Banii “murdari”, dar “nespalati”, care gonesc de teama fiscului si a justitiei prin depozitele bancilor din strainatate sau prin centrele off-shore, au reprezentat surse de capital pentru statele de origine in vremuri dificile, precum Italia sau Belgia. Le-a fost aplicat un tratament preferential, si anume, amnistia fiscala. O analiza atenta a sursei lor de provenienta si schimbul de informatii cu statele care au pus deja in aplicare masuri de amnistie fiscala, o analiza de oportunitate si de cost-beneficiu privind strategiile de investire a acestor bani, a riscului de fractura morala in conduita contribuabililor, a altor efecte pe termen lung, ne pot da raspunsuri la intrebarea daca amnistia fiscala este o solutie si in cazul Romaniei sau nu.

A. Experiente europene de succes: taxe intre 5% si 9% pentru capitalurile repatriate

o Italia a recurs de trei ori in ultimii zece ani la masuri de amnistie fiscala. Ultima experienta a inceput in 2009 si s-a finalizat in aprilie 2010.
 Taxa pe capitalurile repatriate a fost de 5%, dupa care a crescut la 7%.
 Bilantul masurilor de amnistie fiscala: mai mult de 104 miliarde de Euro au fost regularizate sau repatriate.
 Veniturile fiscale suplimentare pentru bugetul de stat au fost de 5,6 miliarde de Euro.

o Belgia a importat modelul italian pentru conceperea masurilor de amnistie fiscala.
 Amenda forfetara a fost variabila: 9%, chiar 6% in cazul in care capitalurile erau investite in actiunile intreprinderilor mici si mijlocii si in proiecte imobiliare.
 Bilantul masurilor de amnistie fiscala: mai mult de 14,6 miliarde de Euro au fost repatriate in primele 6 luni ale anului 2010.

B. Alte experiente de succes: amenzi reduse, plata partiala a impozitelor si masuri de intimidare

o Alaturi de Italia si Belgia, au aplicat masuri de amnistie fiscala si Germania, Olanda, Irlanda sau SUA.
 SUA: In 2009, autoritatile americane au negociat cu nu mai putin de 9.000 persoane repatrierea profiturilor detinute in off-shore-uri, cu conditia achitarii unor amenzi reduse si a unei parti din impozitele cuvenite. Pana la sfarsitul anului trecut, 84% din acestia prezentasera detalii despre conturile detinute.
 Landul german Rhenania de Nord-Westphalia a platit circa 2,5 milioane Euro pentru a obtine informatii despre aproximativ 1.100 de persoane banuite de evaziune fiscala si a folosit masuri de intimidare a evazionistilor. Rezultatul? 1.200 de autodenunţuri si incasari la buget estimate la circa 1 miliard de Euro.

C. Experiente esuate: negocierea penalitatilor

o Franta: inca nu exista un asemenea instrument in Franta. Ba mai mult, fiscalitatea in cazul repatrierii de sume ilegale poate sa ajunga si la 100%.
 Ministrul pentru Buget, Eric Woerth, a constituit in anul 2009 o celula de regularizare care sa permita contribuabililor care au eludat legea sa negocieze cu fiscul francez valoarea penalitatilor.
 Bilant: programul s-a incheiat in decembrie 2009, dar nu a avut succesul dorit: doar 3000 dosare au fost examinate si mai putin de 700 milioane Euro recuperate.
 Conform estimarilor, fraudele fiscale in Franta se ridica anual la 40 miliarde Euro. Doar resursele financiare ale francezilor depuse in Elvetia se ridica la 45 miliarde Euro.
 Potential: Aplicarea unui model de amnistie fiscala asemanator celui italian ar putea aduce in tara intre 130 si 150 miliarde euro, veniturile fiscale ale statului marindu-se si ele cu aproximativ 8-10 miliarde Euro.

D. Pertinenta masurilor de amnistie fiscale in Romania

o Potential: Estimarile privind miliardele de euro detinute de cetatenii romani in banci si off-shore-uri din strainatate sunt dificile, dar pot fi luate in calcul cel putin 15 miliarde Euro.
 Intr-un raport publicat de Departamentul de Stat al SUA in 2003, romanii detineau peste hotare aproximativ 48 miliarde $.
 Conform companiei australiene de cercetare si consultanta in domeniul criminalitatii si infractionalitatii financiare (John Walker Crime Trends Analysis), 4,1% din banii murdari care circulau in lume proveneau din Romania, respectiv 115,5 miliarde $, in 2002. La acea data, Romania se pozitiona in clasament aproape de Franta, Germania si China. Aceste statistici fac referire la: banii “negri” – proveniti din activitati clandestine asociate violentei – , banii “gri” – proveniti din inselaciuni, deturnari de fonduri, contracte ilicite – si banii de un “alb murdar” – castigati in zona nefiscalizata si neimpozitata a economiei subterane.

I. Argumente pro amnistiei fiscale

Principiile pe care ar trebui sa le respecte masurile de amnistie fiscala, conform Frederic Parrat, avocat in fiscalitate si profesor cercetator la Universitatea Paris V:
 Formarea unei celule specializate pentru analiza originii fondurilor repatriate si detectarea banilor “spalati”, care trebuie exclusi de la amnistia fiscala.
 Nivelul taxarii forfetare a capitalurilor repatriate trebuie sa fie variabil in functie de destinatia de investire sau de neinvestire a lor in IMM-uri.
 Veniturile fiscale rezultate trebuie directionate prioritar catre proiecte sociale menite sa ii ajute pe cei mai afectati de criza.
 Directionarea acestor venituri fiscale catre IMM-uri si catre proiecte sociale trebuie sa faca obiectul consensului politic.

