Ceea ce ar fi trebuit sa fie un act responsabil de igiena politica si economica, sau de igiena civica cum i-ar spune Plesu, n-a fost decat un prilej de mitocanie, de rafuiala si de galceava populista, de iarmaroc smintit al dezbaterilor economice din spatiul romanesc. Despre asanarea morala si politica s-a vorbit mult si s-a facut mai nimic. Acum suntem nevoiti sa asanam sistemul economic si, chiar daca pare neproductiv politic si electoral, nutresc speranta ca se face rapid, chiar daca vorbim mai putin despre ea.
Principala provocare în faţa economiei româneşti sta in reluarea creşterii economice sanatoase şi evitarea intrării într-o perioadă prelungită de stagnare. Evident, aceasta se traduce in reluarea procesului de reducere a diferenţei dintre standardul de viaţă al românilor şi cel mediu din Uniunea Europeană -care este şi va rămâne obiectivul strategic al României pe termen lung. Asadar, cei ce acuza guvernul actual de absenta viziunii de insala sau sunt, pur si simplu, rau-voitori, manati de interese politice particulare sau de incapacitatea de a intelege realitatea actuala! In schimb, sunt in acord cu cei care critica sever calitatea politicilor publice care ar fi trebuit sa raspunda pana acum acestui scop politic major de dezvoltare.
Pentru o ţară ca România, cu o economie relativ mică, deschisă, aflată încă în procesul de recuperare a rămânerii în urmă faţă de ţările europene dezvoltate, cu un deficit bugetar mult prea ridicat, o creştere economică sanatoasa (sustenabilă) poate fi garantată prin masuri active care sa tinteasca:
– Expansiunea exportului – ceea ce înseamnă productivitate şi competitivitate mărite ale antreprenoriatului roman, respectiv atragerea investitiilor straine directe care dezvolta capacitati de productie orientate cu precadere spre export;
- Investiţii publice, susţinute masiv cu fonduri europene, în domeniul infrastructurii de autostrazi, drumuri, infrastructura comunicatiilor, energie, mediu şi al accesului la serviciile de bază – apă potabilă, sisteme de colectare, depozitare şi valorificare a deşeurilor menajere şi industriale, locuinţe -, educaţie şi sănătate;
- Prudenţă bugetară, stiind ca o natiune indatorata puternic nu este o tara libera si nici nu poate creste pe termen lung sanatos, ci una instabila, cu risc de tara ridicat, dependenta de finantarea externa si de costurile ridicate pe care ea le presupune in conditiile actuale de supraindatorare europeana. Realitatea actuala este ca cei 3,4 milioane de romani activi in mediul privat asigura 70% din PIB si aduc 67% din totalul veniturilor bugetare, dar care au un salariu mediu brut de 1500 lei, fata de media salariului brut din sectorul public de 2300 lei. Pe de alta parte, doua treimi din cheltuielile bugetare sunt orientate spre salarii, pensii si ajutoare sociale, ceea ce ne-a obligat sa ne asumam masurile severe de austeritate.
Totodată, este necesar să organizăm o dezbatere asupra nivelului de impozitare în România şi a serviciilor publice şi obligaţiilor sociale asumate a fi finanţate din bugetul ţării. Această dezbatere trebuie sa porneasca de la realitatea că o ţară care doreşte să aibă o fiscalitate mai mică în raport cu alte state membre europene va trebui să găsească echilibrul just între finanţarea obligaţiilor sociale din buget şi plăţile efectuate de către oameni prin taxe, impozite si alte contributii vatre stat. Altfel vom ramane captivi populismului care invadeaza dezbaterile publice politicianiste si care foloseste drept vectori argumentativi falsi, precum “ni se ia”, “se fura din buzunarul nostru”, “e dreptul nostru castigat”.
Actiunea rapida si decisiva se impune in paralel cu repozitionarea societala fiscala a Romaniei, intarind pilonii Programului de redresare economică promovat si agreat de catre guvernul Boc:
A. Modernizarea instituţiilor statului prin ducerea până la capăt a reformelor structurale
Experienţa României, dar şi a altor ţări ne arată că instituţiile statului nu pot fi reformate în urma presiunilor din afară, fără a exista determinarea politică necesară în interiorul ţării şi susţinerea populaţiei. România are un sector public care nu numai că nu poate fi susţinut prin resursele actuale, dar, practic, frânează creşterea productivităţii şi a competitivităţii firmelor.
Măsurile de austeritate anunţate, de tăiere a cheltuielilor cu salariile, pensiile şi unele ajutoare de stat, nu pot înlocui reformele structurale care asigura relansarea creşterii economice. Mai mult, pentru a fi sustenabilă, aceste reduceri ale cheltuielilor cu veniturile salariaţilor din sectorul public sunt insotite de analiza fiecărei activităţi publice finanţată din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetele asigurărilor sociale sub aspectul oportunităţii şi al eficienţei, precum şi informatizarea si regândirea acestor activităţi, în contextul creat de:
a) Reforma sistemului de administraţie publică – diminuarea numarului de institutii publice, recalibrarea personalului prin introducerea normativelor de personal, limitarea cheltuielilor centrale si locale prin introducerea standardelor de cost – proiecte in lucru demarate in 2009 pe fiecare domeniu in parte, unele deja adoptate, si care continua in ritm de urgenta in 2010;
b) Reforma sistemului de salarizare în sectorul public – aplicarea corecta a legii salarizarii unitare (tinta finala 2015), atat de aprig hulita anul trecut, dar care se impunea in mod evident pentru a elimina salariile, primele si sporurile aberante la care continuam sa asistam si care decredibilizeaza buna intentie a Guvernului Boc;
c) Reforma sistemului de educaţie – in curs de adoptare in Parlament, dar careia i se opune o rezistenta puternica a sistemului care nu-si doreste schimbarea regulilor jocului construite pana acum;
d) Reforma sistemului de sănătate - asumat politic cu mult prea multa intarziere fata de tari precum Polonia, Ungaria sau Cehia si care, foarte probabil, va fi cel mai dificil proces la care va asista Romania in al treilea deceniu post-revolutionar;
e) Reforma sistemului de justiţie – fara de care nu este posibila curatarea rapida a sistemului public si privat de impostura si abuzuri;
f) Reforma sistemului de pensii – proiectul sistemului unitar de pensionare este in curs de adoptare in Parlament, urmand un principiu corect, echitabil si stimulativ, si anume cel al contributivitatii, dar care la randul sau a intampinat opozitia virulenta a categoriilor privilegiate pana acum prin cele circa 80 de legi speciale, eliminate insa rapid prin asumarea de catre Guvernul Boc a pachetului de masuri de austeritate;
g) Reforma sistemului de asistenţă socială – se lucreaza acum la un Cod de asistenta sociala care sa reaseze corect si eficient cele aproximativ 200 de instrumente interventioniste sociale, orientate pana acum inclusiv catre cei care nu ar fi trebuit sa beneficieze de ajutoarele statului;
h) Reforma sistemului fiscal – simplificarea Codului Fiscal, largirea bazei de impozitare si eliminarea privilegiilor; continuarea efortului de reducere a taxelor parafiscale incepute anul trecut (circa 225 de astfel de taxe au fost reduse, comasate si eliminate in 2009 pana in martie 2010; alte 220 de taxe parafiscale sunt in schimb inca in vigoare);
i) Reforma pietei muncii – prin revizitarea Codului Muncii care a permis prezervarea unei piete a munci rigide, sclerotice, inflexibile (de pilda, unui somer american ii ia in medie circa 3 luni pentru a se reangaja, in timp ce in UE un somer are nevoie de circa 10 luni, iar in Romania de circa 15 luni).
