Economia României a fost confruntată cu foarte multe probleme, iar crizele latente, care nu se manifestau, s-au acutizat în aceste vremuri de contracţie economică, spune la Realitatea FM consilierul guvernamental pe probleme economice, Andreea Paul.

Asculta inregistrarea audio cu Andreea Paul Vass, în dialog cu Carmen Constantin şi Cătălin Striblea

(more…)

In ce moneda intra banii de la FMI in conturile BNR? Echivalent dolari la cursul zilei DST/USD? La fel trebuie rambursat? Primesc aceasta intrebare la care cred ca merita sa dau raspunsul si aici, pe blog.

Situatia este mai complicata decat pare la prima vedere. Datoria ne este comunicata de catre FMI si este exigibila la scadenta in DST. Dupa cum bine se stie, aceasta este doar o moneda scripturala. In realitate, noi primim euro si dolari (in valoare echivalenta cu moneda scripturala DST), iar la scadenta livram tot euro si dolari (eventual in alta proportie, dupa cum ne-o cere FMI la acel moment). In plus, alimentarea conturilor BNR nu se face cu dolari sau euro de la FMI, ci de la state. De regula, aceste state sunt marii creditori ai lumii sau cele care au de rambursat o scadenta catre Fond. La fel, rambursarea de catre noi a euro sau a dolarilor nu se face in contul FMI, ci in contul unor state terte, pe baza instructiunilor pe care le primim de la Fond.

Care este valoarea acestui imprumut in baza acordului de tip stand-by cu FMI? 12.95 miliarde de Euro (11,44 miliarde de DST), pentru o durata de 24 de luni. Imprumutul de la FMI este administrat de catre BNR.

Scopul? Consolidarea rezervei valutare, avand un rol important in procesul de reducere graduala a rezervelor minime obligatorii in valuta ale bancilor romanesti si crearea unei lichiditati corespunzatoare in piata monetara.

Care sunt costurile? Atat pentru BNR, cat si pentru MFP, conditiile de cost sunt mult mai avantajoase decat cele care s-ar obtine pe pietele financiare interne si externe.

Care sunt conditionalitatile agreate in Programului de sprijin economic si diminuare a efectelor crizei financiare de catre autoritatile romane cu FMI/CE/BM?

A. Pe termen scurt:

- Reducerea deficitului bugetar cu 1.1% din PIB, pana la 4,6% din PIB in 2009;
- O mai buna disciplina a exercitiului bugetar pe parcursului anului prin stabilirea unor criterii de performanta pentru deficitele bugetare trimestriale:

Trim.1 – 8.3 miliarde lei
Trim.2 – 14.5 miliarde lei
Trim.3 – 18.6 miliarde lei
TOTAL 2009: 24.4 miliarde lei

B. Pe termen mediu:

- Reducerea deficitului bugetului general consolidat pana la aproximativ 3,7% din PIB în 2010 şi sub pragul de 3% din PIB în 2011;
- Limitarea rectificarilor bugetare efectuate in cursul anului;
- Infiintarea unui consiliu fiscal ce va asigura o analiza independenta si de specialitate a prognozelor macroeconomice si bugetare;
- Legea responsabilitatii fiscale (pana la sfarsitul lunii noiembrie 2009);
- Introducerea unor reguli fiscale privind datoria publica si a deficitului bugetar primar;
- Unificarea grilei de salarizare din sectorul public pana la 30 octombrie 2009, dar care va prevedea o perioada graduala de implementare de pana la 3 ani;
- Reformarea actualului sistem de sporuri, a caror pondere in castigul salarial actual este mai mare decat cea a salariului de baza;
- Stabilirea unui nivel maxim pentru celelalte categorii de cheltuieli de natura salariala, in afara salariului de baza;
- Pentru salariatii cu venituri mici se mentin veniturile reale, cu posibilitatea de crestere graduala. Proportia dintre cel mai mic si cel mai mare salariu din sistem va fi de 1 la 15, fata de 1 la 72, cat este in prezent.

C. Pe termen lung:

Reformarea sistemului public de pensii in coordonare cu Banca Mondiala prin:
- Continuarea ajustarii varstei de pensionare avand in vedere evolutia sperantei de viata, pentru a permite o mai mare flexibilitate a sistemului, dar şi pentru alinierea parametrilor de pensionare cu practicile din tarile UE.
- Protejarea grupurilor vulnerabile de pensionari prin dezvoltarea unor programe de sprijin care sa diminueze saracia si sa conduca la cresterea nivelului de trai al acestora.
- Continuarea implementarii treptate a pilonului doi al sistemului de pensii.