II. Argumente contra amnistiei fiscale

Exista si voci care se opun masurilor de amnistie fiscala, cum este cea a avocatului Michel Hunault, raportor al legii contra spalarii banilor si coruptiei, profesor la Universitatea de Stiinte Politice din Paris:
 Exista astazi o exigenta etica privind controlul, transparenta fluxurilor financiare si o lupta contra tuturor “gaurilor negre” ale finantelor mondiale.
 In aceste momente in care statele se “inarmeaza” cu noi instrumente si institutii pentru controale eficace, delictul spalarii de bani nu trebuie sa ajunga punct de reciclare al fraudei fiscale.
 In contextul de fata, amnistia fiscala ar avea un efect dezastruos, constituind un punct de ruptura in transpunerea directivelor si conventiilor europene in materie de lupta contra spalarii banilor si coruptiei.
 UE si G20 au militat pentru eliminarea obstacolelor din calea urmaririi fluxurilor financiare.
 Riscul de “fractura morala” este extrem de important si trebuie luat in considerare.

Concluzii

Pentru ca Romania sa nu devina o masinarie automata si legalizata de albit banii, o eventuala forma de amnistie fiscala presupune mai intai de toate eliminarea sursei problemei. Adica, un aparat fiscal bine pus la punct, un control eficient care sa minimizeze inclinatiile evazioniste si scurgerea acestor venituri in strainatate. Fara teama de repercusiunile severe ale autoritatilor nicio forma de amnistie fiscala nu imbie la autodenunt.

In al doilea rand, se impune realizarea unei cercetari amanuntite cu privire la banii adapostiti in strainatate in ultimii 20 de ani si identificarea celor proveniti din crima organizata.

Al treilea pas care sa fundamenteze o decizie in materie presupune o analiza de oportunitate si de cost-beneficiu. Cu alte cuvinte, cat de mari sunt pierderile din neinvestirea acestor bani si cat de mari vor fi beneficiile provenite din diferite niveluri de taxare preferentiala.

In paralel, sunt necesare schimburile de informatii cu statele care au aplicat deja diferite masuri si forme de amnistie fiscala.

Surse:

http://www.lesechos.fr/info/analyses/020707108996-et-pourquoi-pas-une-amnistie-fiscale-en-france-.htm

http://www.lesechos.fr/info/analyses/020721585704-non-a-l-amnistie-fiscale.htm

http://www.adevarul.ro/forbes/bani_si_investitii/Forbes-Amnistia-fiscala-modalitate-Romania_0_317968533.html

Indemnizatia se calculeaza la fel ca pana acum, si anume 85% din media salariilor pe ultimele 12 luni. Daca suma este mai mare de 4000 lei se plafoneaza la aceasta suma. Daca suma este mai mica de 600 lei indemnizatia este de 600 lei. La sumele astfel rezultate se aplica reducerea cu 15%, conform proiectului cu masuri de austeritate adoptat astazi in sedinta de guvern. Perioada pentru care se acorda indemnizatia de crestere a copilului a ramas nemodificata la doi ani.

Asadar, se reduc inclusiv indemnizatiile plafonate la 4000 lei. Indemnizatia maximala pentru mame devine astfel 3400 lei. In cazul in care dupa aplicarea reducerii cu 15% suma rezultata este sub 600 lei, se acorda indemnizatia de 600 lei.

La aceasta se adauga alocatia copilului de 200 lei, care ramane nemodificata, pentru primii doi ani ai bebelusului si de 42 de lei ulterior. Asadar, in primii doi ani de viata a noului nascut, o mama cu carte de munca are asigurat un nivel al veniturilor minimale pentru cresterea copilului si pentru copil de 800 lei.

Proiectul pentru care isi asuma raspunderea Guvernul Boc are aplicabilitate pana la sfarsitul anului curent. Intre timp suntem obligati la restructurari masive in aparatul de stat, la o dura selectie a achizitiilor publice care se impun, la modificarea Codului Fiscal in sensul taxarii tranzactiilor si a bunurilor care au fost excluse pana acum politicianist de la impozitare, la diminuarea muncii la negru si a evaziunii fiscale. Acestea conditioneaza echilibrarea fragila a bugetului, fara a creste cota unica sau TVA, si revenirea la nivelul actualelor prestatii sociale incepand cu 1 ianuarie 2011. De ce spun fragila? Pentru ca insasi mentinerea deficitului bugetar de 6,8% din PIB, rezultat in urma masurilor de austeritate bugetara, presupune ca Romania trebuie sa se imprumute cu circa 8 miliarde de euro. Pentru ce? Pentru plata salariilor si a pensiilor reduse, pentru plata investitiilor care pot stimula relansarea economica, pentru plata necesara functionarii spitalelor, a scolilor, a tribunalelor, a politiei, a tuturor institutiilor statului.

