Astazi am resimtit tristetea victoriei populismului politic si a imixtiunii greu explicabile a Curtii Constitutionale in deciziile economice. Dreptul la pensie este, intr-adevar, garantat prin Constitutie, dar nu si valoarea punctului de pensie. Unde in lumea asta are Curtea Constitutionala dreptul de a hotari cuantumul punctului de pensie sau regula de calcul a pensiilor?
Or acum asistam la urmatoarea concluzie a Curtii: “Dispozitiile art.9 referitoare la diminuarea cu 15% a pensiilor cuvenite sau aflate în plata, precum si a indemnizatiei de însotitori pentru pensionarii de invaliditate de gradul I, precum si cele referitoare la valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legea privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale.”
Trec peste limita fragila cu care s-a luat aceasta decizie: 5 pro la 4 judecatori contra declararii neconstitutionalitatii masurii, la care se adauga decizia uluitoare a prezervarii metodei de calcul complet irationale in cazul magistratilor si care continua sa primeasca 80% din ultimul salariu. Celelalte pensii speciale vor putea fi, in schimb, recalculate.
Nu mai insist asupra acestui ultim aspect, dar revin asupra punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie este o decizie economica luata de catre politicieni, dar complet neinteleasa de catre cei din urma. Acum gasesc si judecatorii in aceeasi ipostaza.
In realitate, conditia pentru ca o tara sa opereze eficient este ca cei care o conduc sa poata efectua calcule economice. La ce folosesc aceste calcule? La asigurarea echilibrului bugetar care constituie pivotul redresarii fiscale a unei tari. Ea nu apare in Constitutia Romaniei, asa cum e, de pilda, in cea a Germaniei. Dar Constitutia Romaniei ar trebui sa permita efectuarea acestor calcule economice, care presupun nu doar cresteri constante de salarii si pensii publice, dar si diminuari ale lor in situatii de criza economica si de deficit bugetar excesiv. De ce? Pentru ca solutiile optime astazi, maine pot sa devina neconforme. In guvernanta publica fiscala se numeste inconsistenta dinamica. Asa s-a intamplat in cazul cresterii cu 50% a pensiilor in anii 2007-2008, care nu poate fi sustinuta in vremuri cu contractii economice brutale. Daca le-am fi crescut rezonabil, de pilda cu 30%, nu am mai fi fost astazi expusi acestui efort economic si politic urias.
Cred ca s-a creat un precedent periculos in asumarea atributiilor Curtii Constitutionale, iar aceste chestiuni vor trebui rapid lamurite de catre expertii in materie. Efectuarea calculelor economice care sa dea rezultate doar in sus, adica pe plus, bazat pe argumentul dreptului castigat, apare ca o aberatie logica. Vezi cazul contrar al salariilor publice, unde a fost acceptata diminuarea cu 25%.
Efectele economice ale acestei decizii se vor rasfrange asupra tuturor romanilor, invariabil si asupra pensionarilor. Vom asista in curand la deciziile optimale de rang doi, date de nevoia suplimentarii pachetului de masuri de austeritate acceptate de catre Curtea Constitutionala si care nu au acceptat solutiile optimale de rang unu, adica cele mai bune din punct de vedere economic.
Abia dupa caderea motiunii de cenzura incepe greul. Igienizarea politica si economica a Romaniei sunt cheile care trebuie rasucite zdravan de catre actualii lideri politici! Crunta povara pentru politicianul roman, obisnuit pana acum “sa dea” si “sa promita”, “sa viseze ca doar socurile pozitive sunt posibile”, “sa nu-si asume curatenia in ograda proprie”, “sa capitalizeze doar nemultumirea electoratului” este sa construiasca. Acum e momentul constructiei bazate pe viziune, strategie si pe actiuni ferme si decisive!
Daca in ceea ce priveste primul obiectiv, al igienizarii politice, sunt ceva mai pesimista, in ceea ce-l priveste pe cel de-al doilea, al igienizarii economice, cred ca avem sansa de a repara greselile de politici publice si excesele bugetare din ultimii ani fara a creste taxele si impozitele.
O intrebare ramane, totusi, esentiala: de ce sunt masurile de austeritate mai severe in Romania decat in alte state europene? Pentru ca nicaieri in Europa nu sunt atat de intarziate reformele institutionale si economice, cu exceptia doar a Bulgariei care au demarat rapid in 2009. Pentru ca nicaieri in Europa nu au crescut pensiile cu 50% in 2007-2008. Pentru ca nicaieri in Europa nu au fost adoptate 20 de ordonante de guvern pentru cresterea salariilor in aceeasi perioada. Pentru ca România este una dintre puţinele tari europene şi din lume unde salariile bugetarilor sunt mult mai mari decât salariile din mediul privat. În 2009, salariul mediu brut în sistemul de stat era de peste 2300 lei, iar în sistemul privat era de sub 1500 lei. Pentru ca România este în top 10 a ţărilor cu cei mai mulţi bugetari. Pentru ca nicaieri in Europa numărul bugetarilor nu a crescut cu 250,000 între 2006 şi 2008. România are 80 de angajaţi în sistemul public, raportat la mia de locuitori, cu 19 mai mult decât în Italia, 15 mai mult faţă de Spania si cu 11 mai mulţi salariaţi decât în Germania. Pentru ca doar in Romania sunt 80 de legi speciale care reglementeaza pensiile privilegiate. Pentru ca am ajuns tara europeana cu cel mai mare numar de invalizi raportat la totalul populatiei si cu judeţe, precum Bihor, unde o treime din pensionari sunt pensionaţi pe caz de boală. Pentru ca Romania este tara cu cel mai mare grad de politizare a institutiilor publice, la care PSD-PDL insele au contribuit masiv anul trecut. Pentru ca nu am avut curajul moral si estetic de a demara reformele in plin an electoral. Pentru ca luciditatea si responsabilitatea sunt ultimele ingrediente valorizate in dezbaterea publica. Cica nu face rating!
A sosit momentul oamenilor de stat autentici, pregatiti sa-si sacrifice interesul propriu politic/electoral pentru a face ceea ce trebuie corect, transparent, profesionist, bazat pe dialog social si meritocratie! De ce avem nevoie de asa ceva? Pentru ca actualele masuri de austeritate pentru care isi asuma raspunderea Guvernul Boc rezolva doar un sfert din problemele economice majore ale Romaniei.
Ovidiu Nahoi: Mai are Guvernul rezerve de încredere pentru a duce la îndeplinire programul pentru care și-a angajat răspunderea?
Andreea Paul: Încrederea este făcută praf pentru orice reprezentant al clasei politice, indiferent că vine de la Putere sau de la Opoziție. Realitatea pe care o avem de gestionat acum este un patron foarte dificil, caruia i se opune un singur val real de suflu politic reformist, iar acesta vine tot din interiorul Partidului Democrat Liberal. Nu am zarit nici macar o bruma de igiena politica, economica si morala in partidele de opozitie. Presiunea pe care acest val o pune asupra Guvernului și asupra actului deciziei publice în general, îmi alimentează mie încrederea că rezerva unei reveniri semnificative a încrederii în clasa politică este tot în Partidul Democrat Liberal. PDL ramane pricipala forță politica de la guvernare și înclin să cred că acest lucru avantajează transformarea in bine a sistemului politic in general, devenit mult prea insuportabil, în continuare, ținând cont de toate combinațiile de aliante posibile. Sper sa nu ma insel si nici sa nu ma incerce un exces de idealism.
Ion M. Ionită: Unde sesizați dumneavoastră acest val reformist?