Condiţionalitatile negociate cu FMI/CE/BM nu au fost impuse, ci agreate de comun acord, ele fiind calea fireasca de urmat in vederea atingerii cresterii reale sustenabile, care este obiectivul fundamental al oricarui Guvern.

Redresarea economică nu poate fi susţinută fără diversificarea armelor anti-corupţie şi diminuarea cheltuielilor neproductive.

Prognozele pentru anul 2009 au cunoscut cea mai mare volatilitate a indicatorilor macroeconomici din ultimul deceniu. Predictiile catastrofice ale unor analisti si politicieni se împiedică acum de ultimele date ale economiei care arată, pe ansamblu, o tendinţă economică sensibil încurajatoare. Impactul rămâne totuşi asimetric pe sectoarele economiei româneşti. E însă un început timid care poate fi consolidat. Urgenţele şi spaimele crizei economice globale riscă să amâne agenda de reforme a politicilor publice, a statului de drept şi a bunei guvernări.
(more…)

Principalele conditii convenite pana acum in acordul de imprumut al Romaniei cu FMI, Comisia Europeana si cu celelalte institutii bancare internationale pornesc de la valoarea aproximativa a unui imprumut total de 20 miliarde de euro, distribuite astfel:

- FMI – 12,95 mld. euro – imprumutul se acorda insa in echivalent drepturilor speciale de tregere (DST), iar dobanda este din aceasta cauza un pic mai mare, adica de 3,5%;

- Comisia Europeana – 5 mld. euro – dobanda convenita este similara celei practicata pe piata, 2,2-2,3%;

- Banca Mondiala – intre 1 si 1,5 mld. euro pentru proiecte de investitii;

- BERD si altii – pana intr-un mld. de euro

Prima transa a banilor de la FMI se situeaza la aproximativ 5 mld. euro si vor fi virate in luna mai, in timp ce prima transa de la Comisia Europeana este asteptata ceva mai tarziu, in vara. Perioada de gratie este de 24 de luni, iar rambursarea intre 3 si 5 ani.

Deficitul bugetar acceptat de comun acord este de 4,6% din PIB in 2009, 3,7% in 2010 si 3% in 2011.

PIB estimat pentru anul 2009 a scazut de la 578 mld. lei, la 531 mld. lei.

In postarile precedente, nu de putine ori am invocat rolul masurilor fiscale in atenuarea efectelor crizei globale si pentru revigorarea economica mai rapida. FMI, BM, CE, cu totii au invocat gasirea acelui buchet de interventii temporare sau ad-hoc care se adreseaza direct specificului national, in marja permisa de conditiile fiecarui buget national in parte.

- Deloitte a publicat la sfarsitul saptamanii trecute o sinteza a masurilor fiscale adoptate in 50 de tari ale lumii. Detalii aici

Cele mai consistente masuri au fost adoptate in Singapore. Grecii isi orienteaza stimulentele fiscale spre turism si sectorul hotelier. Portughezii reduc impozitul pe profit in agricultura, sectorul forestier, minerit si majoritatea industriei prelucratoare. Bulgarii scutesc de impozit, pentru o perioada de cinci ani, investitiile din regiunile defavorizate. Cehii reduc contributiile sociale de sanatate pentru angajati si angajatori si flexibilizeaza piata muncii. Belgienii reduc TVA pentru constructia de locuinte noi etc.

- Comisia Europeana a realizat o sinteza a naturii stimulentelor fiscale aplicate in statele membre, in ianuarie 2009. Detalii aici

Stimulentele totale propuse in pachetele anti-criza ale UE se ridica in jurul a 0,9% din PIB (112,5 mld. Euro), in SUA la 1,8% (199,6), iar in China la 7,1% (233,1 mld. Euro) doar pentru anul 2009. In UE, unele tari au optat pentru stimulente fiscale orientate cu precadere spre consum, altele spre investitii, altele spre piata muncii, altele spre anumite sectoare economice, altele le imbina pe cele de mai sus in proportii diferite. Modelele nu sunt totusi clar perceptibile. La o extremă, ţări precum Polonia, Tarile de Jos sau Regatul Unit utilizează numai una sau două categorii de stimulente fiscale. Or, Germania, cu o economie complexa, dar si cu cel mai costisitor pachet de stimulente, a decis sa combine toate formele de mai sus.

In Romania, o decizie foarte desteapta in favoarea mediului de afaceri si a investitiilor, propune ca solutie unitara reducerea impozitului pentru acel profit care este reinvestit in progres tehnologic, intr-un cuantum de maximum 25%. Intr-o situatie ipotetica in care un antreprenor investeste 25% in progres tehnologic sau in cercetare-dezvoltare-inovare, cota unica de 16% se traduce, de fapt, intr-o cota unica de 12%. Alaturi de neimpozitarea profitului reinvestit, Guvernul a decis compensarea TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de platit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat şi în lunile ulterioare celei în care s-a depus cererea de restituire, dar şi după expirarea termenului legal de 45 de zile. Nu in ultimul rand, la ultima sedinta de guvernse, s-a semnat un memorandum prin care revizuirea Codului Fiscal va urmari reducerea cu circa o treime a numarului de taxe si impozite (de la aproape 500 cate exista in prezent).

