10% sunt actiuni pe care nu le putem controla. Este cazul, de pilda, atunci cand:
1. ploua,
2. cineva varsa cafeaua pe noi,
3. ne jigneste cineva,
4. politicianul ia o decizie proasta,
5. sindicatul militeaza pentru interesul unui anumit politician si nu in interesul nostru, al angajatilor care cotizam,
6. tehnocratul ramane complice cu malpraxisul sau cu incalcarea deontologiei profesionale, fie ca e vorba despre un doctor, un profesor, un economist, un judecator, un procuror, un sociolog care manipuleaza sondajele electorale,
7. functionarul public sau decidentul politic cere spaga pentru furnizarea unui serviciu public de drept cuvenit.
90% sunt actiuni pe care le putem controla si care se rezuma la reactiile noastre de zi cu zi. Este cazul, de pilda, pastrand succesiunea exemplelor de mai sus:
1. sa nu bombanim ca ne-a stricat coafura sau ca ne-a pleostit costumul, ci sa ne bucuram de pamantul proaspat udat;
2. sa nu ne enervam si sa nu apostrofam, chiar daca e doar un copil, ci sa-i recomandam cu calm sa fie mai atent data viitoare;
3. sa lasam sa curga jignirile precum apa de ploaie pe geam si sa nu reactionam similar; am avut o experienta uimitoare intr-o emisiune la care participa si domnul Cioroianu si care la o replica a mea si-a pierdut complet controlul si a coborat paravanul celei mei urate fete a mitocaniei de care banuiesc ca este capabil – cert e ca reteta pe care o recomand aici a functionat;
4. sa nu ramanem la stadiul de injuraturi in barba, ci sa actionezi cum iti sta in putere mai bine: o sesizare scrisa si transmisa direct celui vizat, o actiune civica care sa militeze pentru interesul tau (e.g. SAR, Academia de Advocacy), o miscare patronala sau sindicala puternica si dreapta daca deciziile politice o iau razna (e.g. AOAR); fundamenntarea solida, bine argumentata, sa ramana fondul actiunii tale de forta si nicidecum manipularea feroce a celor mai putin bine informati; sunt si cazurile extreme ale nevoii apelului la Curtea Europeana a Depturilor Omului, ca sa dau doar cateva exemple; sa-l sanctionezi cu votul tau, dar asta presupune ca te informezi bine mai intai si sa nu-ti vinzi votul pentru o cizma de guma sau pentru un milion si jumatate; sau cum este posibil sa asistam la o miscare populara de sustinere a primarilor “penali”? unde s-a mai pomenit asa ceva?
5. sunt uimitoare suprapunerile “intamplatoare” ale unor miscari sindicale virulente cu lansarea proiectului noii legi a educatiei (e.g. vezi “cealalta fata a fratiei” aici, in care este deconspirat acordul de colaborare a unei falange sindicale cu PSD, trecut sub tacere, dar conditionat de promovarea in Parlament a unor membri sindicali de marca) sau refuzul unor lideri sindicali inamovibili de a-si face publice declaratiile de avere si de interese (e.g. Hossu);
6. indiferent de profesie, daca cineva sustine ca “la noi nu greseste nimeni”, lucrurile devin foarte grave si apare degradarea profesionala – atunci se ridica problema absentei mecanismelor de autoreglare a practicilor profesionale si etice, absenta constiintei erorii si a sanctiunii cazurilor de incalcare grava a deontologiei profesionale care sa curete sistemele profesionale de impostura si malpraxis; cum poate sa apara asa ceva? cred ca doar sub forta miscarii tehnocrate autentice in fiecare domeniu in parte; gasiti exemple de forta aici care au reusit sa sparga spirala tacerii?
7. coniventa coruptiei, fie ea tacita, prin acceptul conformarii voluntare a fiecarui roman care baga mana in buzunar pentru a plati spaga asteptata, fie ea dezvoltata prin relatii incestuoase intre evazionistii fiscali - politicieni – media – justitie sau alte combinatii intre ele, nu permit sanctiunea abaterilor grave; si atunci ne plangem ca ne merge rau si ca “se fura”.
