Cum se simte in politica guvernului influenta consilierului economic, in special intr-o perioada de criza financiara?

Unele dintre propunerile mele au fost luate in calcul, altele nu. Sigur ca nu ma aflu in pozitia potrivita de a spune care dintre propunerile interne nu a avut finalitate. Decizia luata de prim-ministru trebuie sustinuta. Ecuatia politica poate amputa unele decizii asumate din ratiuni pur economice.

Intr-un interviu acordat FrontNews in octombrie, afirmati ca “am temeri bine alimentate ca lucrurile nu vor sta deloc pe roze daca nu ne revenim rapid la realitate”. In martie, stam pe roze sau inca nu ne-am revenit la realitate?

Din pacate nu cred ca ne-am revenit, decat in mica masura. Partea cea mai buna este ca actualul Guvern si-a asumat un obiectiv extrem de greu, si anume reducerea cheltuielilor publice neproductive. Dupa cota unica de 16% este a doua revolutie a acestui deceniu. Inca suntem in cautarea unor solutii, in cadrul pachetului de masuri anticriza, care sa ne salveze sau care sa ne protejeze in fata asa-numitului “al treilea val al efectelor crizei economice”. Discutiile in Uniunea Europeana se centreaza acum pe noul epicentru al crizei economice si financiare internationale: Europa Centrala si de Est. Nu vreau sa intru in detalii. Ceea ce vreau sa spun este urmatorul lucru: majoritatea statelor europene au pachete de masuri anticriza destul de solide, iar studiile internationale comparative vorbesc deja despre pachete bazate pe stimulente fiscale, unele orientate cu precadere spre investitii, altele spre consum sau o combinatie intre cele doua. Mai avem cazuri de masuri anticriza extrem de inedite, cum este, de pilda, cazul Cehiei, care a mizat foarte mult pe flexibilizarea pietei muncii. Iarasi, un pachet ingenios de masuri anticriza este cel al Germaniei, care ia in calcul, rand pe rand, si impactul noilor efecte. Aceste pachete de masuri sunt, asadar, corpuri vii, revizitate pe o structura totusi solida. Din acest punct de vedere, cred ca a creste povara fiscala in Romania este o eroare.

Interviul integral aici

Deunăzi vă spuneam că sunt:
a. diferenţe semnificative între previziunile Comisiei Europene (CE) din toamna lui 2008 şi cele din ianuarie 2009 cu privire la ritmul de creştere economică din România anului 2009, de aproape 3 puncte procentuale.
b. diferenţe mai mici apar între prognozele actuale europene şi cele asumate de către Ministerul român de Finanţe (MF), de 3/4 puncte procentuale.
c. diferenţe înspăimântătoare apar între estimările CE şi ale MF cu privire la deficitul bugetar.
Surprinzătoare? NU!
Ba mai mult, estimările CE cu privire la creşterea economică din ţara noastră cred că sunt uşor optimiste. Dacă nu ne asumăm responsabil realitatea, cu ale sale fragilităţi şi incertitudini agravante, nu vom face decât să irosim energiile politice pentru contracararea efectelor crizei prin satisfacerea intereselor particulare. Subvenţiile, bonurile de masă sau pentru turism, taxe noi pentru administratorii de fonduri private ş.a.m.d. nu constituie remedii la actuala criză economică, ba din contră. Aruncăm cu banii pe geam şi blocăm domenii încă nedezvoltate. Soluţiile pe termen scurt care absorb resursele disponibile, şi aşa puţine, nu au cum să ne salveze. Cum bine spunea Belka, fostul prim-ministru polonez şi actualul director al FMI pentru regiunea Europei Centrale şi Est, criza economică a creat momentul favorabil pentru reforme profunde, imposibil de coordonat rapid şi eficient în vremuri normale. Pe scurt, în loc să găsim soluţii pe termen lung, nu vom face decât să generăm noi dezechilibre majore.

Să mă explic:

Punctul a.
Efectele intervenţionismului în ţările dezvoltate ale lumii, dacă sunt benefice, se vor arăta abia în trimestrul patru al anului 2010. Din acest punct de vedere, aşteptările lui P. Krugman pentru economia americană şi J.-C.Trichet pentru economia europeană – vezi aici discursul său integral de azi, din Parlamentul European – coincid. Proiecţiile europene pentru România, care au luat în calcul dinamicile mai optimiste ale pieţelor externe din toamna lui 2008 (de care suntem în mare parte dependenţi) trebuiau revizuite, evident, tot în jos.
Reiau exemplul câtorva pieţe europene partenere ale României care nu o vor duce prea bine în acest an: Germania (-2,3%), Italia (-2,0%), Ungaria (-1,6%) sau Austria (-1,2%). Letonienilor şi spaniolilor le va fi şi mai greu, căci ei vor fi martorii cei mai probabili ai unei recesiuni economice extrem de severe: -6,9%, respectiv -5,0% în anul acesta. Aceeaşi Comisie Europeană consideră în prezent că economia americană şi japoneză va suferi contracţii dure, de -1,6%, respectiv de -2,4% în 2009.
Cred că ne putem aştepta la noi revizuiri în jos ale proiecţiilor economice globale. Incertitudinile sunt mari, iar criza economică abia a început să-şi înfigă colţii în buzunarele noastre.

Punctul b.
Diferenţele dintre prognozele româneşti şi cele europene actuale sunt uşor de explicat. Dacă luăm în calcul dependenţa economiei româneşti de agricultură şi scenariul “avem ploi în mai, avem şi mălai”, evident credităm prognoza românească de 2,5% creştere economică în 2009. Dacă ploile nu ne vizitează, credităm mai degrabă prognoza europeană, de 1,8%. Nimeni nu poate spune cât de intensă va fi contracţia economică. Cert este că acesta este trendul, iar soluţiile anti-criză nu ar trebui să se complacă pe ritmuri de creştere economică optimiste.

