Loredana Voiculescu ma intreaba. Eu raspund:
1. Recent, presedintele Basescu a avertizat Guvernul ca in statistici nu se reflecta o diminuare semnificativa a numarului de bugetari. Are dreptate sau nu?
Are dreptate. Numarul bugetarilor civili s-a redus cu doar 36.500 de persoane pana in februarie 2010, adica cu 3,5% fata de sfarsitul anului 2008.
Intr-adevar, administratia publica nu reactioneaza rapid si decisiv, ca si firmele private, prin ajustari dure la conditiile de contractie economica si de eficienta. Ce sa mai vorbim despre proactivitate in restructurarea administratiei publice!
Un lucru ramane cert. Deficitul nostru bugetar este intins ca un arc din care ar trebui sa tasneasca acum ratiunea. O ratiune bazata pe echitate si decenta, ca valori ale coeziunii sociale. Politicienii decidenti raman singurii arcasi responsabili, indiferent ca fac parte din puterea executiva sau din cea legislativa. Ceilalti au dreptul la opinii partizane. Sa nu uitam insa ca lucrul facut bine sau prost depinde, in principal, de inteligenta, competenta, vointa si curajul tuturor politicienilor aflati la guvernare si cu majoritate parlamentara.
2. Cati bugetari au fost disponibilizati pana acum?
ANOFM ne spune ca la sfarsitul primelor 10 luni ale anului 2009, aproximativ 130.300 someri proveneau din sectorul public (din cei aproape 654.000 de someri). La acestia s-au adaugat circa 10.700 de someri proveniti din sectorul bugetar pana la sfarsitul lunii martie 2010. Vorbim, asadar, de un total de circa 141.000 de persoane care si-a pierdut statutul de bugetar cu cel mult un an inainte (beneficiari ai ajutorului de somaj), din cei peste 765.000 de someri la nivel national. Ultimele restructurari provin din rândul companiilor de stat, foşti angajaţi ai CFR sau ai CET-urilor şi nu din rândul funcţionarilor publici.
3. Cate persoane mai sunt angajate in administratia publica civila?
Datele legate de someri publicate de catre ANOFM nu sunt defalcate pe profesii, ci pe judete. Evident, ele nu reflecta si numarul de angajari si reangajari in administratia publica.
Pentru asta, urmarim datele oficiale ale INS care ne spune ca personalul bugetar civil se ridica la 1.006.900 in decembrie 2009 (administratie publica, invatamant, sanatate), cu doar 35.400 mai putin decat cu un an inainte. Nu sunt neaparat toti someri. Unii si-au schimbat locul de munca. Altii poate au emigrat.
Ultimele date disponibile pentru anul 2010 se refera la luna februarie, 1.005.800 de bugetari, adica cu doar 1.100 mai putin decat in 2009. In total, asadar, personalul bugetar efectiv angajat s-a redus in perioada 2009 – feb. 2010 cu doar 36.500.
4. Care a fost strategia Guvernului Boc in acest domeniu in 2009 si ce presupune aceasta in 2010?
Programul de guvernare suna bine la acest capitol de obiective: “restructurarea administraţiei publice centrale şi locale prin măsuri de creştere a eficienţei instituţionale, simplificare administrativă, reducere a cheltuielilor curente şi creştere a transparenţei în relaţia cu cetăţenii”.
Guvernul Boc a reusit sa castige partial un razboi surd, anost si nepopular. Pe langa disponibilizarile mentionate anterior, a reusit sa formuleze si sa porneasca la diminuarea numarului de posturi publice, a numarului de agentii guvernamentale, la comasarea unor ministere si la aplicarea legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice Aceasta in conditiile celei mai virulente opozitii – mediatice, sindicale si a celorlalte partide politice – din intreaga istorie post-decembrista. Avem, in sfarsit, un principiu sanatos si agreat in buna practica internationala, si anume remuneraţie egală pentru muncă egală in administratia publica.
Am eliminat buna parte din privilegiile castigate prin sporuri si prime aiuritoare, unele legale, asa numitele pomeni electorale, altele ilegale. Procesul e departe de a fi incheiat. Au ramas privilegii care alimenteaza inechitatea sociala si care urmeaza a fi transate. Spetele juridice si legislative sunt dificile si va dura ani pana vom curata sistemul alambicat de plati salariale publice. La ele se mai adauga manipularile agresive de catre opozitie. Coeziunea sociala a devenit un argument de care abuzeaza sindicatele pentru a apăra privilegiile unei ponderi mici a personalului din sectorul public. E o indecenta publica greu digerabila pentru cei bine informati.
