Nu vrem sa fim europeni prin neparticipare! Interesul romanilor, interesul candidatilor pentru europarlamentare, dar si al politicienilor in general, tine de stimularea participarii la vot. Curat cinism - se vor grabi unii sa replice. Intr-adevar, unii politicieni sunt interesati doar sa castige o felie cat mai mare, indiferent daca masa votantilor este extrem de redusa. Asa se imparte puterea intr-o democratie, chiar si atunci cand e mai putin reprezentativa si cand, sa spunem, doua treimi din populatia cu drept de vot nu este legitim reprezentata. Or, legitimitatea este amputata, in mare masura, de neasumarea responsabilitatii de a participa la vot. Cei care cred ca dau un mesaj de blam pentru toata clasa politica nu reusesc sa le lezeze cu nimic interesele profitorilor. Ba din contra.
Ce imi propun acum? Sa raspund la intrebarile: cati europeni au venit pana acum la vot si de ce scade ponderea lor de la un scrutin la altul? De ce in unele state europene trendul este invers? Care sunt cauzele indiferentei votantilor? Ce am putea face noi, romanii, in acest sens?
A. Starea de fapt
Pasiunile pentru alegerile europene s-au diminuat o data cu extinderea UE. De la primele alegeri prin vot direct, in 1979, participarea activa a cetatenilor europeni[1] de 63% s-a diminuat constant. Participarea la vot a scazut pentru prima data sub 50% in 1999, continuându-si caderea la aproape 46% in 2004 (primele alegeri europene cu 25 de state membre). Cu toate ca sustinerea pentru UE este ridicata in tarile europene, participarea la vot este in prezent foarte scazuta, in special in tarile noi state membre.
Media 2004
UE-10 26,4%
UE-15 49%
UE-25 45,7%
Aceste cifre medii ascund experiente nationale extrem de eterogene.
- Minime: Slovacia (16,96%), Polonia (20,9%), Estonia (26,8%), Slovenia (28,3%), Republica Ceha (28,3%) - 5 noi state membre sub 30%;
- Maxime: Belgia (90,8%), Luxemburg (89,0%).
Diferentele sunt semnificative intre alegerile europene si cele nationale:
Marea Britanie (2004) - 32,3% (Alegeri europarlamentare) 72,1% (Alegeri nationale)
Suedia (2004) - 40,2% (Alegeri europarlamentare) 80,8% (Alegeri nationale)
Danemarca (2004) - 49,4% (Alegeri europarlamentare) 88,3% (Alegeri nationale)
Olanda (2004) - 44,3 % (Alegeri europarlamentare) 81,3% (Alegeri nationale)
Belgia (2004) - 91,2% (Alegeri europarlamentare) 92,7% (Alegeri nationale)
Romania (2007) - 29,1% (Alegeri europarlamentare) 39,3% (Alegeri nationale)
Cauzele participarii la vot[2]:
- Obligativitatea participarii la vot: Belgia, Luxemburg, Grecia, Cipru.
- Sistem electoral proportional cu vot unic transferabil, in detrimentul listelor de partid inchise, ceea ce da dreptul alegatorilor sa aleaga persoana de pe o lista propusa de cate un partid → asa se contruieste clasamentul locurilor eligibile: Malta, Irlanda;
- Alegerile europarlamentare sunt legate de alte alegeri nationale: ex. Marea Britanie, România.
- O participare ridicata pur si simplu: Italia (73,1%).
Tari care au reusit sa mobilizeze cetatenii la vot[3]:
- 6 tari membre ale UE au reusit sa creasca gradul de participare la vot: Italia, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Finlanda.
E.g. Cea mai scazuta participare nationala la vot, in Marea Britanie, a crescut de la 20,4% in 1999 → 39% in 2004.
- La polul opus, slovacii au batut recordul european prin neparticiparea la vot la ultimul scrutin (17%).