Punctul c.
Diferenţe mult mai mari apar între prognozele cu privire la deficitul bugetar de -7,5% în PIB în viziunea europeană, faţă de obiectivul de circa 2% asumat de către MF, pentru anul 2009. Aici este şi mai uşor de explicat. Europenii au luat în calcul toate angajamentele legislative din anul 2008 cu privire la creşterile de pensii, de salarii, de ajutoare sociale etc. care îşi arată efectele în 2009. Ei nu îşi pot imagina că o lege adoptată şi intrată în vigoare poate să nu se aplice în România. Ceea ce cred că, de fapt, se va întâmpla.

Măsuri anti-criză

Propunerilor sindicale aruncate în dezbaterea mediatică şi pe masa guvernului sunt preponderente, în timp ce reformele structurale salvatoare sunt neglijate. Fragilitatea finanţelor publice – dată de deficitului bugetar (estimat la 5,2% pentru 2008), de datoria externă pe termen scurt ridicată, de indisciplina politicilor macroeconomice, de politica de consum care nu favorizează producţia internă, ci mai degrabă importurile – va fi în aceste condiţii şi mai mult subminată. Este capcana în care a căzut şi precendetul guvern “liberal”.
Aşadar, cred că cel puţin patru măsuri sunt demne de luat în calcul:

1. scutirea de impozit pe profitul reinvestit (în cuantum de maximum 25% din profitul total) – pentru stimularea investiţiilor, a producţiei, a creării de locuri de muncă şi, implicit, stimularea cererii (măsură asumată în programul de guvernare al PDL);

2. reducerea cheltuielilor publice administrative abuzive şi inutile, simplificarea şi eficientizarea aparatului birocratic central şi local – estimările merg până la un nivel de 30% din cheltuielile publice;

3. absorbţia rapidă şi eficientă fondurilor europene – aproximativ 80% din totalul fondurilor structurale şi de coeziune sunt destinate administraţiei publice centrale şi locale;

4. reducerea contribuţiilor la asigurările sociale – la prima vedere, reducerea acestor impozite duce la scăderea încasărilor bugetare; în schimb se va stimula crearea şi/sau salvarea de locuri de muncă, se va stimula consumul şi producţia; vom fi martorii unui plus la ritmul creşterii economice dat de beneficiile dinamice ale unui astfel de demers care va contrabalansa costurile statice;

Efectele economice multiplicative date de intervenţiile prin subvenţii, pentru menţinerea locurilor de muncă sau pentru stimularea consumului şi/sau a producţiei, sunt inexistente. Nu facem decât să amânăm doar creşterea numărului şomerilor, a costurilor bugetare pe care le implică ajutoarele de şomaj aferente, până la epuizarea resurselor alocate pentru subvenţii.

Avantajele unor astfel de reforme:

- guvernul nu este expus la corupţie întrucât nu se află în poziţia de a oferi cu largheţe stimulentele fiscale discriminatorii, ca în cazul subvenţiilor sectoriale sau de altă natură;
- stimulentul fiscal este direct şi beneficiază de el toate firmele şi toţi angajaţii;
- reforma fiscală este uşor de implementat, rapid şi are efecte imediate.

Pe zona de investiţii prioritare strigăm la unison cele trei priorităţi majore, iar dacă resursele sunt limitate soluţia stă în parteneriatul public-privat, adică în concesiuna lucrărilor pentru autostrăzi, aşa cum se întâmplă peste tot în Europa:

- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;
- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT.

Decât fără autostrăzi, mai bine cu o taxă de autostradă.

Concluzie: în vremuri de criză financiară şi economică nu e loc de greşeli în managementul public, iar spaţiul pentru greşeli politice în guvernarea ţării s-a restrâns până la asfixiere.

Riscul de implozie a sistemului financiar global, în octombrie 2008, a fost depăşit cu bine datorită setului de măsuri intervenţioniste ale ţărilor dezvoltate. Am respirat cu toţii uşuraţi şi am gândit că ce-a fost mai rău a trecut. Se pare că nu e chiar aşa! Incertitudinile la care suntem în continuare expuşi ne aruncă pe tărâmul supoziţiilor eşuate şi al măsurilor pregătite pe genunchi şi lansate la repezeală pe canalele media. Iată câteva argumente în acest sens.

Incertitudini
a) Comisia Europeană a revizuit acum perspectivele creşterii economice în zona Euro de la +0,1%, la -1,5% pentru anul 2009 şi o va face în curând publică. Proiecţiile româneşti care au luat în calcul dinamicile anterioare ale pieţelor externe de care suntem în mare parte dependenţi trebuie acum, din nou, revizuite.
b) Fondul Monetar Internaţional a revizuit în jos perspectivele creşterii economice globale, la 2,2% pentru anul 2009 (în noiembrie 2008). Olivier Blanchard, economistul şef al FMI, ne anunţă că efectele răspândirii crizei economice globale vor duce la contracţii şi mai puternice, ce vor fi anunţate foarte probabil la sfârşitul lunii ianuarie 2009.