Motoarele Premierului Boc sunt turate pe cel putin patru fronturi pentru a imbunatati colectarea veniturilor publice si pentru a diminua risipa bugetara:

- reducerea evaziunii fiscale – ANAF si Garda Financiara pregatesc un nou pachet legislativ, mult mai sever si operational; se vor putea utiliza metode indirecte de probare a evaziunii, nu doar bilanturile contabile, astfel incat incasarile nule declarate fals sa poata fi, de pilda, atacate cu plata facturii energiei electrice;

- prioritizarea investitiilor la fiecare minister in parte in functie de fondurile disponibile si de efectele multiplicative – in maximum o saptamana;

- transparentizarea achizitiilor publice si curatarea licitatiilor de impostura - proceduri mai clare si mai simple, durata mai scurta, respectiv utilizarea sistemului electronic SEAP in cel putin 40% din achizitiile publice in 2010 – dublu fata de anul trecut si de 20 de ori mai mult decat in 2008 -, ceea ce ar trebui sa aduca o economie de circa 2,5 miliarde euro;

- impozitarea a inca 2,7 milioane de hectare de teren agricolin plus fata de cele 7,2 milioane pentru care se percepe impozit in prezent; agricultorii vor primi subventiile pentru acest an de 164 euro la hectar daca este intretinut inbune conditii agricole si de mediu, numai daca se inregistreaza ca persoane fizice autorizate; altfel spus, inca 7 milioane de tone de cereale vor circula cu factura.

Nu mai e timp de conferinte despre etica sau de lamentari. Acum etica trebuie aplicata.

Basescu intre varianta de incredere si de neincredere:

„Bună ziua! Cred că atmosfera publică ce s-a creat în aceste zile, ca de altfel şi ajunsă, împinsă până la isterie pe la diverse posturi de televiziune, trebuie clarificată. În mod normal, n-ar fi fost treaba mea să fac o astfel de declaraţie, ci sunt probleme care ţin de Guvern. Dar în urma speculaţiilor – şi aici eu trebuie să fac menţiunea că sunt oameni şi mijloace mass-media care deliberat întreţin o profundă atmosferă de neîncredere. Eu vreau să le spun românilor că pot să aibă încredere, că Guvernul, Parlamentul, Preşedintele ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică actuală. Pentru că au fost speculaţii şi pe tema întâlnirilor pe care le-am avut în aceste zile, vreau să vă fac o declaraţie completă, ca să nu existe dubii şi speculaţii. Pe data de 4 mai, la ora 12:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru, cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu miniştrii economici şi cu specialişti de la Banca Naţională. Tot pe data de 4 mai, la ora 17:00, m-am întâlnit cu reprezentanţi ai Fondului Monetar Internaţional, ai Uniunii Europene şi ai Băncii Mondiale, echipa de evaluare a progreselor pe care le-a făcut România. Pe data de 5 mai, la ora 11:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, de asemenea, şi cu un număr mare de miniştri din domeniile economice. Şi, în sfârşit, astăzi, pe 6 mai, m-am întâlnit cu liderii structurilor şi formaţiunilor politice care susţin guvernul. Întâlnirea a avut loc la ora 9:30. Iar la ora 14:30 m-am întâlnit cu Fondul Monetar Internaţional. Motivele acestor întâlniri dense au fost legate de soluţia pe care România urmează să o adopte în continuare, pentru a face faţă crizei şi pentru a limita riscul creării unor situaţii extrem de dificile, nu numai ca efect a ceea ce se întâmplă în economia românească, pentru că aici sunt deja semnale pozitive, dar aştept şi trimestrul II, să vedem dacă evaluarea mea că ne reluăm creşterea economică din trimestrul III se va confirma, dar în primul rând, datorită influenţelor evenimentelor economice care se produc în regiunea noastră. Am sesizat că se atribuie soluţii unor anumite instituţii: ba FMI, ba, mai ştiu eu, Uniunii Europene sau altor instituţii.
Vreau să ştiţi că, de la bun început, de la bun început, atât echipa de evaluare condusă de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, cât şi Guvernul, au avut în atenţie două variante.

- Una din variante era varianta neîncrederii şi aceasta însemna creşterea TVA de la 19% la 24%, creşterea cotei unice de la 16 la 20% şi reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%, pentru a ne putea încadra într-un deficit bugetar de 6-7%, 6-8% din produsul intern brut.
- A doua variantă era vraianta încrederii, varianta în care Guvernul să-şi continue programele de restructurare masivă a cheltuielilor.

Deci, repet, niciuna din variante nu poate fi atribuită cuiva sau altcuiva. Ambele au fost variante de discuţie de la bun început. Pe varianta a doua, varianta încrederii în capacitatea Guvernului, a Parlamentului şi a instituţiilor statului român de a continua procesele de reformă, se va merge în continuare şi scrisoarea ce se va semna, memorandumul ce se va semna la sfârşitul negocierilor cu Fondul va fi expresia variantei de încredere în capacitatea instituţiilor statului român de a reforma statul şi de a restructura cheltuielile bugetare. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile – TVA şi cotă unică – era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.
Toate acestea şi decizia de a se merge pe varianta încrederii în capacitatea României de a se restructura au dus la stabilirea unor coordonate în care se va semna, în linii mari, scrisoarea către Fond, pe care o va adopta Guvernul, sperăm în şedinţa de miercuri, săptămâna viitoare.

Nu este o reţetă uşoară, dar este necesară. Şi este necesară pentru că în momentul de faţă în economia reală lucrează maxim trei milioane de oameni. Economia reală este cea care s-a restructurat puternic în anul 2009 şi primele luni ale anului 2010. Ea a reacţionat corect la criză.

Cel care nu a reacţionat corect la criză este statul, care nu şi-a diminuat consistent cheltuielile. Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească. Acest lucru nu mai este posibil. Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern.

În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie.

De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.

