Raspunsul vine taios, din cel putin patru puncte de vedere:

1. O cota unica redusa la 10% incepand cu anul 2011 ar genera pierderi imediate la incasarile bugetare de circa 3,4 miliarde lei la impozitul pe profit si de 5,7 miliarde lei la impozitul pe venit – adica un total de 9,1 miliarde lei, adica sub 2 miliarde euro sau 1,8% din PIB.

In scenariul unei cote unice reduse la 12%, incasarile s-ar contracta imediat, in 2011, cu 6,4 miliarde lei sau 1,25% din PIB, din care 2,3 miliarde lei din impozitul pe profit, iar 4,1 miliarde lei din impozitul pe venit.

2. O decizie politica in favoarea unui soc fiscal prin diminuarea cotei unice este dificila inainte de a discuta despre redimensionarea contributiilor de asigurari sociale si a taxei pe valoare adaugata, care se plaseaza acum pe unele dintre cele mai inalte trepte in UE sau inainte de modificarea injustului impozit minim prefigurata pentru toamna aestui an.

3. Romanii nu au paticipat inca la o dezbatere serioasa si de amploare asupra nivelului de impozitare (cu exceptia optiunii pentru cota unica in anul 2004 si 2008), respectiv asupra serviciilor publice şi obligaţiilor sociale asumate a fi finanţate din bugetul ţării. Această dezbatere trebuie sa porneasca de la realitatea că o ţară care doreşte să aibă o fiscalitate mai mică în raport cu alte state va trebui să găsească echilibrul just între finanţarea obligaţiilor sociale din buget şi plăţile efectuate de către contribuabili prin taxe, impozite si alte contributii catre stat. Altfel vom ramane captivi populismului care invadeaza dezbaterile publice politicianiste actuale si care foloseste drept vectori argumentativi precum “ni se ia”, “se fura din buzunarul nostru”, “e dreptul nostru castigat”.

4. Acum noi traim cu o datorie bugetara care se ridica la 6,8% din PIB, si asta doar daca reusim sa operam ajustarile actuale severe din punct de vedere social, de circa 2,3 miliarde euro. In anul 2011, deficitul bugetar trebuie redus sub 5% din PIB, adica e nevoie de un plus de ajustari a cheltuielilor publice si crestere a veniturilor bugetare. Or diminuarea cotei unice, de pilda la 10%, ar dubla acest efort in anul urmator, adica noi ajustari de cheltuieli ce se ridica la 3,6% din PIB.

Totusi, nu m-as grabi sa renunt la aceasta idee pe care o port inca din 2006. De ce? Pentru ca principala provocare în faţa economiei româneşti sta in reluarea creşterii economice sanatoase şi evitarea intrării într-o perioadă prelungită de stagnare. Or atractivitatea fiscala si efectul psihologic al increderii investitiilor private in Romania, fie ele externe sau interne, ar fi acceleratorii relansarii de care avem nevoie.

Mai concret, cu o politica industriala orientata spre tehnologii de varf si valoare adaugata ridicata atasata – dezbatere declansata in acest sens la Ministerul Economiei cu expertii de profil - am putea grabi relansarea economica cu cel putin doi ani si am fi mult mai competitivi in atragerea capitalului strain in investitii productive si in industrii orientate cu precadere spre export, in industrii rezistente la crizele economice, precum industria alimentara, farmaceutica sau in energie.

Alternativele obiective sunt urmatoarele:

a. In scenariul optimist al aplicarii masurilor de ajustare brutala a cheltuielilor publice si de reforma a institutiilor statului, a unor relaxari fiscale acompaniate de extinderea bazei de impozitare, PIB ar reveni in 2012 la nivelul de dinaintea declansarii crizei economice, dar pe baze sanatoase – investitii, tehnologie, productivitate, export -, permitand continuarea cresterii economice accelerate si pe termen lung.
b. In scenariul actual al prezervarii taxelor si impozitelor crescute (TVA, CAS, impozitul minim, povara administrativa), revenirea Produsului intern brut la nivelul de dinaintea crizei economice international va avea loc abia in 2014, iar ritmurile ulterioare de crestere economica ar fi mai lente.
c. In scenariul ultra-pesimist al suprapunerii unei crize politice si a unei instabilitati institutionale cu actuala criza economica, PIB va reveni la nivelul de dinaintea crizei mult dupa 2014.

