Intrebari dificile venite din partea Q Magazine si-au gasit raspunsul in ultimul numar aici:
Q: Mediul de afaceri a acuzat în nenumărate rânduri ineficienţa Guvernului şi măsurile luate pentru diminuarea efectelor crizei financiare. Ce a făcut concret Guvernul pentru ca România să iasă din criză?
Q: Aţi spus că se puteau face lucrurile şi mai bine? La ce vă referiţi?
Q: Care este principalul pericol pentru România în viitor: şomajul sau inflaţia?
Q: Ne vom încadra în parametrii stabiliţi prin acordul cu FMI? Vom reuşi să atingem ţinta de deficit bugetar?
Q: Grecia a anunţat că i-a ascuns Uniunii Europene datele economice reale. Acum, grecii sunt înglodaţi în datorii. Au contractat împrumuturi de 45 de miliarde de euro – 30 de la Uniunea Europeană şi 15 de la Fondul Monetar Internaţional. Bulgaria a recunoscut şi ea că a minţit Uniunea Europeană, aşa că îşi amână intrarea în zona euro! O declaraţie cam trecută cu vederea m-a şocat. Nicolae Dănilă, membru în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale, a spus că şansele României de a adopta euro în graficul de timp ţintit sunt de 50 la 50. Mulţi specialişti se întreabă dacă nu cumva şi România se pregăteşte să anunţe că a minţit?
Q: Tendinţa balanţei de plăţi s-a inversat în februarie, deficitul a urcat la 754 milioane euro. Ar fi două explicaţii – muncitorii români nu au mai trimis atât de mulţi bani în ţară şi investiţiile au scăzut puternic. Cum va reuşi Guvernul să redea încrederea investitorilor strategici pentru a reveni în România?
Q: Care este, în opinia dvs., cel mai îngrijorător indicator macroeconomic, spre care trebuie să privim cu atenţie?
Q: Afirmaţia „Investiţiile în infrastructură generatoare de locuri de muncă şi implicit creştere economică” a devenit un clişeu – toţi politicienii o folosesc însă nimeni nu face nimic – nu avem niciun km de autostradă… Când putem beneficia, în calitate de cetăţeni, de folosirea utilă a banului public în folosul comunităţii?
Q: Cum îşi propune Guvernul să crească veniturile la buget? Majorarea taxelor şi impozitelor se ia în considerare în următorii 2-3 ani? E posibilă o eventuală relaxare fiscală?
Q: Deşi este destul de prematur, putem vorbi de un nou acord cu FMI? Nu ar reprezenta finanţarea de pe pieţele externe o alternativă?
Q: Care este starea învăţământului românesc? Cum stăm cu reforma în educaţie şi ce alte reforme trebuie făcute/încheiate cât de curând?
Q: Care credeţi că va fi motorul de creştere economică pentru România?
Q: Cum va arăta mediul de afaceri din România după criză?
Q: De ce premierul Emil Boc are aşa o imagine proastă în presă? Din cauza inabilităţilor de comunicare ale aparatului său de presă sau pentru că, din principiu, cine este la Putere este criticat apriori?
Q: Care este punctul forte al Guvernului Boc? Dar punctul slab?
Q: Sunteţi de principiul că miniştrii să fie şi prim-vicepreşedinţi ai PD-L sau nu?
Q: Care au fost momentele mai interesante, mai altfel, mai ieşite din tipar, din şedinţele de guvern de până acum?
Q: Va fi sacrificat, la un moment dat, premierul Boc?
Q: Cum decurge relaţia dvs. cu premierul şi în general cât de deschis este acesta la sfaturile consilierilor săi?
Q: Aveţi ceva ce regretaţi de-a lungul carierei dvs.?
Q: Ce v-a determinat să fiţi consilier al premierului?
Q: Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce nu aţi mai face?
Printr-un eveniment cu totul inedit, ADR Nord-Vest a pregătit jurnaliştii ardeleni pentru lumea de azi si de mâine, pentru asumarea constiintei de educatori cetatenesti, de formatori de opinie sau de simpli transmitatori corecti ai informatiei de interes public la nivel local – intr-un training organizat la Cluj, vineri, 26 martie 2010.