În măsura în care reducerea cheltuielilor cu veniturile salariaţilor nu se va face pe baza acestor criterii, ci vor fi blocate de catre opozitie sau nereformisti prin trecerea motiunii de cenzura, atunci există riscul ca statul să devină captiv al diferitelor sisteme aduse în stare de nefuncţionalitate. Asistarea pasiva la aceste eforturi sau blocarea lor va obliga statul – condus de oricine altcineva – să depăşească deficitul convenit pe anul 2010, în mod direct sau indirect, prin creşterea datoriilor faţă de furnizorii de bunuri şi servicii, inclusiv lucrări de investiţii, prin indatorarea externa sau prin cresterea taxelor si impozitelor la niveluri care vor intarzia grav relansarea cresterii economice. Fara aceste reforme structurale, este neproductiv sa faci aceleasi lucruri si in acelasi mod cu 25% mai putin la salariu sau cu 25% mai putini ca numar de personal.
B. Evaluarea programului de investiţii publice şi stabilirea priorităţilor pe baza criteriilor creării de locuri de muncă şi a adăugării de valoare în economie. În raport cu aceste criterii, ierarhizarea proiectelor de investiţii este acum făcută in regim de urgenta la fiecare minister in parte, la care trebuie obligatoriu adaugate si rezultatele analizei cost-beneficii.
C. Analiza cheltuielilor curente din fiecare instituţie centrală şi locală, finanţată din bugetele publice şi eliminarea celor neoportune sau ineficiente. Optimizarea cheltuielilor trebuie sa aiba loc la fiecare capitol in parte, în vederea reducerii acestora (de ex. la instituţiile cu multe deplasări în teritoriu se pot negocia tarife reduse la hoteluri, călătorii etc.).
D. Promovarea justiţiei sociale prin lărgirea bazei de impozitare şi reducerea evaziunii fiscale – o ordonanta de guvern pentru combaterea evaziunii fiscale a fost adoptata acum doua saptamani punand la dispozitia institutiilor responsabile cu controlul noi parghii de actiune;
E. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene – aici reamintesc cateva din deciziile luate in 2009 si 2010: reducerea numarului si a duratei procedurilor, cresterea fondurilor de garantare si contragarantare acordate de catre stat si diminuarea cotelor de co-finantare pentru numeroase axe prioritare, ba chiar co-finantare “zero” pentru microintreprinderile care aplica pentru Programul Operational Regional;
F. Stimularea creşterii productivităţii şi a competitivităţii prin:
a) Flexibilizarea pieţelor şi reducerea costului tranzacţilor, în special flexibilizarea pieţei muncii (de exemplu, este ineficient ca măririle de salarii agreate la nivelul unei industrii prin contracte colective de munca să fie aplicate la toate firmele din industria respectivă, indiferent de condiţiile existente în fiecare firmă).
b) Reforma sistemului de management pentru regii şi companiile cu capital de stat, prin aşezarea performanţei la baza acestui sistem – legea responsabilitatii fiscale adoptate in 2010 rezolva partial acest obiectiv.
c) Reconsiderarea modului de valorificarea a resurselor naturale.
d) Susţinerea, în limita resurselor disponibile, a restructurării acelor sectoare economice, cu un deficit de productivitate ridicat (ex. agricultura), dar care au un avantaj comparativ potenţial, precum şi a întreprinderilor mici şi mijlocii care au capacitatea de a crea cel mai rapid locuri de muncă;
e) Promovarea interesului public în raporturile cu companiile transnaţionale care operează în România şi mărirea atractivităţii economiei pentru investitori.
f) Promovarea Parteneriatelor Public-Private – in curs de adoptare o lege in materie de catre Parlamentul Romaniei, la initiativa senatorilor PDL;
f) Diversificarea geografică a exporturilor pentru a valorifica potenţialul existent în zonele de creştere economică în ritmuri mult mai mari decât în zona euro (China, India, etc.) – Strategia Nationala de Export este revizitata in aceasta directie.
g) Retragerea tuturor masurilor interventioniste aberante ale guvernului ca cel mai bun stimulent pentru cresterea economica bazata pe competivitate – economia romaneasca este compusa din patru categorii majore de secoare cu abordari diferite din perspectiva politicilor publice:
i) 23% din VAB – sectoare in care contractia cererii private interne ar putea fi compensata prin suplimentarea cererii publice:
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 23%.
Ex: constructiile, tranzactiile imobilare, materialele de constructii, metale, echipamente, mijloace de transport;
Efectele recesiunii asupra cererii private interne pot fi partial compensate prin extinderea programelor de investitii publice, in principal in autostrazi, infrastructura comunicatiilor si energie.
ii) 28% din VAB – sectoare care depind de cererea privata interna, dar impactul politicilor bugetare asupra lor este limitat
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 28%
Ex: industria preparatelor chimice, hoteluri si restaurante, agentii de turism, edituri etc.
Aceste sectoare au fost afectate de criza prin intermediul scaderii veniturilor gospodariilor si a firmelor; s-a inregistrat o scadere a importurilor pentru acest consum; efectul compensator al cheltuielilor publice asupra acestor sectoare este limitat.
iii) 7,3% din VAB – sectoare orientate in principal catre export
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 7.3%
Ex: textile, industria prelucratoare de piele, de mobila, produse din lemn etc;
Competitivitatea internationala a exporturilor Romaniei ar trebui sustinuta prin politici comerciale, fiscale si monetare, in urmatoarele directii.
iv) 15,5% din VAB – sectoare care intampina probleme mari pe partea de oferta:
Ponderea acestui sector in valoarea adaugata bruta totala este de 15.5%
E.g.: agricultura si industriile aval;
Ponderea in consum este importanta, dar exista constrangeri mari pe partea de oferta din cauza: inzestrarii tehnologice precare (agricultura de subbzistenta), a fortei de munca imbatranite, a marimii ineficiente si neoptime ale fermelor;
Consolidarea si stimularea acestui segment al economiei poate fi o reala rezerva de crestere economica.
Cine are puterea si capacitatea de a îndeplini acest Program de redresare economică? Cu toate metehnele sale, alianta actuala de guvernare are şansa de a se poziţiona ferm şi decisiv pentru modernizarea societatii românesti. Evident, economia românească nu poate fi transformată peste noapte într-o economie competitivă, cu o productivitate ridicată. De aceea, efortul nostru în această direcţie va fi unul multi-anual. În acest efort avem nevoie de aliaţi, iar cel mai puternic aliat al nostru trebuie să fie adevărata clasă de mijloc meritocratică. Orice întârziere în realizarea acestui program, fie din vina decidentilor actuali sau din vina opozitiei refractare la orice propunere a guvernului actual, va avea costuri grele pentru viitorul Romaniei.