Pentru a indeplini conditiile necesare scenariului optimist trebuie sa gasim raspunsul la intrebarea ce economii s-ar putea face si ce venituri publice ar putea fi crescute in cuantumurile echivalente golurilor fiscale actuale si a pierderilor de incasari bugetare estimate pe termen scurt, ca urmare a diminuarii cotei unice si cum?

Va dau cateva exemple care se impun in zona supravegherii si sanctiuni dure pentru munca nedeclarata, pentru frauda fiscală şi pentru frauda sistemului de securitate socială. E nevoie de implicarea rapida a inspectoratelor teritoriale de muncă, a birourilor fiscale, a partenerilor sociali si a justitiei. Intarind institutiile statului si prin responsabilizare sociala exista un potential de:

- Colectare suplimentara de venituri publice de cel putin 0,45% din PIB prin diminuarea cu o cincime a muncii la negru pe termen scurt.

Munca nedeclarata reprezinta oficial aproape jumatate din economia subterana. Asadar, o tinta publica realista o poate reprezenta diminuarea sa cu 20% pe termen scurt.

- Economii la cheltuielile publice cu pensiile de circa 0,5% din PIB prin curatarea Romaniei de abuzurile pensionarilor anticipate pe caz de boala sau disabilitati, la care se pot adauga efectele indirecte pozitive date de reinsertia lor in piata fortei de munca active. Nu sunt incluse aici.

In Romania exista un numar de circa 300.000 de pensionari cu disabilitati peste media UE (calculata ca diferenta fata de medie aritmetica a ponderilor pentru toate cele 27 state membre), ceea ce implica o pierdere potentiala de venituri bugetare de aproximativ 1,2% din PIB rezultate din: impozitul pe venit (+0,7% din PIB), pensii (+0,35% din PIB), sanatate (+0,15% din PIB), somaj (+0,02% din PIB).

- Imbunatatirea ratelor de colectare la 100% din baza de impozitare masurabila si observabila conduce la un plus cumulat de venituri de 2,6% din PIB, rezultat din contributia TVA (+1,5% din PIB), pensii (0,6% din PIB), sanatate (0,5% din PIB) si somaj (0,03% din PIB). E o utopie sa credem ca putem imbunatati rata de colectare la 100%. Asadar, cu un plan ambitios de colectare si cu multa integritate in abordare, nu putem spera la mai mult de 1% din PIB de la un an la altul.

Evident, aceste eforturi nu ar fi suficiente. Ramane la latitudinea decidentilor politici sa hotarasca cat se poate extinde baza de impunere fiscala, ce active ale statului pot fi privatizate sau care servicii publice pot fi externalizate si descentralizate, care sunt programele publice ineficiente, care presupun risipa banului public si la care s-ar mai putea renunta. Ramane la latitudinea legiuitorilor sa creeze cadrul legislativ necesar dezvoltarii unor sectoare private puternice in zona educatiei, a sanatatii, a pensiilor etc. sau pentru a pune punct alaturi de institutiile abilitate pentru control spagii la nivelul tuturor serviciilor publice. Spatiu e suficient pe fiecare canal strategic de actiune. Ramane la latitudinea romanilor sa dezbata daca pot sau nu tolera alimentarea politicianista a asteptarilor supradimensionate sau daca sunt dispusi sa accepte interventii mai reduse ale statului in zona asistentei sociale.

Asadar, raman adepta unei cote unice reduse dupa ce toate aceste etape sunt integral parcurse si resping introducerea unei cote progresive pana cand Romania va atinge nivelul mediu de dezvoltare cu cel european.