Grea misiune au acestia intr-o lume nebuna a informatiei economice. Lucrurile se complica cand vine vorba despre Uniunea Europeana si perceptiile locale legate de reformele structurale demarate in plina criza economica globala.
Am participat alaturi de domnii Claudiu Cosier, Daniel Daianu, Vasile Puscas, Robert Rekkers sau frantuzoaica Théodora Yonkova si a fost o adevarata scoala a vietii locale.
Spiritele s-au incins rapid. Imi dau seama ca nu fara folos. Ba chiar era nevoie de un dus de idei antagonice pentru a invata cu totii ceva in plus. Si acum imi rasuna in minte o replica a unei jurnaliste repetate obsesiv: “romanii nu au ce pune pe masa!”. Dar la intrebarea cati sunt acestia si care este motivatia absentei hranei necesare de zi cu zi, raspunsul nu s-a grabit sa vina. Dupa care am intrebat care ar fi solutia dansei. A doua replica m-a izbit si mai rau “statul sa infiinteze firme si sa creeze locuri de munca“. E tare usor sa fii manipulat cu acest gen de mesaje publice si mult mai greu e sa cultivi responsabilitatea individuala sau apetitul pentru munca, darminte spiritul antreprenorial si creativitatea.
Perceptiile unuia dintre participanti, Ichim Vasilica (jurnalist oradean) aici si galeria foto aici.
FMI a acceptat sa ne imprumute cu suma de 12,9 miliarde de euro la inceputul acestui an cu cateva conditii clare de performanta publica si de reforme structurale. Adica sa aprobam legi noi pentru salarizarea unitara, pentru pensii, pentru responsabilitatea fiscala sau pentru domeniul bancar. Sa restructuram agentiile publice, administratia fiscala si companiile de stat. Sa fim mai ponderati cu cheltuielile si sa respectam plafoane precise pentru deficitul bugetar, pentru inflatie, pentru garantii guvernamentale, pentru datoriile interne si externe (vezi caseta 1 de la final). Pe scurt, sa ungem masinaria guvernamentala pentru a functiona mai bine si cu costuri mai mici. Pentru a stopa risipa si acumularea datoriilor ajunse la cote greu acceptabile in anul 2008, imposibil de platit in anul urmator cu o contractie economica severa.
Vladimir Putin apasa dur pedala pentru repornirea economica a Rusiei si ordona bankerilorsa renunte la vacante pentru a-si dedica vara acordarii de credite (Financial Times, 30 iunie 2009). Primul ministru rus este convins ca singura cale prin care poate sa sparga cercul vicios al fricii care a paralizat sistemul bancar rusesc si economia reala tine de un surplus de credite noi in valoare de 16 mld. $. Fara acestea, insasi rambursarea creditelor vechi este pusa in pericol.
De curand, Banca Mondiala a estimat pentru anul curent o contractie a economiei cu 7,9% (in pofida cresterii preturilor mondiale la titei) si o diminuare a consumului privat cu 10%. Somajul risca sa atinga nivelul de 13%, iar rata saraciei urca la 17,4%. Fluxurile de capital in economia ruseasca au scazut cu 59% in primele cinci luni ale anului 2009. Majoritatea sectoarelor economice sunt in declin (Russian Economic Report 19: From Crisis to Recovery, Banca Mondiala, 24 iunie 2009 ).
Perspectiva revenirii la nivelul de dezvoltare economica dinaintea declasarii crizei economice se arata abia in trimestrul trei al anului 2012. Cu alte cuvinte, Rusia a piedut o jumatate de deceniu de prosperitate economica.
In 2009, deficitul de cont curent al Romaniei ar putea cobori la 6-7 miliarde de euro, ceea ce inseamna o restrangere dureroasa pentru economia privata.
Din acesta:
- 4.5-5 mld e generat de catre sectorul de stat care este in continuare nerestructurat;
- fata de anul trecut, deficitul sectorului privat ar putea sa scada de la 12 la 1.5-2 miliarde anul acesta – adica sectorul privat nu va mai cumpara net aproape nimic din strainatate (si nu ma gandesc la autovehicule, ci in special la investitii, tehnologii si materii prime), iar exporturile se reduc drastic la randul lor.
