FMI a acceptat sa ne imprumute cu suma de 12,9 miliarde de euro la inceputul acestui an cu cateva conditii clare de performanta publica si de reforme structurale. Adica sa aprobam legi noi pentru salarizarea unitara, pentru pensii, pentru responsabilitatea fiscala sau pentru domeniul bancar. Sa restructuram agentiile publice, administratia fiscala si companiile de stat. Sa fim mai ponderati cu cheltuielile si sa respectam plafoane precise pentru deficitul bugetar, pentru inflatie, pentru garantii guvernamentale, pentru datoriile interne si externe (vezi caseta 1 de la final). Pe scurt, sa ungem masinaria guvernamentala pentru a functiona mai bine si cu costuri mai mici. Pentru a stopa risipa si acumularea datoriilor ajunse la cote greu acceptabile in anul 2008, imposibil de platit in anul urmator cu o contractie economica severa.

(more…)

Azi m-am aflat intr-o postura extrem de delicata si de emotionanta: comemorarea masacrului de la Treznea (judetul Salaj). A trebuit sa particip la un eveniment tragic si subiectiv, in egala masura, valorificat emotional diferit de catre partile implicate: romani, unguri si evrei.

Comemorarea masacrului de la Treznea este un moment istoric de aducere aminte, cu durere, a martirajului unor cetateni, a unor tarani simpli din Transilvania, ucisi de catre trupele hortiste doar pentru ca erau romani, la 9 septembrie 1940. Rezultatul nedreptului Dictat de la Viena.

Cinstirea anuala la Treznea a memoriei lor reprezinta o necesitate pentru ca astfel de massacre sa nu se mai poata repeta niciodata in tara noastra si intr-o Europa unita.

Nu imi propun sa insist pe aspectele istorice. Profesionistii au a se pronunta despre ce s-a intamplat si a plasa faptele in context. Nu sunt nici adepta festivismului excesiv.

Ceea ce as tine insa mortis sa spun tine mai degraba de morala intamplarilor, care, din pacate, nu au fost unice in Europa timpului. Vedeti, de pilda, cazul polonez, Jedbawne, unde jumatate dintre locuitorii unui sat au macelarit si aruncat intr-o groapa comuna cealalta jumatate.Din punctul meu de vedere, subiectiv si el fireste, dar de o subiectivitate asumata, morala e ca e teribil degreu sa traiesti impreuna cu cineva.

Havel ne spunea ca nu esti niciodata pregatit pentru istorie. Numai ca aceasta impreuna traire se invata, nu e neaparat genetica.

Prin urmare, va intreb daca cea mai potrivita reactie la un astfel de moment funest nu ar fi tocmai sublinierea nevoii de responsabilitate si responsabilizare a tuturor, de interdependenta si nu independenta sau autonomie, de educatie.

Sa ne uitam fiecare atent la propria persoana si sa ne intrebam daca suntem chiar atat de siguri ca nu ne-am nimici vecinul. Asta in cazul in care nu il consideram de-a dreptul inexistent.