In scenariul optimist al aplicarii masurilor actuale de austeritate si reforma, Produsul intern brut revine la nivelul de dinaintea declansarii crizei economice, dar pe baze sanatoase si permitand continuarea cresterii economice pe termen lung, in 2012. In scenariul pesimist al recurgerii la cresterea taxelor si impozitelor, revenirea Produsului intern brut la nivelul de dinaintea crizei economice international va avea loc abia in 2014, iar ritmurile ulterioare de crestere economica sunt mai lente. In scenariul ultra-pesimist al suprapunerii unei crize politice si a unei instabilitati institutionale cu criza economica, Produsul intern brut va reveni la nivelul de dinaintea crizei mult dupa 2014.
Loading ...
Sa inteleg ca se pregateste un simpozion stiintific la guvern? Pai bine, frate, cu milioane bune de romani plecati si cu alte milioane deja la usa, cei ce-or ramane pe aici pot sa joace tontoroiu. Pana una-alta ne pleaca medicii pe capete, tinerii de asemenea. Mai raman pe aici varsnicii, handicapatii mintal si, bineinteles, hotii=capatuitii=politrucii si tzutzarii lor. Eu nu cred ca un om intreg la minte, intre 20-35-40 de ani trebuie/vrea sa mai ramana pe aici. Fac exceptie, desigur, cei mentionati, PDL+PSD+PNL+UDMR.
Alamureanu,
Dragi Prieteni,
Neagu Djuvara si Ion Vianu se alatura autoarei SANDRA PRALONG pentru a va invita la lansarea volumului “De ce m-am intors in Romania” in aceasta duminica, 13 iunie, la 11:30 la Targul de Carte Bookfest (Complexul Romexpo, pavilionul 15, la standul editurilor Polirom si Cartea Romaneasca). La lansare vor fi prezenti si alti co-autori printre care Mihaela Mihai, Ana Birchall, Tereza Valcan, Cristina Fometescu, Leonard Doroftei, Nicusor Dan, Mike Costache, Doru Braia, Adrian Niculescu, Andrei Stamatian, Alexandru Manaila.
Ei ne vorbesc despre curaj, idealism, optimism in acest volum.
Aflati povestile unor romani de succes care s-au intors in tara si vedeti de ce au ales sa traiasca in Romania.
Printre cele 39 de persoane care semneaza textele din volum se numara Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, Mihaela Mihai, Leonard Doroftei, Dinu Zamfirescu, Gheorghe Zamfir, Principesa Margareta a Romaniei, Irina Cajal, Radu Gabrea, Mariana Nicolesco, Dan Chisu, Neagu Djuvara, Nicolas Don, Tereza Valcan, Eleonor Sebastian, Indrei Ratiu, Radu Florescu, Alec Balasescu, Ion Schiau, Dan Pazara si multi altii.
Imaginea romanilor despre tarile din Vest este aproape exclusiv pozitiva, lucru confirmat de numeroase sondaje. Si totusi, mii dintre ei, care ar putea avea cariere stralucite in strainatate, decid sa revina si sa traiasca in Romania. Care sint diferentele dintre „aici” si „acolo” si ce putem invata din experienta celor care au ales sa se intoarca? Opiniile unor romani nu de putine ori celebri cu privire la viata in strainatate alterneaza permanent cu perceptia pe care acestia o au asupra tarii lor si a destinului ei, intr-un incitant volum ce izbuteste sa puna fata in fata realitatile autohtone si straine.
Sandra Pralong, coordonatoarea volumului, spune:
“Mi-as dori ca, printre rinduri, aceasta carte sa ne imbie sa ne „indragostim din nou de Romania!”. Stiu ca, in ultimul timp, a devenit de bonton mai curind sa ne denigram tara, dar cred ca, atunci cand o privim prin ochii unor oameni de succes care au ales sa se intoarca si sa traiasca aici, putem redobindi acea stare de iubire. Chiar daca unii dintre autorii volumului nu sint tocmai blinzi cu ce au gasit acasa in Romania, citind povestea fiecaruia descoperim noi motive (si maniere) de a o iubi, de a o parasi si, in final, de a reveni totusi la ea…”
Sandra Pralong, fost consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe Relatia cu Romanii de Pretutindeni, in prezent presedintele Fundatiei SynergEtica; membru in conducerea a numeroase fundatii si asociatii internationale. Studii de stiinte politice si economie (Elvetia), de filosofie politica, relatii internationale, drept si diplomatie (SUA) si Doctor in Stiinte Politice (Paris). A fost director de comunicare al saptamanalului American Newsweek. In 1990 a pus bazele Fundatiei Soros/Open Society Fundation (Bucuresti si Chisinau), iar intre 2002 si 2005 a fost responsabila pentru comunicarea regionala a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) in Europa si fosta Uniune Sovietica. Numita de Comisia Europeana “Ambasador al Bunavointei pentru Anul European al Dialogului Inter-cultural”, Sandra Pralong a fondat la Bucuresti “Ambasada Artelor”, un spatiu expozitional pentru promovarea tinerilor artisti.
Cartea se va gasi in librarii sau poate fi comandata la http://www.polirom.ro
Romanii obisnuiti nu au nimic in comun cu personalitatile/persoanele citate
Daca este adevarat ca tarile vestice vor iesi din criza inaintea Romaniei, ceea ce se pare ca se intampla deja, atunci ne putem astepta la un val masiv de plecari din tara. Daca Spania si Italia, in special, vor relua cresterea economica, tara asta se va pustii. Asta ar trebui sa intelegeti ca este prioritatea absoluta ce-o aveti. Altfel, veti ramane fara carne de tun, buna pentru experimente pseudo-intelectuale. In plus, gasca politica n-o sa mai aiba asa mult de furat, din pustiu
Nu vad de ce-i rau sa-ti iei talpasita de pe aici, doar suntem cetateni europeni, nu ?
Asta, desigur, nu-i valabil pentru cateva zeci de gura-casca ce s-or minuna de ce le-or povesti cei înşiraţi mai sus.