Dupa ce am fost consultata de catre SAR cu privire la implicatiile crizei economice actuale asupra Romaniei si masurile anti-criza pe care le consider viabile (alaturi de alti 12 economisti), ieri am asistat la lansarea Raportului Anual de Analiza si Prognoza: Romania 2009 – criza economica si statul de drept.
Discutiile ce au urmat au fost aprinse, contradictorii, iar fiecare cuvantator isi apara interesele proprii, in special pe cele sindicale. Capacitatea de a intelege ansamblul si de a gandi stimulentele cele mai eficiente, pornind de la un fel de helicopter view al economiei si societatii romanesti au esuat. Nu mi s-a parut ca dezbaterile au reusit sa adauge prea multa valoare raportului SAR.
Va prezint sumarul acestui raport:
1. Riscul major pentru Romania in 2009 este acela ca urgentele si temerile generate de criza economica globala sa ne faca sa uitam de agenda de reforma si a bunei guvernari. Acest lucru ar fi cu atat mai nepotrivit cu cat mare parte din problemele actuale ale Romaniei se datoreaza proastei administrari a precedentului guvern, iar nu crizei globale. Romania se confrunta in paralel cu criza economica, cu o criza bugetara autoprovocata de guvernul anterior si aliatii sai parlamentari, care a dus la apogeu proastele practici bugetare cronice in administratia romaneasca. Ele sunt detaliate in sectiunea 4 a raportului (pg. 13-27).
2. SAR avertizeaza ca bugetul de stat sau programul anticriză nu vor fi instrumente miraculoase, de natura sa rezolve toate neajunsurile economice din 2009, in conditiile in care capacitatea de a pune in practica proiecte este mica, iar politica fiscala a fost compromisa ca instrument de guvernare in ultimii ani. Actualul deficit bugetar, prognozat pentru anul 2009 de expertii SAR ca dublu fata de estimarea guvernului, a fost cauzat numai pe sfert de scaderea veniturilor datorata crizei, in rest fiind vorba de proasta guvernare si planificare care au precedat-o.
3. In acest context, SAR atrage atentia ca pentru mentinerea unui deficit bugetar sustenabil trebuie intarit controlul asupra cheltuielilor publice, cu precadere cele curente si de personal, mergand pana la inghetarea salariilor in sectorul public. Este recomandata eficientizarea cheltuirii si alocarea banilor in programe multianuale bine gandite. E mult mai important ca acum guvernul sa dea dovada de responsabilitate, decat ca partidele componente sa isi respecte promisiunile electorale anterioare. Populatia va intelege ca nu merita tinute promisiuni care ar duce la deraiarea economiei si adancirea crizei.
4. In acelasi timp, SAR atrage atentia ca bugetul actual se bazeaza in proportie prea mare pe
fonduri europene incerte. Utilizarea acestora este destul de problematica, pe de o parte datorita capacitatii de organizare interna, pe de alta datorita lipsei de progrese clare in lupta anticoruptie.
Daca pana in luna iunie Romania nu inregistreaza progrese reale, iar Parlamentul va continua sa fie principalul obstacol in calea luptei anticoruptie la nivel inalt, UE ne poate retrage o parte din fondurile pentru infrastructura pe care guvernul se bazeaza atat de mult.
5. Romania nu va mai creste semnificativ in anul 2009, avertizeaza expertii SAR, in ciuda unei mari variatii a estimarilor. 2009 va fi un an de cvasi-stagnare in cel mai bun caz, daca se evita riscurile majore. Indicatorii prognozati de expertii SAR sunt mult mai pesimisti decat cei pe care se bazeaza bugetul aprobat de Guvernul Boc (paginile 3-7).
6. Impactul crizei asupra sectoarelor economice este asimetric, dar principalele probleme sunt
scaderea drastica a cererii, blocajele financiare care afecteaza industriile in lant, costul creditului si
volatilitatea cursului de schimb. Sectoarele cele mai afectate par a fi industria auto, sectorul financiar-bancar, transporturile si industria metalurgica.
7. In ciuda asteptarilor ca preturile sa scada, prognozele indica o stagnare sau chiar o crestere (moderata) in toate sectoarele.