El a existat si există în interiorul Guvernului, în aceste bătălii de culise care duc la luarea deciziilor corecte, bazate pe argumente tehnice și nu politicianiste. Este vizibil și în PDL, unde mie îmi place să spun că vocile care condamnă absurditatea actului politic și gradul de corupție tolerat de prea multa vreme, ne fac în realitate un mare bine. Incepe sa spele murdăria si iresponsabilitatea politica. Primul pas pe care trebuie să-l faci cand iti doresti sa rezolvi o problema reala este să o identifici corect, sa o admiti si sa ți-o asumi.
I.M.I.: Și-a asumat PDL că are o problemă în acest sens?
Da, in opinia mea. Sunt primele mișcări majore de redefinire a omului politic moral în interiorul PDL. Cine este potrivit, cine nu. Recent s-a luat decizia de decuplare a afacerilor abuzive de politica. Se renunță, asadar, la mentalitatea păguboasă potrivit căreia, dacă un politician fură, dar și face ceva pentru români, atunci este acceptat. În realitate, nu trebuie să fie deloc așa.
I.M.I.: Există o serie de oameni din Guvern sau din PDL despre care s-a demonstrat că fac afaceri cu statul. Și nu se întâmplă nimic.
Nu sunt de acord că nu se înâmplă nimic. Este pentru prima dată când spațiul public este invadat de asemenea deconspirări. Este pentru prima dată în interiorul PDL când se ia atitudine față de acest gen de practici. Ați văzut astfel de luări de poziții la alte partide? Haideți să fim foarte realiști. Orice sistem care trece de la autarhie la piața liberă, trece prin această cursa nebuna a obținerii facile a banului. Asta presupune pervertirea actului politic. Problema la români este că nu se mai încheie perioada asta, ca intarzie prea mult igienizarea.
O.N.: Vedem că s-a început cu tăierea salariilor și a pensiilor, nu cu închiderea robinetelor către oamenii aceștia.
Discutăm lucruri complet diferite. Dacă doriți să discutăm măsurile de austeritate, sigur că ele au legătură directă și cu gradul de hoție, dar cheltuirea irațională a banului public are o dimensiune mult mai mare si mai periculoasa. Dacă vrei să tai, tai de acolo de unde se cheltuie mult mai mult decât intră venituri la buget. Ori, noi avem două treimi din buget alocat cheltuielilor publice cu salarii, pensii și asistență socială. Restul de o treime se duce spre cheltuieli cu bunuri si servicii, achizitii publice, investiții care, evident, sunt expuse riscului de a intra în spirala corupției. Se va interveni pe ambii piloni rapid si decisiv. Nu se mai poate așa cum au brodit guvernele anterioare vreme de atatia amar de ani!
I.M.I.: Tehnic e mult mai ușor să tai salarii și pensii.
Este cea mai grea decizie, atat din punct de vedere politic si electoral, cat și legislativ și tehnico-economic.
I.M.I.: Bun, dar cum faci tăierea banilor care se duc în buzunarele clintelei politice? Este ceea ce solicită și populația.
S-au luat decizii ferme pe zona licitațiilor publice. Avem obiectivul ca 40% din licitații să se facă electronic. Asta înseamnă transparență, asta înseamnă costuri mai mici. În 2008, sub 2% din aceste achiziții publice se derulau electronic. În 2009, ridicarea procentului la 15% a dus la economii de 1 miliard de euro, ca sa va dau un singur exemplu.
I.M.I.: Câți au venit, până acum, la partid să spună că renunță la afacerile cu statul?
Este foarte clar că, fără un sistem de control, fără implicarea tuturor instituțiilor, dacă nu există frica de sancțiune, nu putem vorbi de cultivarea sentimentului de integritate a decidentului public. Noi avem atâtea acte normative din care lipsește tocmai capitolul de sancțiuni eficiente. Aici mai e mult de lucru, iar legile responsabilitatii ministeriale si fiscale sunt departe de a raspunde acestor provocari.
I.M.I.: În PDL s-a luat această decizie politică. De ce este atât de dificil să se obţină şi rezultate?
Mi-e foarte greu să mă substitui lor, pentru că niciodată nu am făcut parte dintr-o negociere sau dintr-o rețea de cardasie de acest fel. Pot să-mi imaginez, dar mi-e imposibil să iau decizia în locul lor. Un lucru e cert. Dacă mă gândesc la efectul de domino, trebuie să fie o carte pe care dacă reușești să o mobilizezi sau chiar disloci, restul să aibă reacții mimetice.
O.N.: Unde este această carte?
Pentru mine, încerc niște variante de răspuns, dar nu vreau să le fac publice.
I.M.I.. Dacă moțiunea va cădea, ne putem aștepta la schimbări radicale în Guvern?
Nici aici nu pot să mă exprim pentru că nu am rol de decizie în acest sens. Pot insa sa invoc un alt risc. Îmi doresc profesioniști, oameni cu viziune in vârful fiecarui minister. Dar experiența, profesionalismul in gestiunea unor sisteme greu de manageriat acum, cunoasterea sistemica viscerala, acumulată de cei care sunt acum la carme sunt foarte greu substituibile de un nou venit care nu cunoaste problemele care reclama acum decizii la mili-secunda, care intră în același sistem, cu aceleași reguli ale jocului și care este labil la acelși grad de pervertire. Orice intarziere, chiar si cea banala, generata de acomodarea cu o institutie noua, ne va costa grav din punct de vedere economic. Cred ca Guvernul care isi asuma raspunderea trebuie sa le si puna in aplicare. Spre sfarsitul anului gasesc insa oportuna o decizie pe acest fond. Ea insa nu trebuie discutata public, ci operata rapid.
O.N.: Care sunt scenariile în economie? Ce se va întâmpla după tăierea pensiilor și a salariilor?
E foarte greu să-i convingi pe oameni că este spre binele lor ca acum să le iei banul din buzunar. Este practic imposibil.
Scenariile de lucru sunt cel puțin trei. Ori aplicăm măsurile pentru care Guvernul și-a angajat răspunderea si revenim la Produsul intern brut inregistrat inainte de criza pana in 2012, dar pe fundamente mult mai sanatoase. Ori mergem pe varianta creșterii impozitelor principale propusa de FMI și din ce în ce mai agreată de Opoziție, iar revenirea la PIB inregistrat inainte de criza se va realiza abia in 2014. Ori renunțăm la acordul cu Fondul si CE si discutam despre revenirea economica mult dupa 2014.
Modelarea macroeconomică relevă un ritm de creștere a PIB între -0,5 și plus 0,3% în 2010 pentru primul scenariu. Pentru scenariul al doilea ar fi între -2,6% și -2%. Iar pentru al treilea scenariu ar fi o scădere între -4,9% și 4,4% in acest an.
O.N.: Cum va funcționa sistemul astfel încât în varianta Guvernului să se ajungă la o creștere de 0,3%, așa cum ați spus? De unde vine creșterea?
În primul scenariu, pornim de la redresarea moderata a economiei europene, de la asanarea rapida a cheltuielilor publice, cresterea absorbtiei fondurilor europene si prioritizarea investitiilor publice catre autostrazi, infrastructura comunicatiilor, energiei, spre sustinerea industriilor orientate catre export si spre tehnologizarea si cresterea dimensiunii fermelor agricole, inflatia nu inregistreaza schimbari remarcabile, se reduc ratele dobanzii, iar somajul este in usoara scadere. Reforma administrativa si fiscala, alimentarea increderii investitorilor ca facem ceea ce trebuie, ar trebui sa atraga investițiile străine spre România. Daca pe partea de exporturi si absorbtie a fondurilor europene lucrurile merg in bine, in materie de investitii straine stim ca ele sunt mult mai mici in prima parte a acestui an față de anul trecut.