Intrebare: cand se va trece la un sistem de vot uninominal pur? Trebuie sa separam cel putin teoretic, partidul de individ. Si va mai dau o idee: numiti politic ar trebui sa fie doar cei alesi prin votul(presedinte, primar, parlamentari, consilieri locali si judeteni), iar ceilorlalti functionari din administratie (prefecti, secretari de stat si orice alt bugetar) sa li se interzica sa fie membru de partid; este logica pura a contractului social al lui Jean-Jaques Rousseau. Intrebarea care se naste este:
Ce reforme pur politice are in vedere guvernul actual?
q7,
Consilier pe probleme politice este Calin Hintea. Pot sa-ti amintesc rapid: reforma Constitutiei, unicameralismul parlamentar, votul uninominal si finantarea partidelor.
in scenariul pesimist cred ca ar trebui luata in considerare o noua criza, sau cel putin un nou val de criza.
ovidiu Says:
January 9th, 2010 at 9:44 pm
din ce am citit eu, urmatoare criza poate fi cauzata de datoriile publice masive, acumulate in urma stimulentelor pentru redresarea economiilor ca urmare a crizei actuale. puteti scrie un articol pe tema asta sau aveti ceva link-uri catre studii / articole bine documentate ? ma intereseaza atat mecanismul unei astfel de crize cat si efectele.
criza datoriilor suverane a inceput sa fie resimitita. poate deveni mult mai grava. putem sa o consideram o noua criza sau un al doilea val de criza. oricum ar fi, exista sanse destule sa fie mai grav decat primul val de criza, avand in vedere ca statele sunt epuizate. sau o vorba englezeasca citita cu ceva vreme in urma:
“the ‘too big to fail’ banks were bailout by the governments. but who will bailout the governments ?”
ovidiu,
La Consiliul Ecofin – Luxemburg, din 8 iunie 2010 s-au discutat aspecte privind eforturile de redresare si reformă a cadrului de guvernanŃă economică, problematica întăririi reglementării financiare si a strategiilor fiscale de iesire din criză. În ceea ce priveste strategiile de iesire din criză, s-a agreat că procesul de consolidare fiscală în toate statele trebuie să înceapă cel mai târziu în 2011. De asemenea, s-a subliniat importanta implementării recomandărilor adresate în cadrul procedurii de deficit excesiv.
În acest sens, se impune reformarea cadrului privind guvernanta economică – Consiliul Ecofin a avut loc, la 7 iunie a.c., cea de-a doua reuniune a taskforce- ului privind guvernanta economică, condus de presedintele Consiliului European – Herman van Rompuy. Cel mai relevant aspect priveste acordul de principiu exprimat de statele membre asupra procedurii de “peer-review bugetar”, respectiv discutarea parametrilor bugetelor nationale în cadrul Ecofin.
Dezbaterea a abordat si problematica obiectivelor bugetare pe termen mediu, a regulilor nationale în domeniul bugetar, a datoriei publice si a aplicării unor sanctiuni eficiente. Există un consens la nivelul statelor membre în ceea ce priveste consolidarea procedurilor bugetare si întărirea disciplinei, precum si reducerea divergentelor legate de competitivitate între acestea. Totodata se întăresc atributiile de audit ale
Eurostat (o propunere similară anteriorară nu întrunise acordul SM). Un asemnea demers ar permite Eurostat să efectueze misiuni de control specifice la nivelul statelor asupra cărora există suspiciuni. Decizia survine pe fondul situatiei generate de raportările defectuoase ale Greciei si are nevoie de acordul Parlamentului European pentru institutionalizare. Apare insa acordul de principiu în privinta taxării institutiilor bancare, desi nu există încă un acord cu privire la detaliile unui asemenea demers. Pe de altă parte, un acord global în acest sens la apropiatul Summit G20 de la Toronto pare destul de improbabil.
Strategia UE 2020 subliniază faptul că politicile nationale si europene menite a implementa tintele UE 2020 trebuie abordate în contextul consolidării fiscale necesare la nivel UE. A fost agreată necesitatea ca supravegherea în contextul strategiei Europa 2020 si a Pactul de Stabilitate si Crestere să fie mai cuprinzătoare, iar raportările pe Programele de Stabilitate si Convergentă si pe Programele Nationale de Reforme să fie aliniate mai bine si analizate într-o manieră integrată.
Un sondaj recent efectuat de Bloomberg arata ca marea majoritate a investitorilor si analistilor sunt pesimisti cu privire la capacitatea Europei de a controla criza datoriilor de stat. Pe de altă parte, este important să se constientizeze faptul că reducerea deficitelor nu va asigura automat revenirea la competitivitate.
Charles Wyplosz contesta puternic eficienta guvernantei economice europene prin mecanismul de stalibizare financiara in studiul “European Stabilisation Mechanism: Promises, realities and principles”, din 12 mai 2010.
Dupa aprobarea planului de salvare a Greciei de 110 mld. Euro, decidentii din UE au stabilit infiintarea unui fond: Mecanismul European de Stabilizare (MES), in valoare de 750 mld. Euro. Fondul nu este credibil n opinia lui Wyplos pentru piete, deoarece suma anuntata nu este disponibila imediat:
o 440 mld. Euro sunt alocati pentru extinderea fondului de garantare a creditelor la instrumentele de datorie/plata. Implicatii: crearea unei institutii care sa administreze un buget de 3 ori mai mare decat cel anual al CE; contribuabilii europeni ar trebui sa sustina datoria publica a Europei, dar nu exista o politica bugetara comuna la nivel de UE;
o 60 mld. Euro de la CE – prin imprumuturi;
o 250 mld. Euro de la FMI – are dezavantajul negocierii individuale a conditiilor acordului, ca si in cazul Greciei.
MES nu va putea rezolva in opinia autorului problemele pe care si le propune: criza datoriilor va continua, iar uniunea monetara va trebui restabilita pe principiul disciplinei fiscale colective. Necesitatea unei discipline fiscale colective este demonstrata de nerespectarea a 3 clauze esentiale din Tratatul de la Maastricht:
o Clauza “no-bailout” – niciun guvern european sau o institutie oficiala nu va salva financiar un alt guvern – a fost incalcata prin Planul de salvare a Greciei si prin MES.
o Bancii Central Europene i s-a interzis finantarea datoriilor publice – incalcata prin recenta decizie de cumparare a obligatiunilor statelor aflate in dificultate; a fost incalcat principiului independentei BCE si al disciplinei fiscale;
o Pactul de Stabilitate si Crestere – declansarea procedurii de deficit excesiv nu functioneaza eficient.
mare parte din actiunile astea sunt reactii la criza. si anume se adreseaza unor lipsuri ale UE care au cauzat niste probleme. si sunt masuri care daca erau luate acu 5 ani probabil ca acu ne era mai bine tuturor. prin urmare sunt necesare si utile.
intrebarea e daca vor si corecta situatia prezenta ?
ce vreau eu sa spun prin includerea in scenariul pesimist a unei crize a datoriilor suverane e ca imi doresc sa am un guvern activ si nu reactiv. stim unde si ce s-a gresit si la noi in guvernarile anterioare si prin alte parti. teoretic am invatat din greseli si incercam sa facem ceva sa nu le repetam. asta e bine. dar in acelasi timp ar trebui sa incercam sa ne facem planuri si sa ne pregatim si pentru o asemenea criza, nu sa reactionam doar cand ea se materializeaza. nu o putem impiedica, nu o putem controla, dar macar ne putem pregati incat sa atenuam din efecte.
ovidiu,
Da, asa e. Reducem deficitul bugetar cu aceste masuri de austeritate si de relansare economica si echilibram datoria publica la una din cele mai scazute niveluri din UE.
