uri si pentru exporturi.
4. Simplificarea semnificativa a procedurilor de accesare a fondurilor comunitare.
5. Cresterea alocarilor publice pentru invetsitii la 6,5% din PIB in 2010.
6. Extinderea perioadei de somaj tehnic cu facilitatile aferente.
7. Cresterea cuantumului ajutoarelor de stat.
etc. etc. etc.
February 18th, 2010 at 3:22 pm
Va bateti joc de noi, este ?
February 18th, 2010 at 3:23 pm
Da, acum merge, asa ca incerc sa ma dumiresc:
Faptul ca ati lucrat simultan in doua locuri va avantajeaza la stabilirea punctajului, evident mai mare, dar nu si la calculul stagiului de cotizare. Cel putin asa am inteles din lectura legii. Este corect?
February 18th, 2010 at 8:18 pm
@Deceneu
La 11:25 pm in ziua de 17 oferi un citat si niste date cam ciudate. De unde le-ai luat.
Iata ce spune statistica oficiala a U.E:
:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-22062009-AP/FR/2-22062009-AP-FR.PDF
Se arata clar si detaliat acolo ca presiunea fiscala medie in UE27 a fost in 2007 ( se lucreaza cu date definitive, iar ultimele sunt din 2007 la acest moment) a fost de 39,8% din PIB. In Romania si slovacia a fost CEA MAI MICA PRESIUNE FISCALA (29,4% din PIB), iar in Danemarca (48,7%) si Suedia(48,3%) cea mai mare. Presiunea fiscala medie europeana a fost cu 12 puncte procentuala mai mare decat in Japonia si S.U.A. Asa ca pana si in SUA, templul neoconilor, presiunea fiscala este mai mare decat in Romania.
Daca mai adaugi si faptul ca excedentul brut de exploatare si venitul mixt (ca expresie a venitului de care beneficiaza “patronul” firmelor din economie inainte de a-si achita impozitele, taxele, creditele, etc, dar dupa ce a platit furnizorii si forta de munca) este de 50% in Romania si Slovacia (spre deosebire de media europeana care este cam la 38% din PIB), REIESE CLAR CA IN ROMANIA SE OBTIN PROFITURI NETE CAM MARI. In medie, ce e drept. cunosc multi mici intreprinzatori care o duc greu, mai ales daca sunt subcontractori ai celor mari, care-si trag banul cel mare.
Totusi, unde ai gasit cifrele acelea?
Dar ai dreptate in ceea ce priveste costul administrativ al achitarii taxelor si calcularii lor. Aici ai dreptate.
February 18th, 2010 at 11:14 pm
@casandra – Am dat si link-ul spre blogul lui Bogdan Glavan, iar el face trimitere la sursa
http://www.doingbusiness.org/documents/FullReport/2010/Paying-Taxes-2010.pdf
February 19th, 2010 at 9:46 am
cu toate ca pt un economist e greu sa accepte faptul ca traim azi in cea mai crunta saracie din ultimul secol (cu toate ca stam pe resurse) totusi citesc undeva ca BM si a aruncat un ochi in 2006 peste asa zisele “probleme sociale” si a concluzionat sec: saracia de aici nu este “adinca” ci “extinsa”.La fel de sec ei au spus ca folosind judicios 1%din pib conducatorii coloniei (sau mai bine zis protectoratului-ca tara e mai greu) ar putea trage deaupra pragului de saracie multi oameni. iar cu 5% din pib ar fi salvati multi. pentru asta era nevoie de un program antisaracie, facut si gestionat profesionist, cu buna credinta, unul care sa i ajute realmente pe cei saraci si nu sa fie folosit pt a creste bunastarea celor care l aplica si a altora priceputi sa profite din orice. (daca ducem lipsa de experti (cum zicea lazea) ar putea fi angajati unii straini, chiar cei mai buni..(doar nu s o face gaura in cer, nici in buget ca la citi bani sint cheltuiti aiurea astia chiar n ar conta mai ales ca s cheltuiti cu un scop bun). in loc de programe antisaracie s a preferat afirmatia ca solutia acestor probleme este incurajarea consumului si ca bunastarea populatiei se masoara in volumul cresterii economice (se stie totusi ca cresterea pib are legatura vaga sau deloc cu cresterea bunastarii). o economie bazata pe import si pe banii trimisi de romani din strainatate nu are cum sa reziste. dar fiind clasificati ca o economie mica, incapabila sa afecteze in vreun fel blocul european, ue nu a impus o reforma structurala a ei (mai ales ca le si convine, rolul nostru fiind de a sustine in viitor un nivel de trai bun in ue). acum cred ca saracia tinde sa devina mai grava decit cea constatata de bm in 06: si extinsa si adinca iar cei mai loviti de ea sint cei care au vina cea mai mica pentru situatia in care s a ajuns.(singura lor vina este ca nu sint autodidacti pentru a depasi needucarea si necunoasterea unei meserii ca lumea).