Interviu la Radio Romania Actualitati, azi, 5 mai 2010, orele 13.00, radio-rom-ora-13_5-mai_inceput_si_stirea si partea a doua radio-rom-ora-13_5-mai_secventa-din-radiojurnal.

Nu mai avem nicio scuza pentru amanarea reformei administratiei publice, a transparentizarii cheltuielilor publice si a responsabilizarii decidentilor publici, pentru amanarea revizitarii Codului fiscal in sensul includerii tuturor tranzactiilor si a veniturilor care nu au fost fiscalizate pana in prezent din cauza primatului unor interese particulare, pentru neglijarea evaziunii fiscale, pentru neabsorbtia rapida a fondurilor europene sau pentru amanarea dezvoltarii parteneriatelor public-private. Inainte de a epuiza toate aceste cai de diminuare a risipei bugetare, de economisire a banului public si orientarea spre investitii, nu sustin si nu accept nicio forma de modificare a cotei unice sau a TVA. Asta daca dorim un buget public pro-competitivitate, pro-investitii, pro-crestere economica, pro-transparenta si pro-integritate, nu la sfantul asteapta, ci acum.

Sunt obligata sa revin asupra catorva recomandari aspru criticate la vremea aceea si asupra unor avertismente pe care le-am lansat inca din iunie-august 2009:

A. Vass: Alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor, o solutie nefericita Realitatea FM, 11 august 2009

Romania s-a clasat pe locul al cincilea in Uniunea Europeana dupa nivelul cheltuielilor publice din Produsul Intern Brut, dar ocupa penultimul loc la capitolul dezvoltare economica. De aceea masura recomandata de Fondul Monetar International de a reduce ponderea cheltuielilor publice de la 9 la 6 la suta in cativa ani este una corecta. Declaratia ii apartine consilierului economic al premierului Emil Boc, Andreea Vass. Care explica la Realitatea FM ca alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor pentru populatie, lucru inacceptabil.

“Cheltuielile publice care pot sa fie diminuate tin de capitolul achizitii publice, cheltuieli cu reclame si deplasari. De altfel, foarte multe tari care s-au confruntat cu problema suprapopularii administratiei publice au optat pentru reduceri inca de la inceputul acestui an. Este vorba de Bulgaria, Ungaria, Croatia, Estonia, Lituania si aaa mai departe”, spune Andreea Vass.

Asculta interviul aici.

Andreea Vass la Radio France Internationale, 24 iunie 2009

“Salariile si pensiile vor fi platite fara doar si poate. In schimb, in administratia publica avem trei optiuni: ori vom creste taxele ori diminuam numarul de angajati in aparatul public ori diminuam salariile”.

Asculta aici, respectiv citeste aici.

Andreea Vass: Unii bugetari pot fi concediati. Toate primele de Craciun – taiate, Realitatea FM, 18 iunie 2009

Andreea Vass, consilier al premierului Emil Boc, spune la Realitatea FM ca plata salariilor incarca excesiv bugetul in momentul actual si ca solutia ar fi concedierea unor bugetari si taierea tuturor primelor de Craciun.

“Este foarte greu de asumat o astfel de decizie dar , din punct de vedere economic, este recomandabila. Trebuie sa distribuim echilibrat pierderile cauzate de aceasta perioada dificila nu doar asupra sectorului privat ci si asupra sectorului public”, spune Andreea Vaas.

Asculta declaratia aici.

Ce s-a intamplat pana acum?

Discutam in continuare despre nostalgia binelui public si impletim salarii, sporuri si prime castigate de drept.
Institutul National de Statistica ne arata ca disponibilizarile s-au facut extrem de lent, iar la prima ora a diminetii ca in sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net în martie 2010 fata de februarie 2009:
- administraţia publică (+2,9%)
- învăţământ (+5,0%),
urmare a acordării în luna martie, în unele unităţi, a sumelor din alte fonduri şi a primelor ocazionale (, premii anuale, Prime de Paste, al 13-lea salariu pentru anul 2009). În activităţile de sănătate şi asistenţă socială (-0,1%) s-au înregistrat uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net, datorita premiilor anuale acordate in primele doua luni ale anului 2010.