O.N.: Deci mizăm pe creșterea investițiilor străine.
In niciun caz nu mai mult decât anul trecut. Mizam pe cresterea intrarilor de capital in tara prin investitii directe sau de portofoliu sau prin transferuri nete din strainatate fata d eprimul trimestru al acestui an. Cert este ca între scenariul creșterii taxelor și cel al dimiuării cheltuielilor publice, e clar că în prima variantă atractivitatea pentru investiții străine în România ar scădea și mai mult.
Care ar fi alte surse de investiții?
Cheltuielile publice orientate spre investiții. În acest an alocăm pentru investiții 6,4% din PIB. În 2009 s-au alocat 6,3%, față de 5,9% în 2008, record in istoria bugetara post-decembrista. Nu este insa suficient daca continuam sa ii irosim pe proiecte ineficiente sau in gauri negre. De aceea, acum se evalueaza urgent programele de investiţii publice la fiecare minister in parte şi se stabilesc priorităţile pe baza criteriilor creării de locuri de muncă şi a adăugării de valoare în economie, la care trebuie obligatoriu adaugate si rezultatele analizei cost-beneficii.
Investiţiile publice vor fi in acest an susţinute masiv cu fonduri europene, pentru asigurarea accesului la serviciile de bază – apă potabilă, sisteme de colectare, depozitare şi valorificare a deşeurilor menajere şi industriale, locuinţe, in educaţie şi in sănătate.
De unde venituri sau economii pentru investitii fara de care nu putem vorbi de relansare economica? Prin lărgirea bazei de impozitare şi reducerea evaziunii fiscale. Din analiza si reducerea cheltuielilor curente din fiecare instituţie centrală şi locală, finanţată din bugetele publice şi eliminarea celor neoportune sau ineficiente. Optimizarea cheltuielilor are loc la fiecare capitol in parte. De exemplu, la instituţiile cu multe deplasări în teritoriu se pot negocia tarife reduse la hoteluri, călătorii etc.
In ceea ce priveste creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, va reamintesc cateva din deciziile luate in 2009 si 2010: reducerea numarului si a duratei procedurilor, cresterea fondurilor de garantare si contragarantare acordate de catre stat si diminuarea cotelor de co-finantare pentru numeroase axe prioritare, ba chiar co-finantare “zero” pentru microintreprinderile care aplica pentru Programul Operational Regional.
O.N.: Unde s-au dus banii pana acum?
Programul Rabla, programul Prima Casă, reabilitare infrastructură rutieră, modernizarea căilor ferate, comunicații, energie, ajutoare de stat pentru IMM-uri, alimentarea fondurilor de garantare si de contra-garantare, a CEC si a Eximbank etc. Problema politicilor publice in materie tine de incapacitatea de a concentra eficient investiții majore, în maximum patru direcții după părerea mea: autostrăzi, infrastructură comunicațională, energie si agricultura. Lipsa gândirii strategice a împartit banii în foarte multe direcții și rezultatele se văd. Insasi, retragerea masurilor interventioniste aberante ale Guvernului constituie cel mai bun stimulent pentru cresterea economica bazata pe competivitate.
O.N.: Este convins Guvernul că programul de austeritate va duce la o creștere economică de 0,3% în 2010?
Chiar si 0,3% este aproape irelevant pentru un semnal pozitiv de crestere. E mai degraba o relativa stagnare. Eu nu vreau să alimentez gratuit idealismul romanilor. Estimarile actuale arata ca PIB-ul din acest an va fi între minus 0,5% și plus 0,3%. Marele risc rămâne insa stagnarea economică pe termen lung. Bătălia actuala o ducem pentru reluarea creșterii economice sanatoase in 2011 cu ritmuri ridicate.
I.M.I.: În 2009 nu a existat nici o estimare reală privind evoluția economiei României în 2010?
Ba da, desi multi au crezut ca merge si asa. Dar rațiunea economică nu se întâlnește cu rațiunea politică în miezul campaniilor electorale. Scriam in presa economica despre nevoia de masuri anti-criza inca din 2008.
O.N.: Cum faci ca statul să funcționeze mai eficient?
Drumul pe care pășim acum mi se pare cel corect: sa construim un aparat public care consuma mai putin, dar care sa functioneze mai eficient. Dar trebuie sa avem curajul sa il parcurgem pana la capat si sa nu facem treaba de mantuiala. Avem estimarea privind supraîncărcarea aparatului bugetar. Acești 250.000 de noi angajați în aparatul public in 2007 – 2008 nu au adus nicio îmbunătățire a calității serviciului public. Acum creionăm standardele de cost și normativele de personal. În paralel punem in aplicare o strategie de informatizare a aparatului public, capitolul e-Government din Strategia e-Romania, care trebuie să insotească restructurarea masivă a aparatului public. Nu vom mai avea nevoie de 10 funcționari publici care să poarte o hârtie. Toate aceste procese sunt demarate. Am restructurat agențiile guvernamentale, dar procesul nu s-a încheiat. Trebuia să injumtatim numarul lor si sa se ajungă la aproximativ 9000 de disponibilizări. Performanța a fost pe undeva pe la jumătate. Acum fiecare instituție își face propriile evaluări de personal, de costuri si de calitate.
O.N.: Există ministere care spun că nu mai au pe nimeni de restructurat?
Nu cred. Au existat diferențe în ceea ce privește viteza de restructurare. Pe zona administrației publice locale, a institutiilor deconcentrate este enorm de lucru.
O.N.: Sunt toți miniștrii deciși să facă asta?
Nu cred că mai este cineva care să spună că mai are nevoie de același număr de consilieri sau de secretari de stat. Anul trecut temerea era mare în ceea ce privește disponibilizările si nu intelegeau vulnerabilitatile economice si bugetare reale. Acum foarte mulți invocă necesitatea restructurărilor pentru a se putea reveni la nivelul actual al salariilor din administratia publica.
O.N.: Se va reveni la nivelul actual?
Da, categoric, in viitor.
I.M.I.: De la 1 ianuarie 2011?
Nu poate garanta nimeni că se va reveni la nivelul actual al salariilor de la 1 ianuarie 2011. La pensii se va reveni rapid. Dar la capitolul salarii, viteza cu care vom creşte din nou salariile este direct dependentă de viteza cu care vom recalibra numărul de bugetari, modul cum vom restructura aparatul bugetar pentru ca unele sectoare publice au nevoie suplimentara de personal. Fondul de salarii ramane insa acelaşi.
I.M.I.: Deci, bugetarii nu se pot aştepta că de la 1 ianuarie 2011 vor primi salariile actuale.
Nu automat. Diminuarea cu 70.000 de persoane a personalului bugetar, obiectiv asumat pentru 2010, presupune recuperarea a mai mult de jumătate din pierderea de 25% din salarii. Dacă vom performa mai rapid cu restructurarea administraţiei publice, toate aceste salarii vor creşte de la lună, la lună,.
I.M.I.. Dar revenirea la nivelul actual al pensiilor este garantată de la 1 ianuarie 2010?
Aşa va fi. Garantat! Discuţia se complică si aici cand vine vorba despre succesul pe care îl va avea controlul Ministerului Muncii in zona pensionărilor pe caz de invaliditate ilicite sau cand vorbim despre succesul aplicării legii din pachetul de masuri care prevede recalcularea pensiilor speciale. Aici se pot face economii semnificative care să fie recuperate la fondul de pensii si redistribuite către pensiile mai mici.
I.M.I.: De ce nu s-a început cu restructurarea personalului bugetar şi s-a început cu reducerile de pensii şi salarii?
