Strategia de redresare macroeconomică trebuie să se bazeze pe tripleta care se compune din:
- reducerea datoriei şi a deficitului public,
- creşterea ocuparii forţei de muncă,
- reforma sistemului de protecţie socială,
si nicidecum prin cresterea impozitelor sau a taxelor pentru a putea creste salariile si pensiile. Nu, cel putin, in anul 2010, cand trebuie sa invatam sa consumam mai putin cu functionarea masinariei guvernamentale si sa producem mai mult si mai bine. Adica sa functionam mai eficient si cu costuri mai mici!

(more…)

10 argumente pentru o democratie paritara si un Guvern echilibrat ca structura de gen:

1. Femeile reprezinta 52% din populatia Romaniei. Or, noi nu folosim jumatate din resursele umane de care dispunem in decizia publica, cu toate ca femeile sunt mai bine pregătite pentru majoritatea domeniilor de competenţă necesare politicii.

(more…)

Nu demult am dat un interviu pentru revista Business Magazin care culegea impresiile mai multor oameni de afaceri, specialisti si politicieni. Iata esenta structurata aici.

Interviul integral:

(more…)

Economia României a fost confruntată cu foarte multe probleme, iar crizele latente, care nu se manifestau, s-au acutizat în aceste vremuri de contracţie economică, spune la Realitatea FM consilierul guvernamental pe probleme economice, Andreea Paul.

Asculta inregistrarea audio cu Andreea Paul Vass, în dialog cu Carmen Constantin şi Cătălin Striblea

(more…)

In saptamana globala a antreprenoriatului am sustinut o prezentare: Strategii guvernamentale de redresare economica, la conferinta organizata de CADI impreuna cu partenerii sai, astazi, 17 noiembrie 2009. O gasiti atasata aici: prezentare-andreea paul vass-17-nov .

(more…)

Guvernul actual lanseaza, in sfarsit, un apel puternic pentru o noua relatie intre bugetari si contribuabili. Adopta o politică de ajustare tipica mediului de afaceri in conditiile contractiei activitatii economice. Refuza sa mai accepte stufărişul instituţional public. Nu mai poate sa tolereze o maşinărie guvernamentală complicată, costisitoare şi, nu de putine ori, ineficienta. Or, se stie prea bine ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior. Reducerea personalului bugetar a pornit de la analize functionale ale agentiilor guvernamentale, ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Pentru a evita insa trocurile, improvizatiile si confuziile politice, pentru alinarea suferintelor celor concediati, e nevoie de mai mult de atat. Reducerea personalului trebuie insotita de intarirea si completarea programului guvernamental pentru stimularea formarii profesionale continue, a reconversiei profesionale si a mobilitatii teritoriale, a crearii de locuri de munca prin cresterea investitiilor, astfel incat acesti someri sa fie cat mai repede reangajati in mediul privat. Aceste masuri se impun cu atat mai mult cu cat suntem ostaticii unei politici de angajare rigide, in general a unei piete a muncii mult prea putin flexibile - blocaje generate de ignoranta, de lipsa de viziune si de vointa politica

De unde am pornit?

România este pusă în faţa unei realităţi crunte. Locul al cincilea in UE ca pondere a cheltuielilor publice cu personalul in veniturile bugetare, suprapus penultimului loc ca nivel de dezvoltare în clasamentul european. Amanarea acestei reforme ne costa scump, iar o noua amanare ar fi dezastruoasa.

Posturile aprobate anul trecut in administratia publica se ridica la 1,53 milioane in anul 2008, cu 4,4% mai mult decat in anul precedent. Din acestea, erau ocupate doar 1,39 milioane de posturi . Cresterile succesive ale salariilor din anul trecut au dus insa la o dinamica mult mai mare a cheltuielilor totale cu personalul bugetar, de 29% (metoda CASH, in RON), mai ales la nivelul autoritatilor publice locale:
- in administratia centrala: 20%;
- in administratia locala: 42%;
- in institutii finantate integral sau partial din venituri proprii: 23%.

Nu e in regula sa toleram 45 de angajati, chiar peste, in unele primarii, indiferent de numarul de locuitori. Administratiile publice locale au scapat de sub control, iar descentralizarea mult invocata va esua fara un astfel de sistem de control.

Ca pondere in totalul cheltuielilor publice cu personalul, cele din administratia locala (40%) se apropie de administratia centrala (38%), in anul 2008 (ultimele date disponibile in aceasta structura).

Semnalul era clar. Pe termen lung sistemul de salarizare nu poate fi sustinut. Legea salarizarii unitare se impune, dar era imposibil aplicabila in aceste conditii.

Decizia de reducere anuala a cheltuielilor publice cu salariile este corecta. Alternativa ar fi fost creşterea taxelor, ceea ce ar fi pus o presiune şi mai mare asupra mediului de afaceri. Corectiile ample sunt necesare pentru a evita o situatie mai grava, o depresiune economica mai adanca si mai greu de depasit.