In 2009 am inghetat posturile vacante. In 2010 am inghetat salariile publice si pensiile. Transparenta si eficienta va fi cultivata in cadrul unei ambitioase strategii de e-Guvernare, de curand adoptata de Guvern. Eforturile continua si nu stam degeaba. Guvernul Boc lucreaza acum la elaborarea şi implementarea legislaţiei sectoriale, adica a standardelor de cost, a normativelor de personal şi a altor norme metodologice de buna functionare a institutiilor publice centrale si locale. E vorba de educatie, sanatate, administratie publica, servicii sociale, transport, investitii publice etc. Pe scurt, absolut toate sectoarele publice vor fi acoperite in curand cu reguli mai clare si mai transparente de conduita financiara si de personal.
La acestea, guvernul Boc a adaugat inca trei obiective strategice pentru acest an:
facilitati pentru stimularea crearii de locuri de munca in mediul privat,
revizuirea procedurilor de evaluare a performanţelor profesionale ale personalului din administraţia publică,
formarea continuă în vederea creşterii performanţelor profesionale si facilitarii reconversiei profesionale.
Vorbe grele care reclama fapte pe masura. Tratamente dure pentru boli canceroase intr-un stat feudalizat la nivelul institutiilor publice.
Trebuie sa invatam rapid lectia Germaniei de a face reformă fără revolte sociale. Romanii ar trebui sa nu se mai lase amagiti de politicile privilegiate adoptate si aparate în numele coeziunii sociale. Mai degrabă, ele încurajează declinul, atrag diviziuni şi ameninţă armonia pe care pretind să o alimenteze.
5. Cati bugetari ar mai trebui disponibilizati in 2010?
Raspunsul nu e simplu. Avem deja cateva estimari punctuale. De pilda, Guvernul Boc a avizat planul de restructurare a AVAS, care include disponibilizarea a 155 de angajaţi. Dar un raspuns exhaustiv la nivel national e imposibil de dat.
Daca aruncam o privire in ograda poloneza, cu o populatie de peste doua ori mai mare, gasim 1,8 milioane bugetari fata de 1,4 milioane bugetari in Romania.
In mare, ganditi-va ca ar trebui sa reducem numarul angajatilor la stat aproximativ cu cat a fost in stare sa-l creasca guvernul liberal. Poate asa ne-am apropia de normalitate. Si acum vine greul. Sa fii pus in situatia de a lua o masura nepopulara, dar corecta, dupa ce o masura inconstienta ne-a impovarat pe toti. Au fost create circa 134.000 de posturi in 2007-2008, adica dupa aderarea Romaniei la UE, cand crearea de noi institutii nu se mai justifica, iar vigilenta bugetara a fost sacrificata brutal. Din acestea s-au ocupat 113.000.
In 2009 – feb. 2010 s-a redus doar o treime din aceasta ultima basica umflata artificial si irational. De la restul de circa 75.000 in jos pornesc estimarile. Dar aceasta reducere de personal ar trebui sa constituie efectul net al restructurarii aparatului de stat – adica diferenta intre nevoile suplimentare de disponibilizare, respectiv cele de angajare.
Pe de o parte, nu putem nici sacrifica calitatea serviciului public prin depopulare doar de dragul diminuarii cheltuielilor cu personalul. Normativele de personal si standardele de cost care sunt in curs de elaborare pornesc de la analiza fiecarei institutii in parte si la fiecare nivel decizional. E un proces greoi si de durata, dar care va elimina risipa. Asteptam aceste evaluari institutionale, de jos in sus.
Pe de alta parte, sectoarele vitale ale administratiei publice, precum sanatatea sau evaluarea si implementarea proiectelor cu finantare europeana, sunt subpopulate. Aici nu discutam despre datul oamenilor afara, ci despre o suplimentare si o politica de personal mai atractiva financiar. Cum sa mai toleram diferente salariale medii de aproape doua ori mai mari in administratia publica si in aparare fata de personalul din sanatate si asistenta sociala?
Masurile nu sunt suficiente pentru a construi o economie mai eficienta si mai supla. Plusul de restructurari pe care il reclam trebuie insotit obligatoriu de masuri compensatorii. Chiar daca ne imbunatatim in viitor conduita fiscal-bugetara, chiar daca am extins perioada somajului tehnic cu trei luni in 2009 si am scutit temporar angajatorii de la plata CAS in 2010 si am crescut cuantumul venitului minim social garantat, oamenii care vor fi dati afara nu trebuie lasati de izbeliste. Putem opta intre cateva instrumente de interventionism guvernamental cu impact direct asupra pietei muncii:
• Masuri de sustinere a cererii de forta de munca: subventii la angajare si pentru munca temporara – asa cum au facut, de pilda, Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria; acordarea companiilor de credite fiscale pentru fiecare nou angajat (ex. SUA).