Răspunsuri
a) Uniunea Europeană a pregătit la sfârşitul anului trecut un pachet de măsuri în valoare de cca. 200 mld. euro (1,5% din PIB-ul UE). Pentru cei care încă nu sunt familiarizaţi cu acţiunile concrete alePlanului de redresare a economiei europene, vă ataşez o prezentare Power Point schematică (Criza financiară şi economică globală şi reacţia UE) pe care am făcut-o pentru studenţii de la ASE, în decembrie 2008.
b) FMI are la dispoziţie un fond pentru împrumuturi urgente de circa 200 mld. dolari şi mai poate apela la resurse suplimentare de 50 mld. dolari. Ungaria, Ucraina, Pakistan sau Islanda au beneficiat de acest program. Tot FMI lansează trei piloni de soluţii anti-criză disponibile la nivelul guvernelor:* acţiuni concrete pentru restabilirea încrederii în piaţă, prin asigurarea de lichidităţi, garanţii bancare şi inter-bancare sau chiar achiziţiile de active ale companiilor aflate în dificultate;
* expansiunea fiscală (adică reducerea temporară a impozitelor – cu condiţia să fie un proces reversibil) pentru stimularea consumului;
o
+ simulările FMI sugerează că dacă stimulentele fiscale se ridică la circa 2% din PIB-ul global şi, desigur, sunt bine articulate, presupunând un factor multiplicator conservator (de 1 la 1) asupra creşterii economice globale, cea din urmă poate recupera 2 procente în ritmul său de creştere – asta înseamnă o reducere semnificativă a riscului unei recesiuni economice severe;
+ în România, de pildă, această propunere este inoperabilă din cauza deficitului bugetar (estimat la 5,2% pentru 2008), a datoriei externe pe termen scurt, a indisciplinei politicilor macroeconomice, respectiv a politicii de consum care nu favorizează producţia internă, ci mai degrabă importurile;
+ în schimb ne putem gândi serios la o reformă fiscală a contribuţiilor salariale ca un exemplu de răspuns eficient la criza economică; de pildă, simulările pentru Bulgaria (studiul Tax Incentives as Crisis Response), publicate de către doi economişti ai Băncii Mondiale, Georgi Angelov şi Simeon Djankov, în ianuarie 2009, relevă că:
# o reducere a acestor impozite cu 7,5 puncte procentuale, adică de la 31,3% la 23,8% ar stimula crearea sau salvarea a cca. 130.000 de locuri de muncă şi un plus la ritmul creşterii economice de 0,5% ;
# costurile statice şi dinamice ale unui astfel de demers s-ar ridica la cca. 0,63% din PIB;
# o astfel de reformă are cel puţin încă trei beneficii de fond:

i. guvernul nu este expus la corupţie căci nu se află în poziţia de a oferi cu largheţe stimulentele fiscale ca în cazul unui program de expansiune fiscală;
ii. stimulentul fiscal este direct şi beneficiază de el toate firmele şi angajaţii;

iii. reforma fiscală este uşor de implementat, rapid şi are efecte imediate;

* reducerea ratei de politică monetară de către băncile naţionale – ex. SUA, Japonia.

c) Spre deosebire de Comisia Europeană – care a ridicat nivelul garanţiilor depozitelor bancare (printr-o directivă adoptată pe 15 oct. 2008) la 50.000 de euro sau care a relaxat temporar procedurile de acordare a ajutoarelor de stat pentru perioada 2009 – 2010 -, statele membre sunt singurele care pot elabora “planuri de salvare” utilizand veniturile naţionale, adică fondurile provenite de la noi, plătitorii de impozite şi taxe.

* Renumiţi pentru incapacitatea lor de a împacheta fumul, nemţii au propus pe 5 noiembrie 2008 un Pachet de măsuri anti-crizăcu soluţii pe termen lung, dar aplicabile rapid şi cu efecte imediate (prezentat în detaliu pe acest blog). La el se mai adaugă un recent pachet de 100 mld. euro pentru garantarea împrumuturilor firmelor aflate în dificultate din pricina prăbuşirii pieţei creditului.
* Germania se dovedeşte a fi de departe unul dintre cele mai creative state ale lumii în lansarea de soluţii cu efecte reale. Răspunsul la criza actuală ridică miza pachetului de stimulente economice propus la începutul acestei săptămâni la 50 mld. euro, descris succint într-un articol de pe BBC.
o
+ Printre altele, Guvernul Federal oferă 2.500 euro celor care renunţă la maşinile mai vechi de 9 ani şi optează pentru achiziţia unui nou autoturism.Economia şi mediul sunt primele favorizate. M-am întrebat dacă cel mai mare exportator al lumii recurge acum la soluţii protecţioniste, favorizând discriminatoriu producţia autohtonă. Răspunsul este: NU! De ce este atunci plauzibilă o astfel de reacţie? Pentru că nemţii au încredere în calitatea autoturismelor lor şi vor cumpăra maşini nemţeşti. Vă imaginaţi un neamţ cumpărând un Renault în aceste vremuri? Nu prea! Ce-ar face românii cu o astfel de subvenţie? Un plan similar pare ineficient şi în SUA pentru salvarea producătorilor de autoturisme (Big 3).
+ Ceea ce admir cel mai mult în acest nou pachet de măsuri ţine de relaxarea poverii fiscale pe salarii. Mai concret este vorba despre reducerea contribuţiilor pentru asigurări medicale plus un bonus de 100 de euro acordat familiilor pentru fiecare copil.

d) Alumnia, comisarul pentru afaceri economice şi monetare, recomandă însă ca orice stat membru al UE care se află în dificultăţi de balanţă de plăţi (de ex. dificultăţi în finanţarea deficitului de cont curent sau în achitarea datoriei externe) ar trebui să se adreseze în primul rând Comisiei Europene, care împreună cu Banca Europeană Centrală au posibilitatea de a interveni. Abia după aceste consultări se poate apela la organismele internaţionale, precum este cazul FMI. Nu în ultimul rând, procedura de deficit excesiv nu se va declanşa pentru depăşiri uşoare ale pragului de 3% din PIB (asta înseamnă undeva până la 0,75% ).