A) Reforma structurala a statului inceputa logic inseamna in primul rand o CONSTITUTIE, alta nu una revizuita, care sa fundamenteze un stat nou, responsabilizat, format din cateva regiuni de dezvoltare, descentralizate, cu o structura guvernamentala redusa cu 70%, o camera a deputatilor cu 200 deputati si una a reprezentantilor regiunilor, cu normative de personal in media europeana la nivel central si local si cu o reglementare functionala a raporturilor intre puterile statului. Pe ACEASTA baza pot fi implementate si masurile B-F, toate necesare. Probabilitate de realizare inainte de a fi prea tarziu? Sub 5%.
Stefan,
Corecta observatia, dar pasivitatea ne-ar costa enorm pana se schimba Constitutia.
“Da, asa e. Reducem deficitul bugetar cu aceste masuri de austeritate si de relansare economica si echilibram datoria publica la una din cele mai scazute niveluri din UE.”
… daca pica motiunea …
gica contra,
Daca motiunea trece nu mai putem lua transa de la FMI si CE, deficitul bugetar sare automat foarte aproape de 10% din PIB si nu o mai poti finanta pe piata internationala. Au incercat de curand spaniolii, portughezii, grecii etc. si au esuat. Vom fi nevoiti sa reducem mult mai dramatic cheltuielile publice decat o facem acum.
revin cu ce ziceam mai demult…
“din ce am citit eu, urmatoare criza poate fi cauzata de datoriile publice masive, acumulate in urma stimulentelor pentru redresarea economiilor ca urmare a crizei actuale. puteti scrie un articol pe tema asta sau aveti ceva link-uri catre studii / articole bine documentate ? ma intereseaza atat mecanismul unei astfel de crize cat si efectele.”
am inteles partea cu masurile de austeritate si reducerea deficitului. le sustin si le doresc de ceva vreme. asta ne apara daca increderea in datoriile suverane scade, suntem mai putin afectati. intrebare: ce alte efecte are o asemenea criza atat in afara cat si la noi ?
sa ne uitam un pic inapoi: la inceput a fost o criza imobiliara (cadere de preturi). s-a propagat in sistemul financiar ca o criza de incredere (datorita expunerii mari pe imobiliare). asta a dus la o criza de lichiditati in sistemul bancar (nu s-au mai imprumutat bancile intre ele). criza de lichiditate, prin marirea costurilor de creditare s-a propagat in eocnomia reala (nu s-au mai putut finanta firmele). asta a dus la falimente si somaj. pentru a repune economia pe picioare statele au demarat programe maive de sustinere eocnomica, intrand in deficite bugetare masive. si am ajuns in prezent. e finalul ? de aici economia isi revine sau loveste in alta parte ? nu avem datorii mari, reducem deficitul. dar daca deficitele si datoriile din celelalte state lovesc intr-o alta parte a economiei, ce facem ? suntem pregatiti ? avem idee care e pasul urmator ? eu sincer sa fiu nu cred ca aici se termina povestea si ma astept ca problema sa ricoseze undeva dar, in momentul de fata, n-am nicio idee ce s-ar mai putea intampla. puteti sa me luminati ? what’s next ?
ovidiu,
Orice vulnerabilitate structurala interna ne expune la socurile din exterior. Oricare ar fi acel soc, noi suntem obligati sa ne vindecam ranile interne, sa acoperim scurgerile de cheltuieli publice ineficiente si sa incepem sa muncim si sa producem mai mult. Nu trebuie complicate lucrurile inutil. Sa nu facem cum spunea Iorga: discutam despre orice, mai putin despre lucrurile care ne privesc in mod direct.
Andreea, acest posting – al Consilierului Personal pe Probleme Economice al Primului Ministru – poate fi citit in afara de blogul personal al Autoarei pe urmatoarele “vehicole” mediatice de impact national: ?, si este/ va fi comentat (constructiv) de catre: ?, la posturile de TV: ? Ma refer la posting ca si viziune complexa despre necesitatile viitorului imediat, nu la interminabilele comentarii si atacuri pe problemele specifice ale TUTUROR sectoarelor de activitate. Din pacate drumul de la promulgarea unei reglementari si pana la implementarea ei este lung, a mai multora… foarte lung, a unora structurale si cu efecte cumulative…
ovidiu: ca de obicei, urmeaza un razboi in care ambele tabere vor fii finantate de aceleasi banci. si la ce cursa a innarmarii vedem azi, acest lucru se va intimpla 100%. asteptam un pretext plauzibil pt izbucnirea lui.
dupa care, aceleasi banci vor finanta reconstructia.
Iar te faci ca nu intelegi. Sigur ca masurile de austeritate trebuie luate. Problema este ca societetea nu va mai accepta pe VOI, nu masurile ca atare. Economia e o stiinta sociala, iti amintesti? asa ca fara asteptari pozitive in masa populatiei, orice masuri sunt sortite esecului. Pe scurt, e nevoie de alti lideri care sa dea incredere populatiei. Voi ati esuat, la fel ca si PNL-ul si PSD-ul, ba chiar si UDMR-ul. Ca sa pricepi si mai bine, imagineaza-ti ca Ceausescu ar fi facut un plan/orice plan de iesire din criza profunda a anilor 80-90. Cine l-ar fi urmat?
ok… deci ramanem in continuare reactivi, nu activi.
Stimata d-na Andreea Vass,
Intradevar mi-ati raspuns la oferta “programului national de dezvoltare economica,accelerata”,solicitindu-mi sa adaug “ceva nou” la programul economic “guvernamental”.
La programul Guvernamental nu am nimic de adaugat,nou!
*
Probabil ca n-am dezvoltat suficient caracteristicile programului oferit de mine,incit sa se inteleaga ca este vorba un program economic FUNDAMENTAL DIFERIT DE CEL GUVERNAMENTAL,de masuri de dezvoltare economica diferite sub raport conceptual si drept consecinta si sub raportul masurilor posibile la modul concret: politice, economice, sociale,administrative ,institutionale,organizatorice,etc.
a.Programul economic,pe care doresc sa-l ofer Guvernului este unul de tip nou,activ,care conduce in mod direct,nemijlocit, ca urmare a efectelor sale economice,la aparitia masiva de noi intreprinderi si locuri de munca in industrie si agricultura;
b.Programul “NDEAI”(NATIONAL DE DEZVOLTARE ECONOMICA ACCELERATA,INDUSTRIALA) se bazeaza in mod absolut pe resursele financiare aflate pe piata interna si externa,avind ca limita de dezvoltare, numai capacitatea de crestere a “competitivitatii economice nationale”,de utilizare a “tehnicilor” de accelerare a dezvoltarii economice si eficienta “dezvoltatoare economic” cunoscuta dupa restructurarea “generala, unitara” a sistemelor institutionale romanesti,pe care le-ati amintit la punctul A,plus multe altele.
Cu alte cuvinte,programul NDEAI nu se bazeaza (in principal) pe resursele investitionale bugetare nationale,care practic nici nu exista in tarile subdezvoltate.
