Imi scade salariul cu 25%. Ar trebui sa fiu neagra de suparare.

Nu sunt pentru ca nu gandesc ca trebuie sa pot pune pe masa bunurile de care am nevoie doar maine sau poimaine. Imi restrang acum consumul pentru ca imi doresc sa traiasca bine si copiii mei. Nu vreau sa-i incalt cu datorii pe care sa fie nevoiti sa le plateasca in viitor pentru ca eu nu am invatat la timp lectia banala ca nu poti consuma mai mult decat produci, la infinit.

Nu vreau sa traiesc in continuare bine, in timp ce vecinul meu din mediul privat castiga mult mai putin sau, mai dificil, care este deja in somaj. El si-a facut injectia cu ratiune inca de anul trecut pentru ca nu-i plateste nimeni altcineva datoria. Mai mult decat atat, criza economica i-a contractat activitatea si profiturile. Automat, alimenteaza cu mai putine venituri bugetul public. Or aparatul public, daca continua sa consume in acelasi ritm, o face pe datoria pe care o vor plati tot generatiile viitoare din sistemul de productie privat prin impozite si taxe.

Care erau alternativele?

Sa crestem cota unica si/sau TVA. Rezultatul? Scaderea consumului tuturor romanilor, nu doar a celor din sistemul public. Nu era nicidecum mai echitabil social, pentru ca, repet, bugetarii au salarii mai mari decat cei din mediul privat. Somajul este de circa cinci ori mai mare in mediul privat decat la stat. In schimb, atractivitatea Romaniei pentru investitiile straine ar fi scazut, iar locurile de munca noi create mai putine. Unele firme nu ar fi rezistat unei presiuni fiscale majorate pentru ca stau pe linia de plutire si ar fi intrat in faliment. Adica somaj mai mare! Nu doar ca scade consumul mai abitir, dar si perspectiva revigorarii activitatii economice private ar fi fost amanata nejustificat. Productie locala mai putina inseamna importuri de consum mai mari si importuri de utilaje de productie mai mici.

Sa renuntam la conduita bugetara sanatoasa si sa ne crestem datoriile bugetare. Rezultatul? Banii de la FMI nu ar mai fi intrat in Romania. Ratingul de tara ar fi scazut. Dobanzile ar fi crescut. Din nou falimente si somaj. Toate acestea ar fi impus cresterea fiscalitatii.

Sa depreciem masiv leul si sa crestem inflatia. Rezultatul? Preturi mai mari. Economii subtiate brutal. Saracirea fara precedent a intregii populatii. Dobanzi mai mari. Dupa care problema de fond ramanea tot nerezolvata. Capacitatea mediului privat romanesc de a sustine un aparat bugetar supradimensionat era aceeasi. Ar fi aparut din nou nevoia cresterii fiscalitatii. Am fi pierdut benevol cursa competitivitatii externe. Sa nu uitam ca noi concuram acum cu Cehia si Slovacia care sunt, in acest moment, masini de export, iar Bulgaria are taxare mai joasa si acum doua zile au decis diminuarea cheltuielilor publice cu 20% pentru a mentine fiscalitatea atractiva.

Puterea de cumparare s-ar fi redus, asadar, cel putin pe trei fronturi: prin cresterea preturilor, prin reducerea directa a veniturilor, prin reducerea indirecta a veniturilor din cauza deprecierii cursului de schimb.

Se neglijeaza cu prea multa usurinta ca nu suntem singuri pe lume, ci suntem intr-o competitie internationala foarte ascutita. Pietele care reusesc sa se ajusteze rapid si sa devina atractive fiscal vor iesi mai repede din criza. In caz contrar, pietele externe ne taxeaza.

Concluzia?

Guvernul Boc este primul care a virat la dreapta dupa 20 de ani de bajbaieli ideologice, soldate cu constructia unui stat hiper-birocratizat, asistential social haotic, aleatoriu, cu privilegii partizane, netransparent si neprietenos cu romanii.

Interviu la Radio Romania Actualitati, azi, 5 mai 2010, orele 13.00, radio-rom-ora-13_5-mai_inceput_si_stirea si partea a doua radio-rom-ora-13_5-mai_secventa-din-radiojurnal.