Teoretic era posibil să se înceapă cu restructurările, si am sustinut-o puternic inclusiv prin luarile mele de pozitie publica in 2009, dar practic nu, pentru că a fost campanie electorală si pentru ca absenta total suportul societal. In 2010 s-a ajuns la un deficit foarte mare.
La mijlocul anului 2009 am declanşat o dezbatere publică privind calea de urmat: reducerea numărului de bugetari, reducerea de pensii şi salarii, creşterea impozitelor şi a taxelor sau o combinatie a lor. Nimeni nu a susţinut nici un fel de variantă. Nici sindicatele, nici partidele politice. PSD, care facea parte la acea vreme din Guvern, s-a opus constant. Ministerele care nu au avansat deloc pe zona de reformă in 2009 au fost Educaţia, Agricultura, Sănătatea, adica exact ministerele gestionate de catre PSD. Nu s-a întâmplat nimic în 2009, în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor pe care ni le-am propus.
I.M.I.: Acum se întâmplă ceva în aceste ministere?
Da, a început o reformă masivă în Sănătate care va fi mult mai dificilă decât reforma care se opereaza acum in Educaţie sau in descentralizarea administratiei publice.
I.M.I.. Preşedintele a spus că premierul a fost sabotat. Cine l-a sabotat pe Emil Boc?
Nu ştiu la ce s-a gândit preşedintele. Dar pot să vă spun că una dintre cele mai mari metehne ale României tine de calitatea politicilor publice. Exista o slabă pregătire şi o demotivare gravă în administraţia publică de a face lucrurile bine. In aceste conditii poti veni cu cea mai stralucita viziune si scop politic. Aplicarea sa se face prin politici publice si legi redactate de functionarii din aceste institutii.
I.M.I.: Aţi spus că, dacă nu aplicăm programul Guvernului suntem „tâmpiţi“. Rămâneţi la aceeaşi părere?
A fost un exces de exprimare, o greseala pe care nu vreau să o corectez cu o altă greşeală. Prefer să nu mai comentez.
O.N.: Cum va arăta România la toamnă? Toată lumea aşteaptă apocalipsa socială.
Economia României nu va sta pe roze la toamnă. Gradul de incertitudine este foarte mare. Trebuie să ne facem treaba bine, să facem curăţenie în sistemul de salarizare si in contractele publice, să reformăm sistemul de pensii şi de asistenţă socială, să reanalizăm Codului Fiscal şi Codul Muncii. Trebuie să flexibilizăm piata muncii ca sa putem permite reinsertia rapida a celor disponibilizati.
Dacă le facem pe toate bine, anul 2010 nu va fi mai rău decât anul trecut, dar începând din 2011, lucrurile se vor îmbunătăţi semnificativ.
Dacă mă uit la ultimii 25 de ani, avem 12 ţări europene care au trecut prin ajustări bugetare masive. Tarile nordice, la care se adauga Austria, au mers pe scăderea cheltuielilor publice şi ţările mediteraneene, la care se adauga Franta, au preferat să mărească taxele şi impozitele. Relansarea economică s-a produs mult mai rapid în ţările nordice. Din punct de vedere electoral, au fost favorizate echipele guvernamentale din tarile nordice, iar schimbarea guvernelor a survenit mult mai des în ţările în care au crescut impozitele.
Realitatea TV titreaza incorect: “Minus 25% pentru copil”, preluand o postare de pe acest blog. Alocatia pentru copii si pentru persoanele cu handicap raman neatinse. Indemnizatia pentru cresterea copiilor, care reprezinta o forma de venit salarial pentru mame, scade procentual.
Inainte de a fi bugetara, economista, consiliera sau PDL-ista sunt viitoare mamica in mai putin de doua luni.
Inainte de a ma gandi la jocul de imagine politic in avantajul propriu ma gandesc la cele 200 de mii de mame sau viitoare mame pe care nu le puteam lasa sa pice in capcana mediatica care vehicula cu atata usurinta cifre neoficiale cu privire la fixarea indemnizatiei pentru cresterea copiilor la suma fixa de 600 lei.
Pe nimeni nu deranjeaza ca aceasta informatie falsa, obtinuta pe surse neoficiale, a alimentat inutil spaima mamelor. Opozitia, analistii si jurnalistii n-au prididit sa invarta pe degete o varianta niciodata agreata oficial, pretinzand ca lor le pasa.
Ma doare de 200 de mii de ori mai mult decat pe oricare dintre acestia. Mamele trebuiau sa cunoasca evolutia discutiilor la nivel guvernamental, chiar daca asta mi-a atras invariabil furia lor.
Un contra-argument des invocat la reducerea actualelor cheltuieli salariale, pensii si ajutoare sociale, tine de diminuarea evaziunii fiscale. Pe drept cuvant, justificat! Dar ireal, utopic, fara bagheta dura sanctionatoare a organelor publice de control, fara o procuratura rapida si o justitie corecta. Cum am putea sa ne substituim lor oare peste noapte? Cat le va lua sa se schimbe in bine?
In niciun stat din lume responsabilitatea actului guvernamental nu este un dat, ci unul cultivat sub presiunea acestora, in conditii de transparenta institutionala si decizionala, dar si sub ochii vigilenti ai cetatenilor organizati in patronate, sindicate, tehnocrati si ONG-uri.
Un alt contra-argument des invocat, ca actualele reduceri de venituri vor duce la contractarea consumului si la blocajul revigorarii economice in viitor este gresit. Importurile si consumul nu mai pot constitui motoarele cresterii economice ale Romaniei, asa cum s-a intamplat in anii anteriori. Productivitatea, competitivitatea si exporturile sunt pionii pe care trebuie sa-i jucam in urmatoarea partida de sah. Suntem intr-o competitie regionala si internationala extrem de dura, in care trebuie sa ne reorientam dinspre statul asistential social spre calitatea capitalului uman, spre munca si productie bazata pe valoare adaugata ridicata.
Bunastarea viitorului nu poate fi cultivata altfel. Ca sa ajungem la un standard de viata mai bun trebuie sa curatam mizeria si abuzurile permise de actualele alocari bugetare, sa diminuam datoriile la un nivel acceptabil si sa reorientam investitiile spre educatie, infrastructura, transfer tehnologic, spre capitalizarea brevetelor si patentelor romanesti si spre cercetare-dezvoltare-inovare.
Altfel, vom continua sa importam si sa traim pe datorie, iar copiilor nostri va trebui sa le raspundem la intrebarea de ce sunt ei nevoiti sa ne plateasca datoriile pe care le acumulam noi astazi.
Sustin, in schimb, din toti rarunchii demersul petitiei prin care parlamentarii sa contribuie masiv cu indemnizatiile lor la diminuarea datoriilor actuale. Sper ca urmatoarea petitie sa fie: “Eu nu mai platesc spaga!”
Imi scade salariul cu 25%. Ar trebui sa fiu neagra de suparare.
Nu sunt pentru ca nu gandesc ca trebuie sa pot pune pe masa bunurile de care am nevoie doar maine sau poimaine. Imi restrang acum consumul pentru ca imi doresc sa traiasca bine si copiii mei. Nu vreau sa-i incalt cu datorii pe care sa fie nevoiti sa le plateasca in viitor pentru ca eu nu am invatat la timp lectia banala ca nu poti consuma mai mult decat produci, la infinit.
Nu vreau sa traiesc in continuare bine, in timp ce vecinul meu din mediul privat castiga mult mai putin sau, mai dificil, care este deja in somaj. El si-a facut injectia cu ratiune inca de anul trecut pentru ca nu-i plateste nimeni altcineva datoria. Mai mult decat atat, criza economica i-a contractat activitatea si profiturile. Automat, alimenteaza cu mai putine venituri bugetul public. Or aparatul public, daca continua sa consume in acelasi ritm, o face pe datoria pe care o vor plati tot generatiile viitoare din sistemul de productie privat prin impozite si taxe.