Pentru a ilustra afirmatia,arat ca situatia este identica cu cea a unei familii care are nevoie de casa,mobila,masina,etc., dar nu se apuca sa restringa cheltuielile curente,vitale pentru a stringe banii necesari,ci construieste un “proiect familial”,prin care sotul si sotia se recalifica,fac scoala si specializari la limita maxima a resurselor intelectuale (si de energie umana).
Dupa aceea iau un credit cu care sa construiasca intai casa,apoi sa cumpere mobila iar dupa ce scapa de rate,si mai avanseaza ca functie si salariu,cumpara in rate si masina.
Daca ar restringe doar cheltuielile,situatia familiei ar deveni prea strimtorata si casa si restul ar putea fi cumparate doar peste 20-30 de ani,daca nu mai mult.
Romania are astazi proiectul “pasiv” al unei familii,care restringe cheltuielile sub limita de supravietuire, in beneficiul unui iluzoriu reviriment economic,care sub raport practic este imposibil sa se produca,tocmai pentru ca-i lipsesc FUNDAMENTELE actionale si “organizatorice” care sa conduca la un astfel de rezultat.
Romania are de 20 de ani numai proiectul “financiar” national,BUGETAR” limitat, de asigurare a resurselor de alimentare a investitiilor,ca baza a cresterii economice,pe cind proiectul NDEAI are ca fundament investitional resursele financiare straine,GLOBALE, practic limitate numai de capacitatea de atragere si utilizare nationala productiva.La proiectul bugetar,limitat,se adauga azi doar resursele nerambursabile derizorii(cca. 280 Euro/an/cap de locuitor),greu de accesat si imposibil de cofinantat.
c.Sub raport conceptual,actualul “proiect economic national” este LIPSIT de o viziune NOUA,CONCRETA, OPERATIONALA care sa confere aplicabilitatea si convergenta tarii spre “starea generala economica a UE” ,si SA CONVINGA ca este “croit” pentru a elimina”situatia concreta,actuala” de stagnare/recesiune economica iar nu este doar o insiruire de masuri “punctuale,valabile in orice tara,in orice epoca si in orice situatie economica precara.
Adica nu are continutul si trasaturile unui program economic,postaderare,care prin notiunile specifice ale unui “proiect politic,economic si social national”,prin principiile generale si particulare caracteristice unui proiect national unitar si fezabil,prin tehnicile de accelerare a dezvoltarii(care sa se reflecte modalitatile principale de aplicare a masurilor punctuale) si prin INSTRUMENTARUL CONCRET de lucru sa convinga ca va fi incununat de succes.
Compus nu dintr-un proiect unitar,coerent si atotcuprinzator,ci doar dintr-o “insumare” mecanica de actiuni punctuale aflate la nivel(prea) teoretic,”neprelucrate” pina la faza cind PROGRAMUL GUVERNAMENTAL devine unul concret,raspunzind pentru fiecare masura punctuala,la intrebarile,CUM,CINE RASPUNDE, CARE SINT REZULTATELE LOR ASUPRA DEZVOLTARII INDUSTRIALE SI AGRICOLE,etc. acest program ramine pronunat teoretic si lipsit de instrumentarul de aplicare practica in viata economica.
d.Un program anticriza nu poate fi decit unul de “dezvoltare economica accelerata,de ajungere din urma a tarilor dezvoltate”,(chatching-up) care trebuie sa cuprinda masurile politice,economice si sociale pe care le-au utilizat pentru accelerarea dezvoltarii,tarile care in epoca moderna au cunoscut o dezvoltare economica rapida,cit si masurile de acest tip folosite de tarile dezvoltate si tarile foste comuniste din Est.
Acesasta metodologie este singura capabila sa ofere principiille,tehnicile de accelerare a dezvoltarii si instrumentarul necesar constructiei unui proiect/program national de dezvoltare economica,depasind uzuala constructie “programatica” romineasca realizata prin reluarea masurilor economice punctuale, neintegrate unui proiect national,”construite” fugitiv ca programe economice electorale,de ocazie.
Practica programatica,dovedeste ca altceva nu are la dispozitia pina acum Romania.
Pentru a “construi” programul de fata,am avut nevoie de studii directe sau “colaterale” dezvoltarii economice de o viata si nu este de mirare,ca in lipsa abordarii in ultimii 20 de ani a temei “dezvoltarii economice”,lipsesc orice proiecte de dezvoltare economica rapida,de ajungere din urma.
e.Programul NDEAI este deosebit de programul national clasic de dezvoltare economica,lenta,de mare durata,bazat pe masuri punctuale si resursele financiare nationale(bugetare),care are anumite rezultate pozitive (in timp),dar Romania nu mai poate astepta 30-40 de ani efectele pozitive ale unor programe “nationale” lente,de mare durata, de dezvoltare economica.
Romania are acuta nevoie de un tip nou de program de dezvoltare economica,caracteristic
epocii globalizate”,cu efecte MAJORE in termen mediu,in care resursele financiare,umane,tehnico-stiintifice,tehnologice,etc. sint “libere” de statul care le-a “produs”,putind fi utilizate ca urmare a unor programe de ajungere din urma,in tarile capabile sa asigure inalta lor utilizare/valorificare economica.
Pentru aceasta,competitivitatea economica nationala trebuie adusa la valoarea de 10-12,la fel ca in tarile dezvoltate,de la indicele actual de 54,al Romaniei,iar un program economic trebuie sa cuprinda masuri concrete si instrumentarul de lucru,de a realiza RAPID aceasta performanta.
Este vizibil,ca in lipsa unei competitivitati economice inalte,nu numai ca resursele financiare, economice, umane,de inventie si inovatie,tehnologice,etc. ale altor tari nu sint valorificate productiv in Rominie,dar mai mult ca atit,pleaca in alte tari si acest tip de resurse produse in tara,accentuind procesul de dezintegrare economica industriala si agricola.
f.Reforma politica,administrativa(cu componenta salarizarii),a sistemului de sanatate, institutionala, justitie,cresterea absorbtiei fondurilor UE,cit si restul “masurilor punctuale” stabilte de Guvern nu pot fi realizate la un nivel “general”,teoretic,fiind necesara raportarea si corelerea lor cu un proiect de dezvoltare economica.Numai un astfel de proiect ofera toate elementele economice,materiale, informationale, tehnice,financiare,etc. in raport cu care sa fie elaborate masurile de reformare generala a societatii economice romanesti,masuri care sa vizeze insasi realizarea obiectivelor economice planificate.