• Masuri de sprijinire a somerilor pentru a-si gasi un loc de munca: stimulente pentru afacerile start-up (ex. Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria); imbunatatirea asistentei publice pentru ocuparea fortei de munca (ex. Ungaria).
• Programe de perfectionare pentru angajati si de reconversie profesionala (ex. Cehia, Bulgaria).
• O combinatie a celor de mai sus sau a altor masuri gandite de catre Ministerul Muncii, la solicitarea Premierului Boc care a spus in repetate randuri ca preocuparea majoră a dansului este ‘locul de muncă al românului’.
6. De ce nu au curajul politicienii nostri sa restructureze institutiile publice pe care le conduc? De ce ne costa ele in continuare atat de mult? De ce le platim functionarea cu imprumuturi externe si interne atat de mari?
Nevoia de a păstra coeziunea socială, o idee repetată abuziv si obsesiv atât de politicieni, cat si de catre sindicalisti, a devenit o scuză pentru a evita reformele. Nu doar in Romania, ci si in alte state europene, teama de tensiuni si revolte sociale a intarziat prea mult aceste reforme. Guvernul socialist al lui Papandreu, din Grecia, vorbea despre coeziune socială pentru a evita reducerea drastică a cheltuielilor dintr-un sector public supradimensionat. Premierul socialist Zapatero, din Spania, vehicula aceeasi idee pentru a menţine legislaţia muncii care face îngrozitor de scumpă concedierea angajaţilor permanenţi. Chiar şi preşedintele francez conservator, Nicolas Sarkozy, nu doreşte să strice coeziunea socială, promovand asistenţa excesiva si costisitoare a statului. “Paradoxal”, rezultatele actuale sunt contrare. Somajul si deficitele bugetare sunt extrem de mari in aceste tari.
La polul opus se plaseaza Polonia sau Germania, care au reusit să împace armonia socială cu reforma economică si cu recastigarea competitivitatii pierdute inainte cu circa zece ani. Cum? Cu un management public eficient şi cu suportul unor sindicate moderne si înţelegătoare. Costurile cu sectorul public sunt ţinute sub control, iar şomajul este la cote scazute.
Nu exista alte raspunsuri rezonabile la intrebarile dificile ale romanilor. Cum vom aloca mai multe fonduri catre domeniile de dezvoltare prioritare, precum educatia, sanatatea, cultura sau cercetarea? sau Cand ne vom opri din pomana electorala prin care dau de la cei care muncesc catre cei care stau?
Nu de putine ori imi pare ca suntem o tara nedezvoltata, incapabila sa dezbata public serios problemele natiunii si caile alternative de solutionare. Ipocrizia si populismul par a fi cartile de succes ale politicianului roman din opozitie care isi plimba ideile pe ecrane. Nu e usor sa gasesti vocile capabile sa transmita un mesaj de austeritate, in conditiile in care cheltuim mai mult decat producem, si care sa il sprijine pe premierul Emil Boc in acest demers. Subiectul reformei administratiei publice este evitat sau, mai grav, se discuta in termeni halucinanti.
Loading ...
Cu scuzele de rigoare pentru toate cele peste 45 de comentarii pierdute de la aceasta ultima postare, va anunt ca site-ul este in reconstructie cu un nou administrator. Asadar, dureaza ceva pana il blocam pe fostul administrator sa vicieze functionarea acestui site. Va multumesc pentru intelegere.
Am reusit sa salvez ultimul comentariu a lui Cristian catre Viorel:
Cristian,
D-le Viorel…Sunt un fan a tot ceea ce inseamna Open Source implicit si al sistemelor Linux.
Insa va mai dau alte motive pentru care nu se putea face migrarea pe Linux.(in afara de drivere care poate nu stiti e foarte actuala la ce calculatoare sunt in Ro in administratie)
Cel mai important e ca marea majoritate a programelor existente sunt dezvoltate pe platfome Windows
(nu sunt in limbaje gen Java care sunt independente de sistemul de operare)
Migrarea lor ar costa nu sute de milioane ci miliarde de dolari.
Al doilea motiv e legat de reticienta angajatilor…poate nu stiti insa majoritatea lucreaza facand niste lucruri automat (deprindere ce vine in ani).Migrarea pe un alt sistem de operare pentru ei nu e usoara.
Din experienta proprie va spun ….am lucrat cu oameni de toate varstele…
Alt motiv e ca fiind gratis ,daca cititi licenta , nimeni nu va garanteaza nimic, nu are nimeni nici o obligatie,iar un asemenea risc nu poate fi acceptat in institutiile statului.
Daca ceva nu merge ,trebuie facut un upgrade , o functionalitate noua….hopaaaa nu mai e gratis , si trebuie sa platesti consultantul sau firma care face acest lucru daca nu vrei sa astepti path-ul care vine de la comunitatea open source (daca vine si cand vine)
Oricum…..scuze d-na Andreea ca v-am acaparat spatiul insa mi-a venit o idee cu aceasta ocazie….
