De ce nu au iesit romanii si analistii nemultumiti, politicienii si comentatorii – dornici cu adevarat de schimbare si nu doar de colectarea dividentelor electorale in vremuri grele -, sa-mi fie alaturi cand am spus inca de la inceputul mandatului din 2009 ca bugetul construit nu ia suficient in calcul posibilitatile de diminuare a evaziunii fiscale:

Va dau primul exemplu: aici.

Nu am vazut nicio revolta sustinuta atunci atat de aprig de catre opozitie sau vreo instigare la revolta populara. Ne-am complacut in starea de fapt! Acum si-au facut injectia cu ratiune si institutiile direct implicate in diminuarea acestui fenomen. Vor reactiona dur, chiar daca tarziu! Macar in ceasul al 13-lea.

Toti cei care platesc spaga si mita contribuie la alimentarea economiei subterane. Nu m-ati sustinut defel nici: aici

De ce nu mi-au fost sindicatele alaturi inca de la mijlocul anului trecut cand trebuia sa disponibilizam masiv din personalul bugetar pe criterii de competenta si de integritate? Am lansat nenumarate avertismente ramase fara ecou:

aici

aici

etc.

Fara presiune tehnocrata autentica, fara presiune sindicala modernizata, fara actiune civica si populara, fara o opozitie zdravana la cap, fara o justitie corecta nu vom avea niciodata un guvern performant.
Competitia este cea care aduce performanta decizionala, alaturi de riscul real al sanctiunii in caz de abuzuri.
Cand alternativele concurentilor directi se inghesuie in zona penibilului, cand opiniile si criticile serioase in mass-media sunt izolate, te trezesti cu decizii guvernamentale aiuritoare.
Cand decidentul doarme linistit in post caci stie ca e aparat de o camarila bine pusa la punct va abuza de pozitia sa!
In niciun stat din lume responsabilitatea actului guvernamental nu este un dat, ci unul cultivat sub presiunea ochilor vigilenti ai cetatenilor bine organizati in patronate, sindicate, ONG-uri si, mai ales, sub ochii vigilenti si bagheta dura a organelor publice de control.
Liderii autentici se nasc mult prea rar, din pacate, ca sa poata mobiliza de unii singuri miscarea in bine a unei mase decizionale largi, cu entuziasmul responsabilitatii interesului majoritar.

Dupa ce v-am plimbat nu demult pe axa deficitului bugetar Atena-Bucuresti-Sofia, astazi mergem pe axa Londra-Washington-Bucuresti si survolam pachetele de reforma sociala si masurile active pentru crearea de locuri de munca si absorbtia somerilor.

(more…)

Prima jumatate a anului 2009 pare a fi fost un veac de chinuri. Chinul colectarii veniturilor la bugetul public in vremuri dificile si cu organisme de control al evaziunii fiscale ineficiente. Ar fi trebuit sa gasim urgent raspunsuri la intrebarile: cum sa cheltuim mai bine banutii mai putini pe care ii avem? cine sa ii cheltuiasca? pe ce? Primele sapte luni se incheie insa cu un deficit bugetar de -3,5%.

Politica anti-politica ar fi fost un raspuns rezonabil care ne-ar fi strans chingile deficitului bugetar in spiritul investitiilor publice si al adoptarii cat mai grabnice a monedei euro. Cam asa cum fac acum bulgarii, dupa numirea unui excelent ministru de finante: Simeon Djankov (unul din creatorii serialului Doing Business al Bancii Mondiale). El si-a propus un obiectiv laudabil: tinta pentru intrarea in ERM II sfarsitul anului 2009 si pentru adoptarea monedei unice in anii 2012-2013 (detalii aici). Cum? Printr-o disciplina bugetara severa si prin controlul inflatiei.

In realitate, noi stam pe un buget cu un deficit estimat la -7,3% din PIB in anul curent. Stam pe un buget incins de institutiile statului inca nereformate. Deznodamantul previzibil a fost amanat cat mai mult posibil. Expunerea la realitate a fost mediata de numeroase filtre politice si sindicale, pana ce FMI si Comisia Europeana ne-a trezit la rationalitatea economica.

Cel mai important filtru ramane acela al limbajului. Fie al unui limbaj je m’en fishist intr-o viata publica traita la umbra unei cocoase administrative, ca un fel de basica supradimensionata umpluta cu neputinte si convulsii, fie al unui limbaj blocat intr-o lectie de autocompatimire in psihoza sindicala.

In cadrul sedintei din 26 august, Guvernul Romaniei a decis promovarea unui nou set de masuri economice de limitare a efectelor crizei. Cele mai importante dintre acestea tin de rationalizarea cheltuielilor publice.

- Diminuarea salariului mediu brut in administratia publica cu 15,5% in iunie 2009 fata de decembrie 2008, prin eliminarea sporurilor si a altor drepturi aiuritoare, s-a dovedit insuficienta, asa cum era si de asteptat. In sedinta de guvern din 29 august 2009 s-a luat decizia unei noi reduceri, de aceeasi magnitudine, care urmeaza a fi atinsa prin diminuarea timpului de lucru cu 10 zile neplatite sau prin alte masuri cu efecte similare asupra cheltuielilor de personal.

- Salarizarea unica (detalii aici) si diminuarea efectivului de bugetari prin reducerea agentiilor publice va rezolva o parte din problemele risipei publice. Procesul este insa lung si greoi. Sindicatele nu vor reforme de fond, ci salarii mari.

- Introducerea standardelor de cost isi va arata beneficiile numai dupa incheierea procesului de descentralizare.

- In schimb, nu este inca rezolvata problema responsabilitatii cheltuirii banului public in spiritul investitiilor productive si a investitiilor in resursa umana (prin educatie, cercetare si cultura). Cam asa cum au facut irlandezii in ultimele doua decade si jumatate. In Romania, statul a reusit sa investeasca doar 4 miliarde de euro in primele sapte luni ale anului curent, din care 70% prin eforturi proprii (termenul e relativ caci am luat un imprumut extern consistent) si 30% din resurse europene. Defalcat tabloul arata astfel: 40% din investitiile publice au fost finantate din resurse interne; 19% au fost investitii ale companiilor de stat (CNADNR, METROREX, CFR etc.); 20% din investitii s-au facut cu fonduri externe nerambursabile post-aderare si din venituri din privatizare, iar alte 10% din fonduri externe nerambursabile pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD); restul de 11% au fost cheltuieli aferente programelor cu finantare rambursabila (investitii din credite externe, inclusiv co-finantare nationala).

- Investitiile straine percep si semnaleaza riscul cresterii deficitului bugetar in tara noastra, inclusiv prin intermediul agentiei de rating Moody’s.

- Nu putem conta nici pe reluarea grabnica a cresterii economice in UE ca o conditie pentru ameliorarea exporturilor romanesti. Revenirea economica din Franta si Germania nu are inca taria ridicarii intregului bloc european.