I. Tendinte pozitive:
• Pensia medie de stat a crescut cu 7,6% in ianuarie 2010 (734 lei) fata de aceeasi luna a anului anterior, iar pensia medie a agricultorilor a crescut cu 5,8% (308 lei).
• Castigul salarial mediu net a crescut cu 5,2% in ianuarie 2010, iar salariul real s-a mentinut constant, in pofida speculatiilor politicianiste si a lamentarilor la care asistam.
• Productivitatea muncii in industrie a crescut in luna ianuarie 2010 cu aproape o treime fata de aceeasi perioada din 2009 (28%).
(more…)

In 2009 au intrat in Romania 8,3 miliarde euro de la FMI si Comisia Europeana, astfel:

- 1,5 miliarde de la CE - au intrat cu totii in vistieria statului;

- 6,8 miliarde de la FMI - din care 0,9 miliarde euro au mers spre Guvern si 5,9 miliarde euro spre BNR.

Asadar, cea mai mare parte a a imprumuturilor externe contractate in 2009 au intrat in vistieria BNR, 5,9 mld. euro, pentru diminuarea rezervelor minime obligatorii si a costurilor creditarii, pentru echilibrarea cursului de schimb.

(more…)

Mai jos aveti inregistrarea video a emisiunii “Realitatea Zilei 21-01-2010″ de la Realitatea TV.

Astept parerile voastre despre ceea ce am vorbit eu si ceilalti invitati din emisiune.

Dupa o stagnare economica in anul 2009, decidentii bulgari lanseaza o previziune de -2% contractie a PIB-ului in anul 2010. Criticii cei mai virulenti considera perspectivele economice din bugetul de curand adoptat in Parlamentul bulgar ca fiind mult prea pesimiste. Acuzatorii se tem de unele tentative ale statului de a ascunde veniturile potentiale din buget pentru a fi mai usor fraudabile.

(more…)

Deficitul bugetar estimat la -7,8% din PIB pentru anul 2009 (fata de -5,4% in 2008 si fata de -7,3% angajat in acordul cu FMI) vorbeste de la sine. Cheltuim mult si adeseori prost, mult peste veniturile pe care le incasam.

(more…)

Previziunile de toamna ale Comisiei Europene, pentru perioada 2009-2011, ne releva o economie europeana pe calea “redresarii progresive” si o Romanie pe calea “redresarii graduale”:

Romania
- PIB: 2009 – -8,0%; 2010 – 0,5%;
- Inflatia: 2009 – 5,7%; 2010 – 3,5%;
- Somaj: 2009 – 9,0%; 2010 – 8,7%;
- Deficit bugetar: 2009 – -7,8% din PIB ; 2010 – -6,8% din PIB;
- Deficitul de cont curent: 2009 – -5,5% din PIB ; 2010 – -5,5% din PIB.

(more…)

Prima jumatate a anului 2009 pare a fi fost un veac de chinuri. Chinul colectarii veniturilor la bugetul public in vremuri dificile si cu organisme de control al evaziunii fiscale ineficiente. Ar fi trebuit sa gasim urgent raspunsuri la intrebarile: cum sa cheltuim mai bine banutii mai putini pe care ii avem? cine sa ii cheltuiasca? pe ce? Primele sapte luni se incheie insa cu un deficit bugetar de -3,5%.

Politica anti-politica ar fi fost un raspuns rezonabil care ne-ar fi strans chingile deficitului bugetar in spiritul investitiilor publice si al adoptarii cat mai grabnice a monedei euro. Cam asa cum fac acum bulgarii, dupa numirea unui excelent ministru de finante: Simeon Djankov (unul din creatorii serialului Doing Business al Bancii Mondiale). El si-a propus un obiectiv laudabil: tinta pentru intrarea in ERM II sfarsitul anului 2009 si pentru adoptarea monedei unice in anii 2012-2013 (detalii aici). Cum? Printr-o disciplina bugetara severa si prin controlul inflatiei.