Alte state din regiune, precum Ungaria, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia sau Lituania au fost obligate sa-si micsoreze cheltuielile bugetare prin concedieri si prin scaderea reala a salariilor, inclusiv cele ale presedintilor, premierilor si ministrilor, pentru a face fata crizei.

Unde trebuie sa ajungem?

Pentru Romania este foarte bine venit un nou cadru bugetar, prestabilit, in acord cu FMI, pe baza planurilor de personal pregatite pentru mai multi ani ani, care sa integreze planuri anuale de actiune si evaluare a performantelor activitatii administrative. Aceste rapoarte ar trebui puse la dispozitia publicului larg, pe internet.

Iesirea din criza este centrata pe resursa umana si pe investitii, iar in acest sens ne putem orienta spre:
- Facilitati consistente pentru stimularea formarii profesionale continue, a mobilitatii teritoriale si a reconversiei profesionale.
- Un sistem flexibil de angajare care sa permita reinsertia somerilor in piata fortei de munca chiar si cu un sfert sau jumatate de norma.
- Un sistem de rotatie a personalului intre departamente si institutii publice cu scopul cresterii gradului lor de pregatire, a transparentei, a conlucrarii interinstitutionale, a capacitatii de adaptare la nou.
- Mai mult decat atat, ar fi binevenit un schimb de personal intre institutiile europene de profil care ar putea imbunatati calitatea muncii efective, retelele de cooperare si de control.
- In practica romaneasca ar trebui sa fie extinsa activitatea de solutionare curenta a reclamatiilor si sesizarilor la toate tipurile de institutii publice. Toate plangerile depuse ar trebui sa fie supuse unor proceduri clare care sa permita clasificarea documentelor aferente solutionarii cazurilor semnalate - cauza, durata de solutionare, natura solutiei, efect - si publicarea lor in rapoarte anuale, publice pe internet.

Fondurile europene nerambursabile sunt generoase in acest sens.

Desigur ca este greu acceptabila schimbarea sau chiar mutilarea destinului oamenilor pe baza criteriilor bugetare publice, prin acordarea salariilor compensatorii sau a indemnizatiilor de somaj. Etica impune autoritatilor politice sa ia masuri severe impotriva coruptiei endemice si a nepotismului care au facut ravagii in administratia publica a ultimilor 20 de ani. Reducerea risipei in achizitiile publice, reducerea cheltuielilor cu reclamele sau cu deplasarile sunt caile frecventabile pentru economisirea publica. Revizitarea sistemului alambicat de beneficii sociale, peste 200 de instrumente interventioniste, pentru a le orienta mai bine spre categoriile defavorizate. Nu in ultimul rand, raportul intre forta de munca activa si pensionari este dezechilibrat, ceea ce stiu cu totii, dar masurile concrete intarzie.

Dumneavoastra pentru ce optati? Cresterea taxelor sau concedieri ale bugetarilor si concedii neplatite.

In 2009, deficitul de cont curent al Romaniei ar putea cobori la 6-7 miliarde de euro, ceea ce inseamna o restrangere dureroasa pentru economia privata.

Din acesta:
- 4.5-5 mld e generat de catre sectorul de stat care este in continuare nerestructurat;

- fata de anul trecut, deficitul sectorului privat ar putea sa scada de la 12 la 1.5-2 miliarde anul acesta - adica sectorul privat nu va mai cumpara net aproape nimic din strainatate (si nu ma gandesc la autovehicule, ci in special la investitii, tehnologii si materii prime), iar exporturile se reduc drastic la randul lor.

(more…)

Capcana dezbaterilor publice cu neprofesionisti a lovit brutal si tema cresterii salariilor in bugetul public.

Cheltuielile cu personalul au crescut in primele trei luni in bugetul consolidat al anului curent cu aproape o treime fata de aceeasi perioada din anul 2008. Adevarat, dar nu se spune si ca acele cresteri au avut loc pe parcursul, dar mai ales la sfarsitul anului trecut, din cauza guvernului liberal si a cursei electorale in care s-au angajat partidele in Parlamentul Romaniei.

Ulterior, se dovedeste greu fezabila politic o initiativa prin care se refuza plata lor (exceptie face singurul caz referitor la cele 50% sporuri pentru profesori) sau de a reveni cu noi reglementari in sensul diminuarii castigurilor salariale.

Ca sa fiu si mai clara, iata un exemplu. Castigul salarial mediu net pe economie a crescut in aprilie 2009 la 1408 lei, adica cu 9,8% fata de aprilie 2008, dar cu doar 3,5% fata de noiembrie 2008 [1]. Comparatia cu decembrie 2008 nu este relevanta din cauza sporurilor semnificativ mai mari de la sfarsitul anului.