Nu mai avem nicio scuza pentru amanarea reformei administratiei publice, a transparentizarii cheltuielilor publice si a responsabilizarii decidentilor publici, pentru amanarea revizitarii Codului fiscal in sensul includerii tuturor tranzactiilor si a veniturilor care nu au fost fiscalizate pana in prezent din cauza primatului unor interese particulare, pentru neglijarea evaziunii fiscale, pentru neabsorbtia rapida a fondurilor europene sau pentru amanarea dezvoltarii parteneriatelor public-private. Inainte de a epuiza toate aceste cai de diminuare a risipei bugetare, de economisire a banului public si orientarea spre investitii, nu sustin si nu accept nicio forma de modificare a cotei unice sau a TVA. Asta daca dorim un buget public pro-competitivitate, pro-investitii, pro-crestere economica, pro-transparenta si pro-integritate, nu la sfantul asteapta, ci acum.

Sunt obligata sa revin asupra catorva recomandari aspru criticate la vremea aceea si asupra unor avertismente pe care le-am lansat inca din iunie-august 2009:

A. Vass: Alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor, o solutie nefericita Realitatea FM, 11 august 2009

Romania s-a clasat pe locul al cincilea in Uniunea Europeana dupa nivelul cheltuielilor publice din Produsul Intern Brut, dar ocupa penultimul loc la capitolul dezvoltare economica. De aceea masura recomandata de Fondul Monetar International de a reduce ponderea cheltuielilor publice de la 9 la 6 la suta in cativa ani este una corecta. Declaratia ii apartine consilierului economic al premierului Emil Boc, Andreea Vass. Care explica la Realitatea FM ca alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor pentru populatie, lucru inacceptabil.

“Cheltuielile publice care pot sa fie diminuate tin de capitolul achizitii publice, cheltuieli cu reclame si deplasari. De altfel, foarte multe tari care s-au confruntat cu problema suprapopularii administratiei publice au optat pentru reduceri inca de la inceputul acestui an. Este vorba de Bulgaria, Ungaria, Croatia, Estonia, Lituania si aaa mai departe”, spune Andreea Vass.

Asculta interviul aici.

Andreea Vass la Radio France Internationale, 24 iunie 2009

“Salariile si pensiile vor fi platite fara doar si poate. In schimb, in administratia publica avem trei optiuni: ori vom creste taxele ori diminuam numarul de angajati in aparatul public ori diminuam salariile”.

Asculta aici, respectiv citeste aici.

Andreea Vass: Unii bugetari pot fi concediati. Toate primele de Craciun – taiate, Realitatea FM, 18 iunie 2009

Andreea Vass, consilier al premierului Emil Boc, spune la Realitatea FM ca plata salariilor incarca excesiv bugetul in momentul actual si ca solutia ar fi concedierea unor bugetari si taierea tuturor primelor de Craciun.

“Este foarte greu de asumat o astfel de decizie dar , din punct de vedere economic, este recomandabila. Trebuie sa distribuim echilibrat pierderile cauzate de aceasta perioada dificila nu doar asupra sectorului privat ci si asupra sectorului public”, spune Andreea Vaas.

Asculta declaratia aici.

Ce s-a intamplat pana acum?

Discutam in continuare despre nostalgia binelui public si impletim salarii, sporuri si prime castigate de drept.
Institutul National de Statistica ne arata ca disponibilizarile s-au facut extrem de lent, iar la prima ora a diminetii ca in sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net în martie 2010 fata de februarie 2009:
- administraţia publică (+2,9%)
- învăţământ (+5,0%),
urmare a acordării în luna martie, în unele unităţi, a sumelor din alte fonduri şi a primelor ocazionale (, premii anuale, Prime de Paste, al 13-lea salariu pentru anul 2009). În activităţile de sănătate şi asistenţă socială (-0,1%) s-au înregistrat uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net, datorita premiilor anuale acordate in primele doua luni ale anului 2010.

Mai jos aveti inregistrarea video a emisiunii “Realitatea Zilei 21-01-2010″ de la Realitatea TV.