Interviu oferit pentru Front News :

Carmen Albisteanu: Cum ii va afecta pe romanii de rand criza financiara? Care credeti ca va fi evolutia preturilor, in special la alimente si in sectorul imobiliar, despre care se fac cele mai multe speculatii ?
AV: Sectorul siderurgiei si al metalurgiei se stie ca urmeaza ciclurile economice indeaproape, iar actorii de pe piata romaneasca, de pilda Mittal Steel, Cuprom sau ALRO, si-au diminuat productia, urmand ca in urmatoarele doua saptamani sa ajunga chiar la nivelurile de avarie. Stocurile sunt mari, preturile au scazut mult si sunt nevoiti sa vanda produsele finite la aproape jumatate din pretul de achizitie al materiilor prime. Asta inseamna pierderi uriase si somaj. Romanii angajati in aceasta industrie sunt primii loviti.
Alte sectoare economice puternic afectate in urma acestei crize sunt sectorul imobiliar, cel al constructiilor, sectorul serviciilor financiare si sectorul auto. Bineinteles ca actuala constrangere a cresterii economice va avea loc nu doar in cele mai dezvoltate tari ale lumii, dar si in tarile din centrul si estul Europei. In ceea ce-i priveste pe romani, cu exceptia exploziei costurilor de creditare, nu cred ca vom asista la o crestere de preturi din cauza crizei financiare, ci din alte cauze. Ma gandesc la speculatiile intermediarilor si ale retailerilor care nu se “grabesc” sa-şi ajusteze preturile la nivelurile mai reduse de la nivel mondial. Observati, de pilda, cazul benzinei si al motorinei sau al bunurilor de larg consum care au preturi internationale (ex. bananele, cacao, cafea etc.).
In perspectiva recesiunii economice globale, cred ca preturile vor scadea. Presiunea este acum pe cerere: apetitul pentru consum scade, apetitul fata de risc si fata de imprumuturi scade. Preturile vor trebui sa se ajusteze la temperarea consumului. Totodata, in actualele conditii, ar trebui sa asistam la o acutizare a componentei factorilor economici si la reactivarea fortei date de productivitate si competitivitate. Perspectivele somajului sunt inerente, dar la scale diferite in functie de capacitatea de adaptare la constrangerile economice actuale ale fiecarui sector si actor economic in parte.
Agentiile ONU au avertizat ca numarul somerilor va creste cu 20 de milioane in urmatorul an, iar intreaga economie mondiala va bate recordul cu un nivel de 210 milioane someri in 2009 (adica de zece ori populatia Romaniei). Toate fundamentele economice vor fi afectate. Insa criza a deschis portile pentru investitorii care doresc acum sa intre pe piata americana. Intotdeauna crizele economice sunt un moment oportun pentru investitii.

CA: Ce credeti ca se va intampla de Craciun, cand oamenii vor merge in supermarketuri si isi vor umple cosurile ? Credeti ca vor fi mai cumpatati din cauza problemelor financiare?

Tari avansate, precum SUA, cele din Zona Euro, Marea Britanie, Canada, Japonia, Australia sau Noua Zeelanda, care cumuleaza circa 55% din PIB-ul global, au intrat in recesiune. Reducerea masiva a perspectivelor de crestere economica afecteaza direct si clubul BRIC, al celor mai performante patru tari – Brazilia, Rusia, India si China. Economiile lumii sunt pe rand vizitate de cel mai virulent soc al crizei financiare internationale. Privilegiul imunitatii nu mai surade nimanui. Sunt romanii mai mult sau mai putin protejati? Cum sunt guvernate pietele europene in aceste conditii? Cu exceptia a patru state membre ale UE, toate celelalte tari – printre care si Romania – au gandit si adoptat masuri de garantare a depozitelor, la un prag de cel putin 50.000 euro pentru persoanele fizice, uneori, alaturi de scheme specifice de salvare si restructurare a sistemul lor financiar.

Comisia Europeana a publicat o lista de masuri la data de 10 octombrie 2008. Acum se verifica daca ele contin elemente de ajutor de stat si, daca este asa, gradul lor de compatibilitate cu normele comunitare.
Estonia, Letonia, Polonia si Portugalia sunt singurele state membre ale UE care inca nu au aprobat planuri de salvare sau scheme specifice de garantare a depozitelor din propriile banci.