Pe partea de venituri ale celor aflati in somaj tehnic, ele vor fi considerate venituri de natura non-salariala pentru o perioada de maximum trei luni si impozitate, in consecinta, la un nivel mai scazut. Firmele care vor trimite in somaj tehnic salariati vor fi scutite de plata contributiilor sociale pentru aceeasi perioada, iar costurile cu formarea profesionala a salariatilor vor fi subventionate in proportie de 50% din bugetul de stat.

Cum se simte in politica guvernului influenta consilierului economic, in special intr-o perioada de criza financiara?

Unele dintre propunerile mele au fost luate in calcul, altele nu. Sigur ca nu ma aflu in pozitia potrivita de a spune care dintre propunerile interne nu a avut finalitate. Decizia luata de prim-ministru trebuie sustinuta. Ecuatia politica poate amputa unele decizii asumate din ratiuni pur economice.

Intr-un interviu acordat FrontNews in octombrie, afirmati ca “am temeri bine alimentate ca lucrurile nu vor sta deloc pe roze daca nu ne revenim rapid la realitate”. In martie, stam pe roze sau inca nu ne-am revenit la realitate?

Din pacate nu cred ca ne-am revenit, decat in mica masura. Partea cea mai buna este ca actualul Guvern si-a asumat un obiectiv extrem de greu, si anume reducerea cheltuielilor publice neproductive. Dupa cota unica de 16% este a doua revolutie a acestui deceniu. Inca suntem in cautarea unor solutii, in cadrul pachetului de masuri anticriza, care sa ne salveze sau care sa ne protejeze in fata asa-numitului “al treilea val al efectelor crizei economice”. Discutiile in Uniunea Europeana se centreaza acum pe noul epicentru al crizei economice si financiare internationale: Europa Centrala si de Est. Nu vreau sa intru in detalii. Ceea ce vreau sa spun este urmatorul lucru: majoritatea statelor europene au pachete de masuri anticriza destul de solide, iar studiile internationale comparative vorbesc deja despre pachete bazate pe stimulente fiscale, unele orientate cu precadere spre investitii, altele spre consum sau o combinatie intre cele doua. Mai avem cazuri de masuri anticriza extrem de inedite, cum este, de pilda, cazul Cehiei, care a mizat foarte mult pe flexibilizarea pietei muncii. Iarasi, un pachet ingenios de masuri anticriza este cel al Germaniei, care ia in calcul, rand pe rand, si impactul noilor efecte. Aceste pachete de masuri sunt, asadar, corpuri vii, revizitate pe o structura totusi solida. Din acest punct de vedere, cred ca a creste povara fiscala in Romania este o eroare.

Interviul integral aici

Tranzactiile in lume se fac pe baza certificatelor de buna purtare emise de catre diferite institutii internationale, fie ele agentii de rating sau finantatori la nivel global. Din pacate, Romania a demonstrat constant ca nu este capabila sa promoveze pe termen lung politici macroeconomice sanatoase. Propunerile populist-sindicaliste au acaparat nu de putine ori dezbaterea publica. Asa se face ca, inclusiv ultimii ani de crestere economica, cuvintele de ordine au fost risipa si proasta guvernare, coruptia si injustitia sociala reala.

In acest moment, avem o radiografie a perspectivelor economice sumbre si a incercarilor statelor de a gasi o cale de iesire din criza. Avem si un pachet de masuri anticriza. Ceea ce ne lipseste acum este o analiza a impactului crizei financiare si economice asupra sectoarelor economice din Romania, pentru ca ea isi arata efectele la intervale de timp diferite, cu o magnitudine diferita, cu o longevitate a crizei diferita la nivel sectorial. Abia atunci, poti realiza cat de aprig isi infige coltii criza internationala in fiecare sector si poti propune acel pachet de masuri care sa se adreseze direct celor mai dificile problemele identificate la nivel national si care impun interventia statului. Or, este posibil ca in unele cazuri rolul statului sa fie minimal sau chiar nul, iar solutiile corecte sa se gaseasca tot in ograda patronatelor. Aceste lucruri le-am discutat cu Comisia Nationala de Prognoza care lucreaza la o astfel de analiza.

De ce au inceput negocierile cu FMI si CE?