de legea pensiilor nu stiu daca se poate comenta prea mult, lucrurile sint impuse de stapinire iar legea sint sigur ca va fi modificata de primul guvern social.
si ca fapt divers citeam ca sint citeva tari care ar putea gazdui deseurile radioactive ale europei dar nimeni nu se ofera voluntar. fiind vorba de multi..multi bani punem pariu ca lada de gunoi a europei se va numi romania?
February 19th, 2010 at 9:53 am
si tot aducindu mi aminte de lectiile de istorie de cind eram mic stiu ca noi am fost scututl europei de mult (chiar imperiul roman s a poticnit din cauza dacilor). primul meu gind a fost atunci: si de ce nu am cerut bani de la europeni sa ne sustina apararea? acum imi dau seama ca se poate sa fi si scut si sa si platesti pt acest “privilegiu”. eu personal as fi conditionat amplasarea scutului in romania de stergerea datoriilor catre america-fmi.
vorba cintecului: “dac as fi presedinte tot as face ceva……v as amaneta pe toti si nu m ati prinde”.
February 19th, 2010 at 11:42 am
Buna Andreea,
Te rog sa ma ajuti cu initierea unui proiect de lege anti discriminare lingvistica a femeilor prin introducerea obligativitatii ca femeile sa fie adresate prin substantivele feminine (sg si pl) si nu prin subintelegere din substantivele masculine.
http://nordiclarisa.wordpress.com/2010/02/15/cum-ne-adresam-femeilor/
Multumesc anticipat,
Larisa
February 19th, 2010 at 12:45 pm
acum vad ca o solutie antisaracie este ca sa se dea alocatii mai mari saracilor. copii au mai ramas de invrajbit! asta i solutia? plus ca modul de transmitere face doar sa alimenteze discutii inutile, show biz. se putea spune simplu: ramina aceeasi alocatie de 40 lei pt toti dar copii saraci vor primi 100-200 lei in plus (sa nu mai zica lumea ca e neconstitutional). asa nu vom face economii cum ne suspectati ci chiar vom cheltui mai mult pt combaterea flagelului saraciei (asta doar pt ca ue zice ca i anul de lupta contra saraciei ca dupa noi, noi nu recunoastem de fapt saracia(sic!), este o iluzie…etc
copii saraci vor fi luati in deridere la scoala (copii s la fel de rai ca adultii doar ca simuleaza mai putin) astfel se pot accentua complexele lor iar parintii vor avea bani mai multi sa si ia alcool. (saracii din romania sint alcoolici in proportie mare).
totusi la scoala pe care o ai astia nu te intreaba nimic cind iau decizii sau cind fac afirmatii publice?
February 19th, 2010 at 12:54 pm
Cu tot respectul.
Vad ca se iau in apreciere doar datele statistice care privesc trecutul. Sau prezentul.
In nici o argumentare nu am vazut date reale de prognoza, macar pentru o perioada de 10-20 de ani.
Nu se ia in calcul evolutia probabila a economiei (decat poate in rozul cel mai aprins)
Nu se ia in calcul evolutia demografica.
Nu se ia in calcul structura ocupationala viitoare.
Nu se iau in calcul pierderile colaterale privind colectarile viitoare la buget.
Nu se iau multe in calcul.
Cel mai rau- nu se ia in calcul ca acest model de sistem, introdus in afara in anii “70-”80 acum s-a dovedit falimentar. Exact cand generatia din “80 trebuia sa inceapa sa beneficieze de pensie.
Deabia acum s-a constatat ca timp de o generatie s-a procedat gresit.
Si noi ne chinuim sa revitalizam o greseala recunoscuta si partial asumata…
February 19th, 2010 at 1:57 pm
andreea, cred ca ar trebui insistant mai mult pe politicile publice din perioada 2030-2050…
February 19th, 2010 at 4:13 pm
Si cu voia dvs o poanta buna care circula prin targ:
Circula o vorba intre PSDisti :
Ce faceti mai vanzatorilor de neveste cu Vanghelie asta?