In realitate, noi stam pe un buget cu un deficit estimat la -7,3% din PIB in anul curent. Stam pe un buget incins de institutiile statului inca nereformate. Deznodamantul previzibil a fost amanat cat mai mult posibil. Expunerea la realitate a fost mediata de numeroase filtre politice si sindicale, pana ce FMI si Comisia Europeana ne-a trezit la rationalitatea economica.

Cel mai important filtru ramane acela al limbajului. Fie al unui limbaj je m’en fishist intr-o viata publica traita la umbra unei cocoase administrative, ca un fel de basica supradimensionata umpluta cu neputinte si convulsii, fie al unui limbaj blocat intr-o lectie de autocompatimire in psihoza sindicala.

In cadrul sedintei din 26 august, Guvernul Romaniei a decis promovarea unui nou set de masuri economice de limitare a efectelor crizei. Cele mai importante dintre acestea tin de rationalizarea cheltuielilor publice.

- Diminuarea salariului mediu brut in administratia publica cu 15,5% in iunie 2009 fata de decembrie 2008, prin eliminarea sporurilor si a altor drepturi aiuritoare, s-a dovedit insuficienta, asa cum era si de asteptat. In sedinta de guvern din 29 august 2009 s-a luat decizia unei noi reduceri, de aceeasi magnitudine, care urmeaza a fi atinsa prin diminuarea timpului de lucru cu 10 zile neplatite sau prin alte masuri cu efecte similare asupra cheltuielilor de personal.

- Salarizarea unica (detalii aici) si diminuarea efectivului de bugetari prin reducerea agentiilor publice va rezolva o parte din problemele risipei publice. Procesul este insa lung si greoi. Sindicatele nu vor reforme de fond, ci salarii mari.

- Introducerea standardelor de cost isi va arata beneficiile numai dupa incheierea procesului de descentralizare.

- In schimb, nu este inca rezolvata problema responsabilitatii cheltuirii banului public in spiritul investitiilor productive si a investitiilor in resursa umana (prin educatie, cercetare si cultura). Cam asa cum au facut irlandezii in ultimele doua decade si jumatate. In Romania, statul a reusit sa investeasca doar 4 miliarde de euro in primele sapte luni ale anului curent, din care 70% prin eforturi proprii (termenul e relativ caci am luat un imprumut extern consistent) si 30% din resurse europene. Defalcat tabloul arata astfel: 40% din investitiile publice au fost finantate din resurse interne; 19% au fost investitii ale companiilor de stat (CNADNR, METROREX, CFR etc.); 20% din investitii s-au facut cu fonduri externe nerambursabile post-aderare si din venituri din privatizare, iar alte 10% din fonduri externe nerambursabile pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD); restul de 11% au fost cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabila (investitii din credite externe, inclusiv co-finantare nationala).

- Investitiile straine percep si semnaleaza riscul cresterii deficitului bugetar in tara noastra, inclusiv prin intermediul agentiei de rating Moody’s.

- Nu putem conta nici pe reluarea grabnica a cresterii economice in UE ca o conditie pentru ameliorarea exporturilor romanesti. Revenirea economica din Franta si Germania nu are inca taria ridicarii intregului bloc european.

Volatilitatea preturilor la alimente a deschis robinetul promisiunilor electorale. In primele cinci luni ale anului 2009, preturile de consum la alimente au crescut cu 5,36%, ca medie armonizata, fata de media primelor cinci luni ale anului 2008 (comparativ cu 9,88% in aceeasi perioada a anului 2008 fata de primele cinci luni ale anului 2007). Acceptarea propunerii PSD si PC care pretinde ca ar conduce la micsorarea preturile la alimentele prin diminuarea taxei pe valoare adaugata pentru alimentele de baza la 5% cred ca nu este oportuna in Romania. Vedeti sectiunea I pentru argumente contra si sectiunea II pentru argumentele pro. Propunerea PSD este insa conforma cu directivele europene in domeniu (detalii in sectiunea III).