Voi face un site , un forum deschis pentru a discuta despre e-romania unde as dori ca totul sa fie transparent chiar si din partea celor care vor implementa deoarece nu-i asa totul e din bani publici si trebuie sa fie transparent !!!
Dl. Viorel va tenteaza sa participati si sa facem un asemenea portal ? Sa vedem ce arhitectura software va avea produsul e-Romania ,sa-i vedem codul sursa fiindca e din bani public atunci sa fie transparent…
Numai bine….
Daca tot reconstruiti site-ul nu s-ar putea ca pe blog raspunsurile sa fie imediat dupa comentariul la care se da raspunsul? Ca si pe bloggurile lui Mihai Voicu sau Alina Gorghiu?
gavrus tiberiu,
Este una din solicitarile pe care le fac de mai bine de un an fostului meu administrator cu care am intrat acum in conflict. O voi face obligatoriu. Nici mie nu imi parea deloc eficient asa.
D-le Cristian,
Sunt cercetator stiintific si profesor universitar, nu am nici un fel de interes personal in nici un fel de contract cu statul roman, de altfel tot ce-mi mai doresc este sa trec peste cei 10 ani cat mai am pana la pensie, dupa care sa ma mut in Franta.
Trec peste consideratiile pesonale. Marea majoritate a utilizatorilor folosesc navigarea pe internet, posta electronica, procesarea de texte, eventual calcul tabelar TOATE existand in Linux. Nu ma refer la trecerea totala si imediata pe Linux ci numai acolo unde se poate, adica in marea majoritate a locurilor. Poate nu s-or economisi 100 milioane de euro dar macar 60-70 si tot e ceva
Doamna Andreea Paul,
In prezent, in contextul posibilelor reduceri de personal in sectorul bugetar, se discuta des de calitatea serviciului public, de performanta, de economicitate, eficacitate si eficienta in sectorul public. In acelasi timp niciun reprezentant al Guvernului nu discuta in mass-media de existenta unor acte normative precum HG 1723/2004 sau OMFP 946/2005 care, prin punerea in aplicare ar duce, cel putin teoretic, la cresterea calitatii serviciilor, dublata de o crestere a profesionalismului resurselor umane. In plus, daca implementarea cerintelor s-ar face in mod coordonat, cu profesionalism, responsabilitate manageriala si, mai ales, cu buna buna credinta, ar exista, poate, o garantie suplimentara a achizitiilor de resurse materiale în cantitatea şi de calitatea corespunzătoare cu cele mai scăzute costuri.
Cu permisiunea dvs. revin la intrebarile pe care vi le-am adresat in urma cu cateva zile.
1. Cum apreciati modul in care se implica Guvernul in aplicarea HG 1723/2004 care obligă ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale sa implementeze si sa certifice sistemul de management al calităţii ISO 9001. Termenul de certificare a expirat in iunie 2006. Ce masuri a luat Guvernul impotriva celor care nu au respectat prevederile legale?
2. Aceeasi intrebare si pentru modul in care Guvernul se implica in monitorizarea si coordonarea entitatilor publice in aplicarea OMFP 946/2005 privind Codul controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, tinand cont ca aplicarea Codului nu exclude implementarea si certificarea ISO 9001.
Multumesc.
Adrian,
Le-am retinut si am solicitat imediat un raport de la Corpul de Control al Guvernului in acest sens. Il astept. Multumesc pentru revenire, desi, de bune ce erau le-am memorat in lista mea de solicitari punctuale la care revin cu un raspuns, chiar daca la un interval de timp mai mare.
Daca tot s-au pierdut postarile anterioare, si daca tot solicitati corpul de control, atunci va trimit referinta de ieri de pe money.ro:
http://www.money.ro/it-telecom/ce-este-eromania-ce-vom-primi-in-schimbul-a-500-de-milioane-de-euro-1.html
precum si citatul cu pricina: “Sandu spune ca varianta supercomputerului IBM ar aduce economii în ceea ce priveşte licenţele sistemelor de operare pe care statul român trebuie să le achite odată la 4 ani. Anul trecut România a plătit 100 de milioane de euro pentru licenţele Windows ale computerelor din cele 19 ministere”
Cu observatia ca toate calculatoarele pentru care se face: navigare pe internet, posta electronica, editare de texte (word) si calcul tabelar (excel) puteau fi inzestrate cu sistem de operare Linux. In consecinta, un organism abilitat ar trebui sa faca o analiza a pagubelor produse prin achizitionarea unor licente (pe bani) in conditiile in care s-ar fi putut utiliza sisteme gratuite, respectiv Linux.