Mersul lucrurilor depinde in cea mai mare parte, 90%, de noi, romanii. Suntem deficitari la capitolul comunitate si solidaritate. Mesajul “Da, conteaza pe mine!” cu care deschid acest site, sau campania pe care am lansat-o anul trecut “Eu nu platesc spaga!” nu au avut ecoul asteptat in asumarea puterii noastre reale si a fortei noastre de a influenta mersul societatii la nivelul comunitatilor locale sau centrale.
Sistemul politic a ramas, asadar, la fel de absurd si de insuportabil pentru mare parte dintre romani. “Opiniile sincere si pernicioase ale unui rau roman”, cum a fost, de pilda, Nicolae Iorga, sunt de o actualitate greu tolerabila. Domnul Plesu ne da insa un raspuns usor de inteles pentru oricine la intrebarea “ce inseamna sa fii un bun roman?”: “sa fii un om dintr-o bucata!”, iar “mandria de a fi bun roman“ poate fi sinonima cu “mandria de a face un lucru asa cum se cuvine“. Sa presupunem ca se intampla o minune si devenim cu totii constienti ca numai muncind pe branci si ca numai cu seriozitate vom putea schimba lucrurile si vietile noastre in bine, intr-o economie libera. Pentru asta avem nevoie de justitie, educatie, sanatate, cultura si concurenta in fiecare domeniu. Avem nevoie de un cadru propice, simplu dar eficient, competitiv dar amiabil. Si avem nevoie de oameni care sa vrea si sa stie sa faca asa.
Haideti sa ne temperam, asadar, elanul laudativ sau critic si sa-i redam bunului simt ceea ce i se cuvine. Altfel spus, sa revizitam concepte precum profesionalism, toleranta, moderatie in primul rand la nivel personal. O societate nu poate sa fie functionala daca indivizii care o alcatuiesc functioneaza anapoda.
Loading ...
“Altfel spus, sa revizitam concepte precum profesionalism, toleranta, moderatie in primul rand la nivel personal.” Primul concept care ar trebui revizitat ar fi cel de responsabilitate.Toate celelalte concepte au un grad ridicat de relativitate si sunt greu de reglementat.
gavrus tiberiu,
Exact, tot ceea ce am scris mai sus este o pledoarie pentru responsabilitatea individuala si colectiva. Asta inseamna: Da, conteaza pe mine!
cred ca probleme au mai tot timpul solutii individuale…care pot fi produce de noi, indivizii…nu noi, Romanii…
nu cred in solutiile colective…in care “noi, romanii” putem reusi impreuna…
nu cred ca partidele sunt democratice in interiorul lor si nu cred ca ele reprezinta interesul comunitatii…
nu cred ca Senatorul Voicu a ajuns in Parlament in urma unui exercitiu democratic sau ca el si-a pus vreo secunda problema sa ii reprezinte cetatenii colegiului sau sau interesul public. Cum nu s-au gandit nici altii gen WBranza, Serban Mihailescu, Oprea, Rusanu, OlgutaV,toti astia de pe acolo…
Cred ca toti primarii aia arestati sunt putred de corupti si ca mai orice primar de oras sau sat ar putea avea o condamnare pt coruptie daca si-ar bate cineva capul cu activitatea lor…
Cred ca procurorii si judecatorii care scot acum dosare si condamnari, au asteptat rezultatul alegerilor sa vada ce si cum… Nu cred ca magistratii, daca nu sunt numiti politic si sunt independenti, devin corecti si incoruptibili…
|Cred ca majoritatea populatiei in romania e ca aia care a invadat supermarcheturile si a distrus ce era pe acolo, si nu are discernamant politic si nu e deranjata de situatia generala si ca va vota in continuare populisti gen Basescu si Ponta si politicieni lipsiti de substanta si anvergura gen Crin…
Aia care au putut urca, au urcat muntele singuri…restul au inceput sa gafaie…nu putem urca toti pana in varf…si vedem in fiecare zi ca Romania a obosit de schimbari si vrea sa se odihneasca in mediocritate.
In contextul asta, cred ca orice solutie colectiva nu ma reprezinta….nu ar reflecta nimic din ce vreau..as fi sufocat de 90% din Romania care nu-mi place..
