De ce nu orice crestere economica duce la increderea mediului investitional international? De ce nu scade aceasta incredere obligatoriu in fata unei contractii economice severe?

(more…)

Adrian Nastase a citat dintr-un raport al Bancii Mondiale, in care se arata ca Romania este “singura tara din zece state examinate din UE care a adoptat o singura masura anticriza din cele noua necesare“. Posturile de televiziune si presa s-au grabit sa ii rostogoleasca afirmatia, fara ca cineva sa verifice autenticitatea informatiei. Am atasat aici raportul in cauza si nu apare niciun fel de astfel de remarca. Ba mai mult, titlul raportului surprinde trendul regional: “UE-10: de la stagnare, la revenire“.

(more…)

Capcana dezbaterilor publice cu neprofesionisti a lovit brutal si tema cresterii salariilor in bugetul public.

Cheltuielile cu personalul au crescut in primele trei luni in bugetul consolidat al anului curent cu aproape o treime fata de aceeasi perioada din anul 2008. Adevarat, dar nu se spune si ca acele cresteri au avut loc pe parcursul, dar mai ales la sfarsitul anului trecut, din cauza guvernului liberal si a cursei electorale in care s-au angajat partidele in Parlamentul Romaniei.

Ulterior, se dovedeste greu fezabila politic o initiativa prin care se refuza plata lor (exceptie face singurul caz referitor la cele 50% sporuri pentru profesori) sau de a reveni cu noi reglementari in sensul diminuarii castigurilor salariale.

Ca sa fiu si mai clara, iata un exemplu. Castigul salarial mediu net pe economie a crescut in aprilie 2009 la 1408 lei, adica cu 9,8% fata de aprilie 2008, dar cu doar 3,5% fata de noiembrie 2008 [1]. Comparatia cu decembrie 2008 nu este relevanta din cauza sporurilor semnificativ mai mari de la sfarsitul anului.

Analiza corecta a reflexului actualului guvern la constrangerile economice cred ca tine de urmatoarele aspecte:

- Numarul total al angajatilor bugetari a crescut cu 13% intre 2005 si 2008, iar cel al functionarilor publici cu 41%. Totusi, gradul de ocupare in 2008 a ramas la 90%. Guvernul actual a suspendat ocuparea posturilor vacante din autoritatile si institutiile publice, cu exceptia unui procent de maximum 15% din posturile vacante ulterior (OUG 34/2009).

- Desi salariul mediu a crescut in sectorul public romanesc in medie cu 12,8% anual, din 2005 incoace, impactul sau asupra recrutarii si a promovarii personalului inalt calificat este mai putin clar. Asadar, cresterea cheltuielilor salariale se datoreaza nu doar numarului tot mai mare de angajati, ci si al cresterii consistente a salariului de baza care cumulat totalizeaza pana la 86% (de aproape trei ori mai mare decat rata inflatiei), in decembrie 2008 fata de decembrie 2004.

- Structura de baza a compensatiilor nu s-a schimbat deloc, iar calitatea administratiei publice nu a cunoscut salturi semnificative. In practicile europene [2] salariul de baza reprezinta cel putin 80% din totalul remuneratiei. In Romania, salariul de baza a ramas complet disproportionat in compensatia salariala globala, variind de la 68% pentru profesori, pana la 42% pentru militari. Restul este reprezentat de sporuri si de beneficii in natura (nespecificate in lege). Anii de vechime se compenseaza cu pana la 25% din salariul de baza, fara a lua in consideratie performantele sau responsabilitatile pe care le implica pozitia respectiva. Insasi avansarile, depind in mare parte de vechime si nu de performanta. Asa se justifica slaba corelatie dintre remuneratie si responsabilitatea pozitiei. Echitatea sistemului intre angajatii din sistemul de sanatate, politie, functionari publici, profesori si personalul contractual este puternic viciata. Sindicatele au avut un rol major in adancirea acestor decalaje intr-un cadru lax, diferentiat si haotic de reglementare. Puterea lor politica a variat semnificativ in functie de domeniul vizat.