8. Somajul va ramine in Romania sub media europeana in 2009, desi exista disponibilizari importante.
9. Guvernul Boc nu are de ales intre a fi un guvern anticriza sau unul anticoruptie. Ambele deziderate trebuie implinite simultan: legatura dintre cheltuiala discretionara si profitul necuvenit
de pe urma conflictului de interese cu actuala situatie economica este documentata prin mai multe
proiecte SAR. Din monitorizarea desfasurata in 2008, a reiesit ca 21 de presedinti de consilii judetene si aproximativ 13% dintre consilieri judeteni aveau probleme de integritate. 2008 a fost si o intoarcere la practica alocarii discretionare de fonduri catre administratiile locale, un alt procedeu care stimuleaza coruptia. Amploarea fenomenului si rolul important al alesilor locali in gestionarea fondurilor europene impun cresterea eficientei instrumentelor preventive si de sanctionare (pag 27-32).
Nota dominanta in 2009 va fi incertitudinea, iar principalele probleme economice vor fi scaderea
accelerata a cererii, blocajele financiare, costul ridicat al creditului si volatilitatea cursului de schimb.
In ciuda dificultatilor, apar acum posibilitati noi de reforma, in special in sectorul public, asa cum s-a
intamplat si in perioada 1997-1998, cand Romania a ajuns in pragul colapsului. De ce n-am folosi si acum criza ca oportunitate? Acesta e principalul mesaj al SAR.
Deunăzi vă spuneam că sunt:
a. diferenţe semnificative între previziunile Comisiei Europene (CE) din toamna lui 2008 şi cele din ianuarie 2009 cu privire la ritmul de creştere economică din România anului 2009, de aproape 3 puncte procentuale.
b. diferenţe mai mici apar între prognozele actuale europene şi cele asumate de către Ministerul român de Finanţe (MF), de 3/4 puncte procentuale.
c. diferenţe înspăimântătoare apar între estimările CE şi ale MF cu privire la deficitul bugetar.
Surprinzătoare? NU!
Ba mai mult, estimările CE cu privire la creşterea economică din ţara noastră cred că sunt uşor optimiste. Dacă nu ne asumăm responsabil realitatea, cu ale sale fragilităţi şi incertitudini agravante, nu vom face decât să irosim energiile politice pentru contracararea efectelor crizei prin satisfacerea intereselor particulare. Subvenţiile, bonurile de masă sau pentru turism, taxe noi pentru administratorii de fonduri private ş.a.m.d. nu constituie remedii la actuala criză economică, ba din contră. Aruncăm cu banii pe geam şi blocăm domenii încă nedezvoltate. Soluţiile pe termen scurt care absorb resursele disponibile, şi aşa puţine, nu au cum să ne salveze. Cum bine spunea Belka, fostul prim-ministru polonez şi actualul director al FMI pentru regiunea Europei Centrale şi Est, criza economică a creat momentul favorabil pentru reforme profunde, imposibil de coordonat rapid şi eficient în vremuri normale. Pe scurt, în loc să găsim soluţii pe termen lung, nu vom face decât să generăm noi dezechilibre majore.
Să mă explic:
Punctul a.
Efectele intervenţionismului în ţările dezvoltate ale lumii, dacă sunt benefice, se vor arăta abia în trimestrul patru al anului 2010. Din acest punct de vedere, aşteptările lui P. Krugman pentru economia americană şi J.-C.Trichet pentru economia europeană – vezi aici discursul său integral de azi, din Parlamentul European – coincid. Proiecţiile europene pentru România, care au luat în calcul dinamicile mai optimiste ale pieţelor externe din toamna lui 2008 (de care suntem în mare parte dependenţi) trebuiau revizuite, evident, tot în jos.
Reiau exemplul câtorva pieţe europene partenere ale României care nu o vor duce prea bine în acest an: Germania (-2,3%), Italia (-2,0%), Ungaria (-1,6%) sau Austria (-1,2%). Letonienilor şi spaniolilor le va fi şi mai greu, căci ei vor fi martorii cei mai probabili ai unei recesiuni economice extrem de severe: -6,9%, respectiv -5,0% în anul acesta. Aceeaşi Comisie Europeană consideră în prezent că economia americană şi japoneză va suferi contracţii dure, de -1,6%, respectiv de -2,4% în 2009.