Care erau alternativele?
Sa crestem cota unica si/sau TVA. Rezultatul? Scaderea consumului tuturor romanilor, nu doar a celor din sistemul public. Nu era nicidecum mai echitabil social, pentru ca, repet, bugetarii au salarii mai mari decat cei din mediul privat. Somajul este de circa cinci ori mai mare in mediul privat decat la stat. In schimb, atractivitatea Romaniei pentru investitiile straine ar fi scazut, iar locurile de munca noi create mai putine. Unele firme nu ar fi rezistat unei presiuni fiscale majorate pentru ca stau pe linia de plutire si ar fi intrat in faliment. Adica somaj mai mare! Nu doar ca scade consumul mai abitir, dar si perspectiva revigorarii activitatii economice private ar fi fost amanata nejustificat. Productie locala mai putina inseamna importuri de consum mai mari si importuri de utilaje de productie mai mici.
Sa renuntam la conduita bugetara sanatoasa si sa ne crestem datoriile bugetare. Rezultatul? Banii de la FMI nu ar mai fi intrat in Romania. Ratingul de tara ar fi scazut. Dobanzile ar fi crescut. Din nou falimente si somaj. Toate acestea ar fi impus cresterea fiscalitatii.
Sa depreciem masiv leul si sa crestem inflatia. Rezultatul? Preturi mai mari. Economii subtiate brutal. Saracirea fara precedent a intregii populatii. Dobanzi mai mari. Dupa care problema de fond ramanea tot nerezolvata. Capacitatea mediului privat romanesc de a sustine un aparat bugetar supradimensionat era aceeasi. Ar fi aparut din nou nevoia cresterii fiscalitatii. Am fi pierdut benevol cursa competitivitatii externe. Sa nu uitam ca noi concuram acum cu Cehia si Slovacia care sunt, in acest moment, masini de export, iar Bulgaria are taxare mai joasa si acum doua zile au decis diminuarea cheltuielilor publice cu 20% pentru a mentine fiscalitatea atractiva.
Puterea de cumparare s-ar fi redus, asadar, cel putin pe trei fronturi: prin cresterea preturilor, prin reducerea directa a veniturilor, prin reducerea indirecta a veniturilor din cauza deprecierii cursului de schimb.
Se neglijeaza cu prea multa usurinta ca nu suntem singuri pe lume, ci suntem intr-o competitie internationala foarte ascutita. Pietele care reusesc sa se ajusteze rapid si sa devina atractive fiscal vor iesi mai repede din criza. In caz contrar, pietele externe ne taxeaza.
Concluzia?
Guvernul Boc este primul care a virat la dreapta dupa 20 de ani de bajbaieli ideologice, soldate cu constructia unui stat hiper-birocratizat, asistential social haotic, aleatoriu, cu privilegii partizane, netransparent si neprietenos cu romanii.
Basescu intre varianta de incredere si de neincredere:
„Bună ziua! Cred că atmosfera publică ce s-a creat în aceste zile, ca de altfel şi ajunsă, împinsă până la isterie pe la diverse posturi de televiziune, trebuie clarificată. În mod normal, n-ar fi fost treaba mea să fac o astfel de declaraţie, ci sunt probleme care ţin de Guvern. Dar în urma speculaţiilor – şi aici eu trebuie să fac menţiunea că sunt oameni şi mijloace mass-media care deliberat întreţin o profundă atmosferă de neîncredere. Eu vreau să le spun românilor că pot să aibă încredere, că Guvernul, Parlamentul, Preşedintele ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică actuală. Pentru că au fost speculaţii şi pe tema întâlnirilor pe care le-am avut în aceste zile, vreau să vă fac o declaraţie completă, ca să nu existe dubii şi speculaţii. Pe data de 4 mai, la ora 12:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru, cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu miniştrii economici şi cu specialişti de la Banca Naţională. Tot pe data de 4 mai, la ora 17:00, m-am întâlnit cu reprezentanţi ai Fondului Monetar Internaţional, ai Uniunii Europene şi ai Băncii Mondiale, echipa de evaluare a progreselor pe care le-a făcut România. Pe data de 5 mai, la ora 11:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, de asemenea, şi cu un număr mare de miniştri din domeniile economice. Şi, în sfârşit, astăzi, pe 6 mai, m-am întâlnit cu liderii structurilor şi formaţiunilor politice care susţin guvernul. Întâlnirea a avut loc la ora 9:30. Iar la ora 14:30 m-am întâlnit cu Fondul Monetar Internaţional. Motivele acestor întâlniri dense au fost legate de soluţia pe care România urmează să o adopte în continuare, pentru a face faţă crizei şi pentru a limita riscul creării unor situaţii extrem de dificile, nu numai ca efect a ceea ce se întâmplă în economia românească, pentru că aici sunt deja semnale pozitive, dar aştept şi trimestrul II, să vedem dacă evaluarea mea că ne reluăm creşterea economică din trimestrul III se va confirma, dar în primul rând, datorită influenţelor evenimentelor economice care se produc în regiunea noastră. Am sesizat că se atribuie soluţii unor anumite instituţii: ba FMI, ba, mai ştiu eu, Uniunii Europene sau altor instituţii.
Vreau să ştiţi că, de la bun început, de la bun început, atât echipa de evaluare condusă de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, cât şi Guvernul, au avut în atenţie două variante.
- Una din variante era varianta neîncrederii şi aceasta însemna creşterea TVA de la 19% la 24%, creşterea cotei unice de la 16 la 20% şi reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%, pentru a ne putea încadra într-un deficit bugetar de 6-7%, 6-8% din produsul intern brut.
- A doua variantă era vraianta încrederii, varianta în care Guvernul să-şi continue programele de restructurare masivă a cheltuielilor.
Deci, repet, niciuna din variante nu poate fi atribuită cuiva sau altcuiva. Ambele au fost variante de discuţie de la bun început. Pe varianta a doua, varianta încrederii în capacitatea Guvernului, a Parlamentului şi a instituţiilor statului român de a continua procesele de reformă, se va merge în continuare şi scrisoarea ce se va semna, memorandumul ce se va semna la sfârşitul negocierilor cu Fondul va fi expresia variantei de încredere în capacitatea instituţiilor statului român de a reforma statul şi de a restructura cheltuielile bugetare. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile – TVA şi cotă unică – era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.
Toate acestea şi decizia de a se merge pe varianta încrederii în capacitatea României de a se restructura au dus la stabilirea unor coordonate în care se va semna, în linii mari, scrisoarea către Fond, pe care o va adopta Guvernul, sperăm în şedinţa de miercuri, săptămâna viitoare.
Nu este o reţetă uşoară, dar este necesară. Şi este necesară pentru că în momentul de faţă în economia reală lucrează maxim trei milioane de oameni. Economia reală este cea care s-a restructurat puternic în anul 2009 şi primele luni ale anului 2010. Ea a reacţionat corect la criză.
Cel care nu a reacţionat corect la criză este statul, care nu şi-a diminuat consistent cheltuielile. Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească. Acest lucru nu mai este posibil. Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern.
În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.
De asemenea, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi din subvenţii vor fi alocaţi ţintit către cei care în mod real au nevoie de sprijin financiar. Ca să fie lucrurile mai clare, vreau să vă dau următorul exemplu: sistemul de încălzire din Bucureşti beneficiază de subvenţii masive din partea Primăriei Capitalei, dar şi a bugetului de stat. Fără deosebire de veniturile pe care le au, toţi cetăţenii din Bucureşti şi firmele racordate la sistemul centralizat primesc încălzirea subvenţionată. Or, subvenţiile globale vor fi sistate şi se va acorda subvenţie celor care au nevoie de ea. Nu sunt cuplat la încălzirea centrală, dar dacă aş fi, deşi am cel mai mare salariu, teoretic, din Administraţie, aş primi acea subvenţie, când, în mod real, ea trebuie adresată cetăţeanului care are nevoie de ea.