Garantarea depozitelor: o masura preventiva bine-venita

In cazul in care riscul se materializeaza, raul produs este mai mic decat in cazul neinterventiei publice. Or, gestionarea unei eventuale contagiuni a crizei creditelor in economia reala este mult mai dificila si costisitoare. In cazul in care riscul nu se materializeaza, bugetul public este scutit de orice cheltuiala.
Pe 15 octombrie, Comisia Europeana va inainta o propunere de modificare a Directivei 1994/19/EEC privind schemele de garantare a depozitelor. Ministrii finantelor au ajuns, in Consiliul ECOFIN, la un consens cu privire la cresterea acestor garantii de la 20.000 euro la 50.000 euro inca din 6 octombrie.
Asadar, romanii pot sa-si diversifice depozitele care depasesc acest prag in banci diferite, astfel incat sa-si protejeze bucatica cu bucatica economiile. Protectia oferita cetatenilor este insa diferita de la un stat european la altul:
§ Pragul de garantare de 50.000 euro se aplica sau este in curs de adoptare in Bulgaria, Republica Ceha, Romania (de la un nivel anterior de 20.000 euro), Suedia sau Finlanda.
§ Praguri superioare gasim in:
Marea Britanie (50.000 lire sterline);
Belgia, Cipru, Finlanda, Lituania, Tarile de Jos si Spania (100.000 euro); Grecia a inaintat parlamentului o propunere similara pentru persoanele fizice, insotita de un angajament politic ca aceeasi garantie va fi acordata si persoanelor juridice;
Italia (103.000 euro).
§ Slovenia garanteaza depozitele integral. Austria este pe punctul sa aprobe in parlament o decizie similara pentru clientii privati, pe 28 octombrie 2008. Parlamentul slovac este in curs de adoptare a deciziei guvernului de a garanta nelimitat depozitele pentru persoanele fizice si anumite categorii de depozite pentru persoanele juridice.
§ Danezii au decis garantarea nelimitata a creditelor si a depozitelor, atat pentru rezidenti cat si pentru nerezidenti, aplicabila intre 5 octombrie 2008 si 30 septembrie 2010. Co-finantarea efortului public se face de catre bancile daneze care sunt nevoite sa contribuie la un fond special de 4.4 miliarde de euro.
§ In schimb, nemtii si ungurii se rezuma pana acum la declaratii politice in favoarea garantarii 100% a economiilor private si a conturilor curente, fara a inainta vreo propunere legislativa concreta.
§ Guvernul irlandez a decis inca de la sfarsitul lunii septembrie garantarea integrala a tuturor depozitelor (comerciale, institutionale si interbancare), a obligatiunilor si a datoriilor, initial doar pentru sase banci irlandeze. Acum doua zile s-a luat decizia eligibilitatii si a sucursalelor bancilor straine. Vor avea loc, totusi, revizuiri periodice a acestei scheme de garantare. La efortul bugetului public se adauga si fonduri private, sub forma primelor varsate de catre banci la un Fond special de auto-finantare a garantiilor.

Alte masuri de stabilizare financiara

Celelalte masuri sunt inca aprig dezbatute, precum garantiile pentru imprumuturi interbancare, infuzii de capital in banci, masuri legislative pentru achizitionarea participatiilor publice la banci sau crearea de fonduri speciale pentru a interveni in stabilizarea sectorului financiar.
§ In caz de faliment al unei banci, cehilor li se compenseaza integral sumele din depozitele de economii (in loc de 90%, cum era pana in prezent).
§ Ciprul sta pe o rezerva de lichiditate de 2 miliarde euro pregatita pentru o eventuala interventie in sistemul bancar.
§ Danezii au notificat Comisia Europeana de acum doua zile cu privire la un plan detaliat, Actul de Stabilitate Financiara, care urmeaza sa garanteze lichiditatea si functionalitatea pietei interbancare, dar si pentru lichidarea bancilor insolvabile. Toate bancile sunt eligibile pentru a participa la acest program in urmatorii 2 ani (inclusiv sucursalelor straine ale bancilor daneze sau sucursale daneze ale bancilor straine). Participarea este voluntara.
§ Franta discuta despre revizuirea legislatiei finantelor publice pentru a permite o eventuala interventie intr-o banca aflata in dificultate.
§ Italia propune pe un sistem de garantare a depozitelor bazat pe doua instrumente pentru a proteja stabilitatea sistemului financiar: crearea unui fond special de 20 miliarde euro pentru o linie de credit de urgenta care sa fie accesibila in cazul nevoii de recapitalizare a unei banci aflate in dificultate; crearea fondului de garantare de rang doi pentru toate depozitele bancare pana la pragul mentionat anterior, de 103.000 euro.
§ Olanda pune la dispozitie rezerve de 20 miliarde euro pentru a interveni in favoarea bancilor sanatoase, dar care se confrunta cu probleme de lichiditate si refinantare.
§ Primul ministru spaniol anunta acum trei zile crearea unui fond public temporar de pana la 50 miliarde euro pentru a cumpara active netoxice de la banci si alte institutii financiare.
§ Guvernul Marii Britanii lanseaza un pachet mai amplu de salvare a sistemului bancar, in valoare de 500 miliarde lire sterline. El urmeaza sa fie operationalizat pentru cele mai mari 8 banci britanice, in schimbul unor actiuni preferentiale. Se pare ca si alte banci vor putea aplica la acest program. In cadrul aceluiasi pachet de masuri, alte 200 miliarde lire sterline vor fi puse la dispozitie de catre Banca Angliei, alaturi de un fond de 250 miliarde lire sterline de garantare a imprumuturilor interbancare la costurile reale a pietei.

Masuri suplimentare necesare Romaniei pentru mentinerea increderii in sistemul financiar