Cita vreme,reforma Constitutionala,politica,economica si sociala nu se raporteaza la un proiect NDEAI,el nu poate avea trasaturile,principiile,tehnicile si instrumentarul de lucru al unui PROGRAM ECONOMIC NATIONAL POSTINTEGRARE IN UE.
g.Programul NDEAI constituie cel mai eficient BRAND ECONOMIC,care asigura baza economica a unui BRAND TURISTIC national,capabil sa comunice lumii economice,ca in sfirsit,Rominia a plecat pe calea unei dezvoltari economice accelerate,industriale printr-un proiect/program national propriu.
h.Programul NDEAI este generatorul MODELULUI ECONOMIC NATIONAL INDUSTRIAL,ca va putea lua locul actualului model economic postcomunist,bazat pe consum si credite,care si in lipsa Crizei se “bloca” la un moment dat.
i.Programul NDEAI asigura inlocuirea modelului clasic,national de dezvoltare,bazat pe dezechilibrul bugetar,ca resursa nationala de finantare a dezvoltarii(care odata cu adoptarea monedei Euro a devenit nepracticabil,afectind insasi valoarea de piata a monedei europene)cu unul “global” care utilizeaza resursele externe de orice fel si provenienta,pentru dezvoltare.
Criza UE,afara de situatia Greciei(care a praduit resursele bugetare in scopuri politice populiste),nu este altceva decit criza “dezvoltarii economica clasice,nationale”,practicata prin dezechilibrul financiar bugetar “controlat”,care in realitate s-a dovedit necontrolabil,datorita impredictibilitatii situatiei economice si financiare mondiale,pe termene medii si lungi.
Romania poate fi “pionerul” utilizarii noului proiect de dezvoltare economica,accelerata NDEAI bazat pe resursele financiare mondiale,care va fi preluat apoi de UE,tara bucurindu-se si de sustinerea masiva si interesata a UE pentru evaluarea si implementarea lui in economie.
j.Cind v-am solicitat sprijinul pentru promovarea programului NDEAI nu am prezentat si argumentele care sa dovedeasca factura sa radical diferita de programele economice clasice,uzuale,incercind sa conturez aici citeva din trasaturile si deosebirile sale in raport cu alte programe economice.
In acelasi timp,pentru a obtine (financiar)ceva ca drepturi de autor,compensatoare pentru perioada indelungata de studiu si “constructie” , nu pot sa va comunic,asa cum a-ti cerut,programul NDEAI propriuzis,in lipsa unui “contract” prealabil de protectie a drepturilor de autor,care sa impiedice utilizarea sa fara acordul meu.
De aceea,in masura in care aveti posibilitatea si timpul adecvat unei “intilniri tehnice” de lucru,va rog respectuos sa ma planificati/primiti intr-o audienta,pentru a va prezenta acest “proiect national”,in lipsa caruia Romania nu are cum sa se “reconstruiasca” economic si social,iar dezastrul economic si social este de neoprit.
In speranta ca am expus cite ceva din cele necesare pentru a distinge noutatea si caracterul diferit al programului NDEAI,iar consilierii economici pot fi (necesara si utila)”interfata” intre astfel de proiecte/programe si Guvern,va asigur de intreg respectul,
PS.
As vrea sa se inteleaga inainte de toate, doua lucruri:
-ca proiectul economic Guvernamental are o valoare practica deosebita,fiind “continuatorul” proiectelor economice de acest tip si imbunatatindu-le categoric;
-a devenit imperios necesara si elaborarea unui tip de proiect economic deosebit,de tipul NDEAI,cu functie si de program “economic postaderare”,pe care programul Guvernamental sa-l completeze “punctual” pe masura ce anumite evolutii si prioritati economice isi vor face simtita prezenta.
“Daca motiunea trece nu mai putem lua transa de la FMI si CE … …Vom fi nevoiti sa reducem mult mai dramatic cheltuielile publice decat o facem acum.”
Eu nu vreau sa treaca motiunea.Dar nu vreau nici sa luam transa.
Si,in special vreau sa se reduca mult mai dramatic cheltuielile publice.
Ce sanse sunt sa fie asa cum vreau eu ?
CE BINE AR FI SA MAI CITITI CATE CEVA INAINTE DE A FACE ANUMITE AFIRMATII.
VA AJUT CU URMATOARELE DATE STATISTICE.
TOTI PDL-ISTII SUNT IN VRIE DE CAND PRESEDINTELE A AFIRMAT CA ALOCAM 2 TREIMI DIN TOTALUL CHELTUIELILOR PENTRU PENSII SI SALARII. FOARTE MULTI DINTRE EI AFIRMA CA ESTE CEL MAI MARE PROCENT. OARE ASA SA FIE?
România are cea mai mică pondere din Uniunea Europeană (după Marea Britanie) a salariilor bugetarilor şi a cheltuielilor sociale în totalul cheltuielilor bugetare !!!
- România – 64% din cheltuielile publice şi 81% din veniturile bugetare în 2009
- Media UE-27 – 79% din cheltuielile publice şi 91% din veniturile bugetare în 2009
- Grecia – 70% din cheltuielile publice şi 94% din veniturile bugetare în 2009
- Portugalia – 85% din cheltuielile publice şi 104% din veniturile bugetare în 2009
Nu trebuie sa tăiem pensiile şi salariile bugetarilor, deoarece ne-am îndepărta astfel de “modelul european” (unde ponderea lor este de 79% din totalul cheltuielilor statului)
Care este adevăratul “cancer bugetar”?
În 2009, România a cheltuit cel mai mult (ca pondere în PIB) din întreaga UE pentru investiţii publice. Unde sunt rezultatele? 42 de km de autostradă şi lucrările blocate/neîncepute la alte autostrăzi?!
- media europeană– 2,9% din PIB;
- România – 5,4% din PIB;
- Grecia – 2,9% din PIB;
- Germania – 1,7% din PIB
Ponderea investiţiilor publice în cheltuielile totale ale statului este de peste 2 ori mai mare în România decât media europeană
- media europeană– 6% din cheltuielile totale ale statului
- România – 13% din cheltuielile totale ale statului
- Grecia – 6% din cheltuielile totale ale statului
- Germania – 4% din cheltuielile totale ale statului
De asemenea, ponderea achiziţiilor publice în cheltuielile totale ale statului este mai mare în România decât în UE
- media europeană– 14% din cheltuielile totale ale statului
- România – 16% din cheltuielile totale ale statului
- Grecia – 12% din cheltuielile totale ale statului
- Germania – 10% din cheltuielile totale ale statului
Gavrilescu,
Evaluările dvs. privind cheltuielile pentru diverse sectoare sociale sunt prezentate eronat. Spre exemplu, ponderea cheltuielilor totale pentru educaţie în cheltuielile bugetului general consolidat au reprezentat în România, începând cu 2006, peste 4% din PIB, ponderi asemănătoare înregistrându-se în Bulgaria, Cehia, Italia, Spania etc. In Germania cheltuielile au fost mai reduse, chiar sub 4% în 2007 şi 2008. La fel şi în Slovacia sau Grecia.
Orice eroare este permisă, dar nu la cercetători ai Academiei Române, pentru demonstrarea unei anumite ipoteze politice. Se discută de evoluţia salariului minim în contextul prezentării câştigurilor salariale realizate în perioada de tranziţie, neprecizându-se că nu este vorba despre salariul minim realizat, pentru că nu există date despre aşa ceva. Se prezintă doar o dinamică a salariilor minime reglementate prin acte administrative, afirmându-se că cel de acum (de 600 lei) nu a atins nivelul din 1989.