I. ARGUMENTE impotriva diminuarii cotelor TVA la alimentele de baza:

- Aprig dezbatuta in statele membre, semnificatia sa in Romania prinde un cu totul alt contur si nu cred ca isi va arata efectele pozitive la care aspira abordarea teoretica. Nu cred ca producatorii vor reduce preturile cu diferenta de TVA (de fapt, nu le vor reduce deloc), in timp ce bugetul va pierde banii pe care conteaza cel mai mult.

- Chiar si in ipoteza unui efect benefic temporar asupra preturilor, orice majorare a pretului la utilitati, materii prime şi alte consumurile materiale va fi reflectata in intregime de producatori in pret, reducerea de TVA oferindu-le o marja suplimentara.

- Hatisul fiscal romanesc nu trebuie complicat si mai mult. Problemele noastre de fond raman disciplina fiscala si resursa umana slab pregatita si dezinteresata din organismele de control. Reducerea selectiva a TVA la produsele alimentare se va traduce repede intr-un sistem coruptibil de incadrare si rambursare a TVA si in marje superioare ale profiturilor furnizorilor si ale supermarketurilor. Se stie ca acest canal constituie o sursa majora de fraudare a veniturilor statului. Curtea de Conturi reclama adeseori acelasi lucru.

- Sistemul fiscal romanesc este in prezent net favorabil cresterii veniturilor personale, consumului si investitiilor, comparativ cu alte state europene.

- Piata romaneasca agricola si de desfacere a produselor alimentare este lipsita de claritate, transparenta si de distributie echitabila a profiturilor intre producatori, distribuitori si comercianti. Aici gasim solutia de fond si nu in reducerea TVA pentru reglarea preturilor excesive.

- Consumatorul nu va resimti efectele pozitive, iar producatorii locali sau agricultorii nici atat. Lipsa transparentei pietei de produse agro-alimentare favorizeaza praticile neloiale, inca nesanctionate. Cele mai bune conduite in materie sunt redactate doar pe hartie. Preturile la agricultori si fermieri sunt in continuare de 3-8 ori mai mici decat la consumatorul final. Cel putin in cazul painii, exista o pronuntata evaziune şi economie neobservata, care poate creşte daca se va institui obligatia reducerii pretului corespunzator reducerii TVA.

- Vigilenta bugetara este usor sacrificata in aceasta cursa electorala. Instinctul politicienilor pentru gestionarea instabilitatii preturilor la alimente precipita reactiile aparent in favoarea electoratului si devoreaza fara scrupule ratiunea economico-sociala. Veniturile bugetare se reduc undeva intre 0,4% si 0,8% din PIB, in functie de conditiile impuse in scenariile de calcul. Adeptii reducerii TVA propun ca fondurile necesare pentru a acoperi pierderile de venituri sa fie obtinute prin cresterea cu 50% a nivelului accizelor pentru iahturi, alte nave si ambarcatiuni pentru agrement, avioane si elicoptere de uz privat, prin cresterea accizelor la tigarete si tutun, confectii din blanuri naturale, articole din cristal, produse de parfumerie, arme de vanatoare – altele decat cele de uz militar – si la bijuterii din aur, dar nu s-a facut o analiza detaliata in acest sens. Atractive in aparenta, masurile vor accentua povara fiscala in domenii inca nedezvoltate suficient in economia romaneasca si vor induce noi presiuni inflationiste prin cresterea accizelor la tigari, fara a lua in calcul ca ele nici macar nu duc la acoperirea pierderilor de venituri rezultate din reducerea TVA-ului.

