Graiul Salajului ma roaga sa le explic salajenilor ce inseamna criza economica actuala

PG: Romania trece acum printr-o criza economica. Toata lumea a auzit de criza, insa prea putini stiu ce inseamna, exact, acest fenomen economic cu care ne confrutam. As dori sa le explicati cititorilor nostri, pe intelesul tuturor, ce inseamna criza economica.

AP: Criza actuala reprezinta o manifestare violentă a contradicțiilor economice și sociale care nu ne mai iarta defel. Forta economica a Romaniei a scazut brusc si primejdios. Ori muncim mai mult si mai bine, ori ne diminuam consumul drastic pentru a ne incadra in veniturile actuale. Dificultatile sunt date insa de aparitia falimentelor, a tot mai multi someri si chiar tragedii individuale. Costurile cu administrarea statului si cu asistenta sociala se mentin la niveluri ridicate, mult peste veniturile din ce in ce mai mici ale statului. Datoriile cresc si trebuie sa te imprumuti pentru a le plati, daca ai de unde si la dobanzi acceptabile. Daca nu o faci, nu poti plati facturile sociale scadente luna de luna: salarii, pensii, indemnizatii sau ajutoare sociale. Celelalte facturi le poti amana, dar pe termen foarte scurt.

Cauzele sunt pe de o parte, conjuncturale, externe, caci la fiecare zece ani se manifesta o corectie economica a exceselor si a speculatiilor financiare internationale, dar mai ales interne. Greselile de politica economica interna din ultimii ani, populismul institutionalizat si calitatea slaba a serviciilor publice, favorizarea consumului romanilor pe credite luate cu buletinul si cresterea permanenta a evaziunii fiscale – la care au contribuit masiv toate partidele politice, indiferent de culoarea lor -, au agravat problemele noastre economice. In schimb, s-au creat peste 13 milioane de asistati sociali din ratiuni pur electorale, adica peste jumatate din populatia Romaniei. Gradul ridicat de coruptie a adancit problemele noastre economice. Rezultatul il vedem cu totii. Bani risipiti in achizitiile publice murdare. Nemunca este platita de stat. Pensionari care nu au contribuit deloc sau prea putin la sistemul public aveau pensii de zeci si chiar sute de milioane lei. Oameni sanatosi si apti de munca sunt asistati social. Toate acestea in conditiile exploziei datoriilor bugetare. Banii obtinuti din privatizari, incheiate adeseori in defavoarea statului si a romanilor, au fost irositi sacrificand investitiile majore de care aveam atata nevoie pentru a crea locuri de munca si pentru a ne proteja acum de socurile financiare si economice externe. Cine a gestionat aceste privatizari? Tocmai guvernele anterioare, marca PSD si PNL, care acum se intreaba mirati unde sunt banii statului si de ce nu investim in infrastructura sau de ce suntem nevoiti sa ajustam dur cheltuielile sociale si salariile. Ei au avut resursele financiare necesare si nu au facut-o. Guvernul Tariceanu a reusit sa puna in functiune 5 km de autostrada. Guvernul Boc nu a privatizat activele statului pentru ca investitorii nu mai aveau lichiditati suficiente in ultimii doi ani pentru a putea primi pretul corect. A fost insa obligat la corectia rapida a dezechilibrelor bugetare prin diminuarea cheltuielilor – procese extrem de dificile si cu costuri sociale si politice pe care si le-a asumat transparent. Dovada curajului, a ratiunii si a responsabilitatii fata de generatiile viitoare o vor aprecia romanii abia peste cativa ani. Acum le e imposibil sa accepte ca li se taie salariile bugetarilor, pensiile speciale nejustificate, asistenta sociala abuziva sau ca le ingheata pensiile in anul 2011, desi bugetul unei natiuni functioneaza ca si bugetul unei familii. Ai venituri mai mici, esti obligat sa iti reduci cheltuielile sau sa te indatorezi. Insa o natiune mult prea indatorata este similara unui individ indatorat: nu e liber, ci hartuit de povara platii datoriilor! Ai venituri mai mari esti obligat sa economisesti pentru zile mai negre. Or guvernele anterioare nu au facut asta. Ba din contra.

Sa va dau cateva exemple concrete ale politizarii deciziilor si de excese in administratia publica pentru a intelege masurile care se impun acum. In anii 2007 si 2008, in loc sa economisim sau sa investim banii obtinuti din cresterea economica in infrastructura, scoli sau spitale, guvernul liberal a supraincarcat personalul bugetar cu circa 135.000 de posturi, a crescut cheltuielile cu personalul cu 65%, cheltuielile cu asistenta sociala cu 75% si a celor cu pensiile de 84% in aceiasi doi ani. Inconstienta lor si principiul “dupa noi potopul” a dus la un deficit bugetar de 5,4% din PIB in 2008, an cu crestere economica foarte ridicata. Aceste cheltuieli s-au perpetuat in 2009, an incercat de recesiune economica drastica si de blocarea posturilor in administratia publica, iar deficitul a sarit de 8% din PIB. Daca nu corectam rapid aceste dezechilibre, deficitul ar fi sarit in 2010 la peste 9% din PIB, cursul de schimb s-ar fi depreciat masiv iar rambursarea creditelor in valuta ar fi fost mult mai dificila pentru romani, presiunea fiscala asupra mediului de afaceri ar fi crescut, iar falimentele si somajul ar fi fost mult mai ridicate decat in prezent, ceea ce ne-ar fi apropiat in pasi repezi de problemele Greciei.