B. Cauzele indiferentei votantilor
I. Raspunsuri rationale:
1. Alegerile europene nu reusesc sa schimbe semnificativ modul in care o tara este guvernata.
2. Caracteristicile activitatii politice din Parlamentul European (PE):
- Europarlamentarii nu au dreptul de initiativa parlamentara (nu pot propune proiecte de reglementari ale UE[4].
- In PE nu exista majoritate si opozitie[5].
- Institutional, in PE, nu exista grupuri nationale[6].
- Activitatea unui europarlamentar in PE se desfasoara pe trei planuri : in cadrul grupului politic la care este afiliat; in comisiile parlamentare din care face parte ca membru plin sau supleant; in sesiunile plenare ale PE[7].
- Activitatea fiecarui europarlamentar in PE se poate concretiza in: rapoarte - cu caracter legislativ sau nelegislativ -, interventii si votul in sedintele plenare ale PE,
propuneri de rezolutii sau declaratii scrise ale PE care necesita semnaturile majoritatii europarlamentarilor, amendamente la raporte, intrebari adresate CE si/sau CM, participari la lucrarile grupului politic si comisiilor din care face parte, precum si la sesiunile plenare ale PE, consultari cu misiunea diplomatica a tarii reprezentate si cu institutiile ei si participari la sedintele delegatiei nationale pentru fundamentarea pozitiilor de sustinut in grupul politic, in comisiile parlamentare si in sesiunile plenare ale PE; promovarea pozitiilor si a imaginii propriei tari prin participarea la diferite audieri, seminarii si alte manifestari sau evenimente organizate in cadrul PE, contactul cu alegatorii prin intermediul birourilor europarlamentare din tara, cu autoritatile de stat centrale si locale, cu mass-media si ceilalti reprezentanti ai societatii civile.
- Evaluarea activitatii unui europarlamentar poate fi facuta calitativ si cantitativ:
Calitativ - prin importanta rapoartelor la care lucreaza, a temelor abordate in interventiile facute, prin finalitatea demersurilor sale parlamentare, prin activitatea desfasurata in tara;
Cantitativ - prin numarul de rapoarte, interventii, amendamente, prezenta la lucrarile grupului politic, grupelor de lucru, comisiilor parlamentare si sesiunilor plenare ale PE, participari la evenimente, seminarii, audieri etc.; in tara, intâlniri cu alegatorii, audiente, participari la dezbateri publice etc.
- Timpul cerut pentru parcurgerea procedurilor din PE pentru finalizarea unui demers parlamentar: de ex., timpul mediu pentru un raport parlamentar este de cca. 7 luni, iar pentru o declaratie scrisa care necesita obtinerea semnaturilor majoritatii europarlamentarilor – 4 luni.
- In cazul europarlamentarilor romani, e de retinut faptul ca doi factori cu impact semnificativ le-au influentat activitatea:
- durata scurta a mandatului - prin amanarea de catre guvernul precedent a alegerilor pentru PE, europarlamentarii romani au cel mai scurt mandat dintre toti membrii PE, respectiv un an si cinci luni; sosind ultimii in PE, europarlamentarii PDL, de pilda, au devenit membrii plini, cu drept de vot, numai la 11 comisii parlamentare din totalul de 20; in restul comisiilor au fost membri supleanti, fara drept de vot;
- participarea la campaniile electorale din România din anul 2008, ceea ce a dus la un grad ridicat de abandon a mandatului, in favoarea posturilor oferite in Guvern sau a noilor pozitii castigate in Parlamentul Romaniei.
II. Raspunsuri legate de forma campaniei electorale si de atitudinea civica:
3. Un traseu si o campanie obositoare inainte de intrarea in UE a noilor state membre.
4. Lipsa experientei legate de alegerile europarlamentare:
- absenta conceptului de brand, slogan si mesaje clare pentru campaniile electorale;
- public putin informat despre activitatile si puterile PE;
- profil mediatic scazut al candidatilor;
5. Campanii plictisitoare, inexistenta conflictului si a dramaturgiei eficiente in campania electorala, si, evident, lipsa motivarii de a vota.