Considerati postarea, va rog, drept o sesizare formala asupra unei pagube (posibile) substantiale, poate nu chiar de 100 de milioane de euro, dar cu certitudine, in jur de 60-70 de milioane de euro. Desigur, va este necesara o expertiza, care trebuie sa fie profesionala si independenta, avand in vedere suma enorma despre care discutam.
D-le Viorel: toata stima si respectul meu pentru munca dvs si sunt convins ca nu aveti deloc interese.
Intentiile dvs sunt extrem de binevenite si intradevar acolo unde se poate si eu as opta pentru siteme desktop ce sa aiba Linux. (gradual si in timp s-ar putea)
Acolo unde munca necesita doar mail,calcul tablear si editare de texte as adopta imediat linux insa in Ro majoritatea lucreaza cu programe dezvoltate intern si acestea din pacate nu ruleaza corect in linux chiar daca se folosesc emulatore de windows
Cu respect
Domnului ce spunea ca nu se poate/putea face implementarea open source:
drivere: video- nvidia sunt, ati sunt si au fost. Ce va lipseste? drivere pt imprimanta multifunctionala ? sunt si de alea.aveti suport chiar si pt carduri microSD, sa va vizionati pozele facute la Paris (ca nu? timpul de acasa costa)
In al 2-lea rand, atunci cand s-au bagat calculatoare, majoritatea lucratorilor asociau calculatorul (PC) cu calculatorul ala stiintific, de buzunar.
Care e baiul? nu aveti jocuri. am vazut ca se poarta. Si nici nu aveti oameni priceputi.
De exemplu la veterinari s-au dat calculatoare cu linux pe ele. Ghiciti, nimeni nu stia parola de root. Ca sa faca ceva, ala de la bucuresti i-a cerut sistemul – cu tot cu monitor si a reinstalat sistemul, ca nu stia nimic. No, calculatorul cu tot cu mouse, tastatura, monitor si imprimanta a fost trimis tocmai la bucuresti ca acolo cica era micul guru ce a reisntalat tot sistemul, cu pierderea tuturor datelor si a trecut si 1 luna pana la primit inapoi.
In plus, administratia nu recunoaste alt sistem de operare. Orice programel este numai pentru windows. Ceea ce obliga … sa ai windows, fie ca vrei fie ca nu vrei. Daca nu ma insel atitudinea oficiala a fost…. “datorita piratarii iata ca toti cunosc windowsiar noi am facut un contract f bun cu microsoft si-i multumim ca exista” Acum nu se mai poate face mai nimic …. e contract pe 15 ani parca.
Unde se impune windows? hmmmmm … acolo unde e nevoie de autodesk si/sau proiectare 3D sau cadastru si cum e si normal, in unele licee/facultati de informatica. dar acolo oricum sunt gratuite (studentii isi pot pune windows gratuit pt 1 pc) din cauza programarii
Va multumesc pentru raspuns si va asigur ca apreciez sincer deschiderea pe care ati aratat-o in legatura cu subiectele pe care vi le-am prezentat. M-am adresat dvs. dupa ce, in urma unor discutii cu persoane care au ocupat sau ocupa functii de conducere in sistemul bugetar, din institutii diferite si judete diferite, am ramas complet dezamagit de modul in care este tratata aceasta problema, chiar daca priveste calitatea serviciilor publice oferite cetatenilor. Majoritatea managerilor au spus ca nu au auzit pana acum de existenta acelor acte normative, altii au spus ca stiu cate ceva, dar au de rezolvat alte prioritati. Voi profita de bunavointa dvs. si am sa va prezint cateva opinii personale privind tema sistemelor de management in institutiile publice.
Personal sunt constient de dificultatile intampinate de ordonatorii de credite sau alti manageri din sectorul bugetar, in aplicarea unor acte normative din categoria celor amintite. Dar aceste dificultati sunt create de modul gresit in care se abordeaza din start tema proiectarii, documentarii, implementarii, certificarii si mentinerii unor sisteme manageriale. Din punctul meu de vedere marile probleme, care fac extrem de dificila finalizarea cu succes a unor sisteme manageriale functionale, nu sunt de natura financiara, asa cum gresit motiveaza lipsa rezultatelor majoritatea managerilor de institutii publice. Problemele reale, pe care Guvernul ar trebui sa le solutioneze, prin parghiile de care dispune, sunt cresterea culturii manageriale si a culturii organizationale si nu in ultimul rand modificarea mentalitatilor unor decidenti, complet nepotrivite in astfel de demersuri. Sunt convins ca numai printr-o actiune ferma a Guvernului se va putea finaliza implementarea sistemelor manageriale, cu avantajele anticipate si dorite. Managerii institutiilor publice ar trebui sa inteleaga ca un sistem functional nu inseamna cumpararea unui teanc de documente intocmite de o firma de consultanta, urmata de cumpararea unui certificat de conformitate, obtinut cu usurinta de la tot felul de organisme de certificare care actioneaza pe piata romaneasca, ci este acel sistem coordonat de manager, elaborat prin eforturi proprii, inteles, insusit si aplicat de tot personalul. Scopul unui astfel de sistem este obtinerea unei cresteri a calitatii serviciilor, a imbunatatirii tuturor activitatilor si nu afisarea pe perete a unui certificat de conformitate. Aceasta se poate face cu cheltuieli minime axate in principal pe studiu individual, dar coordonat si monitorizat, pe o formarea profesionala specifica, in special prin instruiri interne si numai in mod exceptional instruiri externe, doar acolo unde e nevoie de o mai buna intelegere a unor neclaritati, si mult mai putin pe cheltuirea unor sume importante pe contracte de consultanta.