O situatie exceptionala reclama solutii neaplicate pana acum, tintite nu doar spre clientela bancara in sens larg, ci indeosebi spre grupurile vulnerabile:
§ Extinderea garantarii creditelor la toate depozitele – altfel, circa jumatate din volumul depozitelor plasate doar de catre populatie in banci sunt de peste 50.000 euro si vor migra spre alte tari unde sunt garantate integral; ce sa mai vorbim de cele ale companiilor.
§ Inghetarea temporara a prescrierilor ratelor ipotecare pentru persoanele vulnerabile si reducerea datoriilor gospodariilor insolvente – neinterventia in situatia incapacitatii de plata a acestor familii, determinata in special de cresterea dobanzilor, nu va face decat sa transfere costurile actuale intr-o problema sociala care va genera in viitor dificultati si costuri si mai mari;
§ Garantarea publica a datoriilor intreprinderilor solvente mici si mijlocii pentru a evita riscul refinantarii datoriei pe termen scurt – daca lasam sectoarele economiei reale sa fie sugrumate de rate ale dobanzilor prea mari, de inasprirea conditiilor de creditare (bine-venite de altfel) si de costuri mari de refinantare, ajungem in ingrata situatie a falimentului si a somajului;
§ Crearea unui fond pentru garantarea publica a lichiditatilor necesare institutiilor financiare sanatoase – existenta unei astfel de rezerve alimenteaza increderea in sistem, evitand blocajele generate de o eventuala panica a clientilor bancari si nu, in mod obligatoriu, o cheltuiala efectiva; fara acces la un sistem bancar solid, eficient si creativ, economia reala nu se poate dezvolta rapid;
§ Renegocierea acordurilor internationale de imprumut pentru acoperirea deficitului de cont curent – daca este posibil, in functie de partener si de clauzele contractuale specifice.

Toamna promotiilor bursiere a inspirat si autoritatile guvernamentale si de reglementare romanesti. Logica ministrului Varujan Vosganian, de suspendare in anul 2009 a impozitului pe castigurile obtinute din tranzactiile bursiere, asociata cu reducerea temporara a unor costuri ale CNVM, nu e foarte complicata. E doar gresita. Erorile reformiste tin de identificarea problemelor, de logistica si de strategia economica. Cum se face, altfel, ca avem o piata de capital atat de anemica si de expusa la turbulentele internationale, in conditiile unei economii romanesti care pulseaza cu ritmuri medii de aproape 6% anual in ultimii 8 ani? Anormalul nu poate deveni normal prin ratarea solutiei de fond: tratarea pierderii de incredere in piata romaneasca de capital. Guvernul Tariceanu a incercat doar sa pacaleasca realitatea.