Cred că ne putem aştepta la noi revizuiri în jos ale proiecţiilor economice globale. Incertitudinile sunt mari, iar criza economică abia a început să-şi înfigă colţii în buzunarele noastre.
Punctul b.
Diferenţele dintre prognozele româneşti şi cele europene actuale sunt uşor de explicat. Dacă luăm în calcul dependenţa economiei româneşti de agricultură şi scenariul “avem ploi în mai, avem şi mălai”, evident credităm prognoza românească de 2,5% creştere economică în 2009. Dacă ploile nu ne vizitează, credităm mai degrabă prognoza europeană, de 1,8%. Nimeni nu poate spune cât de intensă va fi contracţia economică. Cert este că acesta este trendul, iar soluţiile anti-criză nu ar trebui să se complacă pe ritmuri de creştere economică optimiste.
Punctul c.
Diferenţe mult mai mari apar între prognozele cu privire la deficitul bugetar de -7,5% în PIB în viziunea europeană, faţă de obiectivul de circa 2% asumat de către MF, pentru anul 2009. Aici este şi mai uşor de explicat. Europenii au luat în calcul toate angajamentele legislative din anul 2008 cu privire la creşterile de pensii, de salarii, de ajutoare sociale etc. care îşi arată efectele în 2009. Ei nu îşi pot imagina că o lege adoptată şi intrată în vigoare poate să nu se aplice în România. Ceea ce cred că, de fapt, se va întâmpla.
Măsuri anti-criză
Propunerilor sindicale aruncate în dezbaterea mediatică şi pe masa guvernului sunt preponderente, în timp ce reformele structurale salvatoare sunt neglijate. Fragilitatea finanţelor publice – dată de deficitului bugetar (estimat la 5,2% pentru 2008), de datoria externă pe termen scurt ridicată, de indisciplina politicilor macroeconomice, de politica de consum care nu favorizează producţia internă, ci mai degrabă importurile – va fi în aceste condiţii şi mai mult subminată. Este capcana în care a căzut şi precendetul guvern “liberal”.
Aşadar, cred că cel puţin patru măsuri sunt demne de luat în calcul:
1. scutirea de impozit pe profitul reinvestit (în cuantum de maximum 25% din profitul total) – pentru stimularea investiţiilor, a producţiei, a creării de locuri de muncă şi, implicit, stimularea cererii (măsură asumată în programul de guvernare al PDL);
2. reducerea cheltuielilor publice administrative abuzive şi inutile, simplificarea şi eficientizarea aparatului birocratic central şi local – estimările merg până la un nivel de 30% din cheltuielile publice;
3. absorbţia rapidă şi eficientă fondurilor europene – aproximativ 80% din totalul fondurilor structurale şi de coeziune sunt destinate administraţiei publice centrale şi locale;
4. reducerea contribuţiilor la asigurările sociale – la prima vedere, reducerea acestor impozite duce la scăderea încasărilor bugetare; în schimb se va stimula crearea şi/sau salvarea de locuri de muncă, se va stimula consumul şi producţia; vom fi martorii unui plus la ritmul creşterii economice dat de beneficiile dinamice ale unui astfel de demers care va contrabalansa costurile statice;
Efectele economice multiplicative date de intervenţiile prin subvenţii, pentru menţinerea locurilor de muncă sau pentru stimularea consumului şi/sau a producţiei, sunt inexistente. Nu facem decât să amânăm doar creşterea numărului şomerilor, a costurilor bugetare pe care le implică ajutoarele de şomaj aferente, până la epuizarea resurselor alocate pentru subvenţii.
Avantajele unor astfel de reforme:
- guvernul nu este expus la corupţie întrucât nu se află în poziţia de a oferi cu largheţe stimulentele fiscale discriminatorii, ca în cazul subvenţiilor sectoriale sau de altă natură;
- stimulentul fiscal este direct şi beneficiază de el toate firmele şi toţi angajaţii;
- reforma fiscală este uşor de implementat, rapid şi are efecte imediate.