- Se stie ca mecanismul ajutorului de stat pentru persoanele fara venituri sau cu venituri foarte mici a devenit un instrument coruptibil. De pilda, in unele primarii (e.g. sectorul 5 din Bucuresti) numarul persoanelor asistate social a crescut de cateva ori in ultimii trei ani, pe criterii aberante si oculte, deformand grav realitatea si eludand spiritul legilor.

- Romania beneficiaza de stocurile de interventie europene de produse alimentare, conform evaluarilor nevoilor proprii ale statelor membre, in favoarea persoanelor cele mai defavorizate. Comisia Europeana a aprobat pentru anul 2008 peste 24 milioane de euro, iar pentru anul 2009 peste 20 milioane euro in acest scop, dar gestionarea corecta a distributiei acestor produse agro-alimentare devine iarasi o problema administrativa si un instrument electoral (sectiunea IV).

- Avertisment: Deficitul bugetului de stat! Derapajele ar fi semnificative şi riscam sa avem un deficit bugetar semnificativ peste 5 la suta din PIB. Carui interes serveste, asadar, aceasta masura? Raspunsul e simplu: celor care stiu sa fraudeze statul si cred ca ei nu sunt putini.

II. Argumente pro reducerii TVA la alimentele de baza

- Produsele paine, carne de pasare şi lapte au un coeficient de ponderare de 10,57% in total marfuri şi servicii. S-a luat in calcul numai pozitia „paine” fara „produse de franzelarie” şi „specialitati de panificatie”. Pentru o reducere de TVA de la 19% la 5%, impactul teoretic al reducerii creşterilor de pret este de 1,2% in luna in care se aplica masura. Aceasta reducere se va putea reflecta in inflatia calculata decembrie/decembrie an anterior (de exemplu: pentru anul 2010, inflatia la sfarşitul anului se va reduce de la 3,5%, la 2,3%), cu doua conditii:
- piata sa reactioneze corect la acest stimulent;
- sa nu creasca compensatoriu accizele la celelalte bunuri de lux.
Evaluarile Comisiei Nationale de Prognoza lanseaza doua scenarii cu privire la impactul asupra inflatiei:
- data de incepere a reducerii TVA – 1 ianuarie 2010 ar diminua rata inflatiei ca medie anuala de la 3,5% la 2,3%.
- data de incepere a reducerii TVA – 1 iulie 2010 inflatia ca medie anuala s-ar reduce de la 3,5% la 2,9%.

- Cu totii platim indirect taxa pe valoare adaugata la produsele pe care le consumam. Cele mai afectate de cresterea preturilor la alimente vor fi gospodariile cu venituri foarte mici, unde ponderea alimentelor se ridica la 60-80% in cosul de consum. Insa aceste nevoi sunt similare tuturor persoanelor, indiferent de nivelul veniturilor. Incidenta masurii de reducere a TVA s-ar repercuta in egala masura asupra consumatorilor cu venituri mari, medii si mici. Jocul echitabil al pietei libere ramane nedistorsionat. Bucuria va fi insa semnificativ mai mare in cazul coanei Tanta decat in cazul lui Patriciu. Masura ar fi salutara, in conditiile reducerii sau stoparii cresterii preturilor in urma unei astfel de relaxari fiscale.

III. Reducerea TVA la alimentele este conforma cu directivele europene

Reducerea TVA la produsele agro-alimentare la alimentele de baza la 5% – paine, carne, lapte, ulei vegetal, zahar este conforma cu politica europeana care accepta derogari de la ratele standard ale TVA in baza Directivei 2006/112/EC din noiembrie 2006. Regulile de baza pe care s-au construit articolele 93 – 130 si anexele III si IV la metodologiile de aplicare a cotelor reduse si hiper-reduse la TVA sunt:

- Cota standard de TVA la bunuri si servicii nu trebuie sa fie mai mica de 15%;

- Statele membre pot avea doua sau chiar trei cote reduse de TVA, care sa nu fie mai mici de 5%, pentru o lista restrictiva de produse si servicii (anexa III). De pilda, Romania aplica cote reduse de TVA la 9% la produse farmaceutice, echipamente medicale pentru persoanele cu dizabilitati, carti, ziare, periodice, servicii culturale si cazare hoteliera.