- Toate aceste aspecte sunt analizate si se vor regla curand prin intermediul Legii salarizarii unice. Nu se vor mai admite diferente de 75 de ori intre salariul maxim si salariul minim dintr-o anumita institutie. Decalajul va fi diminuat la un factor multiplicativ de maximum 15, iar sporurile nejustificate au fost eliminate. Totodata, se urmareste ca pentru locurile de munca cu ierarhii si cerinte educationale similare sa fie platite uniform. Greu obiectiv, dar tangibil. Au dovedit-o tarile europene cu mult mai multa experienta in domeniu. Transparenta platilor salariale este un alt deziderat. De pilda, salariile reale ale profesorilor din invatamantul universitar nu sunt disponibile in nici o sursa de informare guvernamentala, unde sporurile pot atinge cote astronomice. Cazurile nu sunt deloc singulare. Centralizarea tuturor acestor date salariale este obligatorie pentru orice pas viitor al reformei.

- Pentru demnitari si pentru functiile asimilate cu functii de demnitate publica, Guvernul a propus inghetarea salariilor pentru anul 2009. Masura a fost realizata prin OUG 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar. Masura a fost extinsa pentru intreg personalul din sistemul bugetar. Demnitarii parlamentari au reusit totusi sa eludeze partial aceasta propunere guvernamentala.

Ceea ce ramane inca sub semnul intrebarii consta in corelatia salariilor din administratia publica cu cele din economia reala. De pilda, in practica Bancii Mondiale exista o practica clara: salariile medii sunt mai mari decat cele ale administratiei publice americane, dar mai mici decat cele de pe Wall Street. Guvernul actual va trebui sa dezvolte o strategie de reforma profunda a sistemului de salarizare pe termen mediu pentru a nu distorsiona piata muncii, dar care sa poata absorbi acele competente si calificari mai greu recrutabile si de retinut in sistemul public.

O alta tema care ar merita sa fie discutata: se poate implementa salarizarea unitara fara reduceri de personal in sectorul public? de unde vor veni economiile ce vor finanta eventuale cresteri salariale pentru restabilirea echitatii inter- si intra-profesionale, avand in vedere ca avem deja o pondere a cheltuielilor salariale in PIB de 8.4% (in 2008). Masurata ca proportie din veniturile bugetare suntem in top 5 in Europa. De curand, Lituania si Letonia si-au ajustat drastic cheltuielile lor cu personalul si probabil sunt deja sub nivelul nostru. Pentru a vedea de unde putem sa taiem ar trebui sa facem analize functionale ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Se prea bine stie ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior.

Ponderea cheltuielilor cu personalul in veniturile bugetare (2008, %)

[1] Institutul National de Statistica, iunie 2009
[2] Banca Mondiala: “Public Sector Pay Practices in Europe” (2007) si “Public Sector Pay Practices in Romania. Overall Public Sector Trends and Detailed Analysis of Local Government Contract Employees” (2008)

Principalele conditii convenite pana acum in acordul de imprumut al Romaniei cu FMI, Comisia Europeana si cu celelalte institutii bancare internationale pornesc de la valoarea aproximativa a unui imprumut total de 20 miliarde de euro, distribuite astfel:

- FMI - 12,95 mld. euro - imprumutul se acorda insa in echivalent drepturilor speciale de tregere (DST), iar dobanda este din aceasta cauza un pic mai mare, adica de 3,5%;

- Comisia Europeana - 5 mld. euro - dobanda convenita este similara celei practicata pe piata, 2,2-2,3%;

- Banca Mondiala - intre 1 si 1,5 mld. euro pentru proiecte de investitii;

- BERD si altii - pana intr-un mld. de euro

Prima transa a banilor de la FMI se situeaza la aproximativ 5 mld. euro si vor fi virate in luna mai, in timp ce prima transa de la Comisia Europeana este asteptata ceva mai tarziu, in vara. Perioada de gratie este de 24 de luni, iar rambursarea intre 3 si 5 ani.

Deficitul bugetar acceptat de comun acord este de 4,6% din PIB in 2009, 3,7% in 2010 si 3% in 2011.

PIB estimat pentru anul 2009 a scazut de la 578 mld. lei, la 531 mld. lei.

Tranzactiile in lume se fac pe baza certificatelor de buna purtare emise de catre diferite institutii internationale, fie ele agentii de rating sau finantatori la nivel global. Din pacate, Romania a demonstrat constant ca nu este capabila sa promoveze pe termen lung politici macroeconomice sanatoase. Propunerile populist-sindicaliste au acaparat nu de putine ori dezbaterea publica. Asa se face ca, inclusiv ultimii ani de crestere economica, cuvintele de ordine au fost risipa si proasta guvernare, coruptia si injustitia sociala reala.