De asemenea, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi din subvenţii vor fi alocaţi ţintit către cei care în mod real au nevoie de sprijin financiar. Ca să fie lucrurile mai clare, vreau să vă dau următorul exemplu: sistemul de încălzire din Bucureşti beneficiază de subvenţii masive din partea Primăriei Capitalei, dar şi a bugetului de stat. Fără deosebire de veniturile pe care le au, toţi cetăţenii din Bucureşti şi firmele racordate la sistemul centralizat primesc încălzirea subvenţionată. Or, subvenţiile globale vor fi sistate şi se va acorda subvenţie celor care au nevoie de ea. Nu sunt cuplat la încălzirea centrală, dar dacă aş fi, deşi am cel mai mare salariu, teoretic, din Administraţie, aş primi acea subvenţie, când, în mod real, ea trebuie adresată cetăţeanului care are nevoie de ea.

De asemenea, ajutorul de şomaj se va reduce cu 15%. Pentru că v-am vorbit de salarii, aş vrea să fac o menţiune: toate salariile vor fi afectate cu 25%, inclusiv salariul minim pe economie, dar Guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei. Deci, salariul minim pe economie care va fi luat în consideraţie este salariul din sectorul privat. Şi dacă prin diminuarea de la 705 lei, cât este în sectorul bugetar, cu 25%, se ajunge sub 600 de lei, nu va scădea salariul minim sub 600 de lei. Guvernul va lăsa salariul minim în vigoare aşa cum este, pentru cei din economia reală.

În România funcţionează 16 programe sociale, marea lor majoritate aplicate înainte de alegeri: de la acordare de pamperşi, până la, ştiu eu, venitul minim garantat. Ele funcţionează atât de independent una de alta, încât sunt persoane care cumulează patru, cinci ajutoare, din diverse programe, astfel încât le convine să stea acasă fără nicio problemă şi câştigă mai bine decât unul care merge la serviciu. Toate cele 16 programe sociale vor fi reanalizate şi regândite, în aşa fel încât ele să îşi atingă ţinta şi nu să devină sursă de venit fără muncă.

De asemenea, în ceea ce priveşte soluţiile ce vor fi aplicate în continuare, sunt vizate inclusiv acele excepţii care au decredibilizat acţiunea Guvernului de a reduce sporurile exagerate şi veniturile date în afara legii. Mă refer aici la cei care se află în consilii de administraţie, fiind în acelaşi timp salariaţi ai Ministerului Economiei, ai Ministerului de Finanţe, ai altor ministere. Veniturile pe care le obţin ca reprezentanţi ai statului vor fi impozitate cu procente foarte mari, rămâne să stabilească Guvernul care vor fi aceste procente. Atenţionez că, atunci când este vorba de reducerea anvelopei salariale cu 25%, este vizată şi administraţia centrală şi administraţia locală, în egală măsură sunt vizate ambele administraţii. Şi îmi fac datoria să transmit un mesaj celor din administraţia locală că nerespectarea, de data aceasta, a celor ce vor fi stabilite de Guvern va duce la reducerea cotei defalcate.

Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez că acest program era inevitabil, programul de reducere a cheltuielilor bugetului de stat, precum şi resursele alocate cheltuielilor sociale. Vreau să aveţi în vedere următorul lucru: salariile personalului bugetar reprezintă 9,4% din produsul intern brut. Asta înseamnă 28% din buget. Cheltuielile sociale, care includ şi pensiile, reprezintă 12% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă peste 35% – ca să nu rotunjesc la 36% -, dar peste 35% din bugetul de stat. Facem o socoteală elementară, să ştim unde am ajuns: 27% salariile bugetarilor, 35% costurile sociale şi asta înseamnă 62% din buget. Şi atunci ne întrebăm cum mai putem aloca bani suficienţi pentru şcoli, dând deoparte salariile, pentru spitale, pentru armată, chiar pentru funcţionarea armatei, pentru funcţionarea poliţiei, dacă noi ducem toate resursele în protecţie socială şi în salarii pentru bugetari. Nu aş vrea să facem împreună socoteala, şi o putem face cu uşurinţă, constatăm că venitul mediu în bugetul de stat este 31% din produsul intern brut, iar cheltuielile bugetului de stat sunt aproape 40%, ceea ce înseamnă că de undeva trebuie să completăm această diferenţă, de la venituri până la cheltuieli. Iar locul în care trebuie să restructurăm cheltuielile este sectorul bugetar şi sectorul social.

Cu siguranţă nu am epuizat toate măsurile, acestea au fost cele discutate, pe fond, cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene. Vor mai fi şi multe alte măsuri pe care trebuie să le ia Guvernul, cum ar fi unele modificări la Codul Muncii pentru a flexibiliza forţa de muncă, unele analize cu privire la impozite – şi aici vă dau un exemplu legat de impozitul pe terenurile agricole. Daca vă aduceţi aminte, cifra acreditată anul trecut ca fiind suprafaţa agricolă nelucrată a fost de circa 30% din total suprafaţă agricolă. Şi anul trecut, ca şi anul acesta, deţinătorii de terenuri primesc subvenţie şi pentru suprafeţele de teren nelucrate – şi nu este o subvenţiei mică, sunt circa 130 de euro pe hectar, iar impozitul pe hectar este 35 de lei. Sigur că-mi convine foarte mult să nu lucrez terenul şi în fiecare an să primesc subvenţia la hectar pe care mi-o pune la dispoziţie Uniunea Europeană. Va veni o zi în care să discutăm şi subvenţiile din agricultură. Vă pot da o cifră – şi aici: aviz foarte serios reprezentanţilor agriculturii care se plimbă în fiecare zi la televizor şi se plâng de lipsa subvenţiilor. Îi atenţionez că din cauza evaziunii din agricultură în ultimii zece ani statul român a acordat subvenţii de circa 30 de miliarde şi de pe urma agriculturii a avut încasări în ultimii zece ani de circa 400 de milioane. Acest lucru nu mai poate continua.

