Înclin să cred că înregistrarea video a şedinţei PSD a fost “livrată” presei pentru a transmite populaţiei mesajele pe care nu le puteau proba şi pe care nu doreau să şi le asume public. Doar că, experţi fiind în arta camuflajului ca mijloc de apărare publică, fruntasii PSD au ales, pentru a supravieţui, să se confunde cu un mediu impertinent, inconsistent şi incompetent.

Via coloraţie a declaraţiilor acestora depăşeşte cu mult performanţele sepiilor şi ale cameleonilor. Lipsiţi cu desăvârşire de mijloace eficiente pentru a propune politici publice anticriză şi sub pericolul iminent al alegerilor prezidenţiale, aceşti maeştri abordează o atitudine războinică, ameninţătoare. “Să-i atacăm!” Mi-am amintit, invariabil, de strategiile similare ale comuniştilor, ale linşărilor mediatice şi ale mineriadelor. PSD nu este nici neocomunist, nici socialist. E un partid al baronilor locali lipsiţi de cultura politică de tip democratic. Atributele acestui partid rămân incompetenţa şi lipsa de verticalitate.

PSD produce nasturi mediatici şi linguri de lemn anti-prezidenţiale. În schimb, PDL propune reducerea taxelor, programul “Prima Casă”, reforma educaţiei şi o administraţie publică mai suplă. “Nu accept”, conchide dur domnul primar Mazăre, aruncând praf în ochii românilor. Nu teamă le-a provocat democrat - liberalilor, şi nici derută n-au reuşit să semene. PSD s-a afişat ca un mârşav conspirator căruia nu-i prieşte nici la Guvernare, nici în opoziţie. Pur şi simplu nu şi-a definit clar o identitate politică, cu excepţia, poate, de cea de “atacator”.

Cel mai puţin plauzibilă şi nejustificată s-a dovedit palma aplicată programului “Prima Casa”. Atacurile nu s-au îndreptat împotriva domnilor E. Boc, Prim-ministru, şi Gh. Pogea, ministru de finanţe, ci împotriva a aproximativ 17.000 de familii care urmează să beneficieze de prima lor casă.

Încerc senzaţia permanentă că PSD joacă la două capete şi urmăresc constant două ţinte, asemeni şopârlelor Gecko cu coada lăţită în formă de cap, astfel încât în cazul unui pericol să-şi poată deruta duşmanii.

În cazul actualului parteneriat la guvernare, strategia nu poate să dea roade. Vrând, nevrând, trebuie să ne conformăm realităţii economice, mult mai dură decât cea politică. E limpede că suntem martorii complicităţii, a desincronizării premeditate faţă de PDL şi faţă de România, a făţărniciei şi a imposturii, a unui PSD blocat în trecut.

Romanii au participat la vot intr-o proportie de doar 27%, apropiat de nivelul de 29% de la primele alegeri europarlamentare din 2007, dar semnificativ mai mic decat media europeana de 43% in 2009.

Pe baza rezultatelor preliminare (PPE: 263 - 273; PSE: 155 - 165; ALDE: 78 - 84; UEN: 33 - 37; VERZII: 52 - 56; COM: 33 - 37; IND: 15 - 19; ALTII: 83 - 89) putem trage cateva concluzii:

- Partidele de stanga nu au reusit sa capitalizeze politic efectele crizei economice nici in UE, nici in Romania.
- Din contra, succesul extremei drepte a fost confirmat in perioade de turbulente financiare si economice. La nivelul UE estimarile arata ca numarul lor a crescut de vreo trei ori, similar dinamicii PRM in Romania.
- Partidele de guvernamant nu si-au erodat semnificativ pozitiile in Romania.
- PDL + EBA au castigat alegerile romanesti pentru Parlamentul European.
- Principalul partid de opozitie, PNL, a inregistrat un esec imprevizibil.

In ceea ce-i priveste pe salajeni, nu pot decat sa le multumesc si sa-i felicit pentru participarea mult mai mare la vot: 40% (locul 5 in Romania). Mi-au confirmat asteptarile, catalogate de catre colegii mei de partid, de opozitie si mass-media locala mult prea optimiste.

