Intrebari dificile venite din partea Q Magazine si-au gasit raspunsul in ultimul numar aici:

Q: Mediul de afaceri a acuzat în nenumărate rânduri ineficienţa Guvernului şi măsurile luate pentru diminuarea efectelor crizei financiare. Ce a făcut concret Guvernul pentru ca România să iasă din criză?

Q: Aţi spus că se puteau face lucrurile şi mai bine? La ce vă referiţi?

Q: Care este principalul pericol pentru România în viitor: şomajul sau inflaţia?

Q: Ne vom încadra în parametrii stabiliţi prin acordul cu FMI? Vom reuşi să atingem ţinta de deficit bugetar?

Q: Grecia a anunţat că i-a ascuns Uniunii Europene datele economice reale. Acum, grecii sunt înglodaţi în datorii. Au contractat împrumuturi de 45 de miliarde de euro – 30 de la Uniunea Europeană şi 15 de la Fondul Monetar Internaţional. Bulgaria a recunoscut şi ea că a minţit Uniunea Europeană, aşa că îşi amână intrarea în zona euro! O declaraţie cam trecută cu vederea m-a şocat. Nicolae Dănilă, membru în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale, a spus că şansele României de a adopta euro în graficul de timp ţintit sunt de 50 la 50. Mulţi specialişti se întreabă dacă nu cumva şi România se pregăteşte să anunţe că a minţit?

Q: Tendinţa balanţei de plăţi s-a inversat în februarie, deficitul a urcat la 754 milioane euro. Ar fi două explicaţii – muncitorii români nu au mai trimis atât de mulţi bani în ţară şi investiţiile au scăzut puternic. Cum va reuşi Guvernul să redea încrederea investitorilor strategici pentru a reveni în România?

Q: Care este, în opinia dvs., cel mai îngrijorător indicator macroeconomic, spre care trebuie să privim cu atenţie?

Q: Afirmaţia „Investiţiile în infrastructură generatoare de locuri de muncă şi implicit creştere economică” a devenit un clişeu – toţi politicienii o folosesc însă nimeni nu face nimic – nu avem niciun km de autostradă… Când putem beneficia, în calitate de cetăţeni, de folosirea utilă a banului public în folosul comunităţii?

Q: Cum îşi propune Guvernul să crească veniturile la buget? Majorarea taxelor şi impozitelor se ia în considerare în următorii 2-3 ani? E posibilă o eventuală relaxare fiscală?

Q: Deşi este destul de prematur, putem vorbi de un nou acord cu FMI? Nu ar reprezenta finanţarea de pe pieţele externe o alternativă?

Q: Care este starea învăţământului românesc? Cum stăm cu reforma în educaţie şi ce alte reforme trebuie făcute/încheiate cât de curând?

Q: Care credeţi că va fi motorul de creştere economică pentru România?

Q: Cum va arăta mediul de afaceri din România după criză?

Q: De ce premierul Emil Boc are aşa o imagine proastă în presă? Din cauza inabilităţilor de comunicare ale aparatului său de presă sau pentru că, din principiu, cine este la Putere este criticat apriori?

Q: Care este punctul forte al Guvernului Boc? Dar punctul slab?

Q: Sunteţi de principiul că miniştrii să fie şi prim-vicepreşedinţi ai PD-L sau nu?

Q: Care au fost momentele mai interesante, mai altfel, mai ieşite din tipar, din şedinţele de guvern de până acum?

Q: Va fi sacrificat, la un moment dat, premierul Boc?

Q: Cum decurge relaţia dvs. cu premierul şi în general cât de deschis este acesta la sfaturile consilierilor săi?

Q: Aveţi ceva ce regretaţi de-a lungul carierei dvs.?

Q: Ce v-a determinat să fiţi consilier al premierului?

Q: Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce nu aţi mai face?

Imi scade salariul cu 25%. Ar trebui sa fiu neagra de suparare.