Asa ca mi se pare o pierdere de vreme in ziua de azi agitatia unora naivi care cred ca structura demografica, elita si contextul din Romania poate produce o tara decenta si prospera pe care sa o apuc si eu…
Singurul mod in care ma pot proteja ca cetatean e sa nu particip la farsa asta de proiect comun…pt ca daca as participa singurul mod in care eu as putea castiga ar fi sa ii trisez si eu pe altii..
lm,
“Aia care au putut urca, au urcat muntele singuri…restul au inceput sa gafaie…nu putem urca toti pana in varf…si vedem in fiecare zi ca Romania a obosit de schimbari si vrea sa se odihneasca in mediocritate.”
Asta imi da de gandit serios. Oare chiar asa sa fie? Mie imi pare revolta destul de ridicata, iar ea ar trebui, teoretic, cel putin, sa declanseze modificarile in bine. Adica nemultumirea/revolta e un ingredient necesar pentru mobilizarea noastra, fie l anivel de individ, fie de colectivitate locala sau nationala.
A propos de punctul 5, sunteti pe puncul de a face o mare greseala in privinta “miscarii sindicale”: aceea de a crede ca sindicatele mai reprezinta pe cineva! Toate partidele au incercat sa-si subordoneze, sau sa controleze sindicatele, inclusiv PD-ul. Urmarea este ca sefii din sindicate nu-i mai reprezinta pe membrii de sindicat, iar in perioada grea care va urma exista riscul ca Guvernul sa nu aiba partener de dialog. Nimic nu este mai periculos decat o miscare dezordonata, in conditii de criza.
De exemplu, habar n-am cu cine va dialoga/dezbate guvernul pe tema legii educatiei nationale. Este clar ca o reforma de substanta nu se poate face fara parteneriatul cadrelor didactice, iar opinia acestora este total necunoscuta, pentru ca liderii NU-i reprezinta, de fapt. Sunt in joc chestiuni fundamentale, atat in invatamantul mediu cat si in cel superior. N-aveti decat sa va amagiti cu ideea ca ati facut un proiect bun, cand de fapt aveti in fata o opozitie in deruta si o miscare sindicala nereprezentativa. Urmarea, un esec sigur, la fel ca si alte tentative de modernizare a sistemului.
vizitator,
Trebuie sa cred in miscarea sindicala. In caz contrar, nu avem parteneri de dialog social autentici, bine intentionati si ale caror actiuni sa aiba drept finalitate tocmai interesele oamenilor pe care ii reprezinta si nicidecum pe cele ale altor politicieni.
Da, ar fi bine sa avem parteneri de dialog, lideri sindicali. Numai ca nu-i avem, iar o parte de vina o are mediul politic. Dar, daca vreti, haideti sa facem un mic exercitiu, a propos de ce inseamna cunoasterea sistemul.
Ideea mi-a venit citind o poastare a unui cercetator, tot pe acest forum. Asadar, dl.ministru al invatamantului, pentru care chiar am toata stima, si-a facut studii stralucite, inclusiv doctoratul la Strasbourg si Munchen, in chimie din cate stiu. Ei bine, domnia sa NU poate fi cadru didctic in Romania, cf. proiectului de lege!! De ce? simplu, pentru ca habar n-am cine a a vut ideea sa ceara 60 de credite de “pedagogie”. Bag mana in foc daca dl.ministru a facut creditele cu pricina in strainatate. Ca doar n-o fi luat cursuri de “metodica predarii chimiei” in Germania!
Cam asta suntem, vrem, firesc, sa punem centrul de greutate al invatamantului superior pe cercetare stiintifica, vrem sa ne aducem valorile inapoi acasa, dar, discret, le punem piedica! Cum naiba sa ceri credite de pedagogie unui tanar/matur care a fost olimpic, a aplicat direct la o universitate de prestigiu, si-a facut doctoratul, a avut contracte de cercetare, studii si chiar experienta didactica?