Nu ne putem face că nu vedem realităţi care s-au construit – din motive politice, din orice motiv – timp de 20 de ani. Dar şansa României asta este: dacă ne restructurăm cheltuielile acum, dacă punem acum capăt sau diminuăm evaziunea fiscală şi contrabanda. Din acest punct de vedere vă pot spune că în discuţiile pe care le-am avut cu membri ai Guvernului am atenţionat că responsabilitatea cea mai mare în diminuarea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu ţigări, cu alcool şi cu alte bunuri revine ministrului Vlădescu şi ministrului Blaga, cei care au instrumentele de control sau de oprire la frontieră a bunurilor care fac obiectul contrabandei.

Un subiect pe care nu l-am discutat cu Fondul, dar l-am discutat cu Guvernul este modificarea rapidă a Legii achiziţiilor publice. Şi aici vreau să vă atenţionez că apreciez necesară – şi acest subiect l-am discutat şi cu Guvernul, şi cu delegaţia Fondului – transparentizarea modului de organizare a licitaţiilor – şi încă o dată, îi invit public să utilizeze sistemele electronice de licitaţie – şi, de asemenea, trebuie făcute modificări în zona modului de atribuire a licitaţiilor. Directiva Uniunii Europene solicită să existe o structură administrativă de apel a participanţilor la licitaţie. Din păcate, legea noastră duce lucrurile până la epuizarea tuturor opţiunilor pe care o firmă care pierde licitaţia le are în justiţie. Legea va trebui să stabilească faptul că după ce structura administrativă este de acord că licitaţia a fost corectă sau incorectă se semnează sau nu se semnează contractul, în funcţie de decizia agenţiei specializate, urmând ca cei care doresc să se adreseze justiţiei să se adreseze, dar fără a bloca derularea contractului. Vă pot da câteva exemple. În momentul de faţă este un tronson de autostradă, dacă nu mă înşel, Deva-Orăştie, care a fost licitat în 2006 şi abia s-a terminat procesul, urmând să fie reluată licitaţia, pentru că cei care au participat la licitaţie nici nu mai sunt prin ţară, nu mai sunt interesaţi de licitaţie. Deci am ajuns la asemenea situaţii.

În sfârşit, dacă măsurile pe care le-am precizat se iau, se creează resursă financiară pentru câteva priorităţi majore. Una şi cea mai importantă este plata datoriilor pe care le are statul către firme. Acest lucru este esenţial pentru a încuraja firmele în procesul de reluare a creşterii economice, pentru a le crea condiţiile acceptabile pentru reluarea activităţii. O altă plată care trebuie urgent făcută este cea care vizează plata datoriilor spitalelor. În sfârşit, sumele eliberate prin luarea acestor măsuri şi multe altele pe care le va stabili Guvernul în discuţiile cu Fondul vor fi utilizate pentru a susţine proiectele cu finanţare europeană şi prioritatea este susţinerea proiectelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Sigur, aici sunt mai multe variante, cu bani, în mod direct, cu garanţii guvernamentale, dar ca să eliberezi garanţii guvernamentale trebuie să ai resursă financiară, pentru că în situaţia executării garanţiei, statul trebuie să plătească. De ce este atât de urgentă susţinerea proiectelor mici, până în 20-30 de milioane de euro? Pentru că s-a constatat că 90% din proiectele aprobate nu mai pot fi derulate, pentru că băncile nu creditează componenta autohtonă pe care firma privată sau persoana fizică ce a obţinut aprobarea proiectului trebuie să o pună alături de banii europeni.

Nu în ultimul rând – asta n-a făcut obiectul discuţiilor cu Fondul – procesul de descentralizare trebuie accelerat masiv. Aş vrea să mă înţelegeţi foarte bine şi să nu fie loc de speculaţii. Atunci când vorbim de reducerea salariilor în aparatul bugetar central şi local, nu mă refer la reducerea banilor pentru spitale, pentru şcoli, ci strict la salarii, nu la cheltuilelile de funcţionare a sistemelor, care vor fi menţinute aşa cum ele se află în buget în momentul de faţă.