Pe zona de investiţii prioritare strigăm la unison cele trei priorităţi majore, iar dacă resursele sunt limitate soluţia stă în parteneriatul public-privat, adică în concesiuna lucrărilor pentru autostrăzi, aşa cum se întâmplă peste tot în Europa:
- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT.
Decât fără autostrăzi, mai bine cu o taxă de autostradă.
Concluzie: în vremuri de criză financiară şi economică nu e loc de greşeli în managementul public, iar spaţiul pentru greşeli politice în guvernarea ţării s-a restrâns până la asfixiere.
Riscul de implozie a sistemului financiar global, în octombrie 2008, a fost depăşit cu bine datorită setului de măsuri intervenţioniste ale ţărilor dezvoltate. Am respirat cu toţii uşuraţi şi am gândit că ce-a fost mai rău a trecut. Se pare că nu e chiar aşa! Incertitudinile la care suntem în continuare expuşi ne aruncă pe tărâmul supoziţiilor eşuate şi al măsurilor pregătite pe genunchi şi lansate la repezeală pe canalele media. Iată câteva argumente în acest sens.
Incertitudini
a) Comisia Europeană a revizuit acum perspectivele creşterii economice în zona Euro de la +0,1%, la -1,5% pentru anul 2009 şi o va face în curând publică. Proiecţiile româneşti care au luat în calcul dinamicile anterioare ale pieţelor externe de care suntem în mare parte dependenţi trebuie acum, din nou, revizuite.
b) Fondul Monetar Internaţional a revizuit în jos perspectivele creşterii economice globale, la 2,2% pentru anul 2009 (în noiembrie 2008). Olivier Blanchard, economistul şef al FMI, ne anunţă că efectele răspândirii crizei economice globale vor duce la contracţii şi mai puternice, ce vor fi anunţate foarte probabil la sfârşitul lunii ianuarie 2009.
Răspunsuri
a) Uniunea Europeană a pregătit la sfârşitul anului trecut un pachet de măsuri în valoare de cca. 200 mld. euro (1,5% din PIB-ul UE). Pentru cei care încă nu sunt familiarizaţi cu acţiunile concrete alePlanului de redresare a economiei europene, vă ataşez o prezentare Power Point schematică (Criza financiară şi economică globală şi reacţia UE) pe care am făcut-o pentru studenţii de la ASE, în decembrie 2008.
b) FMI are la dispoziţie un fond pentru împrumuturi urgente de circa 200 mld. dolari şi mai poate apela la resurse suplimentare de 50 mld. dolari. Ungaria, Ucraina, Pakistan sau Islanda au beneficiat de acest program. Tot FMI lansează trei piloni de soluţii anti-criză disponibile la nivelul guvernelor:* acţiuni concrete pentru restabilirea încrederii în piaţă, prin asigurarea de lichidităţi, garanţii bancare şi inter-bancare sau chiar achiziţiile de active ale companiilor aflate în dificultate;
* expansiunea fiscală (adică reducerea temporară a impozitelor – cu condiţia să fie un proces reversibil) pentru stimularea consumului;
o
+ simulările FMI sugerează că dacă stimulentele fiscale se ridică la circa 2% din PIB-ul global şi, desigur, sunt bine articulate, presupunând un factor multiplicator conservator (de 1 la 1) asupra creşterii economice globale, cea din urmă poate recupera 2 procente în ritmul său de creştere – asta înseamnă o reducere semnificativă a riscului unei recesiuni economice severe;
+ în România, de pildă, această propunere este inoperabilă din cauza deficitului bugetar (estimat la 5,2% pentru 2008), a datoriei externe pe termen scurt, a indisciplinei politicilor macroeconomice, respectiv a politicii de consum care nu favorizează producţia internă, ci mai degrabă importurile;
+ în schimb ne putem gândi serios la o reformă fiscală a contribuţiilor salariale ca un exemplu de răspuns eficient la criza economică; de pildă, simulările pentru Bulgaria (studiul Tax Incentives as Crisis Response), publicate de către doi economişti ai Băncii Mondiale, Georgi Angelov şi Simeon Djankov, în ianuarie 2009, relevă că:
# o reducere a acestor impozite cu 7,5 puncte procentuale, adică de la 31,3% la 23,8% ar stimula crearea sau salvarea a cca. 130.000 de locuri de muncă şi un plus la ritmul creşterii economice de 0,5% ;
# costurile statice şi dinamice ale unui astfel de demers s-ar ridica la cca. 0,63% din PIB;
# o astfel de reformă are cel puţin încă trei beneficii de fond:
i. guvernul nu este expus la corupţie căci nu se află în poziţia de a oferi cu largheţe stimulentele fiscale ca în cazul unui program de expansiune fiscală;
ii. stimulentul fiscal este direct şi beneficiază de el toate firmele şi angajaţii;
iii. reforma fiscală este uşor de implementat, rapid şi are efecte imediate;
* reducerea ratei de politică monetară de către băncile naţionale – ex. SUA, Japonia.
