Guvernul actual lanseaza, in sfarsit, un apel puternic pentru o noua relatie intre bugetari si contribuabili. Adopta o politică de ajustare tipica mediului de afaceri in conditiile contractiei activitatii economice. Refuza sa mai accepte stufărişul instituţional public. Nu mai poate sa tolereze o maşinărie guvernamentală complicată, costisitoare şi, nu de putine ori, ineficienta. Or, se stie prea bine ca nicio institutie nu se reformeaza singura, din interior. Reducerea personalului bugetar a pornit de la analize functionale ale agentiilor guvernamentale, ale institutiilor publice centrale, dar si locale. Pentru a evita insa trocurile, improvizatiile si confuziile politice, pentru alinarea suferintelor celor concediati, e nevoie de mai mult de atat. Reducerea personalului trebuie insotita de intarirea si completarea programului guvernamental pentru stimularea formarii profesionale continue, a reconversiei profesionale si a mobilitatii teritoriale, a crearii de locuri de munca prin cresterea investitiilor, astfel incat acesti someri sa fie cat mai repede reangajati in mediul privat. Aceste masuri se impun cu atat mai mult cu cat suntem ostaticii unei politici de angajare rigide, in general a unei piete a muncii mult prea putin flexibile – blocaje generate de ignoranta, de lipsa de viziune si de vointa politica

De unde am pornit?

România este pusă în faţa unei realităţi crunte. Locul al cincilea in UE ca pondere a cheltuielilor publice cu personalul in veniturile bugetare, suprapus penultimului loc ca nivel de dezvoltare în clasamentul european. Amanarea acestei reforme ne costa scump, iar o noua amanare ar fi dezastruoasa.

Posturile aprobate anul trecut in administratia publica se ridica la 1,53 milioane in anul 2008, cu 4,4% mai mult decat in anul precedent. Din acestea, erau ocupate doar 1,39 milioane de posturi . Cresterile succesive ale salariilor din anul trecut au dus insa la o dinamica mult mai mare a cheltuielilor totale cu personalul bugetar, de 29% (metoda CASH, in RON), mai ales la nivelul autoritatilor publice locale:
- in administratia centrala: 20%;
- in administratia locala: 42%;
- in institutii finantate integral sau partial din venituri proprii: 23%.

Nu e in regula sa toleram 45 de angajati, chiar peste, in unele primarii, indiferent de numarul de locuitori. Administratiile publice locale au scapat de sub control, iar descentralizarea mult invocata va esua fara un astfel de sistem de control.

Ca pondere in totalul cheltuielilor publice cu personalul, cele din administratia locala (40%) se apropie de administratia centrala (38%), in anul 2008 (ultimele date disponibile in aceasta structura).

Semnalul era clar. Pe termen lung sistemul de salarizare nu poate fi sustinut. Legea salarizarii unitare se impune, dar era imposibil aplicabila in aceste conditii.

Decizia de reducere anuala a cheltuielilor publice cu salariile este corecta. Alternativa ar fi fost creşterea taxelor, ceea ce ar fi pus o presiune şi mai mare asupra mediului de afaceri. Corectiile ample sunt necesare pentru a evita o situatie mai grava, o depresiune economica mai adanca si mai greu de depasit.

Alte state din regiune, precum Ungaria, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia sau Lituania au fost obligate sa-si micsoreze cheltuielile bugetare prin concedieri si prin scaderea reala a salariilor, inclusiv cele ale presedintilor, premierilor si ministrilor, pentru a face fata crizei.

Unde trebuie sa ajungem?

Pentru Romania este foarte bine venit un nou cadru bugetar, prestabilit, in acord cu FMI, pe baza planurilor de personal pregatite pentru mai multi ani ani, care sa integreze planuri anuale de actiune si evaluare a performantelor activitatii administrative. Aceste rapoarte ar trebui puse la dispozitia publicului larg, pe internet.