Identificarea problemelor
Profituri record, netransparenta, speculatii, ineficienta si abuzuri. Asa ar putea fi sintetizata, in doar cateva cuvinte, criza financiara mondiala actuala. Declansata odata cu falimentul unei puternice societati americane de credite pentru locuinte, American Home Mortgage, la data de 6 august 2007, criza ipotecara s-a extins cu repeziciune spre fondurile de investitii si spre gigantii bancari. Bancile comerciale au fost protejate de reglementarile mai dure, in favoarea creditorilor si a debitorilor. Dimpotriva, bancile de investitii au intrat in jocul liber si iresponsabil al speculatiilor si al proastei gestiuni a riscurilor.
Criza financiara mondiala – cea mai grava din anii ’30 incoace se declanseaza. Bancile centrale americane si europene intervin pentru a furniza lichiditati sistemului bancar, pompand zilnic miliarde de euro in incercarea de a evita blocajele de pe piete.
Congresul american este pe punctul de a adopta un controversat plan de actiune care costa de peste 3 ori PIB-ul Romaniei. Fed, BCE, FMI si guvernele lumii solicita expres transparenta in dezvaluirea pierderilor fondurilor de investitii si a gigantilor bancari. Dar nu se intampla asa. Ceea ce constatam acum nu este doar proasta gestiune a riscurilor financiare, ci si lipsa comportamentelor loiale, corecte, de pe pietele financiare. Rezultatul? Pierderea catastrofala a increderii in sistemul financiar si punerea in pericol a integritatii sistemelor economice globale. Colosi financiari cad sau sunt in pericol de prabusire. Este atins punctul culminant al unui urias avant economic care a durat peste 25 de ani?
Implicatii bursiere. Regulile de supraveghere a pietelor financiare se inaspresc si odata cu ele se reevalueaza riscurile investitiilor. Panica creste si, odata cu ea, sporeste si aversiunea investitorilor straini la risc. De pilda, tranzactiile globale cu actiuni au scazut in august 2008 cu 37% fata de aceeasi luna a anului 2007. Pentru a-si putea acoperi pierderile mari de pe bursele americane si europene ei se retrag de pe alte piete, inclusiv de pe cea romaneasca. Anul trecut, pe vremea asta, nerezidentii aveau pozitii de vanzare neta (27 milioane euro) la BVB. Anul acesta, investitorii straini continua sa se retraga de pe bursa bucuresteana, dar vanzarile nete sunt mai mici decat in anul trecut (19 milioane euro). Rezidentii vand si ei, dar de aproape doua ori si jumatate mai putin decat nerezidentii.
Asistam, asadar, la cotatii bursiere care au intrat pe o panta negativa de mai bine de un an. Luna septembrie 2008 pare sa marcheze atingerea minimelor istorice. Piata noastra de capital nu face exceptie. Ba din contra, aluneca pe una dintre cele mai abrupte pante, de circa 45% a indicelui BET. Fiind o piata relativ mica, cu volume de tranzactionare reduse, evident ca retragerile de capital se traduc in dinamici negative mai ample ale indicilor burisieri.
Presiuni interne. Criza profunda prin care trece piata romaneasca de capital este alimentata nu doar de tulburarile sistemului financiar global, cat mai ales de aportul considerabil dat de scaderea valorii de piata a societatii Petrom (care detine cea mai mare pondere in capitalizarea totala) si de barierele interne care impiedica serios dezvoltarea bursei. Cele din urma genereaza un puternic val de pesimism si o lipsa acuta de incredere a investitorilor fata de aplicarea unor reguli corecte ale jocului. Piata este ingusta, cu costuri de tranzactionare ridicate, cu o lichiditate scazuta si cu actori putini. Pe ansamblu, un element negativ al ultimilor ani l-a constituit lipsa ofertelor publice, cu exceptia societatii Transgaz si a catorva societati de pe Rasdaq pe piata reglementata in anul 2007.
Asa se justifica volatilitatea mai mare a pietei romanesti de capital decat a pietelor occidentale:
Cultura investitionala este viciata de comportamente anticoncurentiale date de abuzurile unui numar mic de jucatori si, mai putin, de instabilitatea politica interna.
Dupa ce ca, in multe cazuri, prevederile legale sunt relativ neclare si interpretabile, acestea mai sunt si putin cunoscute. Este vorba, de pilda, de reglementarile privind drepturile de preferinta la majorarea de capital, aportul in natura si altele din aceeasi categorie.
Numarul de companii listate la bursa este redus. De pilda, in 2004 aveam 60 de societati emitente la BVB, iar in 2008 am ajuns la cifra astronomica de 67. Pe termen scurt, desi a fost anuntata intentia de a se lista la bursa unele companii din domeniul administrarii transportului fluvial si maritim si aeroporturi, este putin probabil sa aiba loc noi listari de mare amploare. Marile companii de stat evita supunerea la regulile transparentei, ale performantei si fug de privatizare.
Volumul de tranzactionare pe piata de capital, de 8 milioane euro pe zi, in prima jumatate a anului 2008, s-a redus de 3 ori fata de anul trecut.
Numarul investitorilor activi, de circa 80.000 persoane in prezent, este mult inferior tarilor vecine.
Infrastructura IT este deficitara – un potential investitor la bursa nu are inca posibilitatea ca din Internet Banking sa cumpere in timp real actiuni, optiuni, futures si alte instrumente financiare de pe o piata primara sau de derivative.
In consecinta, activele multor companii romanesti aflate in ringul bursier sunt acum semnificativ subapreciate. In acest cadru, sunt sesizabile pe bursa romaneasca si schimbarile in comportamentele investitionale din ultimele doua luni. Strainii cumpara la preturi foarte mici, iar romanii vand de frica. În august 2008, investitorii romani rulau 61% din piata, dar strainii continua sa cumpere mai mult decat vand.
Subcapitalizarea actuala a bursei este critica:
Se ridica la 26,6 miliarde euro – BVB si 4,4 miliarde euro – RASDAQ, in 24 septembrie 2008, fata de cam aceeasi valoare cu exact un an in urma in cazul BVB, dar de 7,4 miliarde in cazul RASDAQ, de circa patru ori mai putin decat potentialul real al pietei
Similar Ungariei, de peste 2 ori mai putin decat in Cehia si de peste 4 ori mai putin decat in Polonia
Structura companiilor listate la BVB este nereprezentativa pentru economia romaneasca, preferintele investitorilor indreptandu-se tot catre sectorul financiar-bancar, similar anilor anteriori
Contributiile platite de investitori si de institutiile pietei pentru finantarea Comisiei Nationale de Valori Mobiliare (CNVM) sunt excesiv de mari, absorbind circa 40% din costurile de operare pe piata romaneasca de capital, si au condus la abuzuri grave
Legislatia pietei de capital nu contine prevederi clare privind retragerea de la tranzactionare a companiilor, reglementarea fiind facuta prin ezitari si reveniri prin regulamente emise de CNVM, adesea atacate in instanta
Veniturile bugetare din castigurile de capital se ridica abia la circa 0,8% din PIB in anul 2006 comparativ cu media europeana simpla de 2% din PIB si cea ponderata de aproape 3% din PIB al UE-27 (ultimele date disponibile la Eurostat)
In consecinta, bursele romanesti isi revin mult mai greu dupa socurile internationale din ultimul an decat celelalte piete din regiune. in competitia internationala acerba, piata romaneasca de capital pierde. Chiar si Fondurile de Pensii proaspat constituite au tendinta de a se orienta catre pietele straine. si asta deoarece guvernele care s-au succedat au politizat excesiv institutiile reglementatoare si au ratat sansa elaborarii unor masuri de sustinere pragmatice a unei piete de capital sanatoase, pe termen mediu si lung.

Logistica guvernului actual
Vremurile grele reclama masuri disperate. Graba a dus insa la masuri pripite, rezumate doar la utilizarea instrumentelor fiscale si administrative ca parghii de stimulare a revigorarii pietei de capital romanesti. Se renunta la venituri bugetare relativ reduse. Pe fond, ideea nu este proasta. Ea este totusi insuficienta si irelevanta in formatul propus de actualul guvern prin limitarea scutirii de impozit la un singur an, anul 2009. Rezultatele scontate sunt indoielnice
De fapt, titlurile de valoare vandute mai repede de un an sunt momentan impozitate cu 16%, iar cele detinute pe o perioada mai mare de 1 an cu 1%, tocmai pentru a se evita tranzactiile speculative si a stimula capitalizarea pe termen mediu si lung a companiilor listate la bursa (Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Titlul III, art. 65 – 67).
Pastrarea impozitului pe veniturile din dobanzi la 16% induce o distorsiune serioasa intre economii si investitii speculative. Introducerea acestor exceptari de la plata impozitelor doar pentru un singur an creeaza impresia deciziei luate expres pentru interesul unui grup restrans de investitori speculativi, puternici financiar, capabili sa-si marcheze profitul pe parcursul anului viitor, si nu in interesul masei largi de investitori
Aici a ratat Guvernul solutia de fond: concentrarea strategiei guvernamentale pe tratarea pierderii de incredere in piata romaneasca de capital. Marea masa a investitorilor mici inregistreaza pierderi si nu vor beneficia nicidecum de aceste stimulente .
Insasi declaratia de intentie a domnului ministru de finante nu este insotita inca de un proiect de lege fundamentat, cu norme si conditii clare de aplicare, si deci nu poate fi analizat din punct de vedere al efectelor in economia nationala sau al concordantei cu regulile europene.