Mai mult, se compară cu obstinaţie nivelul cheltuielilor sociale , ca pondere în buget sau PIB, cu cel din alte ţări, fără a se compara respectivele cheltuieli cu nivelul veniturilor bugetare. Evident că acolo unde veniturile bugetare sunt ridicate şi cheltuielile sunt mai mari. Dar ele provin nu numai din politicile sociale, ci şi ca urmare a procesului de îmbătrânire a populaţiei mult mai accentuată.
Pentru o comparaţie corectă: în România, în 2009, cheltuielile sociale (salarii si beneficii sociale) reprezentau 42,2% din veniturile bugetare (sursa Eurostat), faţă de 36,1% în Suedia, 37,4% în Marea Britanie, 38,4% în Bulgaria, 41,5% în Ungaria şi 31,4% în Danemarca.
Ponderea cheltuielilor sociale
– % -
Tari membre U.E. Pondere în cheltuieli totale 2009 Pondere în PIB
2009 Cheltuieli sociale/
venituri bugetare
2009
UE – 27 42,8 21,7 49,4
Belgia 46,9 25,5 52,8
Bulgaria 34,7 14,1 38,4
Republica Ceha 43,0 19,9 49,3
Danemarca 31,4 18,4 31,4
Germania 56,0 26,6 60,1
Grecia 40,8 20,6 55,8
Spania 38,0 17,5 50,3
Franta 44,9 25,0 51,9
Italia 42,6 22,1 47,4
Ungaria 38,2 19,0 41,5
Olanda 43,8 22,6 48,8
Austria 49,1 25,4 52,6
Polonia 38,2 17,0 45,4
Portugalia 43,6 22,2 53,5
Romania 33,5 13,5 42,2
Slovenia 38,1 19,0 42,8
Slovacia 46,2 18,8 55,3
Suedia 35,6 20,1 36,1
Marea Britanie 29,2 15,1 37,4
Sursa: Eurostat, Government finance statistics, 1/2010.
Notă: Categoriile de cheltuieli luate în considerare sunt: “Compensation of employees” şi “Social benefits”
Din 1990 si pana acum Romania traieste o continua criza politica.
Astazi, democratia nu este pentru romani.
Adevarata reforma a statului roman incepe cu tratarea crizei morale si politice a societatii noastre.
Ori acest lucru, in actuala conjuctura si cu politicienii nostri de astazi, nu se poate face nimic.
Trebuie sa trecem prin momente mult mai grele, ca societatea civila romaneasca sa se scoale din “somnul cel de moarte”.
Nu ati binevoit sa-mi raspundeti si nici sa promovati intrebarea mea referitore la declararea situatiei exceptionale in Romania, incheierea unui moratoriu privind suspendarea pentru un timp a activitatilor politice (un adevarat blestem pentru Romania si pentru romani), mai ales acum in aceste momente critice, cand este nevoie de solidaritate si consens.
Dupa tratarea problemelor morale si politice, putem sa trecem, la masurile de restructurare a statului si economiei romanesti.
Altfel este cum medic s-ar stradui sa trrateze de bataturi un psihopat iresponsabil, criminal, cat se poate de periculos.
Daca lucrurile fundamentale nu sunt bune, nimic nu este bun, pentru ca totul este construit stramb.
Asa ne trebuie daca nu am inteles importanta legii lustratiei, in primul rand ca o lege ce ar fi ridicat la rangul meritat morala si responsabilitatea si respectul fata de noua clasa politica ce ar fi trebuit sa se instaureze dupa revolutie.
Cine sa ia astazi decizii strategice la nivel de natiune …???
@Gavrilescu
Mincinosule!
La punctul privitor la stimularea productivitatii si competitivitatii spuneti ca:
”Reforma sistemului de management pentru regii şi companiile cu capital de statprin aşezarea performanţei la baza acestui sistem – legea responsabilitatii fiscale adoptate in 2010 rezolva partial acest obiectiv.”
Interesant si laudabil insa decurg de aici urmatoarele intrebari:
Cum se va face efectiv reforma sistemului de management? Concurs de competente, comisie parlamentara?
Atata timp cat nu exista stipulate CLAR sanctiunile – personal cred ca ele sunt baza oricarei reforme- cum putem vorbi de eficienta?
Entitatea numita Consiliul Fiscal …propuneri de membri, nume …?
Daca Consiliului Fiscal nu i se va furniza documentatia de care are nevoie in 15+7= 22 zile cum va face public acest lucru? Un simplu comunicat de presa? exista un site ?
Ce parere aveti de faptul ca Theodor Stolojan nu sustine infiintarea acestui consilui: ”Un astfel de consiliu va deveni o noua sursa de cheltuieli bugetare deoarece necesita si o logistica adecvata” pe blogul domniei sale….
rasfoind presa …….
*apropo de dreptul la replica …(lupta pentru jefuirea banului public a atins cote inimaginabile…)
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-7415507-incercare-manipulare-grosolana.htm
*criza se va prelungi …(nu vad ce reforma structurala se face daca basescu se gandeste la
un nou imprumut …)
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-revista_presei_business-7419087-business-report-costuri-uita-arate-bancile-imagini-iphone-4-ecranul-spart-vladescu-batem-bancile-pentru-cer-dobanzi-exagerate-titlurile-stat-peste-8-2-63-milioane-dolari-pentru-lua-masa-buffett.htm
(de pilda simplificatii legile , toti hotii cu spate politic fac evaziune fiscala la greu si fiscul sa duce
sa impoziteze copii …)
*nu cred ca asta e protectie sociala ! de pilda in sectorul 2 e ca dupa bombardament ! am incercat sa
intreb niste muncitori pentru ce firma lucreaza , era sa o incasez ( e politica firmei doar lucreaza pe bani publici …..)
http://www.adevarul.ro/societate/Doua-saptamani-ciorba-cantina-saracilor_0_80393027.html
( eu daca imi fac casa trebuie sa pun tablita cu autorizatie bla bla bla ,,,)
cam totul din pacate e pe invers …
sa auzim de bine !
Foarte corect to ce scrii dar alianta cu meritocratia prespune si recunaosterea ei de factorul politic dincolo de cicluri electorale sau schimbari politice
altfel vrem si vrem si nu stim de ce nu realizam nimic (sau nu vrem sa stim).
“- Investiţii publice, susţinute masiv cu fonduri europene”
… sa presupunem ca le facem … cine plasteste pentru intretinere dupa aceea ? Nu e asta capcana in care au cazut tarile din “PIGS” ? Au construit si modernizat cu bani din EU (bani pe care i-au platit tot companiilor iubite de birocratii din EU, altfel se striga si la ei ca si la noi, ca e “coruptie”), si acum au ramas sa plateasca dobanzile pentru banii bagati de ei, si pentru intretinerea unor proiecte care arata frumos, erau necesare, dar pe care nu si le permiteau.
Emil,
Riscul e corect identificat si l-am luat in calcul. Asa se face ca s-au redus masiv cotele de co-finantare si ca se revizuiesc atent evaluarile.