- raspunsul la intrebarea: cine nu a participat la vot in UE, in 2004:
- 67% dintre tinerii intre 18-24 de ani nu s-au prezentat la urne.
- 64% dintre muncitori nu s-au dus sa voteze.
- 56% dintre votantii din zonele rurale nu au votat.
6. Insatisfactia electoratului fata de administratia publica nationala.
7. Sistemul de vot bazat pe liste inchise de partid.
C. Ce putem face ca sa mobilizam alegatorii la vot?
I. Propuneri rationale: oamenii trebuie sa inteleaga ca au probleme care pot fi solutionate la nivel european si nu doar la nivel national
Propunerea 1. Renuntarea la propaganda si concentrarea pe informare. Cunoasterea caracteristicilor UE si a drepturilor noastre ca cetateni europeni merita sa fie cultivate inca din scoala primara. Altfel, putem doar visa la spritul civic si la participarea activa la dezbaterile europene.
Propunerea 2. Dezbaterea publica (campanie mediatica) a principalelor teme de interes major pentru cetatenii români, care au facut obiectul activitatii europarlamentarilor români (a Parlamentului European in general). Desigur, se stie ca Beckam sells, Barrosso doesn’t! Totusi, veti fi surprinsi sa constatati intr-o campanie de comunicare organizata la talpa satului ca interesul ascultatorilor este foarte mare, iar intrebarile si feedback-ul pertinente.
Propunerea 3. Dezbaterea publica (campanie mediatica) a pozitiilor diferite ale europarlamentarilor români fata de pozitia grupului politic propriu si fata de celelalte partide politice europene. Prea multa vreme romanii au fost petitionari la portile curtilor si cancelariilor europene. Mi-as dori sa depasim statutul de permanenti petitionari ai Parlamentului European, justificat atunci cand statul roman refuza sa ne respecte drepturile, si sa stam pe propriile noastre picioare, cooperand normal cu toti europenii. Europarlamentarii ar trebui nu doar sa fie portavocea nevoilor romanilor, ci sa si pota sa imbrace acest mesaj in cea mai corecta, eficienta si persuasiva forma.
Propunerea 4. Evidentierea faptului ca ratificarea Tratatului de la Lisabona presupune puteri sporite pentru PE, similare celor ale guvernelor nationale. Risc major: interesul cetatenilor fata de Tratatul de la Lisabona este extrem de scazut. Avantajul pe care il putem obtine tine de derularea acestor dezbateri cu electoratul educat, direct interesat. Pe ansamblu, Parlamentul European este descris in sondajele de opinie ca o institutie democratica, dar insuficient cunoscuta, care nu asculta suficient de cetatenii europeni. Pe fond, o institutie dinamica, dar tehnocrata. Strategiile de reducere a poverii administrative si de mai buna guvernare sunt in plina dezbatere la nivelul institutiilor europene.
Propunerea 5. Sa propunem sistemul proportional cu vot unic transferabil, care sa deschida listele de partid in fata alegatorilor. Astfel, locurile eligibile sunt ocupate pe baza votului popular si cuplam europarlamentarul care ne reprezinta cu interesele directe ale cetateanului, care il propulseaza sau il sanctioneaza la scrutinul urmator.
II. Propuneri legate de forma campaniei electorale:
Propunerea 5. Introducerea spiritului de rock’n'roll - conflict, emotie, joc - pentru atragerea la vot a tinerilor, a muncitorilor si a votantilor din zonele rurale. Fisele tematice trebuie sa se adreseze direct interesului fiecarei paturi de electorat specific, in formatul cel mai atractiv si usor de digerat de catre cei din urma.