Nu sunt pentru ca nu gandesc ca trebuie sa pot pune pe masa bunurile de care am nevoie doar maine sau poimaine. Imi restrang acum consumul pentru ca imi doresc sa traiasca bine si copiii mei. Nu vreau sa-i incalt cu datorii pe care sa fie nevoiti sa le plateasca in viitor pentru ca eu nu am invatat la timp lectia banala ca nu poti consuma mai mult decat produci, la infinit.

Nu vreau sa traiesc in continuare bine, in timp ce vecinul meu din mediul privat castiga mult mai putin sau, mai dificil, care este deja in somaj. El si-a facut injectia cu ratiune inca de anul trecut pentru ca nu-i plateste nimeni altcineva datoria. Mai mult decat atat, criza economica i-a contractat activitatea si profiturile. Automat, alimenteaza cu mai putine venituri bugetul public. Or aparatul public, daca continua sa consume in acelasi ritm, o face pe datoria pe care o vor plati tot generatiile viitoare din sistemul de productie privat prin impozite si taxe.

Care erau alternativele?

Sa crestem cota unica si/sau TVA. Rezultatul? Scaderea consumului tuturor romanilor, nu doar a celor din sistemul public. Nu era nicidecum mai echitabil social, pentru ca, repet, bugetarii au salarii mai mari decat cei din mediul privat. Somajul este de circa cinci ori mai mare in mediul privat decat la stat. In schimb, atractivitatea Romaniei pentru investitiile straine ar fi scazut, iar locurile de munca noi create mai putine. Unele firme nu ar fi rezistat unei presiuni fiscale majorate pentru ca stau pe linia de plutire si ar fi intrat in faliment. Adica somaj mai mare! Nu doar ca scade consumul mai abitir, dar si perspectiva revigorarii activitatii economice private ar fi fost amanata nejustificat. Productie locala mai putina inseamna importuri de consum mai mari si importuri de utilaje de productie mai mici.

Sa renuntam la conduita bugetara sanatoasa si sa ne crestem datoriile bugetare. Rezultatul? Banii de la FMI nu ar mai fi intrat in Romania. Ratingul de tara ar fi scazut. Dobanzile ar fi crescut. Din nou falimente si somaj. Toate acestea ar fi impus cresterea fiscalitatii.

Sa depreciem masiv leul si sa crestem inflatia. Rezultatul? Preturi mai mari. Economii subtiate brutal. Saracirea fara precedent a intregii populatii. Dobanzi mai mari. Dupa care problema de fond ramanea tot nerezolvata. Capacitatea mediului privat romanesc de a sustine un aparat bugetar supradimensionat era aceeasi. Ar fi aparut din nou nevoia cresterii fiscalitatii. Am fi pierdut benevol cursa competitivitatii externe. Sa nu uitam ca noi concuram acum cu Cehia si Slovacia care sunt, in acest moment, masini de export, iar Bulgaria are taxare mai joasa si acum doua zile au decis diminuarea cheltuielilor publice cu 20% pentru a mentine fiscalitatea atractiva.

Puterea de cumparare s-ar fi redus, asadar, cel putin pe trei fronturi: prin cresterea preturilor, prin reducerea directa a veniturilor, prin reducerea indirecta a veniturilor din cauza deprecierii cursului de schimb.

Se neglijeaza cu prea multa usurinta ca nu suntem singuri pe lume, ci suntem intr-o competitie internationala foarte ascutita. Pietele care reusesc sa se ajusteze rapid si sa devina atractive fiscal vor iesi mai repede din criza. In caz contrar, pietele externe ne taxeaza.

Concluzia?

Guvernul Boc este primul care a virat la dreapta dupa 20 de ani de bajbaieli ideologice, soldate cu constructia unui stat hiper-birocratizat, asistential social haotic, aleatoriu, cu privilegii partizane, netransparent si neprietenos cu romanii.