Închei spunându-vă că mizez pe solidaritatea măcar a oamenilor politici din arcul guvernamental. Alternativa la acest program al încrederii pentru România este introducerea imediată a creşterii fiscalităţii, ca soluţie de a aduce bani la buget. Aş vrea să fac un comentariu. Mulţi veţi spune: reducere de 25% la fondul de salarii sau reducere de 15% la pensii. Orice calcul ne arată că, cel puţin în zona pensiilor mici, toată pensia se duce pe coşul zilnic şi pe cheltuielile curente – electricitate, telefon, gaze şi aşa mai departe. O creştere a TVA i-ar fi afectat cel puţin la fel de mult pe cei cu pensii mici ca şi reducerea cu 15% a pensiilor. Deci, aici lucrurile trebuie privite în ansamblul lor, dar esenţa, dincolo de acest lucru, a fost legată de grija de a nu pune în sarcina tuturor celor 22 de milioane şi mai ales în sarcina sectorului privat al economiei excesul de cheltuieli pe care îl are bugetul de stat al României. Închei spunând încă o dată că am încredere că vom reuşi. Eu îmi asum liniile acestui program, voi fi un partener al Guvernului şi, pentru că vă spun acest lucru, vreau să mai închid un zvon. Am înţeles că mă vedeţi în postura de a face remanieri, de a da afară miniştri. Nu pune nimeni problema remanierilor. Ceea ce ne trebuie acum este stabilitate şi încredere. Îmi este cunoscut faptul că există segmente interesate şi în instabilitate şi în lipsă de încredere. Le văd şi eu, le simt pe pielea mea, dar vom merge înainte, pentru că marea majoritate a celor responsabili înţeleg că nu mai putem amâna măsurile de reducere a cheltuielilor publice. Nereducerea lor înseamnă să continuăm să facem împrumuturi, pentru a acoperi cheltuielile sistemului statului.Nu vreau să intru în polemici cu nimeni, dar nu mă pot abţine să nu fac un comentariu, legat de cei care sunt atât de nemulţumiţi de ce a făcut Guvernul. Le-aş aduce aminte că din interese politice, au lăsat România fără guvern în ultimele patru luni ale anului 2009. Deci acest guvern a început să ia măsurile la care se angajase cu Fondul abia din ianuarie. Le-aş aduce aminte că atunci când s-a dus guvernul cu Legea pensiilor în Parlament, soluţia pe care au găsit-o pentru a încerca să obţină avantaje electorale a fost o moţiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului în perioadă de criză.

Nu aş vrea să le aduc aminte şi risipa din 2008, care a adus voturi, dar acum aduce nenorociri României. Poate că decenţa şi solidaritatea este mai bună decât demagogia, pentru că nu voi ezita să îi arăt exact aşa cum sunt, dacă uită ce au făcut până acum câteva luni, când erau la guvernare sau până la sfârşitul anului 2008, când ne duduia economia. Atunci am avertizat şi cu privire la cele 42 de ordonanţe de urgenţă care tot măreau salarii, am trimis şi legi înapoi, acolo unde a fost vorba de legi trecute prin Parlament, v-aş aduce aminte legea cu diplomaţii, care a primit un răspuns foarte prompt, 100% votată din nou. Semnalul pe care l-am tras cu privire la pensii, susţinând nesustenabilitatea lor, urmare a resurselor din fondul de pensii, mie ţineţi să îmi amintiţi tot timpul că am promulgat legea creşterii salariilor în educaţie. Aşa este, am promulgat-o, din cele 50% s-au acordat 17%, dar ea nu produce efecte. Cei care au promovat ordonanţe şi legi şi au risipit 3,2 miliarde din Fondul naţional de investiţii, să se mai gândească dacă au dreptul moral să discute acum despre ce ştiu ei.

Dacă aveţi întrebări.

Întrebare: Dacă ne puteţi spune ceva despre disponibilizări, pentru că s-a discutat şi au fost diverse cifre despre disponibilizări.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşa cum v-am spus, cele două variante au fost discutate în paralel: varianta măririi fiscalităţii, care tot viza reducerea cu 20% a veniturilor aparatului bugetar, şi varianta aceasta, în care noi ne facem curat în grădina noastră, în aparatul bugetar. Nu am convenit astăzi cu Fondul care vor fi benchmark-urile înainte de eliberarea tranşei următoare. În mod normal, tranşa următoare trebuia eliberată în partea a doua a lunii iunie, dar, cu certitudine, vor fi introduse benchmark-uri care vor face ca tranşa următoare de la Fond să intre în luna iulie, pentru a da timp Guvernului să probeze că este angajat să îşi ia măsurile pe care le convenim. La întrebarea: reducerile de personal până când se vor face? – eu cred că, aici, sindicatele au dreptate, deşi au dreptate doar când îşi aduc aminte de subiect, în realitate nu fac nimic pentru a se întâmpla altfel, şi anume au dreptate atunci când spun: trebuie să vedem într-adevăr care sunt cei buni şi care sunt cei slab pregătiţi. Şi atunci, măsura de reducere a anvelopei financiare cu 25% este una care intră în învigoare la 1 iunie. Până la sfârşitul anului, sindicatele, împreună cu şefii de instituţii din administraţia centrală, din administraţia locală n-au decât să facă comisii comune, comisii unilaterale, multilaterale, să analizeze valoarea fiecărui funcţionar şi să stabilească cine pleacă şi cine nu. Deci au timp şase luni, pentru că veniturile oricum se reduc cu 25%. Deci, nu salariile, veniturile se reduc cu 25%. Până la sfârşitul lunii decembrie pot să-şi analizeze fiecare salariat în parte. Mai ales, mai ales – şi nu vreau să se înţeleagă greşit -, nu e un război cu liderii sindicali, dar le spun cinstit ce cred despre ei, mai ales că foarte mulţi apar la televizor şi vorbesc de corupţie, ca şi cum corupţia s-ar face când se întruneşte Cabinetul, uitând domnii lideri sindicali că membrii lor sunt cei care gestionează banii în instituţiile publice ale statului. Nu ministrul semnează nici ordinea în care să se facă plăţile, nu ministrul semnează nici licitaţiile, ci salariaţii lor. Deci, e un apel la decenţă pe care îl fac la domnii lideri sindicali. Aici pun şi eu un accent foarte puternic pe respectarea procedurilor, pe respectarea preţurilor şi pe introducerea standardelor de cost.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb dacă nu consideraţi că măsurile acestea vor avea efect şi în sistemul privat.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, vor avea un efect foarte bun în sistemul privat, vor elibera sistemul privat de obligaţiile pe care le are de a produce bani ca să ţinem asemenea aparate, de asemenea dimenisuni.