andreea,
cand am zis de aia care au urcat muntele, nu m-am referit in primul rand la “Olimpienii” Tranzitiei…ci la faptul ca desi unii au ambitia sa vrea mai mult, sa aiba aspiratii ceva mai inalte, societatea romaneasca, in cea mai mare parte a ei, nu pare sa vrea prea mult…si chiar remarc o rezistenta la schimbare, o “asezare” a societatii in care obiectivele nu sunt alea de mordenizare…ci niste mici obiective “locale”…
la inceputul anilor ’90 era o agitatie,acum lucrurile s-au asezat…cred ca aia care voiau “altceva” au avut libertatea sa se desparta de restul…care a evoluat cam cum ar fi evoluat si fara revolutie etc…
nu intamplator vedem degradarea spatiului public fie ca e politic, mediatic etc…
idealisti erau si tinerii din Piata Universitatii…si au mancat bataie si si-au vazut de treaba…Conservatorii nu au fost invinsi in Romania ultimilor 20 de ani de Reformisti…nici nu mai exista Reformisti…
ce rost are sa ne amagim? nu exista un proiect comun in Romania…pt ca nu exista foarte multi sustinatori onesti ai lui…iar fara asta…mesajul asta idealist pe care tu il prezinti nu are forta,nu are rezonanta in societate…ce putere politica au cei care ar aplica un asemnea discurs? sunt ei macar in opozitie, o alternativa formala la actualul sistem?
lm,
Trebuie sa ne cultivam idealismul, sa-l plivim si sa-l udam zilnic. Sunt convinsa ca vom reusi.
Nu exista responsabilitate colectiva.Nu se poate reglementa responsabilitatea colectiva.
gavrus tiberiu,
AU fost, de pilda, pasoptistii, cum sa nu exista, miscari colective responsabile, fie ele ad-hoc, fie organizate profesional sau sindical sau civic etc.
DAR NU SE POATE REGLEMENTA DECI NICI IMPUNE RESPONSABILITATEA COLECTIVA.
Apelul la responsabilitatea colectiva este pierdere de vreme si demagogie.Mai ales ca toti fruntasii politici fac un milion de apeluri la responsabilitatea colectiva si la cea a omului de rand dar absolut nici unul nu este dispus sa incerce sa reglementeze RESPONSABILITATEA INDIVIDUALA A CONDUCATORILOR.
gavrus tiberiu,
Nici aici nu as fi fatalista. Ar insemna sa depunem armele si sa nu mai facem nimic. Din contra, am inaintat un pas semnificativ in acest an: Legea responsabilitatii fiscale care nu mai lasa conducatorul unei institutii sa-si faca de cap cu banii publici. De acord insa ca e nevoie de sanctiuni dure la aplicarea abuziva a fiecarei legi adoptate in Parlament.
Fostul ministru al Sanatatii spune ca , coplata este profund imorala.
De acord , mult mai moral este sa se mareasca CASS la 10%, ca sa platim in continuare toti ptr cei cu adevarat bolnavi , cei adevarat bolnavi dar bolnavi aproape prin voie si neglijenta proprie si de asemeni ptr cei care nu au nimic dar papa prin coruptie banii cetateanului?
Problema esentiala este ca din pacate toate aceste masuri corecte nu vor putea fi introduse intr-o tara dominata de coruptie si de mafie caci in fata exemplelor date de sindicate sau de un ipocrit ca nicolaescu, Crin Antonescu, A. Nastase etc cu diverse lucruri cu adevarat imorale, guvernul nu are raspuns cinstit.
Atentie dna Paul:
Franta se intreaba daca romanii fac bine ca renunta la multilingvism( a se citi mai ales la francofonie) prin ultimele modificari la legea invatamantului ?
Spre stiinta: Bulgaria este mai bine cotata decat Romania in ceea ce priv. justitia.
Ce parere ar trebui sa avem despre propunerea legislativa a senatorului Urban privind falimentul(insolventza) persoanei fizice?
Postarile cu multe teme intercalate sub o singure umbrela tind sa mute discutia din
concret in abstract si sa ne pierdem in generalizari.
Fiecare dintre cele 7 puncte ale principiului reductibilitatii vietii noaste poate fi o
tema ampla.
Sa zicem ca punctul 1 (ploua) n-ar trebui sa ne strice nici macar ziua cu atat mai putin
calitatea vietii.
Mie imi place sa privesc iarna din doua locuri. Stand in spatele geamului, la caldura,
cu o cafea sau un suc dar si plimbandu-ma prin viscol primind in obraji voit biciuirea
zapezii. Senzatiile sunt diferite cu toate ca sunt produse de acelasi fenomen. Din
spatele geamului viscolul imi atinge doar sensibilitatea interioara, cea sufleteasca,
artistica sau tot ce tine de emotii, scapandu-mi ceva din cauza lipsei unui elemen
esential al iernii; temperatura scazuta.