Doar 7% din oamenii de afaceri din România au o părere bună despre sprijinul guvernamental (conform unui sondaj Deloitte, aprilie 2010). In opozitie, indicele de incredere a investitorilor straini (conform unui sondaj AT Kearney, aprilie 2010), arunca Romania in topul celor mai atractive 25 de economii ale lumii, pentru prima data in istoria sa.
Nu demult, agentiile de rating au imbuntatit perspectiva noastra economica in pozitiva (de la stabila). FMI considera ca in anul 2011 Romania va avea cel mai ridicat ritm de crestere economica din UE. CE si BM mizeaza pe o crestere medie in urmatorii cinci ani peste media celor zece state noi membre.

De ce sunt investitorii straini mai optimisti decat cei romani?

In primul rand, cred ca grilele investitorilor straini de evaluare a politicilor macroeconomice sunt mai riguroase si nepartizane politic. Ratiunea primeaza in evaluarea mai bunei guvernari cu influenta directa sau indirecta asupra mediului de afaceri.

Romania intra pentru prima data in topul celor mai atractive 25 de destinatii, direct pe locul 16, in urcare cu zece locuri fata de anul 2007. China, SUA, India, Brazilia, Germania, Polonia (salt mare, cu 16 locuri), Australia, Mexic, Canada si Marea Britanie se asaza pe primele zece economii atractive pentru ISD in lume, conform FDI Confidence Index 2010 al companiei internationale de consultanta AT Kearney (detalii aici) .

Vedeti, de pilda, cazul agentiilor de rating care ne-au retrogradat nivelul de incredere in 2008, cand aveam o crestere economica umflata artificial, bazata pe consum si pe speculatii imobiliare, deci nesustenabila. Aceleasi agentii au imbunatatit perspectiva pentru Romania in 2009, un an cu o contractie economica severa, dar in care se luau decizii mai bune.

Investitiile straine au scazut de patru ori in primele doua luni ale anului 2010 fata de aceeasi perioada din 2009. Nu suntem insa tinta unei neincrederi mai mari decat in regiunea ECE. Ba din contra. In Bulgaria, investitiile straine s-au diminuat puternic, cu 95%, in aceeasi perioada. Investitorii straini continua sa ne perceapa ca pe o locatie de afaceri mai putin costisitoare decat in celelalte tari din regiune, precum Cehia, Ungaria sau Polonia (detalii aici).

Ce intereseaza investitorii dincolo de oportunitatile pe care ei singuri si le evalueaza? Asigurarea macrostabilitatii si spunerea adevarului. Stabilitatea cursului de schimb. Aparerea de socuri. Protejarea investitiilor de nationalizari. Pe acestea le au. Cum deschidem mai larg fereastra oportunitatilor? Prezentand argumentele simplificarii procedurilor fiscale si ale flexibilizarii codului muncii. Investind in infrastructura de transport si in cea informationala. Explicand modificarile la care se lucreaza acum pentru a imbunatati parteneriatele public-private. Din pacate, chiar si indienii au reusit sa dezvolte mai multe PPP-uri decat noi.

In opozitie cu perceptiile investitorilor straini, raportul-sondaj Deloitte Central Europe Business Sentiment Index (DBSI) releva o atitudine mult mai pesimista a investitorilor din Romania:
• “Încrederea oamenilor de afaceri din România în economie a scăzut în primul trimestru faţă de ultimele trei luni din 2009, care relevă că doar 6,7% dintre respondenţi au o părere bună despre regimul reglementărilor şi despre sprijinul guvernamental.”
• “Chiar dacă aşteptările privind perspectivele economiei româneşti se menţin la un nivel similar cu cel din trimestrul patru al anului trecut (46% dintre participanţi şi-au exprimat optimismul, faţă de un procent anterior de 50%), directorii executivi români se arată mai pesimişti în privinţa perspectivelor financiare ale companiilor pe care le conduc. Doar 20% dintre ei aşteaptă o ameliorare, faţă de 37,5% în T4 2009″.
• “Mai mult de jumătate dintre afaceriştii români intervievaţi se aşteaptă la creşterea veniturilor din vânzări în următoarele 12 luni, mai puţini decât în decembrie, iar circa o treime se gândesc să lanseze noi servicii sau produse în aceeaşi perioadă.”
• “Doar 10% dintre companii (faţă de 12,5% în decembrie) anticipează o creştere a numărului de angajaţi în următorul an, iar o treime dintre participanţii la studiu anticipează cheltuieli mai mari, în principal pe echipamente, sisteme IT sau clădiri.”