- Cotele hiper-reduse de TVA pot fi acceptate in conditii specifice pentru sectoarele intense in forta de munca (anexa IV). Este de pilda cazul Spaniei, Italiei, Lituaniei, Irlandei sau al Poloniei (in ultimul caz doar pentru produsele agro-alimentare neprelucrate) cu cote reduse de TVA la produsele agro-alimentare, intre 3 si 5%.

- O estimare simplista a corelatiei pozitive intre TVA redus la alimente si dinamica preturilor in statele membre este puternic infirmata de realitatea pietei si a mixului fiscal.

- Pe de o parte, Franta aplica cota redusa de 5,5% la alimente, dar a cunoscut preturi mai efervescente decat in Romania. Sa nu mai vorbim ca economia franceza nu ar trebui sa constituie un model pentru Romania.
- Pe de alta parte, statele care au reusit sa absoarba mai eficient socurile preturilor internationale au cote reduse de TVA la alimente, dar si poveri fiscale mult mai mari pe veniturile personale. Factorii explicativi sunt mult mai variati, iar corelatia TVA redus – ritmuri de crestere a preturilor la alimente nu este suficienta.

Realitatea Romaniei celor multi este cu totul alta, cum bine spuneau si comentatorii de la Concursul de criza:

- Tara unde bancile au cele mai mari si mai multe comisioane si cele mai mari dobanzi la credite. Locul unde datorita lipsei de reglementari, bancile, supermarketurile etc., fac cel mai mare profit. De obicei nu platesc taxe sau le platesc in alta parte/tara.
- Tara in care supermarketurile au cele mai multe comisioane si dicteaza preturile autoritar.
- Tara in care benzina, motorina, gazele, apa, sunt scumpe, desi avem resurse proprii. Redeventa pentru exploatarea petrolului, apei, etc. este una din cele mai mici din lume.
- Tara cu cel mai scump kilometru de autostrada, dar de calitate proasta.
- Tara cu cele mai multe taxe si impozite, chiar daca situatia s-a imbunatatit eforturile raman inca insuficiente.

IV. Hotărârea Guvernului nr. 600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din stocurile de intervenţie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din România

Pentru exerciţiul financiar al anului 2009, Comisia Europeană a adoptat în 2008 Regulamentul (CE) nr. 983/2008 al Comisiei de adoptare a planului de repartizare către statele membre a resurselor imputabile exerciţiului financiar 2009 pentru furnizarea de produse alimentare din stocurile de intervenţie persoanelor celor mai defavorizate din Comunitate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L 268 din 09.10.2008.

Prin acest Regulament se finanţează, din Fondul European de Garantare Agricolă, din finanţarea aferentă exerciţiului financiar al anului 2009, Planul de furnizare a produselor alimentare către persoanele defavorizate din România, denumit în continuare Plan, în valoare totală de 28.202.682 Euro (20.262.000 Euro pentru achiziţia de produse pe piaţa comună – făină şi 20.000 tone zahăr din stocurile de intervenţie comunitare din Slovacia).

Criteriile de eligibilitate în vederea identificării persoanelor defavorizate, beneficiare ale acestui Plan sunt: beneficiarii de venit minim garantat, şomerii indemnizaţi, pensionarii de asigurări sociale de stat şi agricultori cu o pensie de până la 400 lei/lună, persoanele cu handicap grav şi accentuat neinstituţionalizate.

Pentru implementarea planului, consiliile judeţene şi consiliul general al municipiului Bucureşti sunt responsabile cu depozitarea şi distribuirea ajutoarelor alimentare. Cheltuielile aferente acestor activităţi sunt decontate, pe bază de documente justificative, din bugetul MAPDR, reprezentând cheltuieli neeligibile FEGA, derulate ca şi cheltuielile de prefinanţare, prin APIA.