Astept parerile voastre despre ceea ce am vorbit eu si ceilalti invitati din emisiune.

Guvernul actual lanseaza, in sfarsit, un apel puternic pentru o noua relatie intre bugetari si contribuabili. Adopta o politică de ajustare tipica mediului de afaceri in conditiile contractiei activitatii economice. Refuza sa mai accepte stufărişul instituţional public. Nu mai poate sa tolereze o maşinărie guvernamentală complicată, costisitoare şi, nu de putine ori, ineficienta. Or, se stie prea bine ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior. Reducerea personalului bugetar a pornit de la analize functionale ale agentiilor guvernamentale, ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Pentru a evita insa trocurile, improvizatiile si confuziile politice, pentru alinarea suferintelor celor concediati, e nevoie de mai mult de atat. Reducerea personalului trebuie insotita de intarirea si completarea programului guvernamental pentru stimularea formarii profesionale continue, a reconversiei profesionale si a mobilitatii teritoriale, a crearii de locuri de munca prin cresterea investitiilor, astfel incat acesti someri sa fie cat mai repede reangajati in mediul privat. Aceste masuri se impun cu atat mai mult cu cat suntem ostaticii unei politici de angajare rigide, in general a unei piete a muncii mult prea putin flexibile – blocaje generate de ignoranta, de lipsa de viziune si de vointa politica

De unde am pornit?

România este pusă în faţa unei realităţi crunte. Locul al cincilea in UE ca pondere a cheltuielilor publice cu personalul in veniturile bugetare, suprapus penultimului loc ca nivel de dezvoltare în clasamentul european. Amanarea acestei reforme ne costa scump, iar o noua amanare ar fi dezastruoasa.

Posturile aprobate anul trecut in administratia publica se ridica la 1,53 milioane in anul 2008, cu 4,4% mai mult decat in anul precedent. Din acestea, erau ocupate doar 1,39 milioane de posturi . Cresterile succesive ale salariilor din anul trecut au dus insa la o dinamica mult mai mare a cheltuielilor totale cu personalul bugetar, de 29% (metoda CASH, in RON), mai ales la nivelul autoritatilor publice locale:
- in administratia centrala: 20%;
- in administratia locala: 42%;
- in institutii finantate integral sau partial din venituri proprii: 23%.

Nu e in regula sa toleram 45 de angajati, chiar peste, in unele primarii, indiferent de numarul de locuitori. Administratiile publice locale au scapat de sub control, iar descentralizarea mult invocata va esua fara un astfel de sistem de control.

Ca pondere in totalul cheltuielilor publice cu personalul, cele din administratia locala (40%) se apropie de administratia centrala (38%), in anul 2008 (ultimele date disponibile in aceasta structura).

Semnalul era clar. Pe termen lung sistemul de salarizare nu poate fi sustinut. Legea salarizarii unitare se impune, dar era imposibil aplicabila in aceste conditii.

Decizia de reducere anuala a cheltuielilor publice cu salariile este corecta. Alternativa ar fi fost creşterea taxelor, ceea ce ar fi pus o presiune şi mai mare asupra mediului de afaceri. Corectiile ample sunt necesare pentru a evita o situatie mai grava, o depresiune economica mai adanca si mai greu de depasit.

Alte state din regiune, precum Ungaria, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia sau Lituania au fost obligate sa-si micsoreze cheltuielile bugetare prin concedieri si prin scaderea reala a salariilor, inclusiv cele ale presedintilor, premierilor si ministrilor, pentru a face fata crizei.

Unde trebuie sa ajungem?

Pentru Romania este foarte bine venit un nou cadru bugetar, prestabilit, in acord cu FMI, pe baza planurilor de personal pregatite pentru mai multi ani ani, care sa integreze planuri anuale de actiune si evaluare a performantelor activitatii administrative. Aceste rapoarte ar trebui puse la dispozitia publicului larg, pe internet.