De ce nu au incredere oamenii de afaceri romani in masurile anti-criza ale Guvernului?

Calitatea slaba a unor politici publice, dar si comunicarea mediocra a celor 28 de masuri anti-criza adoptate de catre Guvernul Boc exclusiv cu dedicatie pentru mediul de afaceri, absenta unei brosuri cu prezentarea acestor noi facilitati si diseminarea lor la nivel national. Dincolo de aceste argumente de fond, am sa va dau un exemplu concret de pervertire a bunelor intentii guvernamentale de catre insasi institutiile publice.

Dupa o discutie cu reprezentanti ai mediului de afaceri din judetul Salaj, in care le prezint oportunitatea scutirii temporare de la plata CAS a firmelor care angajeaza someri, dansii apeleaza la acest instrument guvernamental. Se duc la administratia financiara. Surpriza: functionarii publici declara ca nu au normele metodologice de aplicare a ordonantei si ca nu stiu, de fapt, NIMIC!

Ma contacteaza. Uimita, ma adresez ministrului Vladescu care reactioneaza scurt: “sa-mi transmita o scrisoare oficiala in care sa se specifice numele acelor functionari publici”. Contactez petentul si ii transmit mesajul.

Patronul se reintoarce la administratia financiara si solicita numele functionarului. O noua surpriza: apare ordonanta, normele metodologice, formulare necesare a fi completate si o bunavointa incredibila in asistarea omului de afaceri. Din pacate, uneori, e vorba si despre o indolenta intolerabila.

Vreau sa sanctionez totusi respectivul functionar si sa-i spun ministrului. Am o noua surpriza: patronul nu vreau sa-i mai dea numele pentru a nu-i face rau (odata rezolvata problema) caci e vorba de o comunitate relativ mica, in care se cunosc cu totii, si se teme de repercusiunea colegilor cu care va intra in contact in viitor.

Fara a generaliza, in mod evident, se impune controlul modului de aplicare la nivel local a tuturor masurilor interventioniste guvernamentale si prezentarea unor rapoarte lunare cu numarul beneficiarilor si cu cuantumurile aferente, respectiv a sesizarilor beneficiarilor si a sanctiunilor aplicate pentru aplicarea lor defectuoasa. Iar romanii trebuie sa aiba curajul de a face aceste sesizari sau plangeri oficiale. Aceste masuri afecteaza, in principal, viata cotidiana a romanilor si a intreprinderilor mici si mijlocii locale.

Recent, viceguvernatorul Bancii Centrale a Cehiei a iesit public cu o declaratie extrem de critica la adresa FMI. Inaltul oficial ceh a spus ca FMI mai degraba a adancit crizele din Estul Europei decat sa rezolve problemele.

“Inaintea crizei, FMI nu avea practic niciun client. Odata cu aceasta criza si cu noua conducere in frunte cu Dominique Strauss-Kahn, Fondul si-a gasit de lucru si a obtinut mai multi bani”, a declarat oficialul ceh. Mojmir Hampl a mai spus ca FMI a pus accentul pe date care exagerau expunerile bancilor vest-europene in Europa emergenta, insa ignora faptul ca imprumuturile acestor subsidiare erau acoperite in mare parte de depozitele locale.

Dan Popa, Hotnews, ma intreaba: Cum apreciati declaratiile sale? Sunt corecte? A exagerat?

Raspunsul meu:

Viceguvernatorul ceh a exagerat, cu siguranta.

In primul rand, FMI, alaturi de Comisia Europeana si de Banca Mondiala, a organizat intalniri ale principalelor banci creditoare ale tarilor din Est, in cel putin doua randuri, in care li s-a solicitat sa nu-si reduca expunerile in tarile din Est. In termeni generali, bancile si-au respectat angajamentul. Nu le-am perceput nicidecum in sensul acuzelor formulate la adresa FMI. In cazul Romaniei, au aparut astfel de discutii la Viena, cu privire la expunerea bancilor austriece, si ele au fost justificate, fara a fi exagerate.