Cand sunt afara, exteriorul e asa de afectat incat singura emotie ramane nostalgia dupa
anii copilariei, in rest tot ce poate fi in emotie e inlocuit de sensatie.
E o reclama pe tv la o vopsea lavabila in care meseriasii explica unor clienti
calitatile produsului. Unul ofera termeni tehnici si denumiri stiintifice iar celalalt
il impinge in laturi explicand pe scurt si luminand chipurile derutate ale clientilor:
“adica nu face mucegai”.
Deci revenid la ploaie, aceasta n-ar trebui sa ne strice nici macar momentul respectiv
al zilei insa cand trece prin tavanul casei, cand ne inunda curtea sau cand ne duce cu
ea toata agoniseala( sa nu mai spun Doamne fereste si de pierderea celor dragi) ploaia
ne cam strica serios calitatea vietii si nu putem sa ne bucuram de pamantul proaspat
udat .
Sunt oameni care si acum dupa niste ani de la acele inundatii traiesc in baraci, se
spala in ligheane si au toalete comune.
E doar un exemplu simplu care arata ca la noi in principiul 90-10 raporturile sunt cam
inversate si mare parte din calitatea vietii ne este alterata tocmai de lucruri pe care
nu le putem controla decat in mica masura.
Si pe scurt despre celealte puncte:
2. cineva varsa cafeaua pe noi.
2. sa nu ne enervam si sa nu apostrofam, chiar daca e doar un copil, ci sa-i recomandam
cu calm sa fie mai atent data viitoare;
N-ar fi o crima nici daca i-am sterge un dos de palma cu calmul prezidential…:)
3. sa lasam sa curga jignirile precum apa de ploaie pe geam si sa nu reactionam
similar; am avut o experienta uimitoare intr-o emisiune la care participa si domnul
Cioroianu si care la o replica a mea si-a pierdut complet controlul si a coborat
paravanul celei mei urate fete a mitocaniei de care banuiesc ca este capabil – cert e ca
reteta pe care o recomand aici a functionat;
Cioroianu e plin de frustrari profesionale si mai ales politice. Si pe mine m-a inselai
initial calmul si aparenta siguranta pe propriile afirmatii. E doar un balonas de sapun
ambalat frumos in staniol.
4 politicianul ia o decizie proasta
Ehee.. aici e mult de vorbit dar nu ajungem la niciun rezultat.
Orice decizie proasta luata de un polician e sustinuta cu argumente false de altii in
asa mod incat decizia pare buna iar rezultatul prost e generat de orice altceva in afara
de acea decizie.
Referitor la punctul 5, liderii sindicali de la noi sunt mai ipocriti decat politicienii
pentru ca mai intai sunt in slujba unora si apoi devin ei insisi politicieni.
Fara exceptie.
Privitor la miscarile sindicale de acum, ce par legate de legea invatamantului, eu cred
ca sunt normale.
In toata Europa sunt miscari sindicale zilele acestea. Sunt si acelea influentate de
vreo lege romaneasca?
Apropo de legi, din cate imi amintesc era o lege de salarizare a profesorilor care nu se
aplica. De ce n-am mai face una la fel de inactiva daca tot se poate?
Hosu imi e total antipatic si il suspectez de interese materiale pentru ca nu a trecut
inca pe vreun scaun de parlamentar dar avea o explicatie cel putin logica: nu e platit
din bani publici ca sa fie obligat sa aiba o declaratie oficiala de avere.
Eu cred ca asta nu inseamna ca ANI nu poate verifica de unde a devenit asa bogat un
lider sindical.
6. tehnocratul ramane complice cu malpraxisul sau cu incalcarea deontologiei
profesionale, fie ca e vorba despre un doctor, un profesor, un economist, un judecator,
un procuror, un sociolog care manipuleaza sondajele electorale
Tehnocratul care nu e partas este ori exclus ori marginalizat.
7. functionarul public sau decidentul politic cere spaga pentru furnizarea unui
serviciu public de drept cuvenit.
Datul spagii este de doua feluri: Cel de voie si cel de nevoie.
Primii sunt infractori iar cei din cealalta categorie doar niste victime.
Ps Scuze pentru eventuale greseli de scriere dar se pot datora grabei si tastaturii.
Pe cele de logica mi le asum in totalitate.