Sunt mandra ca sunt salajeanca. UDMR ne-a tras o mama de bataie zdravana in Salaj (29,24%). PSD a obtinut 25,45% (singurul juget rosu din Ardeal inainte de aceste alegeri), PDL - 24,07%, EBA - 2,78%, PNL - 10,33% (in conditiile in care Zalaul are primar PNL) si PRM - 5,25%. Ramane, totusi, cel mai bun scor obtinut pana acum de PDL+EBA in Salaj.

Cele 7.000 de amendamente la bugetul de stat pe 2009, in medie 13 pe cap de parlamentar, reprezinta recordul absolut national la propunerile de modificare a unei legi. Ieri, dupa miezul noptii, parlamentarii au respins 5.000 dintre ele si au acceptat 2.000, adica dublul numarului total de amendamente aduse bugetului anul trecut, cand au fost admise doar 200. Mare trebuie sa fie foamea de bani a alesilor uninominali, daca si-au infrant proverbiala indolenta si au stat sa inventarieze fiecare biserica, gradinita si camin cultural din circumscriptie! Atat de rea ca pana si Guvernul s-a temut de o revolta si a decis sa-i sature, pe moment, cu 23 de milioane de euro, o „rezerva” descoperita de ministrul de Finante Gheorghe Pogea si impartita parlamentarilor puterii. Dar ce sa faca ei cu numai 70.000 de euro, cand tocmai au avut revelatia Divinitatii prin cele 50 de biserici de reparat in parohia electorala si a unui dumnezeu mai mic, dar nemilos, care-i asteapta la cotitura si se numeste presedinte de consiliu judetean?! Pun o bomboana pe coliva facuta in memoria bugetului, aratand ca raporturile politice s-au schimbat.

In noiembrie 2008, s-a incheiat epoca in care parlamentarul se temea sa miste-n front, cand nu indraznea sa se puna de-a curmezisul vointei partidului si guvernului sau. Disciplina politica era de la sine inteleasa, „soldatii credinciosi” – cum le placea unora sa se declare - avand mai multe sanse la locuri eligibile decat aceia care discutau ordinul.

La dezbaterea unei legi precum cea a bugetului, cele mai multe amendamente apartineau opozitiei, pentru parlamentarii majoritatii calculele Guvernului fiind cele mai bune. Se lucra cu procente din PIB, initiativele personale si de grup politic urmarind cresterea cu 2-3 la suta a fondurilor destinate Educatiei, Armatei sau altor domenii. Astazi, opozitiei liberale i s-au admis 30 de amendamente, restul pana la 2.000 fiind ale coalitiei PD-L – PSD. Se pronunta cifre clare, miliarde si milioane cu maruntisul aferent din coada, si se expediaza precis in circumscriptie, unei biserici sau unui camin cultural. Parca bugetul nu ar mai fi national, ci uninominal. O parte a lui chiar asa este. O bucata a fost repartizata pe numele parlamentarilor majoritatii, ca acestia sa-si lase amprenta in circumscriptie, „sa se vada” ca a facut ceva, iar o alta bucata merge spre administratiile locale, baronii judeteni amenintandu-si senatorii si deputatii cu sanctiuni daca nu aduc bani in teritoriu. Odata cu votul uninominal, controlul de la centru al partidelor asupra propriilor alesi a slabit considerabil, incat Guvernul condus de Emil Boc, presedinte al PD-L, a ajuns sa-si mituiasca parlamentarii ca sa aprobe bugetul. Iar acesta este numai inceputul. Creand precedentul fondului de rezerva la purtator, menit sa satisfaca nu nevoile reale ale comunitatilor locale (au nevoie de sosele, poduri, indiguiri, canalizari, dispensare, in timp ce bisericile pot fi ridicate din donatii, sponsorizari si din mila BOR), Executivul s-a pus la cheremul parlamentarilor cu ambitii electorale, nu al Parlamentului. Iar presiunea din partea acestora si a baronilor, de care tind sa depinda mai mult decat de partid, va creste cu fiecare an, pana nu va mai avea cu ce sa-i potoleasca. Covarsitoarea majoritate parlamentara, cu care numai FSN s-a mai putut lauda, nu-i serveste Cabinetului Boc, ci viceversa: abia acum, dupa 20 de ani, Guvernul este, in fine, controlat.