Întrebare: Efecte negative…

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu am vorbit de reducerea niciunui salariu în sectorul privat. Nu există nimic care să vizeze sectorul privat. Tot ceea ce v-am spus este legat de sectorul bugetar, de stat. Sigur, dacă vom reuşi să antrenăm investiţiile în întreprinderi mici şi mijlocii, poate şi pentru câţiva kilometri de autostradă, spre satisfacţia lui Berceanu, poate că iluştrii salariaţi din sectorul public, constatând că li s-a redus salariul cu 25%, se vor îndrepta către acele întreprinderi mici şi mijlocii, unde ar putea să aibă salarii mai mari. Dar sistemul bugetar nu poate fi atât de sus, din punct de vedere al salarizării şi al veniturilor în mod deosebit, că e o mare diferenţă între salarii şi venituri, în raport cu sectorul privat, care produce banii din care trăieşte sectorul bugetar. Repet, e ca un om foarte gras şi mare, de 200 de kilograme, care stă în spinarea unuia de 50 de kilograme şi tot vrea când vede farfuria cu mâncare, tot acela gras vrea să mănânce, nu-i lasă nimic celui slab, în spatele căruia stă. Nemaifiind întrebări, vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!”

Departamentul de Comunicare Publică, Administratia Prezidentiala
06 Mai 2010

Scurt si la obiect: datoria publica totala este de 29,9% din PIB (127 miliarde lei), iar economia neobservata este estimata oficial la 24% din PIB pentru anul 2009.

(more…)

Prima jumatate a anului 2009 pare a fi fost un veac de chinuri. Chinul colectarii veniturilor la bugetul public in vremuri dificile si cu organisme de control al evaziunii fiscale ineficiente. Ar fi trebuit sa gasim urgent raspunsuri la intrebarile: cum sa cheltuim mai bine banutii mai putini pe care ii avem? cine sa ii cheltuiasca? pe ce? Primele sapte luni se incheie insa cu un deficit bugetar de -3,5%.

Politica anti-politica ar fi fost un raspuns rezonabil care ne-ar fi strans chingile deficitului bugetar in spiritul investitiilor publice si al adoptarii cat mai grabnice a monedei euro. Cam asa cum fac acum bulgarii, dupa numirea unui excelent ministru de finante: Simeon Djankov (unul din creatorii serialului Doing Business al Bancii Mondiale). El si-a propus un obiectiv laudabil: tinta pentru intrarea in ERM II sfarsitul anului 2009 si pentru adoptarea monedei unice in anii 2012-2013 (detalii aici). Cum? Printr-o disciplina bugetara severa si prin controlul inflatiei.

In realitate, noi stam pe un buget cu un deficit estimat la -7,3% din PIB in anul curent. Stam pe un buget incins de institutiile statului inca nereformate. Deznodamantul previzibil a fost amanat cat mai mult posibil. Expunerea la realitate a fost mediata de numeroase filtre politice si sindicale, pana ce FMI si Comisia Europeana ne-a trezit la rationalitatea economica.

Cel mai important filtru ramane acela al limbajului. Fie al unui limbaj je m’en fishist intr-o viata publica traita la umbra unei cocoase administrative, ca un fel de basica supradimensionata umpluta cu neputinte si convulsii, fie al unui limbaj blocat intr-o lectie de autocompatimire in psihoza sindicala.

In cadrul sedintei din 26 august, Guvernul Romaniei a decis promovarea unui nou set de masuri economice de limitare a efectelor crizei. Cele mai importante dintre acestea tin de rationalizarea cheltuielilor publice.

- Diminuarea salariului mediu brut in administratia publica cu 15,5% in iunie 2009 fata de decembrie 2008, prin eliminarea sporurilor si a altor drepturi aiuritoare, s-a dovedit insuficienta, asa cum era si de asteptat. In sedinta de guvern din 29 august 2009 s-a luat decizia unei noi reduceri, de aceeasi magnitudine, care urmeaza a fi atinsa prin diminuarea timpului de lucru cu 10 zile neplatite sau prin alte masuri cu efecte similare asupra cheltuielilor de personal.

- Salarizarea unica (detalii aici) si diminuarea efectivului de bugetari prin reducerea agentiilor publice va rezolva o parte din problemele risipei publice. Procesul este insa lung si greoi. Sindicatele nu vor reforme de fond, ci salarii mari.

- Introducerea standardelor de cost isi va arata beneficiile numai dupa incheierea procesului de descentralizare.

- In schimb, nu este inca rezolvata problema responsabilitatii cheltuirii banului public in spiritul investitiilor productive si a investitiilor in resursa umana (prin educatie, cercetare si cultura). Cam asa cum au facut irlandezii in ultimele doua decade si jumatate. In Romania, statul a reusit sa investeasca doar 4 miliarde de euro in primele sapte luni ale anului curent, din care 70% prin eforturi proprii (termenul e relativ caci am luat un imprumut extern consistent) si 30% din resurse europene. Defalcat tabloul arata astfel: 40% din investitiile publice au fost finantate din resurse interne; 19% au fost investitii ale companiilor de stat (CNADNR, METROREX, CFR etc.); 20% din investitii s-au facut cu fonduri externe nerambursabile post-aderare si din venituri din privatizare, iar alte 10% din fonduri externe nerambursabile pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD); restul de 11% au fost cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabila (investitii din credite externe, inclusiv co-finantare nationala).

- Investitiile straine percep si semnaleaza riscul cresterii deficitului bugetar in tara noastra, inclusiv prin intermediul agentiei de rating Moody’s.