Iesirea din criza este centrata pe resursa umana si pe investitii, iar in acest sens ne putem orienta spre:
- Facilitati consistente pentru stimularea formarii profesionale continue, a mobilitatii teritoriale si a reconversiei profesionale.
- Un sistem flexibil de angajare care sa permita reinsertia somerilor in piata fortei de munca chiar si cu un sfert sau jumatate de norma.
- Un sistem de rotatie a personalului intre departamente si institutii publice cu scopul cresterii gradului lor de pregatire, a transparentei, a conlucrarii interinstitutionale, a capacitatii de adaptare la nou.
- Mai mult decat atat, ar fi binevenit un schimb de personal intre institutiile europene de profil care ar putea imbunatati calitatea muncii efective, retelele de cooperare si de control.
- In practica romaneasca ar trebui sa fie extinsa activitatea de solutionare curenta a reclamatiilor si sesizarilor la toate tipurile de institutii publice. Toate plangerile depuse ar trebui sa fie supuse unor proceduri clare care sa permita clasificarea documentelor aferente solutionarii cazurilor semnalate – cauza, durata de solutionare, natura solutiei, efect – si publicarea lor in rapoarte anuale, publice pe internet.

Fondurile europene nerambursabile sunt generoase in acest sens.

Desigur ca este greu acceptabila schimbarea sau chiar mutilarea destinului oamenilor pe baza criteriilor bugetare publice, prin acordarea salariilor compensatorii sau a indemnizatiilor de somaj. Etica impune autoritatilor politice sa ia masuri severe impotriva coruptiei endemice si a nepotismului care au facut ravagii in administratia publica a ultimilor 20 de ani. Reducerea risipei in achizitiile publice, reducerea cheltuielilor cu reclamele sau cu deplasarile sunt caile frecventabile pentru economisirea publica. Revizitarea sistemului alambicat de beneficii sociale, peste 200 de instrumente interventioniste, pentru a le orienta mai bine spre categoriile defavorizate. Nu in ultimul rand, raportul intre forta de munca activa si pensionari este dezechilibrat, ceea ce stiu cu totii, dar masurile concrete intarzie.

Dumneavoastra pentru ce optati? Cresterea taxelor sau concedieri ale bugetarilor si concedii neplatite.

Capcana dezbaterilor publice cu neprofesionisti a lovit brutal si tema cresterii salariilor in bugetul public.

Cheltuielile cu personalul au crescut in primele trei luni in bugetul consolidat al anului curent cu aproape o treime fata de aceeasi perioada din anul 2008. Adevarat, dar nu se spune si ca acele cresteri au avut loc pe parcursul, dar mai ales la sfarsitul anului trecut, din cauza guvernului liberal si a cursei electorale in care s-au angajat partidele in Parlamentul Romaniei.

Ulterior, se dovedeste greu fezabila politic o initiativa prin care se refuza plata lor (exceptie face singurul caz referitor la cele 50% sporuri pentru profesori) sau de a reveni cu noi reglementari in sensul diminuarii castigurilor salariale.

Ca sa fiu si mai clara, iata un exemplu. Castigul salarial mediu net pe economie a crescut in aprilie 2009 la 1408 lei, adica cu 9,8% fata de aprilie 2008, dar cu doar 3,5% fata de noiembrie 2008 [1]. Comparatia cu decembrie 2008 nu este relevanta din cauza sporurilor semnificativ mai mari de la sfarsitul anului.

Analiza corecta a reflexului actualului guvern la constrangerile economice cred ca tine de urmatoarele aspecte:

- Numarul total al angajatilor bugetari a crescut cu 13% intre 2005 si 2008, iar cel al functionarilor publici cu 41%. Totusi, gradul de ocupare in 2008 a ramas la 90%. Guvernul actual a suspendat ocuparea posturilor vacante din autoritatile si institutiile publice, cu exceptia unui procent de maximum 15% din posturile vacante ulterior (OUG 34/2009).

- Desi salariul mediu a crescut in sectorul public romanesc in medie cu 12,8% anual, din 2005 incoace, impactul sau asupra recrutarii si a promovarii personalului inalt calificat este mai putin clar. Asadar, cresterea cheltuielilor salariale se datoreaza nu doar numarului tot mai mare de angajati, ci si al cresterii consistente a salariului de baza care cumulat totalizeaza pana la 86% (de aproape trei ori mai mare decat rata inflatiei), in decembrie 2008 fata de decembrie 2004.