Drumul scurt de la erorile guvernamentale la marea eroare a integrării în UE

Degetul acuzator îndreptat spre PNL pierde esenţialul. Reacţiile politicienilor sunt, adeseori, mimetice şi ratează rudimentar fondul problemei. Mai adăugăm slaba percuţie a televiziunilor şi a presei româneşti la semnalele externe, nepartizane nici cu stânga, nici cu dreapta românească, şi ajungem la o dezbatere primitivă în formă şi conţinut.
De fapt, cele mai grave erori ale actualului guvern, care cutremură orice cetăţean, sunt atacul continuu la statul de drept şi subminarea independenţei justiţiei. Aici a abdicat masiv guvernul Tăriceanu. Aici s-a îndepărtat de programul Alianţei D.A. care a câştigat alegerile promiţând că statul de drept va reveni în matca lui normală, că justiţia va fi egală pentru toţi şi că actele de corupţie din perioada guvernării Năstase vor ajunge în justiţie. PNL şi Tăriceanu şi-au încălcat aceste promisiuni făcute electoratului şi au trădat, ajutând personaje anchetate din PSD, dar şi din propriul partid să fugă de justiţie.
În perioada opoziţiei, PNL a denunţat, cel puţin formal, că sub guvernarea PSD atacul la statul de drept devenise regulă. Acum PNL a uitat asta şi a chemat în ajutor acelaşi PSD din 2000-2004, profund nereformat şi nociv pentru democraţie.
Toate acestea au stârnit o mare îngrijorare şi la Bruxelles. Dovadă stau avertismentele repetate ale Comisiei Europene. Abandonarea luptei împotriva corupţiei a dus la percepţia că admiterea României în UE ar fi o “mare eroare”.
PNL-ului îi reproşez o altă culpă capitală: a compromis credibilitatea unei guvernări de dreapta, permiţând PSD, un partid ce părea în pragul imploziei, să revină în preferinţele electoratului. Agăţaţi de putere, numai şi numai din interese personale, s-au lăsat veşnic şantajaţi de PSD. Aşa s-a ajuns la concesii care, pe de o parte, au ridicat scorul celui din urmă, pe de altă parte, au grevat grav economia ţării de alocarea eficientă a resurselor.
Tentativele parlamentare şi reuşitele legislative apără în continuare impostura, corupţia mică şi mare, la toate nivelurile. Rezultatul? Situaţia proprietăţii este încă neclarificată, reforma justiţiei, reforma constituţională şi a sistemului politic lipsesc. Continuăm să plătim şpagă pentru serviciile publice, iar drepturile noastre, ale cetăţeanului, sunt doar mimate. Iată aici, de pildă, cum este văzută din exterior coruţia în România.
Pe de altă parte, mediocritatea guvernării actuale este de notorietate. Educaţia şi infrastructura au fost integral compromise, în pofida punerii la dispoziţie a celor mai mari bugete în ultimii 20 de ani. Sistemul sanitar se află la cote de avarie. Agricultura, turismul şi cultura aidoma. Guvernul actual alimentează senin găuri negre şi risipeşte banul public.
Sacrifică, în egală măsură, absorbţia şi folosirea eficientă a fondurilor europene. Dacă am pornit la drumul acestei guvernări cu o datorie externă de puţin peste 20 de miliarde euro, acum ne situăm la circa 64 de miliarde euro. Aceasta s-ar fi justificat pentru anul 2013, în condiţiile în care dublam fondurile europene cuvenite şi absorbite integral, de 32 miliarde euro, cu un efort public naţional similar, provenind din împrumuturi. Cu cele 64 miliarde euro am fi reuşit modernizarea României. Dar nu s-a întâmplat aşa.
Pensionarii reprezintă în viziunea PNL viitorul României. S-au acumulat dezechilibre economice majore, generate de consumul iraţional de resurse, până la limita indulgenţei, iar bugetul României este acum desfigurat şi aruncat cu nonşalanţă spre procedura de deficit excesiv, de peste 3% din PIB. Abordarea politicianistă şi voluntaristă a guvernului Tăriceanu a sacrificat cu bună ştiinţă interesele generale şi pe termen lung ale României.