Analiza corecta a reflexului actualului guvern la constrangerile economice cred ca tine de urmatoarele aspecte:

- Numarul total al angajatilor bugetari a crescut cu 13% intre 2005 si 2008, iar cel al functionarilor publici cu 41%. Totusi, gradul de ocupare in 2008 a ramas la 90%. Guvernul actual a suspendat ocuparea posturilor vacante din autoritatile si institutiile publice, cu exceptia unui procent de maximum 15% din posturile vacante ulterior (OUG 34/2009).

- Desi salariul mediu a crescut in sectorul public romanesc in medie cu 12,8% anual, din 2005 incoace, impactul sau asupra recrutarii si a promovarii personalului inalt calificat este mai putin clar. Asadar, cresterea cheltuielilor salariale se datoreaza nu doar numarului tot mai mare de angajati, ci si al cresterii consistente a salariului de baza care cumulat totalizeaza pana la 86% (de aproape trei ori mai mare decat rata inflatiei), in decembrie 2008 fata de decembrie 2004.

- Structura de baza a compensatiilor nu s-a schimbat deloc, iar calitatea administratiei publice nu a cunoscut salturi semnificative. In practicile europene [2] salariul de baza reprezinta cel putin 80% din totalul remuneratiei. In Romania, salariul de baza a ramas complet disproportionat in compensatia salariala globala, variind de la 68% pentru profesori, pana la 42% pentru militari. Restul este reprezentat de sporuri si de beneficii in natura (nespecificate in lege). Anii de vechime se compenseaza cu pana la 25% din salariul de baza, fara a lua in consideratie performantele sau responsabilitatile pe care le implica pozitia respectiva. Insasi avansarile, depind in mare parte de vechime si nu de performanta. Asa se justifica slaba corelatie dintre remuneratie si responsabilitatea pozitiei. Echitatea sistemului intre angajatii din sistemul de sanatate, politie, functionari publici, profesori si personalul contractual este puternic viciata. Sindicatele au avut un rol major in adancirea acestor decalaje intr-un cadru lax, diferentiat si haotic de reglementare. Puterea lor politica a variat semnificativ in functie de domeniul vizat.

- Toate aceste aspecte sunt analizate si se vor regla curand prin intermediul Legii salarizarii unice. Nu se vor mai admite diferente de 75 de ori intre salariul maxim si salariul minim dintr-o anumita institutie. Decalajul va fi diminuat la un factor multiplicativ de maximum 15, iar sporurile nejustificate au fost eliminate. Totodata, se urmareste ca pentru locurile de munca cu ierarhii si cerinte educationale similare sa fie platite uniform. Greu obiectiv, dar tangibil. Au dovedit-o tarile europene cu mult mai multa experienta in domeniu. Transparenta platilor salariale este un alt deziderat. De pilda, salariile reale ale profesorilor din invatamantul universitar nu sunt disponibile in nici o sursa de informare guvernamentala, unde sporurile pot atinge cote astronomice. Cazurile nu sunt deloc singulare. Centralizarea tuturor acestor date salariale este obligatorie pentru orice pas viitor al reformei.

- Pentru demnitari si pentru functiile asimilate cu functii de demnitate publica, Guvernul a propus inghetarea salariilor pentru anul 2009. Masura a fost realizata prin OUG 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar. Masura a fost extinsa pentru intreg personalul din sistemul bugetar. Demnitarii parlamentari au reusit totusi sa eludeze partial aceasta propunere guvernamentala.

Ceea ce ramane inca sub semnul intrebarii consta in corelatia salariilor din administratia publica cu cele din economia reala. De pilda, in practica Bancii Mondiale exista o practica clara: salariile medii sunt mai mari decat cele ale administratiei publice americane, dar mai mici decat cele de pe Wall Street. Guvernul actual va trebui sa dezvolte o strategie de reforma profunda a sistemului de salarizare pe termen mediu pentru a nu distorsiona piata muncii, dar care sa poata absorbi acele competente si calificari mai greu recrutabile si de retinut in sistemul public.

O alta tema care ar merita sa fie discutata: se poate implementa salarizarea unitara fara reduceri de personal in sectorul public? de unde vor veni economiile ce vor finanta eventuale cresteri salariale pentru restabilirea echitatii inter- si intra-profesionale, avand in vedere ca avem deja o pondere a cheltuielilor salariale in PIB de 8.4% (in 2008). Masurata ca proportie din veniturile bugetare suntem in top 5 in Europa. De curand, Lituania si Letonia si-au ajustat drastic cheltuielile lor cu personalul si probabil sunt deja sub nivelul nostru. Pentru a vedea de unde putem sa taiem ar trebui sa facem analize functionale ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Se prea bine stie ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior.

Ponderea cheltuielilor cu personalul in veniturile bugetare (2008, %)

[1] Institutul National de Statistica, iunie 2009
[2] Banca Mondiala: “Public Sector Pay Practices in Europe” (2007) si “Public Sector Pay Practices in Romania. Overall Public Sector Trends and Detailed Analysis of Local Government Contract Employees” (2008)