- Structura de baza a compensatiilor nu s-a schimbat deloc, iar calitatea administratiei publice nu a cunoscut salturi semnificative. In practicile europene [2] salariul de baza reprezinta cel putin 80% din totalul remuneratiei. In Romania, salariul de baza a ramas complet disproportionat in compensatia salariala globala, variind de la 68% pentru profesori, pana la 42% pentru militari. Restul este reprezentat de sporuri si de beneficii in natura (nespecificate in lege). Anii de vechime se compenseaza cu pana la 25% din salariul de baza, fara a lua in consideratie performantele sau responsabilitatile pe care le implica pozitia respectiva. Insasi avansarile, depind in mare parte de vechime si nu de performanta. Asa se justifica slaba corelatie dintre remuneratie si responsabilitatea pozitiei. Echitatea sistemului intre angajatii din sistemul de sanatate, politie, functionari publici, profesori si personalul contractual este puternic viciata. Sindicatele au avut un rol major in adancirea acestor decalaje intr-un cadru lax, diferentiat si haotic de reglementare. Puterea lor politica a variat semnificativ in functie de domeniul vizat.

- Toate aceste aspecte sunt analizate si se vor regla curand prin intermediul Legii salarizarii unice. Nu se vor mai admite diferente de 75 de ori intre salariul maxim si salariul minim dintr-o anumita institutie. Decalajul va fi diminuat la un factor multiplicativ de maximum 15, iar sporurile nejustificate au fost eliminate. Totodata, se urmareste ca pentru locurile de munca cu ierarhii si cerinte educationale similare sa fie platite uniform. Greu obiectiv, dar tangibil. Au dovedit-o tarile europene cu mult mai multa experienta in domeniu. Transparenta platilor salariale este un alt deziderat. De pilda, salariile reale ale profesorilor din invatamantul universitar nu sunt disponibile in nici o sursa de informare guvernamentala, unde sporurile pot atinge cote astronomice. Cazurile nu sunt deloc singulare. Centralizarea tuturor acestor date salariale este obligatorie pentru orice pas viitor al reformei.

- Pentru demnitari si pentru functiile asimilate cu functii de demnitate publica, Guvernul a propus inghetarea salariilor pentru anul 2009. Masura a fost realizata prin OUG 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar. Masura a fost extinsa pentru intreg personalul din sistemul bugetar. Demnitarii parlamentari au reusit totusi sa eludeze partial aceasta propunere guvernamentala.

Ceea ce ramane inca sub semnul intrebarii consta in corelatia salariilor din administratia publica cu cele din economia reala. De pilda, in practica Bancii Mondiale exista o practica clara: salariile medii sunt mai mari decat cele ale administratiei publice americane, dar mai mici decat cele de pe Wall Street. Guvernul actual va trebui sa dezvolte o strategie de reforma profunda a sistemului de salarizare pe termen mediu pentru a nu distorsiona piata muncii, dar care sa poata absorbi acele competente si calificari mai greu recrutabile si de retinut in sistemul public.

O alta tema care ar merita sa fie discutata: se poate implementa salarizarea unitara fara reduceri de personal in sectorul public? de unde vor veni economiile ce vor finanta eventuale cresteri salariale pentru restabilirea echitatii inter- si intra-profesionale, avand in vedere ca avem deja o pondere a cheltuielilor salariale in PIB de 8.4% (in 2008). Masurata ca proportie din veniturile bugetare suntem in top 5 in Europa. De curand, Lituania si Letonia si-au ajustat drastic cheltuielile lor cu personalul si probabil sunt deja sub nivelul nostru. Pentru a vedea de unde putem sa taiem ar trebui sa facem analize functionale ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Se prea bine stie ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior.

Ponderea cheltuielilor cu personalul in veniturile bugetare (2008, %)

[1] Institutul National de Statistica, iunie 2009
[2] Banca Mondiala: “Public Sector Pay Practices in Europe” (2007) si “Public Sector Pay Practices in Romania. Overall Public Sector Trends and Detailed Analysis of Local Government Contract Employees” (2008)