Iesirea din criza este centrata pe resursa umana si pe investitii, iar in acest sens ne putem orienta spre:
- Facilitati consistente pentru stimularea formarii profesionale continue, a mobilitatii teritoriale si a reconversiei profesionale.
- Un sistem flexibil de angajare care sa permita reinsertia somerilor in piata fortei de munca chiar si cu un sfert sau jumatate de norma.
- Un sistem de rotatie a personalului intre departamente si institutii publice cu scopul cresterii gradului lor de pregatire, a transparentei, a conlucrarii interinstitutionale, a capacitatii de adaptare la nou.
- Mai mult decat atat, ar fi binevenit un schimb de personal intre institutiile europene de profil care ar putea imbunatati calitatea muncii efective, retelele de cooperare si de control.
- In practica romaneasca ar trebui sa fie extinsa activitatea de solutionare curenta a reclamatiilor si sesizarilor la toate tipurile de institutii publice. Toate plangerile depuse ar trebui sa fie supuse unor proceduri clare care sa permita clasificarea documentelor aferente solutionarii cazurilor semnalate – cauza, durata de solutionare, natura solutiei, efect – si publicarea lor in rapoarte anuale, publice pe internet.

Fondurile europene nerambursabile sunt generoase in acest sens.

Desigur ca este greu acceptabila schimbarea sau chiar mutilarea destinului oamenilor pe baza criteriilor bugetare publice, prin acordarea salariilor compensatorii sau a indemnizatiilor de somaj. Etica impune autoritatilor politice sa ia masuri severe impotriva coruptiei endemice si a nepotismului care au facut ravagii in administratia publica a ultimilor 20 de ani. Reducerea risipei in achizitiile publice, reducerea cheltuielilor cu reclamele sau cu deplasarile sunt caile frecventabile pentru economisirea publica. Revizitarea sistemului alambicat de beneficii sociale, peste 200 de instrumente interventioniste, pentru a le orienta mai bine spre categoriile defavorizate. Nu in ultimul rand, raportul intre forta de munca activa si pensionari este dezechilibrat, ceea ce stiu cu totii, dar masurile concrete intarzie.

Dumneavoastra pentru ce optati? Cresterea taxelor sau concedieri ale bugetarilor si concedii neplatite.

Zeci de tineri trimisi de statul roman sa studieze la cele mai bune facultati din lume nu mai au bani de mancare pentru ca Guvernul nu le-a mai platit bursele si stipendiile.

Dupa ce a terminat liceul, in 2006, Raluca Dorobantu nu a mers la o facultate din Romania, ci a plecat la studii in Anglia, la Universitatea din Liverpool. Dar pentru ca taxele de scolarizare ale universitatii britanice erau uriase pentru o familie din Romania, tanara a obtinut o bursa in valoare de 23.000 de euro pe an de la statul roman pentru a avea acces la o educatie de calitate. „Acesti bani urmau a fi folositi pentru taxele de studii, cazare, masa si un bilet de avion dus-intors pentru Romania“, explica Raluca Dorobantu, una din cei 149 de tineri care au primit finantare in valoare totala de aproximativ cinci milioane de euro pentru a se instrui la cele mai bune facultati din Europa si din Statele Unite.

Dar, asa cum ii este obiceiul in foarte multe situatii, Guvernul Romaniei nu isi respecta obligatiile si de la inceputul acestui an nu a onorat platile catre 38 de bursieri, care in acest moment se afla in imposibilitatea de a-si plati hrana si cazarea. in plus, autoritatile romane au si restante fata de zece universitati de prestigiu privind taxele de scolarizare.

„In mod normal, conform contractului, banii pentru cazare si masa trebuie sa ii primim cu doua saptamani inaintea inceperii fiecarui semestru. Eu ar fi trebuit sa primesc 4.250 de euro in septembrie si restul de 4.250 in ianuarie. In primul semestru universitar, banii mi-au venit la jumatatea lunii octombrie, sub pretextul ca persoana fara semnatura careia nu se putea incheia transferul era plecata in delegatie“, spune Raluca Dorobantu. Pentru semestrul al doilea, insa, nu a mai primit nicio suma de bani, motivele invocate de autoritati fiind dificultatile legate de instalarea noului guvern.