- Nu putem conta nici pe reluarea grabnica a cresterii economice in UE ca o conditie pentru ameliorarea exporturilor romanesti. Revenirea economica din Franta si Germania nu are inca taria ridicarii intregului bloc european.

Economia subterana prea putin vizitata in constructia actualului buget

Nelinistea excesiva cauzata de nevoia acoperirii deficitului bugetar mostenit de la guvernul PNL, de 5,2% din PIB in anul 2008, ar putea fi acoperita cu mai multa vointa politica. Nu cu miscari grabite si dezordonate ale celor care cred ca se pricep la macroeconomie si genereaza panica. De pilda, economia ascunsa priveaza bugetul Romaniei de sume mai mari decat acest deficit. Sa luam in calcul doar estimarile legate de valoarea adaugata care se pierde din cauza muncii la negru, a fraudelor fiscale la TVA (la nivelul societatilor) si a gospodariilor populatiei (sectorul informal), care insumate se ridicau la peste 21% din PIB in anul 2007.

Drumul economiei subterane a fost bine pavat, de la 16,6% în 2005, la 21% în 2007

Economia ascunsa s-a dezvoltat fructuos in ultimii patru ani, de la circa 48 miliarde RON in anul 2005, la aproape 87 miliarde RON in anul 2007 (utimele estimari disponibile la Institutul National de Statistica).

Degeaba ne propunem sa diminuam volumul achizitiilor publice de bunuri si servicii daca nu aruncam un ochi vigilent in modul cum sunt respectate conditiile loiale ale pietei si daca nu incepem o lupta apriga impotriva coruptiei si a grupurilor de interese oculte. Degeaba ne propunem sa reducem numarul salariatilor in administratia publica, daca nu rezolvam problema muncii la negru in economie. Degeaba ne plangem de venituri prea putine incasate la buget, daca nu reusim sa inregistram unitatile din sectorul informal, cum sunt de pilda croitorii, mecanicii auto, frizerii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lectii particulare sau persoane care isi inchiriaza casa in timpul vacantelor.

Pentru anul 2007, estimarile arata cam asa:

- Pierderi din PIB cauzate de munca la negru: 10,7% – calculate ca diferenta intre numarul de persoane care declara ca muncesc intr-o intreprindere (in Ancheta fortei de munca in gospodarii – AMIGO) si persoanele declarate de intreprindere, pentru care se platesc darile la stat (Ancheta structurala in intreprinderi). In acest fel se urmareste si compararea cererii si ofertei de forta de munca la nivel de ramura, respectiv salariile medii pe ramura de activitate.

- Pierderi din PIB cauzate de evaziunea fiscala la plata TVA: 4,6% – calculate ca diferenta intre TVA teoretic si cel incasat la bugetul de stat.

• TVA teoretic se calculeaza pe baza echilibrului resurse-utilizari pentru tranzactiile care includ TVA, prin aplicarea cotelor legale de TVA pe produse la valoarea acestor tranzactii.

• Cand spunem tranzactii care includ TVA ne referim la consumul intermediar si formarea bruta de capital fix ale agentilor care, conform legii, nu sunt platitori de TVA, la consumul final al gospodariilor populatiei, la consumul final al administratiilor publice si al institutiilor non-profit in serviciul gospodariilor populatiei.

- Pierderi din PIB cauzate de sectorul informal: 5,7% – calculate pe baza valorii adaugate brute a persoanelor care lucreaza la negru in gospodariile populatiei (AMIGO si cei inregistrati la Ministerul Finantelor cu activitati independente).

• Evaluarea valorii adaugate are la baza principiul prin care veniturile realizate de muncitorii nesalariati (persoane din asociatii familiale si lucratorii pe cont propriu) nu pot fi mai mici decat salariul mediu obtinut de personalul din unitatile mici cu aceeasi activitate.

• O alta parte a economiei neobservate o reprezinta cea detinuta de unitatile neinregistrate din sectorul informal, in care pot fi incluse exemplele de mai sus: croitori, mecanici auto etc.

Ce este de facut?

Sa crestem veniturile prin reducerea economiei ascunse, ceea ce va imbunatati calitatea administratiei publice, conditiile de concurenta loiale pe piata si bunastarea noastra prin:

1. Solicitarea de masuri concrete institutiilor responsabile pentru diminuarea economiei subterane – cu obiective si termene precise – si asumarea lor ferma publica.

2. Peste tot unde sunt implicate cheltuieli publice de anvergura sa fie organizate Consilii de Supraveghere – formate din patronate, sindicate si societatea civila, cu acces la toate documentele si procedurile. Ei sa raporteze trimestrial evolutia si modul de cheltuire a banului public. Un fel de politie a societatii civile.

3. Sanctionarea severa a abuzurilor semnalate de catre Consiliile de Supraveghere prin demitere si atragerea raspunderii persoanelor vinovate.

4. Pentru ca aceste eforturi, sau oricare altele, sa nu ramana pur teoretice trebuie observate, si cu prioritate indreptate, erorile judecatoresti. Nu constituie pentru nimeni o surpriza ca numeroase cazuri semnalate de procurori, pier pe masa judecatorilor. Cine ii supravegheaza pe supraveghetori? Adica, in acest caz, pe judecatori? Eliminarea tuturor beneficiilor speciale si excluderea definitiva din magistratura ar fi o prima solutie pentru cei carora li se dovedeste reaua credinta la judecata. Avem nevoie de curatarea magistraturii.

Este oare o misiune imposibila? Mai aveti alte propuneri?