February 19th, 2010 at 4:33 pm
Lup Alb,
In general asa se intampla cu deciziile publice, dar nu si in cazul analizei de mai sus, in speta a pensiilor. Analiza de impact bugetar ia in calcul aceste evolutii demografice, a salariului mediu in economie, a colectarilor la buget etc.
De acord cu falimentului modelului de pensionare PAYG in mai toate statele lumii – de aici si reformele mai putin sau mai curajoase in favoarea pensiilor private.
Multe alte voci considera ca nu mai trebuie sa plateasca nicio contributie la stat pentru pensii si sa ramana la individuala optiune a fiecaruia cat economisteste pentru pensia proprie in sistemul privat. Atractiva idee, dar, in opinia mea, neimbratisata de masa larga a romanilor.
February 19th, 2010 at 4:34 pm
silviu,
Nu imbratisez propunerea alocarilor pentru copii diferentiate in functie de venitul familiei. S-a lansat o dezbatere in acest sens, dar argumentele mele inclina net in defavoarea acestei propuneri.
February 19th, 2010 at 4:37 pm
Larisa,
Te rog sa te adresezi direct parlamentarelor: dna Pocora de la PNL si dna Sulfina Barbu de la PDL si sa le transmiti in scris propunerea ta sau pe e-mail-ul disponibil pe site-ul Parlamentului Romaniei in dreptul fiecareia. Poti sa ceri si o audienta pentru a-ti sustine punctul de vedere.
February 19th, 2010 at 5:03 pm
Eu nu inteleg ce se intelege prin expresia “falimentul modelului de pensionare PAYG”.
Daca acest model presupune ca cei activi trebuie sa sustina pensiile atunci bineinteles ca in perioadele de recesiune sau daca valoarea pensiei medii s-a marit prea mult sistemul nu face fata. Dar asta nu inseamna ca este falimentat sistemul ci ca trebuie ajustat. Dupa parerea mea abia cand se vor falimenta fondurile private de pensii se poate folosi cuvantul “faliment” Pentru ca eu sunt sigur ca acestea vor falimenta.
Statul intotdeauna va trebui sa sustina pe cei care nu mai lucreaza(din cauza varstei) indiferent ca le da pensie sau ajutoare sau asistenta. Si va face asta indiferent de unde i-a acesti bani.
February 19th, 2010 at 5:07 pm
Stiu. Si asta ma revolta. Majoritatea prefera sa fie asistati sau sa se simta asistati. Mentalitatea aceasta ar trebui subminata. Datorita acestei mentalitati am ajuns o populatie, nu un popor.
Si sunt la fel de revoltat (off topic) de politicile de asistenta discriminatorii. Intre platitorii de contributii sociale si neplatitori. Se incurajaza cersitul si pacalitul statului in detrimentul muncii si participarii active in societate. Este inadmisibil ca un contribuabil sa tina in spate patru asistati.
Si este inadmisibil ca un stat sa incurajeze aceasta situatie.
Democratie? Nope, pauperocratie.
Sorry ca m-am aprins un pic.
February 19th, 2010 at 5:26 pm
gavrus tiberiu,
PAYG = pay as you go. Modelul esti platit in functie de cat ai contribuit nu sta in picioare pe termen lung daca imbatranirea populatiei este foarte accentuata. Aici vorbim de axe temporale lungi.
Pensiile private nu prea au cum sa falimenteze caci au conditii rigide de prezervare a fondurilor investite, dar risca sa nu ruleze eficient contributiile private de pensii, a.i. randamentul lor sa asigure plata unei pensii suficient de mare peste cateva decenii, cand iese contribuabilul la pensie efectiv.
February 20th, 2010 at 7:15 am
cred, oricum la tema zilei tvr1 aseara vorbea consiliera min muncii: am dedus ca doar a vb gura ministrului, nefiind nimic concret inceput pe aceasta tema si poate peste citeva luni sa se faca un proiect (creeaza stiri gratuite). e derajant ca se vorbeste aiurea (gen procuror comunist (daca taceai filozof ramineai…)) si fara cap astfel maninca si astia de la realitatea o piine.
daca iese ponta presedinte psd te oftici un pic, nu?
February 20th, 2010 at 9:00 am
Eu sunt convins ca nici peste 100 de ani statul nu o sa renunte sa colecteze un anumit procentaj din venitul brut pentru un fond de pensii si sunt convins ca fondurile private de pensii vor da faliment.