De asemenea, ajutorul de şomaj se va reduce cu 15%. Pentru că v-am vorbit de salarii, aş vrea să fac o menţiune: toate salariile vor fi afectate cu 25%, inclusiv salariul minim pe economie, dar Guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei. Deci, salariul minim pe economie care va fi luat în consideraţie este salariul din sectorul privat. Şi dacă prin diminuarea de la 705 lei, cât este în sectorul bugetar, cu 25%, se ajunge sub 600 de lei, nu va scădea salariul minim sub 600 de lei. Guvernul va lăsa salariul minim în vigoare aşa cum este, pentru cei din economia reală.
În România funcţionează 16 programe sociale, marea lor majoritate aplicate înainte de alegeri: de la acordare de pamperşi, până la, ştiu eu, venitul minim garantat. Ele funcţionează atât de independent una de alta, încât sunt persoane care cumulează patru, cinci ajutoare, din diverse programe, astfel încât le convine să stea acasă fără nicio problemă şi câştigă mai bine decât unul care merge la serviciu. Toate cele 16 programe sociale vor fi reanalizate şi regândite, în aşa fel încât ele să îşi atingă ţinta şi nu să devină sursă de venit fără muncă.
De asemenea, în ceea ce priveşte soluţiile ce vor fi aplicate în continuare, sunt vizate inclusiv acele excepţii care au decredibilizat acţiunea Guvernului de a reduce sporurile exagerate şi veniturile date în afara legii. Mă refer aici la cei care se află în consilii de administraţie, fiind în acelaşi timp salariaţi ai Ministerului Economiei, ai Ministerului de Finanţe, ai altor ministere. Veniturile pe care le obţin ca reprezentanţi ai statului vor fi impozitate cu procente foarte mari, rămâne să stabilească Guvernul care vor fi aceste procente. Atenţionez că, atunci când este vorba de reducerea anvelopei salariale cu 25%, este vizată şi administraţia centrală şi administraţia locală, în egală măsură sunt vizate ambele administraţii. Şi îmi fac datoria să transmit un mesaj celor din administraţia locală că nerespectarea, de data aceasta, a celor ce vor fi stabilite de Guvern va duce la reducerea cotei defalcate.
Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez că acest program era inevitabil, programul de reducere a cheltuielilor bugetului de stat, precum şi resursele alocate cheltuielilor sociale. Vreau să aveţi în vedere următorul lucru: salariile personalului bugetar reprezintă 9,4% din produsul intern brut. Asta înseamnă 28% din buget. Cheltuielile sociale, care includ şi pensiile, reprezintă 12% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă peste 35% – ca să nu rotunjesc la 36% -, dar peste 35% din bugetul de stat. Facem o socoteală elementară, să ştim unde am ajuns: 27% salariile bugetarilor, 35% costurile sociale şi asta înseamnă 62% din buget. Şi atunci ne întrebăm cum mai putem aloca bani suficienţi pentru şcoli, dând deoparte salariile, pentru spitale, pentru armată, chiar pentru funcţionarea armatei, pentru funcţionarea poliţiei, dacă noi ducem toate resursele în protecţie socială şi în salarii pentru bugetari. Nu aş vrea să facem împreună socoteala, şi o putem face cu uşurinţă, constatăm că venitul mediu în bugetul de stat este 31% din produsul intern brut, iar cheltuielile bugetului de stat sunt aproape 40%, ceea ce înseamnă că de undeva trebuie să completăm această diferenţă, de la venituri până la cheltuieli. Iar locul în care trebuie să restructurăm cheltuielile este sectorul bugetar şi sectorul social.
Cu siguranţă nu am epuizat toate măsurile, acestea au fost cele discutate, pe fond, cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene. Vor mai fi şi multe alte măsuri pe care trebuie să le ia Guvernul, cum ar fi unele modificări la Codul Muncii pentru a flexibiliza forţa de muncă, unele analize cu privire la impozite – şi aici vă dau un exemplu legat de impozitul pe terenurile agricole. Daca vă aduceţi aminte, cifra acreditată anul trecut ca fiind suprafaţa agricolă nelucrată a fost de circa 30% din total suprafaţă agricolă. Şi anul trecut, ca şi anul acesta, deţinătorii de terenuri primesc subvenţie şi pentru suprafeţele de teren nelucrate – şi nu este o subvenţiei mică, sunt circa 130 de euro pe hectar, iar impozitul pe hectar este 35 de lei. Sigur că-mi convine foarte mult să nu lucrez terenul şi în fiecare an să primesc subvenţia la hectar pe care mi-o pune la dispoziţie Uniunea Europeană. Va veni o zi în care să discutăm şi subvenţiile din agricultură. Vă pot da o cifră – şi aici: aviz foarte serios reprezentanţilor agriculturii care se plimbă în fiecare zi la televizor şi se plâng de lipsa subvenţiilor. Îi atenţionez că din cauza evaziunii din agricultură în ultimii zece ani statul român a acordat subvenţii de circa 30 de miliarde şi de pe urma agriculturii a avut încasări în ultimii zece ani de circa 400 de milioane. Acest lucru nu mai poate continua.
Nu ne putem face că nu vedem realităţi care s-au construit – din motive politice, din orice motiv – timp de 20 de ani. Dar şansa României asta este: dacă ne restructurăm cheltuielile acum, dacă punem acum capăt sau diminuăm evaziunea fiscală şi contrabanda. Din acest punct de vedere vă pot spune că în discuţiile pe care le-am avut cu membri ai Guvernului am atenţionat că responsabilitatea cea mai mare în diminuarea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu ţigări, cu alcool şi cu alte bunuri revine ministrului Vlădescu şi ministrului Blaga, cei care au instrumentele de control sau de oprire la frontieră a bunurilor care fac obiectul contrabandei.
Un subiect pe care nu l-am discutat cu Fondul, dar l-am discutat cu Guvernul este modificarea rapidă a Legii achiziţiilor publice. Şi aici vreau să vă atenţionez că apreciez necesară – şi acest subiect l-am discutat şi cu Guvernul, şi cu delegaţia Fondului – transparentizarea modului de organizare a licitaţiilor – şi încă o dată, îi invit public să utilizeze sistemele electronice de licitaţie – şi, de asemenea, trebuie făcute modificări în zona modului de atribuire a licitaţiilor. Directiva Uniunii Europene solicită să existe o structură administrativă de apel a participanţilor la licitaţie. Din păcate, legea noastră duce lucrurile până la epuizarea tuturor opţiunilor pe care o firmă care pierde licitaţia le are în justiţie. Legea va trebui să stabilească faptul că după ce structura administrativă este de acord că licitaţia a fost corectă sau incorectă se semnează sau nu se semnează contractul, în funcţie de decizia agenţiei specializate, urmând ca cei care doresc să se adreseze justiţiei să se adreseze, dar fără a bloca derularea contractului. Vă pot da câteva exemple. În momentul de faţă este un tronson de autostradă, dacă nu mă înşel, Deva-Orăştie, care a fost licitat în 2006 şi abia s-a terminat procesul, urmând să fie reluată licitaţia, pentru că cei care au participat la licitaţie nici nu mai sunt prin ţară, nu mai sunt interesaţi de licitaţie. Deci am ajuns la asemenea situaţii.