In al doilea rand, FMI nu a intervenit nici in SUA, nici in Germania, nici in Marea Britanie, care au avut cele mai mari pierderi inregistrate din comertul cu active financiare toxice. FMI a intervenit in tarile care, in timpul inundatiei de bani venite din afara, s-au indatorat peste masura si au avut nevoie de un suport suplimentar pentru asigurarea echilibrului extern. Romania este un foarte bun exemplu in acest sens, cu o datorie externa pe termen scurt de aproape 20 miliarde euro creata de sectorul privat, la sfarsitul anului 2008 – situata la un nivel superior rezervelor internationale ale Romaniei, mai putin rezervele obligatorii ale bancilor comerciale plasate la BNR. Chiar daca rezervele ar fi fost mai mari, nu poti accepta sa le pierzi pentru a sustine un deficit extern stuctural. Este complet nesanatos economic.

In al treilea rand, fara FMI si Comisia Europeana, Romania ar fi pus in pericol tot sectorul privat si populatia care s-a imprumutat in euro. O depreciere brutala si masiva ar fi fost fatala pentru multi romani. Continutul principal al angajamentelor asociate imprumutului de la FMI este, de altfel, cel prezentat inca din campania electorala in Programul de Guvernare al PDL. Aportul major al FMI sta in cel putin trei efecte directe de care a beneficiat Romania in ultimii doi ani, greu neglijabile cand vine vorba despre calitatea politicilor publice dezvoltate de istitutiile noastre:
- dimensionarea mai corecta a indicatorilor macroeconomici si o performanta mai buna in monitorizarea lor;
- credibilitate mai mare a programului asumat de catre Guvernul Boc pe o piata internationala tulbure;
- mobilizarea altor actori internationali care au venit cu un raspuns rapid la necesitatile noastre de finantare in conditii favorabile.
Se stie ca nimeni nu finanteaza ieftin o tara cu dezechilibre macroeconomice semnificative, asa cum era Romania, in plina criza economica globala.

In al patrulea rand, G-20 nu a performat in reasezarea regulilor de functionare si supraveghere financiara internationala si, din pacate, au existat unele declaratii nepotrivite ale reprezentantilor FMI. M-au deranjant in special cele ale directorului general Dominique Strauss-Kahn care invoca “cu bucurie” odata cu declansarea crizei financiare si economice globale nevoia unui FMI “back to business”. Cred ca mai degraba asa se justifica enervarea viceguvernatorului ceh.

De pilda:
“By dramatically increasing our resources, the world community has placed its trust in the IMF and we intend to live up to that trust. It cannot simply be “business as usual”. The IMF needs to adapt. Its lending must become more flexible and better tailored to country circumstances. And we are adapting—we have introduced a package of reforms that transforms the way we do business, drawing lessons from the present crisis and also from past experience.”
Dominique Strauss-Kahn, 16 aprilie, 2009, aici

O alta declaratie nepotrivita a fost lansata chiar la Bucuresti, cand a trasat prematur perspectiva unui nou imprumut al Romaniei la FMI, inainte de a incheia prezentul acord care ne permite sa epuizam cel putin trei cai strategice de diminuare a cheltuielilor publice si de crestere a veniturilor: absorbtia fondurilor europene; corectarea fisurilor din Codul Fiscal care deschide un evantai de exceptii ilogice si permit tranzactii mari fara a fi urmarite fiscal; respectiv, risipa banului public prin achizitii publice pervertite si diminuarea semnificativa a evaziunii fiscale.

In rest insa, Strauss-Kahn puncteaza corect rolul calitatii politicilor publice anti-criza, a institutiilor publice puternice pro-reforma si a echilibrelor macroeconomice.

Opiniile lui Bogdan Glavan, Mugur Isarescu si alti reprezentanti ai bancilor comerciale la aceeasi intrebare gasiti aici, respectiv reactia FMI aici.