Imi cer scuze de lungimea comentariului. Cu stima.
referitor la comentariul lui Adrian, doresc să subliniez că majoritatea ordonatorilor de credite au cunoscut prevederile OMFP menționate, însă fie datorită incapacității unora de a înțelege beneficiilor acestor acte normative sau poate din rea credință nu au dorit să le implementeze. Puțini manageri sunt interesați de aplicarea unor noi standarde de control intern. Sunt organe de control și de audit financiar care în repetate rânduri au constatat că la entitățile publice nu au fost implementate real standardele de control intern. S-au elaborat tot felul de documentații, machete, anexe s-au stabilit grafice și responsabilități însă în practică aceste norme nu se aplică, toate acestea finnd în detrimentul eficienței și regularității cheltuierii fondurilor publice.
referitor la comentariul lui Adrian, doresc să subliniez că majoritatea ordonatorilor de credite au cunoscut prevederile OMFP menționate, însă fie datorită incapacității unora de a înțelege beneficiilor acestor acte normative sau poate din rea credință nu au dorit să le implementeze. Puțini manageri sunt interesați de aplicarea unor noi standarde de control intern. Sunt organe de control și de audit financiar care în repetate rânduri au constatat că la entitățile publice nu au fost implementate real standardele de control intern. S-au elaborat tot felul de documentații, machete, anexe s-au stabilit grafice și responsabilități însă în practică aceste norme nu se aplică, toate acestea finnd în detrimentul eficienței și regularității cheltuierii fondurilor publice. În altă ordine de idei, consider că se impune nu numai reducerea numărului personalului bugetar(dar numai după efectuarea unui audit al performanței în acest domeniu) dar și creșterea gradului de responsabilitate a unor manageri în cheltuirea banului public. Este nepermis să angajezi tot felul de servicii de consultanță fiscală, servicii de contabilitate, servicii informatiuce, consultanță în achiziții publice etc. în condițiile în care dispui de personal angajat care prin atribuțiile stabilite prin fișa postului și pentru care este remunerat desfășoară aceste activități. Se face o mare risipă de bani, la limita legalității, probabil din interese personale.
Daca nu eficientizati administratia, atunci n-o sa realizati mare lucru. Cea mai importanta cale de crestere a eficientei este informatizarea activitatilor, coroborata cu stabilirea de proceduri, standarde, fluxuri, etc. In orice caz, fara informatizare, n-o sa iasa nimic. Apoi externalizarea/privatizarea, de care nu se aude nimic!?
De asemenea, ati putea sa va inspirati din mediul privat. Pe mine m-a impresionat schimabrea totala de mod e operare adusa de GDF (Gaz de France + SUEZ) fata de fosta “intreprindere de stat”: au externalizat tot ce nu tinea direct de companie (de exemplu lucrarile de instalatii, etc) pastrand numai interventia, apoi relatia cu beneficiarul s-a schimbat spectaculos, au eliminat, practic, toate casieriile inlocuindu-le cu un sistem modern on-line (plus transfer bancar).
Ce ati facut ? Ati readus la “stat” tot felul de servicii (cadastru de exemplu) fara nici o justificare, pentru ca se autofinantau. Apoi, nu ati lansat nici un proiect de informatizare a administratiei, si atunci, de unde o sa obtineti o eficienta superioara?