Masurile actuale de austeritate, dublarea vitezei de absorbtie a fondurilor europene si demararea reformelor institutiilor statului au temperat partial fenomenele economice extreme si urmaresc diminuarea datoriilor cu care traim. Fara aceste eforturi nu putem vorbi de crestere economica sanatoasa, pe termen lung, de competitivitate si de un nivel de trai mai bun.

PG: Presedintele Traian Basescu a anuntat ieri ca tara are nevoie de un nou imprumut de la FMI. La fel ca si in primul caz, va rog sa explicati cititorilor de ce are nevoie Romania de un nou imprumut de la FMI.

AP: Guvernul Boc depune eforturi mari pentru a diminua datoriile cu care traim. Chiar daca reusim cu aceste masuri de austeritate si reforme sa diminuam deficitul bugetar de la 9,1% din PIB la 6,8% din PIB in 2010, respectiv sa continuam aceste eforturi in 2011 pentru a diminua si mai mult datoriile bugetare, pana la tinta de 4,4% din PIB, acest deficit fiscal trebuie acoperit anul viitor cat mai ieftin posibil.

Orice datorie scadenta a unei natiuni se plateste ori prin cresterea taxelor si impozitelor, ori din imprumuturi. Imprumuturile le faci fie pe piata privata interna, dar la costuri de obicei mai mari, fie pe piata externa unde ai alternativa consortiilor private internationale sau a institutiilor financiare precum FMI si Banca Mondiala. Cele din urma conditioneaza imprumuturile acordate la costuri mai mici cu aplicarea unor reforme care sa permita beneficiarilor rambursarea creditelor. Este rational sa fie asa. Altfel, continuarea practicilor care au generat datorii nu fac decat sa genereze in viitor alte datorii.

Noi am mentinut cota unica. TVA a crescut deja la 24%. Asadar, un nou acord cu FMI se justifica pentru plata datoriilor ramase neacoperite in 2011. Dar nu e vorba de un imprumut nou efectiv, caci datoriile noastre scad an de an. Este vorba de un acord “precaut” care ne da posibilitatea sa apelam la acel imprumut doar daca nu reusim sa ne imprumutam mai ieftin pe piata privata. Un nou acord cu Fondul ar da garantia pietelor financiare externe inca turbulente ca facem ce trebuie in ograda guvernamentala si ca meritam un imprumut mai ieftin si cu riscuri mai mici.

Sa nu uitam ca unica oferta clara a PSD pentru a rezolva problemele economice actuale ale Romaniei este impozitul progresiv. Or noi credem ca el ar duce la impovararea sectorului privat si la blocarea relansarii economice. O greseala majora! In contextul crizei economice europene si internationale, orice greseala majora va avea consecinte dramatice, pe termen lung. In realitate, nicio tara din lume care a adoptat cota unica nu a renuntat la el chiar in conditiile presiunilor bugetare din fiecare tara in parte. Mai mult, tarile din vecinatatea noastra au deja cote unice mai reduse decat cea din Romania, ceea ce acutizeaza competitia in atragerea investitiilor straine in regiune. E vorba de Bulgaria, Republica Moldova, Rusia, Ucraina. Mai nou guvernul maghiar a decis sa introduca cota unica de 16% pentru veniturile persoanelor fizice si de 10% pentru profitul companiilor incepand cu 2011.

Doar cuplati la realitate putem traversa cu bine aceste vremuri grele. Despre diminuarea evaziunii fiscale va spun doar atat: se face si nu se discuta. E dificil? Categoric da! Evaziunea fiscala a crescut chiar si in perioada cresterii economice ridicate din anii 2007-2008. Munca la negru (conform Institutului Naţional de Statistică) s-a majorat cu 9,4 mld. lei în anul 2008. Faţă de 2006 creşterea a fost de 54,5%. Evaziunea fiscală (aferentă TVA) s-a majorat cu 3 mld. lei (de la 16,5 mld. lei în 2006 la 19,5 mld. lei în 2008). Pe ansamblul societăţilor comerciale, valoarea adăugată brută estimată a fi realizată în economia ascunsă şi prin urmare nefiscalizată a ajuns în 2008 la 69 mld. lei faţă de numai 48,5 mld. lei în 2006 (creştere de 44,3%). Asteptam cu mare interes evaluarile pentru anii 2009 si 2010.

Anul acesta am făcut progrese mari în modificarea legislaţiei. Am întărit supravegherea şi controlul vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free. În urma măsurilor luate, în primele 9 luni ale acestui an, au fost capturate aproape 250 de milioane de ţigarete. Pana in prezent am depasit cantităţile confiscate de structurile M.A.I. pe parcursul întregului an 2009. Am adoptat O.U.G. nr. 54/2010, pentru a întări capacitatea poliţiei judiciare de a interveni şi acţiona în cazul grupărilor criminale economice care opereaza cu produse accizabile (produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat) şi pentru combaterea în regim de maximă urgenţă a fraudei fiscale în domeniul TVA pentru livrările de cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi produse de panificaţie. Aceste modificări au intrat în vigoare începând cu 23 iunie 2010. Ne asteptam la accelerarea semnificativa a încasărilor din accize la bugetul de stat şi la diminuarea evaziunii fiscale.