În sfârşit, dacă măsurile pe care le-am precizat se iau, se creează resursă financiară pentru câteva priorităţi majore. Una şi cea mai importantă este plata datoriilor pe care le are statul către firme. Acest lucru este esenţial pentru a încuraja firmele în procesul de reluare a creşterii economice, pentru a le crea condiţiile acceptabile pentru reluarea activităţii. O altă plată care trebuie urgent făcută este cea care vizează plata datoriilor spitalelor. În sfârşit, sumele eliberate prin luarea acestor măsuri şi multe altele pe care le va stabili Guvernul în discuţiile cu Fondul vor fi utilizate pentru a susţine proiectele cu finanţare europeană şi prioritatea este susţinerea proiectelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Sigur, aici sunt mai multe variante, cu bani, în mod direct, cu garanţii guvernamentale, dar ca să eliberezi garanţii guvernamentale trebuie să ai resursă financiară, pentru că în situaţia executării garanţiei, statul trebuie să plătească. De ce este atât de urgentă susţinerea proiectelor mici, până în 20-30 de milioane de euro? Pentru că s-a constatat că 90% din proiectele aprobate nu mai pot fi derulate, pentru că băncile nu creditează componenta autohtonă pe care firma privată sau persoana fizică ce a obţinut aprobarea proiectului trebuie să o pună alături de banii europeni.
Nu în ultimul rând – asta n-a făcut obiectul discuţiilor cu Fondul – procesul de descentralizare trebuie accelerat masiv. Aş vrea să mă înţelegeţi foarte bine şi să nu fie loc de speculaţii. Atunci când vorbim de reducerea salariilor în aparatul bugetar central şi local, nu mă refer la reducerea banilor pentru spitale, pentru şcoli, ci strict la salarii, nu la cheltuilelile de funcţionare a sistemelor, care vor fi menţinute aşa cum ele se află în buget în momentul de faţă.
Închei spunându-vă că mizez pe solidaritatea măcar a oamenilor politici din arcul guvernamental. Alternativa la acest program al încrederii pentru România este introducerea imediată a creşterii fiscalităţii, ca soluţie de a aduce bani la buget. Aş vrea să fac un comentariu. Mulţi veţi spune: reducere de 25% la fondul de salarii sau reducere de 15% la pensii. Orice calcul ne arată că, cel puţin în zona pensiilor mici, toată pensia se duce pe coşul zilnic şi pe cheltuielile curente – electricitate, telefon, gaze şi aşa mai departe. O creştere a TVA i-ar fi afectat cel puţin la fel de mult pe cei cu pensii mici ca şi reducerea cu 15% a pensiilor. Deci, aici lucrurile trebuie privite în ansamblul lor, dar esenţa, dincolo de acest lucru, a fost legată de grija de a nu pune în sarcina tuturor celor 22 de milioane şi mai ales în sarcina sectorului privat al economiei excesul de cheltuieli pe care îl are bugetul de stat al României. Închei spunând încă o dată că am încredere că vom reuşi. Eu îmi asum liniile acestui program, voi fi un partener al Guvernului şi, pentru că vă spun acest lucru, vreau să mai închid un zvon. Am înţeles că mă vedeţi în postura de a face remanieri, de a da afară miniştri. Nu pune nimeni problema remanierilor. Ceea ce ne trebuie acum este stabilitate şi încredere. Îmi este cunoscut faptul că există segmente interesate şi în instabilitate şi în lipsă de încredere. Le văd şi eu, le simt pe pielea mea, dar vom merge înainte, pentru că marea majoritate a celor responsabili înţeleg că nu mai putem amâna măsurile de reducere a cheltuielilor publice. Nereducerea lor înseamnă să continuăm să facem împrumuturi, pentru a acoperi cheltuielile sistemului statului.Nu vreau să intru în polemici cu nimeni, dar nu mă pot abţine să nu fac un comentariu, legat de cei care sunt atât de nemulţumiţi de ce a făcut Guvernul. Le-aş aduce aminte că din interese politice, au lăsat România fără guvern în ultimele patru luni ale anului 2009. Deci acest guvern a început să ia măsurile la care se angajase cu Fondul abia din ianuarie. Le-aş aduce aminte că atunci când s-a dus guvernul cu Legea pensiilor în Parlament, soluţia pe care au găsit-o pentru a încerca să obţină avantaje electorale a fost o moţiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului în perioadă de criză.
Nu aş vrea să le aduc aminte şi risipa din 2008, care a adus voturi, dar acum aduce nenorociri României. Poate că decenţa şi solidaritatea este mai bună decât demagogia, pentru că nu voi ezita să îi arăt exact aşa cum sunt, dacă uită ce au făcut până acum câteva luni, când erau la guvernare sau până la sfârşitul anului 2008, când ne duduia economia. Atunci am avertizat şi cu privire la cele 42 de ordonanţe de urgenţă care tot măreau salarii, am trimis şi legi înapoi, acolo unde a fost vorba de legi trecute prin Parlament, v-aş aduce aminte legea cu diplomaţii, care a primit un răspuns foarte prompt, 100% votată din nou. Semnalul pe care l-am tras cu privire la pensii, susţinând nesustenabilitatea lor, urmare a resurselor din fondul de pensii, mie ţineţi să îmi amintiţi tot timpul că am promulgat legea creşterii salariilor în educaţie. Aşa este, am promulgat-o, din cele 50% s-au acordat 17%, dar ea nu produce efecte. Cei care au promovat ordonanţe şi legi şi au risipit 3,2 miliarde din Fondul naţional de investiţii, să se mai gândească dacă au dreptul moral să discute acum despre ce ştiu ei.
Dacă aveţi întrebări.
Întrebare: Dacă ne puteţi spune ceva despre disponibilizări, pentru că s-a discutat şi au fost diverse cifre despre disponibilizări.
Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşa cum v-am spus, cele două variante au fost discutate în paralel: varianta măririi fiscalităţii, care tot viza reducerea cu 20% a veniturilor aparatului bugetar, şi varianta aceasta, în care noi ne facem curat în grădina noastră, în aparatul bugetar. Nu am convenit astăzi cu Fondul care vor fi benchmark-urile înainte de eliberarea tranşei următoare. În mod normal, tranşa următoare trebuia eliberată în partea a doua a lunii iunie, dar, cu certitudine, vor fi introduse benchmark-uri care vor face ca tranşa următoare de la Fond să intre în luna iulie, pentru a da timp Guvernului să probeze că este angajat să îşi ia măsurile pe care le convenim. La întrebarea: reducerile de personal până când se vor face? – eu cred că, aici, sindicatele au dreptate, deşi au dreptate doar când îşi aduc aminte de subiect, în realitate nu fac nimic pentru a se întâmpla altfel, şi anume au dreptate atunci când spun: trebuie să vedem într-adevăr care sunt cei buni şi care sunt cei slab pregătiţi. Şi atunci, măsura de reducere a anvelopei financiare cu 25% este una care intră în învigoare la 1 iunie. Până la sfârşitul anului, sindicatele, împreună cu şefii de instituţii din administraţia centrală, din administraţia locală n-au decât să facă comisii comune, comisii unilaterale, multilaterale, să analizeze valoarea fiecărui funcţionar şi să stabilească cine pleacă şi cine nu. Deci au timp şase luni, pentru că veniturile oricum se reduc cu 25%. Deci, nu salariile, veniturile se reduc cu 25%. Până la sfârşitul lunii decembrie pot să-şi analizeze fiecare salariat în parte. Mai ales, mai ales – şi nu vreau să se înţeleagă greşit -, nu e un război cu liderii sindicali, dar le spun cinstit ce cred despre ei, mai ales că foarte mulţi apar la televizor şi vorbesc de corupţie, ca şi cum corupţia s-ar face când se întruneşte Cabinetul, uitând domnii lideri sindicali că membrii lor sunt cei care gestionează banii în instituţiile publice ale statului. Nu ministrul semnează nici ordinea în care să se facă plăţile, nu ministrul semnează nici licitaţiile, ci salariaţii lor. Deci, e un apel la decenţă pe care îl fac la domnii lideri sindicali. Aici pun şi eu un accent foarte puternic pe respectarea procedurilor, pe respectarea preţurilor şi pe introducerea standardelor de cost.
Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb dacă nu consideraţi că măsurile acestea vor avea efect şi în sistemul privat.
Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, vor avea un efect foarte bun în sistemul privat, vor elibera sistemul privat de obligaţiile pe care le are de a produce bani ca să ţinem asemenea aparate, de asemenea dimenisuni.
Întrebare: Efecte negative…
Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu am vorbit de reducerea niciunui salariu în sectorul privat. Nu există nimic care să vizeze sectorul privat. Tot ceea ce v-am spus este legat de sectorul bugetar, de stat. Sigur, dacă vom reuşi să antrenăm investiţiile în întreprinderi mici şi mijlocii, poate şi pentru câţiva kilometri de autostradă, spre satisfacţia lui Berceanu, poate că iluştrii salariaţi din sectorul public, constatând că li s-a redus salariul cu 25%, se vor îndrepta către acele întreprinderi mici şi mijlocii, unde ar putea să aibă salarii mai mari. Dar sistemul bugetar nu poate fi atât de sus, din punct de vedere al salarizării şi al veniturilor în mod deosebit, că e o mare diferenţă între salarii şi venituri, în raport cu sectorul privat, care produce banii din care trăieşte sectorul bugetar. Repet, e ca un om foarte gras şi mare, de 200 de kilograme, care stă în spinarea unuia de 50 de kilograme şi tot vrea când vede farfuria cu mâncare, tot acela gras vrea să mănânce, nu-i lasă nimic celui slab, în spatele căruia stă. Nemaifiind întrebări, vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!”
Departamentul de Comunicare Publică, Administratia Prezidentiala
06 Mai 2010
Nu mai avem nicio scuza pentru amanarea reformei administratiei publice, a transparentizarii cheltuielilor publice si a responsabilizarii decidentilor publici, pentru amanarea revizitarii Codului fiscal in sensul includerii tuturor tranzactiilor si a veniturilor care nu au fost fiscalizate pana in prezent din cauza primatului unor interese particulare, pentru neglijarea evaziunii fiscale, pentru neabsorbtia rapida a fondurilor europene sau pentru amanarea dezvoltarii parteneriatelor public-private. Inainte de a epuiza toate aceste cai de diminuare a risipei bugetare, de economisire a banului public si orientarea spre investitii, nu sustin si nu accept nicio forma de modificare a cotei unice sau a TVA. Asta daca dorim un buget public pro-competitivitate, pro-investitii, pro-crestere economica, pro-transparenta si pro-integritate, nu la sfantul asteapta, ci acum.
Sunt obligata sa revin asupra catorva recomandari aspru criticate la vremea aceea si asupra unor avertismente pe care le-am lansat inca din iunie-august 2009:
A. Vass: Alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor, o solutie nefericita Realitatea FM, 11 august 2009
Romania s-a clasat pe locul al cincilea in Uniunea Europeana dupa nivelul cheltuielilor publice din Produsul Intern Brut, dar ocupa penultimul loc la capitolul dezvoltare economica. De aceea masura recomandata de Fondul Monetar International de a reduce ponderea cheltuielilor publice de la 9 la 6 la suta in cativa ani este una corecta. Declaratia ii apartine consilierului economic al premierului Emil Boc, Andreea Vass. Care explica la Realitatea FM ca alternativa disponibilizarilor din sistemul bugetar ar fi cresterea taxelor pentru populatie, lucru inacceptabil.
“Cheltuielile publice care pot sa fie diminuate tin de capitolul achizitii publice, cheltuieli cu reclame si deplasari. De altfel, foarte multe tari care s-au confruntat cu problema suprapopularii administratiei publice au optat pentru reduceri inca de la inceputul acestui an. Este vorba de Bulgaria, Ungaria, Croatia, Estonia, Lituania si aaa mai departe”, spune Andreea Vass.
Andreea Vass la Radio France Internationale, 24 iunie 2009
“Salariile si pensiile vor fi platite fara doar si poate. In schimb, in administratia publica avem trei optiuni: ori vom creste taxele ori diminuam numarul de angajati in aparatul public ori diminuam salariile”.
Andreea Vass: Unii bugetari pot fi concediati. Toate primele de Craciun – taiate, Realitatea FM, 18 iunie 2009
Andreea Vass, consilier al premierului Emil Boc, spune la Realitatea FM ca plata salariilor incarca excesiv bugetul in momentul actual si ca solutia ar fi concedierea unor bugetari si taierea tuturor primelor de Craciun.
“Este foarte greu de asumat o astfel de decizie dar , din punct de vedere economic, este recomandabila. Trebuie sa distribuim echilibrat pierderile cauzate de aceasta perioada dificila nu doar asupra sectorului privat ci si asupra sectorului public”, spune Andreea Vaas.
Discutam in continuare despre nostalgia binelui public si impletim salarii, sporuri si prime castigate de drept.
Institutul National de Statistica ne arata ca disponibilizarile s-au facut extrem de lent, iar la prima ora a diminetii ca in sectorul bugetar s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net în martie 2010 fata de februarie 2009:
- administraţia publică (+2,9%)
- învăţământ (+5,0%),
urmare a acordării în luna martie, în unele unităţi, a sumelor din alte fonduri şi a primelor ocazionale (, premii anuale, Prime de Paste, al 13-lea salariu pentru anul 2009). În activităţile de sănătate şi asistenţă socială (-0,1%) s-au înregistrat uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net, datorita premiilor anuale acordate in primele doua luni ale anului 2010.
In anul 2009, măsurile guvernamentale au avut ca principal efect diminuarea efectelor negative ale contractiei economice asupra populatiei si a mediului de afaceri - atat cat a permis spatiul fiscal redus, dar mai ales prin efortul de reasezare a cheltuielilor institutiilor statului care nu isi justificau existenta (restructurarea agentiilor gvernamentale) sau eficienta in atingerea obiectivelor asumate in raport cu personalul angajat – in conditiile nemodificarii impozitelor principale (asa cum au facut unele state din jur). Legea salarizarii unitare si a proiectului sistemului unitar de pensii propun solutii viabile, pe termen foarte lung, pentru provocarile cheltuielilor publice sociale care au atins ponderi imposibil de sustinut in viitor (peste doua treimi din buget). Legea responsabilitatii fiscale urmareste eliminarea abuzurilor decidentilor politici in sfera alocarii tuturor cheltuielilor publice.
Presedintele Basescu le dovedeste politicienilor ca nu trebuie sa fie doxa de economie ca sa inteleaga de ce e nevoie acum de masuri administrative si economice dure, orientate cu prioritate catre investitii, insotite de masuri sociale prudente. Stiu ca, de prea multe ori, ratiunea si responsabilitatea par atuuri straine ale decidentilor politici. Noutatea actualelor decizii de politica publica devine automat produs public nedigerabil de catre populisti si oportunisti, darminte de catre beneficiarii de privilegii pana deunazi direct afectati.
Gasiti aici rezultatele alegerilor europene, dinamica participarii la vot, a locurilor ocupate in grupurile politice europene, dar si a raportului dintre barbati si femei in Parlamentul European (mediile europene si nationale).
Loading ...