In acest moment, avem o radiografie a perspectivelor economice sumbre si a incercarilor statelor de a gasi o cale de iesire din criza. Avem si un pachet de masuri anticriza. Ceea ce ne lipseste acum este o analiza a impactului crizei financiare si economice asupra sectoarelor economice din Romania, pentru ca ea isi arata efectele la intervale de timp diferite, cu o magnitudine diferita, cu o longevitate a crizei diferita la nivel sectorial. Abia atunci, poti realiza cat de aprig isi infige coltii criza internationala in fiecare sector si poti propune acel pachet de masuri care sa se adreseze direct celor mai dificile problemele identificate la nivel national si care impun interventia statului. Or, este posibil ca in unele cazuri rolul statului sa fie minimal sau chiar nul, iar solutiile corecte sa se gaseasca tot in ograda patronatelor. Aceste lucruri le-am discutat cu Comisia Nationala de Prognoza care lucreaza la o astfel de analiza.

De ce au inceput negocierile cu FMI si CE?

Pentru ca trebuie sa acoperim nevoile de finantare a deficitului extern pe termen scurt si mediu. Continutul si finalitatea acestor negocieri vor fi facute publice de catre Guvern nu peste mult timp. O radiografie a declaratiilor publice o gasiti aici

Preferabil este ca aceste fonduri sa fie puse la dispozitia noastra si sa nu ne grabim a le cheltui, decat in cazul:

- materializarii riscurilor de reducere a intrarilor de capital strain in Romania,

- retragerii masive de depozite pe termen scurt acordate de bancile mama (ceea ce e putin probabil) sau in cazul

- in care intram intr-un cerc vicios: recesiune - nerambursarea creditelor - insolventa bancara.

De fapt, scopul major al acestei negocieri este sa aratam mediului de afaceri intern si international ca, in cazul unui risc de vulnerabilitate extrema, noi putem sa oprim efectul de domino.

In caz contrar, inflatia mai mare la noi decat in zona euro (ceea ce inseamna o putere de cumparare mai mica a monedei nationale), deficitul mare de cont curent (care implica o cerere mare de valuta pe piata), precum si ratele si dobanzile scadente la datoria pe termen scurt si mediu vor pune o presiune de necontrolat asupra cursului de schimb. Deprecierea valutei trebuie evitata, pe cat posibil, in aceasta perioada, iar un imprumut extern ne-ar ajuta sa nu repetam experienta din anii 1997 - 2000, cand deprecierea leului de la 4000 lei/dolar, la 8000 lei/dolar, a fost urmata de un alt salt rapid la 16.000 lei/dolar. Acest imprumut extern ne poate da si ragazul sa valorificam momentul favorabil pentru reforme profunde, pe fondul crizei economice europene, imposibil de coordonat rapid si eficient in vremuri normale.

Avantaje ale acordului cu FMI:

- Cel mai important avantaj tine de cresterea credibilitatii Romaniei pe piata internationala a capitalului.

- Reducerea riscului deprecierii masive si rapide a leului, cu consecinte negative pentru populatie, in sensul saracirii sale drastice.

- Reintroducerea monitorizarii politicilor economice ale Romaniei (prima conditie pentru garantarea a ceea ce FMI numeste “good track record of sound macroeconomic policies“).

Dezavantaje ale acordului cu FMI:

- Devine oficial: Romania are o problema pe care trebuie sa o rezolve.

- Conditiile convenite pot fi nepotrivite ca intensitate sau ca natura pentru Romania. Forta de persuasiune si de lobby a Guvernului Romaniei va fi hotarator in acest sens.

- In cazul Romaniei, acordurile cu FMI au o proasta reputatie din cauza incidentelor sale asupra standardului de viata, date de inghetarea salariilor, a pensiilor etc.

Multe voci reclama insa ca in Romania exista imprumuturi externe asumate si necheltuite pentru proiectele de investitii. Adevarat! Vedeti fondurile puse la dispozitia noastra pentru justitie sau transporturi de catre Banca Mondiala sau de catre Banca Europeana de Investitii. Realitatea este impardonabila. Or, imprumutul care se negociaza acum cu FMI si CE nu este destinat proiectelor de investitii, ci acoperirii unui gol in balanta externa. Pe de o parte, acest gol este creatde fondurile de valuta de care Romania are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor generate de importurile mult mai mari decat de exporturile de bunuri si servicii. Pe de alta parte, golul este dat de ratele si dobanzile scadente pentru datoriile pe termen scurt si lung, in mare parte apartinand mediului privat.