Romanii nu reactioneaza cand vad luminita din capatul tunelului, ci doar cand ii frige tare!
Friday, May 14th, 2010De ce nu au iesit romanii si analistii nemultumiti, politicienii si comentatorii – dornici cu adevarat de schimbare si nu doar de colectarea dividentelor electorale in vremuri grele -, sa-mi fie alaturi cand am spus inca de la inceputul mandatului din 2009 ca bugetul construit nu ia suficient in calcul posibilitatile de diminuare a evaziunii fiscale:
Va dau primul exemplu: aici.
Nu am vazut nicio revolta sustinuta atunci atat de aprig de catre opozitie sau vreo instigare la revolta populara. Ne-am complacut in starea de fapt! Acum si-au facut injectia cu ratiune si institutiile direct implicate in diminuarea acestui fenomen. Vor reactiona dur, chiar daca tarziu! Macar in ceasul al 13-lea.
Toti cei care platesc spaga si mita contribuie la alimentarea economiei subterane. Nu m-ati sustinut defel nici: aici
De ce nu mi-au fost sindicatele alaturi inca de la mijlocul anului trecut cand trebuia sa disponibilizam masiv din personalul bugetar pe criterii de competenta si de integritate? Am lansat nenumarate avertismente ramase fara ecou:
etc.
Fara presiune tehnocrata autentica, fara presiune sindicala modernizata, fara actiune civica si populara, fara o opozitie zdravana la cap, fara o justitie corecta nu vom avea niciodata un guvern performant.
Competitia este cea care aduce performanta decizionala, alaturi de riscul real al sanctiunii in caz de abuzuri.
Cand alternativele concurentilor directi se inghesuie in zona penibilului, cand opiniile si criticile serioase in mass-media sunt izolate, te trezesti cu decizii guvernamentale aiuritoare.
Cand decidentul doarme linistit in post caci stie ca e aparat de o camarila bine pusa la punct va abuza de pozitia sa!
In niciun stat din lume responsabilitatea actului guvernamental nu este un dat, ci unul cultivat sub presiunea ochilor vigilenti ai cetatenilor bine organizati in patronate, sindicate, ONG-uri si, mai ales, sub ochii vigilenti si bagheta dura a organelor publice de control.
Liderii autentici se nasc mult prea rar, din pacate, ca sa poata mobiliza de unii singuri miscarea in bine a unei mase decizionale largi, cu entuziasmul responsabilitatii interesului majoritar.