@ marin. Sunt de acord cu modul in care ati punctat faptul ca unii ordonatori de credite nu “doresc” sa implementeze prevederile OMFP, ori din incapacitate de intelegere, ori din rea vointa, eu as adauga si din necunoastere. Tocmai acest lucru ma intriga si anume ca implementarea in loc sa fie o obligatie legala, depinde de “dorinta” unor persoane care au calitatea de ordonatori de credite. Singura “dorinta” pe care ar trebui sa si-o manifeste ordonatorii de credite nu poate fi decat dorinta de a aplica cu maxima responsabilitate legea, pentru ca de asta ocupa functii platite de la bugetul statului. Dar daca ne referim la ordonatorii de credite numiti in functie, si anume cei din institutii publice, companii, regii nationale etc, acestia sunt totusi subordonati ierarhic diferitor structuri parlamentare, prezidentiale sau guvernamentale. De ce pe linie ierarhica nu sunt coordonati si monitorizati si li se permite sa-si “doresca” sau “sa nu isi doreasca” implementarea unor prevederi legale? Singurul raspuns cred ca ar fi acela ca nici in cazul lor nu functioneaza elementele unui sistem de management al calitatii sau ale controlului ierarhic definit de Codul de control intern. De aceea implementarea unor astfel de sisteme trebuie inceputa de la cel mai inalt nivel, de exemplu ministerul, si diseminata cu profesionalism si responsabilitate pana la ultima structura ierarhica din teritoriu oricare ar fi ea, agentie, directie, serviciu, birou etc. Si in cazul autoritatilor locale, acolo unde ordonatorul de credite este ales, statul, prin implicarea institutiilor de control, si-ar putea impune o strategie prin care sa se asigure intrarea in legalitate. In legatura cu auditul performantei, fara discutie ca reprezinta un element deosebit de important in luarea unor decizii, cu conditia ca entitatea auditata sa fi implementat deja un sistem de control intern. Dar, din punctul meu de vedere, practic, auditul performantei este imposibil de realizat in absenta unui sistem de control intern, neputandu-se formula concluzii privind performanta, deoarece:
1. nu poti urmari daca obiectivele controlului intern vizează prevenirea obţinerii unei performanţe manageriale slabe,
2. nu poti evalua deciziile ca s-a ales o varianta optima, daca nu sunt stabilite obiective SMART si daca nu exista criteriile corespunzătoare pentru alegerea acelei variantei optime în vederea atingerii obiectivelor,
3. nu poti evalua sistemul de măsurare a performanţei daca nu sunt corect proiectati, definiti, monitorizati si raportati indicatorii de performanţă.
Doamna Paul-Vass, nu stiu cati bugetari pot fi concediati de domnul Boc, dar sunt sigur ca ar tebui mult mai multi decat e lumea gata sa accepte.
Intram in curtea domnului Funeriu, unde norma didactica e jenant de mica, cu o incarcare pe elev uriasa si sa nu uitam ca mai bine de jumatate de buget se duce pe salarii.
Avem frumusete de primarii si prefecturii unde se toaca banul in cel mai infect mod cu putinta. Haideti sa facem o vizita intr-o primarie azi, vineri la 3 si jumatate dupa-masa. Gasim pe cineva?
In acelasi timp politistul sta fara benzina in masina, dar plimbam niste comunitari pe strazi de toata jena. Eficienta, exista acest criteriu in zona bugetara?
Sa nu uit de unitatile militare, cu soldati inarmati si paziti de firme pivate de paza…
Bani? Se gasesc daca se vrea a se taia acolo. Avand in vedere ca ministrul economiei se intereseaza de Marmosim, raman cu speranta ca dumneavoastra sa aveti mai mare influnta asupra primului ministru decat Adriean. Glumeam bineinteles.
pe cei de la cadastru i-au dat exemplu de salarii nesimtite. rezultatul o institutie subfinantata cronic care nu are bani nici de utilitati. austriecii au introdus cartea funciara de acum 200 de ani in ardeal tocmai in ideea de putea impozita proprietatile pe o baza solida si cunoscuta. la noi statul se chinuie sa inventeze tot felul de impozite care oricum nu se vor stringe si nu vor aduce rezultatele scontate. si ce e mai trist ca nici nu exista o vedere mai larga decat taiem , taiem si mai vedem noi cum mai carpim
si mai esteceva ce nu inteleg: de ce nu se face o analiza serioasa si sa vada ce ne costa mai mult externalizarea diverselor servcii sau realizarea lor intern chiar daca acest lucru inseamna angajare de personal in plus. va rog sa-mi spuneti daca un cost de 20 mil/luna/paznic e economicos?