c) Spre deosebire de Comisia Europeană – care a ridicat nivelul garanţiilor depozitelor bancare (printr-o directivă adoptată pe 15 oct. 2008) la 50.000 de euro sau care a relaxat temporar procedurile de acordare a ajutoarelor de stat pentru perioada 2009 – 2010 -, statele membre sunt singurele care pot elabora “planuri de salvare” utilizand veniturile naţionale, adică fondurile provenite de la noi, plătitorii de impozite şi taxe.
* Renumiţi pentru incapacitatea lor de a împacheta fumul, nemţii au propus pe 5 noiembrie 2008 un Pachet de măsuri anti-crizăcu soluţii pe termen lung, dar aplicabile rapid şi cu efecte imediate (prezentat în detaliu pe acest blog). La el se mai adaugă un recent pachet de 100 mld. euro pentru garantarea împrumuturilor firmelor aflate în dificultate din pricina prăbuşirii pieţei creditului.
* Germania se dovedeşte a fi de departe unul dintre cele mai creative state ale lumii în lansarea de soluţii cu efecte reale. Răspunsul la criza actuală ridică miza pachetului de stimulente economice propus la începutul acestei săptămâni la 50 mld. euro, descris succint într-un articol de pe BBC.
o
+ Printre altele, Guvernul Federal oferă 2.500 euro celor care renunţă la maşinile mai vechi de 9 ani şi optează pentru achiziţia unui nou autoturism.Economia şi mediul sunt primele favorizate. M-am întrebat dacă cel mai mare exportator al lumii recurge acum la soluţii protecţioniste, favorizând discriminatoriu producţia autohtonă. Răspunsul este: NU! De ce este atunci plauzibilă o astfel de reacţie? Pentru că nemţii au încredere în calitatea autoturismelor lor şi vor cumpăra maşini nemţeşti. Vă imaginaţi un neamţ cumpărând un Renault în aceste vremuri? Nu prea! Ce-ar face românii cu o astfel de subvenţie? Un plan similar pare ineficient şi în SUA pentru salvarea producătorilor de autoturisme (Big 3).
+ Ceea ce admir cel mai mult în acest nou pachet de măsuri ţine de relaxarea poverii fiscale pe salarii. Mai concret este vorba despre reducerea contribuţiilor pentru asigurări medicale plus un bonus de 100 de euro acordat familiilor pentru fiecare copil.
d) Alumnia, comisarul pentru afaceri economice şi monetare, recomandă însă ca orice stat membru al UE care se află în dificultăţi de balanţă de plăţi (de ex. dificultăţi în finanţarea deficitului de cont curent sau în achitarea datoriei externe) ar trebui să se adreseze în primul rând Comisiei Europene, care împreună cu Banca Europeană Centrală au posibilitatea de a interveni. Abia după aceste consultări se poate apela la organismele internaţionale, precum este cazul FMI. Nu în ultimul rând, procedura de deficit excesiv nu se va declanşa pentru depăşiri uşoare ale pragului de 3% din PIB (asta înseamnă undeva până la 0,75% ).
Gasiti aici rezultatele alegerilor europene, dinamica participarii la vot, a locurilor ocupate in grupurile politice europene, dar si a raportului dintre barbati si femei in Parlamentul European (mediile europene si nationale).
Loading ...