Strategia economica sanatoasa
Elaborarea de norme clare, corecte si transparente pentru mobilizarea, atragerea si alocarea eficienta a resurselor financiare
Construirea unei platforme virtuale care sa permita conectarea investitorilor straini la platforma BVB si a investitorilor romani la pietele financiare internationale: NYSE, Euronext, LSE, Nasdaq, etc.
Cresterea lichiditatii pietei prin finalizarea procesului de privatizare a domeniului privat al statului prin mecanismele bursiere deschise
Aplicarea unei cote de impozitare de 1%, pentru o perioada limitata la 3 ani, asupra castigurilor obtinute din tranzactionarea instrumentelor financiare pe piata de capital, indiferent de durata detinerii
Sprijinirea listarii pe piata de capital a companiilor romanesti pentru a facilita atragerea de resurse financiare neinflationiste
Listarea la Bursa de Valori a cel putin 10% din principalele 100 de societati de stat
Vanzarea de catre stat a unor pachete de cel putin 20% din cele mai importante companii ale sale prin oferta publica de cumparare
Adoptarea de masuri fiscale pentru incurajarea listarii companiilor private
Incurajarea Fondurilor Private de Pensii sa investeasca in actiuni listate pe piata de capital romaneasca pentru consolidarea acesteia
Cresterea protectiei actionarilor minoritari prin initiative legislative care sa clarifice procedurile de delistare si obligatiile actionarilor majoritari care le initiaza
Scaderea costurilor de operare pe piata de capital prin eficientizarea CNVM.
Depolitizarea CNVM si cresterea credibilitatii institutiei, ca o garantie a independentei acestei institutii fata de participantii la piata, in conformitate cu prevederile Directivelor UE
Imbunatirea operativitatii prin flexibilizarea structurii sale si reducerea numarului de comisari din conducere de la 7 la 5; desemnarea a 2 comisari permanenti si a 3 comisari independenti (neangajati ai CNVM)
Nu in ultimul rand, o instanta poate declara ilegala o prevedere de regulament al CNVM, dar aceasta totusi supravietuieste generand practici judecatoresti neunitare. CNVM trebuie sa-si asume un mandat ferm, consecvent cu propriile actiuni cand transeaza o chestiune
Prevenirea practicilor neloiale, monitorizarea lor consecventa si inasprirea sanctiunilor pentru infractiunile de pe piata de capital
Dezvoltarea culturii pietei de capital pentru a dubla numarul de investitori activi pana in 2012
Simplificarea procedurilor de retragere de la tranzactionare a actiunilor unui emitent, intrucat marile probleme si vicii sistemice sunt legate de iesirile de pe piata de capital si, nu de putine ori, genereaza litigii.
Tensiunile mondiale se mentin

Planul lui Paulson
Decizia congresului american alimenteaza din nou optimismul pe pietele financiare, iar indicii bursieri pluseaza. Negociatorii republicani si democrati au ajuns la un acord de pincipiu cu privire la reformularea planului secretarului executiv al Trezoreriei, Hank Paulson, scrie International Herald Tribune (25 septembrie 2008). Salvarea sistemului financiar american este estimata la circa 700 miliarde dolari. Costurile depasesc bugetul federal destinat asigurarilor sociale (651 mld. $) sau celor medicale (632 mld. $), dar sunt inferioare bugetului destinat apararii nationale (738 mld. $) pentru anul 2009. Planul insusi nu este lipsit de virtuti, controverse si chiar pericole, plasand pe plan secund interesele contribuabililor. Panica autoritatilor americane si a institutiilor globale este mult prea mare, iar riscurile amanarii unei decizii ferme este cert contraproductiva. Asa se face ca pare digerabila subventionarea investitorilor chiar si in conditiile unor mecanisme neclare de supraveghere a operatiunii. Conteaza doar revenirea pe plus a cotatiilor bursiere.
Moscova vrea tot pe verde
In contextul aventurii georgiene, bursa moscovita a scazut cam tot cu 45%, dar concentrata intr-o perioada mai scurta. Retragerea semnificativa de capital de pe bursele din Moscova a dus chiar la suspendarea tranzactiilor in cateva zile. Autoritatile ruse nu au intarziat sa vina cu un pachet de masuri, in valoare de aproximativ 130 mld. dolari (88 mld. euro), menit a redresa piata. Se urmareste, in special, relaxarea cerintelor cu privire la rezerve si la angajamente de cumparare a actiunilor, scrie The Moscow Times, la inceputul saptamanii trecute. Optimismul revine pe bursele rusesti, pe fondul redresarii nivelului lichiditatilor din sectorul bancar, a rublei rusesti si a indicelui de referinta al tarii, RTS. Se adauga si presiunile pentru reinflamarea pretului la titei, sub jocul strategic de prietenie tot mai stransa dintre OPEC si Rusia.

Optimismul revine pe burse de la americani pana la rusi, dar mai greu la romani . Situatia de pe pietele de capital internationale ramane totusi inca neclara, surprize noi fiind oricand posibile. Nici anul viitor nu pare a sta pe roze. Personalitati financiare mondiale si brokeri sustin ca maximele de anul trecut s-ar putea inregistra peste doi, trei sau chiar mai multi ani, in functie de emitent. In Romania, se adauga vremurilor grele importate din exterior si motive interne electorale. E clar ca marile fonduri de investitii straine se feresc inca de noi, pana nu se aseza la treaba noul guvern.