Pentru ca trebuie sa acoperim nevoile de finantare a deficitului extern pe termen scurt si mediu. Continutul si finalitatea acestor negocieri vor fi facute publice de catre Guvern nu peste mult timp. O radiografie a declaratiilor publice o gasiti aici

Preferabil este ca aceste fonduri sa fie puse la dispozitia noastra si sa nu ne grabim a le cheltui, decat in cazul:

- materializarii riscurilor de reducere a intrarilor de capital strain in Romania,

- retragerii masive de depozite pe termen scurt acordate de bancile mama (ceea ce e putin probabil) sau in cazul

- in care intram intr-un cerc vicios: recesiune – nerambursarea creditelor – insolventa bancara.

De fapt, scopul major al acestei negocieri este sa aratam mediului de afaceri intern si international ca, in cazul unui risc de vulnerabilitate extrema, noi putem sa oprim efectul de domino.

In caz contrar, inflatia mai mare la noi decat in zona euro (ceea ce inseamna o putere de cumparare mai mica a monedei nationale), deficitul mare de cont curent (care implica o cerere mare de valuta pe piata), precum si ratele si dobanzile scadente la datoria pe termen scurt si mediu vor pune o presiune de necontrolat asupra cursului de schimb. Deprecierea valutei trebuie evitata, pe cat posibil, in aceasta perioada, iar un imprumut extern ne-ar ajuta sa nu repetam experienta din anii 1997 – 2000, cand deprecierea leului de la 4000 lei/dolar, la 8000 lei/dolar, a fost urmata de un alt salt rapid la 16.000 lei/dolar. Acest imprumut extern ne poate da si ragazul sa valorificam momentul favorabil pentru reforme profunde, pe fondul crizei economice europene, imposibil de coordonat rapid si eficient in vremuri normale.

Avantaje ale acordului cu FMI:

- Cel mai important avantaj tine de cresterea credibilitatii Romaniei pe piata internationala a capitalului.

- Reducerea riscului deprecierii masive si rapide a leului, cu consecinte negative pentru populatie, in sensul saracirii sale drastice.

- Reintroducerea monitorizarii politicilor economice ale Romaniei (prima conditie pentru garantarea a ceea ce FMI numeste “good track record of sound macroeconomic policies“).

Dezavantaje ale acordului cu FMI:

- Devine oficial: Romania are o problema pe care trebuie sa o rezolve.

- Conditiile convenite pot fi nepotrivite ca intensitate sau ca natura pentru Romania. Forta de persuasiune si de lobby a Guvernului Romaniei va fi hotarator in acest sens.

- In cazul Romaniei, acordurile cu FMI au o proasta reputatie din cauza incidentelor sale asupra standardului de viata, date de inghetarea salariilor, a pensiilor etc.

Multe voci reclama insa ca in Romania exista imprumuturi externe asumate si necheltuite pentru proiectele de investitii. Adevarat! Vedeti fondurile puse la dispozitia noastra pentru justitie sau transporturi de catre Banca Mondiala sau de catre Banca Europeana de Investitii. Realitatea este impardonabila. Or, imprumutul care se negociaza acum cu FMI si CE nu este destinat proiectelor de investitii, ci acoperirii unui gol in balanta externa. Pe de o parte, acest gol este creatde fondurile de valuta de care Romania are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor generate de importurile mult mai mari decat de exporturile de bunuri si servicii. Pe de alta parte, golul este dat de ratele si dobanzile scadente pentru datoriile pe termen scurt si lung, in mare parte apartinand mediului privat.

Dilema zilei: are sau nu nevoie Romania de un ajutor financiar de la Fondul Monetar International? Daca reusim sa acoperim nevoia de finantare externa a Romaniei , de circa 6-7 miliarde euro in anul 2009 (care sa ne garanteze un deficit bugetar echilibrat – in jurul a 2% din PIB), atunci raspunsul este NU.

Nimeni nu spune insa ca, chiar daca nu ai nevoie de banii FMI, ca stat membru al acestei organizatii internationale (cu 185 de state membre) esti obligat, prin statutul FMI, sa participi la consultari cel putin o data pe an sau la solicitarea Fondului. Cu alte cuvinte, statutul FMI devine lege pe teritoriul Romaniei.

De ce suntem obligati la consultari cu expertii FMI? Pentru ca FMI raspunde de stabilitatea financiara la nivel global si de supravegherea politicilor economice care pot afecta relatiile financiare internationale. De fapt, FMI este singura autoritate recunoscuta la nivel global ca avand expertiza in evaluarea politicilor macroeconomice, un teatru cu experiente esuate si cu bune practici. Nu in ultimul rand, aprecierile FMI sunt luate in calcul de catre investitorii straini si de catre agentiile de rating.

Pentru detalii vezi inregistrarea audio de la Radio France International