teo. Există asemenea analize care au evidențiat faptul că multe din serviciile externalizate( contabilitate, servicii de curățenie, prepararea hranei, paza etc.) sunt mai costisitoare decît dacă sunt efectuate de angajații instituției. De fapt, prin externalizarea unor servicii se urmărește în principal diminuarea cheltuielilor de personal ale entității publice prin mutarea acestora în cadrul cheltuielilor cu bunurile și serviciile. Practic se raportează că au fost diminuate cheltuielile de personal și astfel sau respectat normativele de personal impuse prin diferite acte normative, fără să mai conteze faptul că acestea au crescut prin includerea ca și cheltuieli cu serviciile. Problema este ca nu s-a efectuat inca un studiu pentru fiecare activitate din sectorul public, care sa determine numarul optim de salariati. Cred ca este complect eronat sa raportezi numarul de functionari din administratie la numarul de locuitori. Exista localitati cu o multitudine de activitati care necesita un numar sporit de salariati si localitati mai putin dezvoltate care nu are nevoie de multi salariati. Nu am auzit ca cineva sa efectueze un studiu asupra productivitatii sectorului public, care sunt modalitatile de crestere a acesteia, reducerea cheltuielilor bugetare in ansamblul lor si realizarea de economii. De asemenea,in opinia mea, a trebui regindit tot sistemul de a indicatorilor privind executia veniturilor si cheltuielilor bugetare in scopul simplificarii acesteia, a reducerii numarului si fregventei raportarilor, a reducerii numarului institutiilor la care se raporteaza, a comasarii unor impozite si taxe. Daca ai timp sa citesti Codul fiscal si reusesti sa il parcurgi pana la capat, daca nu stai bine cu nervii risti sa te duci pe aratura. Este necesara o debirocratizare reala a sistemului public in tot ansamblul sau.
80% dintre functionarii public trebuie pusi pe liber. restul bugetarilor trebie mentinuti pana cand se face schema re restructurare si se stabilesc parametrii de performanta. Andreea, recomand guvernului sa se inspire din LEAN(in acest fel o sa se creasca eficienta. daca se vrea. toyota a “inventat” LEAN si au scos in acel moment compania din groapa dar au si ajutat Japonia sa creasca)
Buna ziua Andreea,
Am mai discutat cred acum ceva vreme pe tema bugetarilor.
Am facut un articol legat de acest subiect (care ia in considerare si cifrele si conceptele pe care le folosesti), daca ai timp sa te uiti peste el si sa aduci corecturi as aprecia. Ulterior putem continua discutia pe tema reformei bugetare.
http://www.formidabilii.org/2010/05/02/din-nou-despre-sistemul-bugetarpublic/
Multumesc.
PS: “personalul bugetar civil se ridica la 1.006.900 in decembrie 2009 (administratie publica, invatamant, sanatate), cu doar 35.400 mai putin decat cu un an inainte.”. Cand am purtat noi discutii pe tema reformei bugetare (in vara 2009) numarul de bugetari civili era in jur de 996.000. La sfarsitul lui 2008- inceputul lui 2009 cifra era tot sub un milion. De unde putem sa luam niste statistici corecte, eu unul as fi interesat de acest lucru.
PS2: “aproximativ 130.300 someri proveneau din sectorul public (din cei aproape 654.000 de someri). La acestia s-au adaugat circa 10.700 de someri proveniti din sectorul bugetar pana la sfarsitul lunii martie 2010. Vorbim, asadar, de un total de circa 141.000 de persoane care si-a pierdut statutul de bugetar cu cel mult un an inainte”. Cred ca ar fi necesara o discutie teoretica din care sa reiasa foarte clar care este sectorul public si care este sectorul bugetar. Peste tot vad o confuzie generala in utilizarea celor doi termeni. Care sunt definitiile corecte?
Doamna Andreea Paul,
In tonul posturilor de mai sus, sper ca nu tardiv, dorim sa va comunicam faptul ca in Parlament se plimba pe la comisii modificarea OG nr.119/1999republicata, mai precis din eroare de tehnica legislativa modificarea Legii nr.84/2003.
Initiatorul legii, deputatul Mircia Giurgiu prevedea sanctiuni severe pentru neimplementarea controlului intern, cu scopul stoparii cheltuielilor abuzive gen: Logan de 70.000euro, Lebede negre cu 100.000euro, diverse “inginerii financiare” gen Necolaiciuc CFR etc.
Care credeti ca a fost punctul de vedere al Guvernului ?
A desfiintat sanctiunile penale, ca deh mai avem multi bani de aruncat aiurea, si a redus amenzile de 10 ori, ca deh, noi suntem o tara care ne permitem sa cheltuim banul public oricum.
Cu permisiunea d-voastra facem o paralela cu legea contabilitatii. Acum nu exista organizatie publica sau privata care sa nu aplice legea contabilitatii, in primul rand datorita sanctiunilor severe.
Pana cand nu vor exista sanctiuni severe pentru cheltuirea cu ineficienta si mai ales nelegal a fondurilor publice, acestea NU vor fi stopate, sau cel putin limitate.
http://m.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10736
Aurel,
Comentariul dvs. mi-a atras atentia si voi verifica autenticitatea informatiei. Va multumesc.