Preşedintele Traian Băsescu a avansat, în cadrul întâlnirii de ieri cu directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn posibilitatea ca ţara noastră să apeleze la un nou împrumut extern.

„Este o ipoteză care se bazează pe materializarea unor riscuri de vulnerabilitate externă ale României. Depinde inclusiv de dinamica pieţelor externe, de măsura în care acestea ies sau nu din criză în 2010 – 2011. Dar, eu nu cred că se va ajunge la acest al doilea împrumut, intrucat probabilitatea de materializare a acestor riscuri este relativ redusă”, declară, la Realitatea FM, Andreea Vass, consilierul economic al primului ministru Emil Boc. Mai mult decat atat, inainte de a dezbate oportunitatea unui nou imprumut trebuie sa epuizam toate caile strategice de imbunatatire a absorbtiei fondurilor externe nerambursabile, de imbunatatire a colectarii veniturilor publice prin eliminarea fisurilor din Codul Fiscal, respectiv trebuie sa diminuam semnificativ evaziunea fiscala

(more…)

In anul 2009, măsurile guvernamentale au avut ca principal efect diminuarea efectelor negative ale contractiei economice asupra populatiei si a mediului de afaceri - atat cat a permis spatiul fiscal redus, dar mai ales prin efortul de reasezare a cheltuielilor institutiilor statului care nu isi justificau existenta (restructurarea agentiilor gvernamentale) sau eficienta in atingerea obiectivelor asumate in raport cu personalul angajat – in conditiile nemodificarii impozitelor principale (asa cum au facut unele state din jur). Legea salarizarii unitare si a proiectului sistemului unitar de pensii propun solutii viabile, pe termen foarte lung, pentru provocarile cheltuielilor publice sociale care au atins ponderi imposibil de sustinut in viitor (peste doua treimi din buget). Legea responsabilitatii fiscale urmareste eliminarea abuzurilor decidentilor politici in sfera alocarii tuturor cheltuielilor publice.

(more…)

De ce nu orice crestere economica duce la increderea mediului investitional international? De ce nu scade aceasta incredere obligatoriu in fata unei contractii economice severe?

(more…)

In 2009 au intrat in Romania 8,3 miliarde euro de la FMI si Comisia Europeana, astfel:

- 1,5 miliarde de la CE - au intrat cu totii in vistieria statului;

- 6,8 miliarde de la FMI - din care 0,9 miliarde euro au mers spre Guvern si 5,9 miliarde euro spre BNR.

Asadar, cea mai mare parte a a imprumuturilor externe contractate in 2009 au intrat in vistieria BNR, 5,9 mld. euro, pentru diminuarea rezervelor minime obligatorii si a costurilor creditarii, pentru echilibrarea cursului de schimb.

(more…)

Dan Popa: Considerati ca vizita FMI este o simpla formalitate in vederea acordarii urmatoarei transe din imprumut sau ne gaseste cu o parte din teme, nefacute? (Am in vedere aici legea unitara a pensiilor si cea a responsabilitatii fiscale, inca nefinalizate).

(more…)

FMI a acceptat sa ne imprumute cu suma de 12,9 miliarde de euro la inceputul acestui an cu cateva conditii clare de performanta publica si de reforme structurale. Adica sa aprobam legi noi pentru salarizarea unitara, pentru pensii, pentru responsabilitatea fiscala sau pentru domeniul bancar. Sa restructuram agentiile publice, administratia fiscala si companiile de stat. Sa fim mai ponderati cu cheltuielile si sa respectam plafoane precise pentru deficitul bugetar, pentru inflatie, pentru garantii guvernamentale, pentru datoriile interne si externe (vezi caseta 1 de la final). Pe scurt, sa ungem masinaria guvernamentala pentru a functiona mai bine si cu costuri mai mici. Pentru a stopa risipa si acumularea datoriilor ajunse la cote greu acceptabile in anul 2008, imposibil de platit in anul urmator cu o contractie economica severa.

(more…)