Propunerea 6. Pregatirea unor campanii electorale pragmatice, specific europene, care sa se adreseze problemelor concrete ale fiecarui segment de alegatori la nivel national si care sa genereze pasiuni partizane in dezbatere. Dezbaterea publica se mai poate concentra pe:
a. personalitatea candidatului: in PE se cauta combinatia optima intre calitatile profesionale si cele de om politic;
b. pozitia politica: decalog, 5 teme-cheie, “valorile-cheie”;
c. natura grupului politic: reprezentativitatea cetatenilor europeni in institutiile europene data de dimensiunea grupului politic si influenta acestuia asupra deciziilor;
d. valorificarea factorilor externi: e.g. criza financiara si economica.
In ceea ce ma priveste, in perioada imediat urmatoare,voi incerca sa va prezint pe larg (un grupaj de trei postari) si intr-un format cat mai accesibil, informatiile pe care le consider demne de stiut despre Parlamentul European si despre impactul activitatilor sale asupra Romaniei.
[1]http://www.europarl.europa.eu/elections2004/ep-election/sites/en/results1306/turnout_ep/turnout_table.html
[2] http://www.cji.ro/userfiles/file/EP_conferinta/Discurs%20Milan%20Jezovica_ro%20.ppt
[3] http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/FL162en.pdf
[4] PE are dreptul de co-decizie impreuna cu Consiliul de Ministri (CM) la majoritatea propunerilor de reglementari initiate de catre Comisia Europeana (CE). In PE pot fi initiate si rapoarte nelegislative. Daca acestea sunt adoptate de catre Parlament, atunci rapoartele respective sunt luate in considerare de catre CE si CM. CE poate initia sau nu un proiect legislativ, pe baza unui raport din initiativa si adoptat de PE.
[5] In PE functioneaza grupurile politice formate in functie de convingerile ideologice ale europarlamentarilor. Fiecare grup politic este compus din cel puţin 20 de europarlamentari, provenind din cel putin o cincime din statele membre.
In actualul mandat, PE cuprinde 785 de europarlamentari, reuniti in 7 grupuri politice si 30 de europarlamentari neafiliati la niciun grup politic.
Europarlamentarii romani, membri ai PDL, fac parte din cel mai numeros grup politic al Partidului Popular European-Democrati Europeni (PPE-DE), format din 288 de europarlamentari (grupul socialist are 217 europarlamentari, iar cel al aliantei liberale si democratilor pentru Europa -100).
In cadrul dezbaterilor din PE, grupurile politice negociaza formarea de majoritati ad-hoc pentru votarea unui proiect de reglementare sau pentru exprimarea unei pozitii politice a PE pe o anumita problema.
[6] Europarlamentarii din fiecare tara sunt afiliati la diferitele grupuri politice din PE. In cadrul fiecarui grup politic, functioneaza delegatiile nationale. Pozitia grupului politic fata de o problema aflata in dezbaterea PE se formeaza pe baza pozitiilor exprimate si negociate de catre delegatiile nationale, precum si a deciziilor din biroul grupului politic.
Cand interesele nationale impun, exista posibilitatea ca o delegatie nationala sa aiba la vot, in comisiile parlamentare si in sesiunea plenara a PE, o pozitie diferita fata de cea a grupului politic din care face parte. In acest caz, delegatia nationala are obligatia de a explica pozitia sa in grupul politic. Informal, europarlamentarii dintr-o tara, afiliati la diferite grupuri politice din PE, isi pot coordona pozitiile in sustinerea intereselor comune.
[7] In grupul politic, europarlamentarul si echipa din care face parte (delegatia nationala) actioneaza pentru obtinerea sprijinului politic in sustinerea unui punct de vedere. Sprijinul politic poate fi obtinut la nivelul grupului de lucru constituit in cadrul grupului politic sau, in cazul in care inca se mentin pozitii diferite, la nivelul intregului grup politic.
In cadrul unei comisii parlamentare, europarlamentarii care fac parte din acelasi grup politic actioneaza pentru formarea unei majoritati care, prin votul in comisie, sa obtina trimiterea in PE a pozitiei pe care o sustin. In sesiunile plenare ale PE, europarlamentarii participa la dezbaterii si la vot.