Bursa, dupa buget, lipsa

Programul Bursa Speciala Guvernul Romaniei a fost lansat in anul 2004 si este o initiativa comuna a Guvernului Romaniei si a reprezentantei in Romania a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Finantatorul principal al programului este Guvernul Romaniei, iar PNUD cofinanteaza intre 7% si 15% din suma si se ocupa de implementarea proiectului. „Bugetul anual al proiectului impreuna cu Planul Anual de Activitati sunt stabilite la inceputul fiecarui an intre cei doi parteneri, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii (MECI) si PNUD, dupa care banii sunt virati de catre MECI in contul PNUD. Avand in vedere ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii este o institutie publica, finantata de la bugetul de stat, nu poate incepe negocierile cu PNUD decat dupa ce bugetul national pentru anul respectiv a fost votat si publicat in Monitorul Oficial“, spune Razvan Antonescu, training and academic officer la PNUD Romania. „Cum bugetul de stat a fost adoptat foarte tarziu, procedurile mai-sus mentionate au intarziat foarte mult“, adauga el.

Dar, desi bugetul a fost aprobat de parlament, bursierii nu au primit inca banii si sunt in imposibilitatea de a se intretine. Este si cazul Alexandrei Tomescu, o tanara care este studenta in anul IV la Colegiul St. Hilda‘s din cadrul universitatii Oxford. „Colegiul la care sunt studenta a fost extrem de intelegator cu privire la imposibilitatea mea de a plati cazarea si a decis sa nu impuna penalitati si sa astepte pana cand voi intra in posesia bursei. Avand in vedere ca trimestrul se apropie de sfarsit (se termina peste o saptamana – n.r.), incep si ei sa fie ingrijorati“, spune Alexandra Tomescu.

Studentii romani, in pericol sa nu fie primiti la examene

Raluca Dorobantu, studenta de la Universitatea din Liverpool, sustine ca pana acum si-a achitat datoriile din banii trimisi de parinti, care au facut eforturi mari pentru a o ajuta, avand in vedere ca ambii sunt bugetari. „Nu stiu la ce ajutor as mai putea apela in continuare daca situatia aceasta persista. In primii doi ani de studiu, rezultatele mele au fost cele mai bune din departament, obtinand la sfarsitul primului an chiar si o distinctie din partea universitatii pentru performantele realizate“, spune Raluca Dorobantu.

Cu toate acestea, este usor de inteles ca lipsa banilor, grija ca nu mai ai bani pentru mancare, chirie sau carti poate conduce la rezultate academice sub potentialul studentului. Iar, in cazul sau, desi notele din primul semestru au fost tot bune, nu au fost la fel de bune ca in semestrele anterioare. „Am fost trimisi aici datorita performantelor deosebite obtinute in tara, urmand sa ne perfectionam la universitati de prestigiu. Guvernul s-a angajat sa ne finanteze la timp, si nu s-a tinut de cuvant“, spune Raluca Dorobantu, care adauga ca, in cazul in care va intarzia si mai mult plata taxelor de scolarizare, este probabil ca studentilor romani sa li se restrictioneze accesul la biblioteca sau sa nu fie lasati sa-si sustina examenele de sfarsit de an universitar.

«stiindu-se ca suntem bursieri ai guvernului roman, problemele cauzate dauneaza credibilitatii acestuia si imaginii pe care Romania si-o contureaza in afara.»
Raluca Dorobantu, studenta la Universitatea din Liverpool

10 universitati de prestigiu din strainatate asteapta ca Guvernul Romaniei sa deblocheze aproximativ 60.000 de euro aferente taxelor de scolarizare ale studentilor romani.