Basescu intre varianta de incredere si de neincredere:

„Bună ziua! Cred că atmosfera publică ce s-a creat în aceste zile, ca de altfel şi ajunsă, împinsă până la isterie pe la diverse posturi de televiziune, trebuie clarificată. În mod normal, n-ar fi fost treaba mea să fac o astfel de declaraţie, ci sunt probleme care ţin de Guvern. Dar în urma speculaţiilor – şi aici eu trebuie să fac menţiunea că sunt oameni şi mijloace mass-media care deliberat întreţin o profundă atmosferă de neîncredere. Eu vreau să le spun românilor că pot să aibă încredere, că Guvernul, Parlamentul, Preşedintele ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică actuală. Pentru că au fost speculaţii şi pe tema întâlnirilor pe care le-am avut în aceste zile, vreau să vă fac o declaraţie completă, ca să nu existe dubii şi speculaţii. Pe data de 4 mai, la ora 12:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru, cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu miniştrii economici şi cu specialişti de la Banca Naţională. Tot pe data de 4 mai, la ora 17:00, m-am întâlnit cu reprezentanţi ai Fondului Monetar Internaţional, ai Uniunii Europene şi ai Băncii Mondiale, echipa de evaluare a progreselor pe care le-a făcut România. Pe data de 5 mai, la ora 11:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, de asemenea, şi cu un număr mare de miniştri din domeniile economice. Şi, în sfârşit, astăzi, pe 6 mai, m-am întâlnit cu liderii structurilor şi formaţiunilor politice care susţin guvernul. Întâlnirea a avut loc la ora 9:30. Iar la ora 14:30 m-am întâlnit cu Fondul Monetar Internaţional. Motivele acestor întâlniri dense au fost legate de soluţia pe care România urmează să o adopte în continuare, pentru a face faţă crizei şi pentru a limita riscul creării unor situaţii extrem de dificile, nu numai ca efect a ceea ce se întâmplă în economia românească, pentru că aici sunt deja semnale pozitive, dar aştept şi trimestrul II, să vedem dacă evaluarea mea că ne reluăm creşterea economică din trimestrul III se va confirma, dar în primul rând, datorită influenţelor evenimentelor economice care se produc în regiunea noastră. Am sesizat că se atribuie soluţii unor anumite instituţii: ba FMI, ba, mai ştiu eu, Uniunii Europene sau altor instituţii.
Vreau să ştiţi că, de la bun început, de la bun început, atât echipa de evaluare condusă de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, cât şi Guvernul, au avut în atenţie două variante.

- Una din variante era varianta neîncrederii şi aceasta însemna creşterea TVA de la 19% la 24%, creşterea cotei unice de la 16 la 20% şi reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%, pentru a ne putea încadra într-un deficit bugetar de 6-7%, 6-8% din produsul intern brut.
- A doua variantă era vraianta încrederii, varianta în care Guvernul să-şi continue programele de restructurare masivă a cheltuielilor.

Deci, repet, niciuna din variante nu poate fi atribuită cuiva sau altcuiva. Ambele au fost variante de discuţie de la bun început. Pe varianta a doua, varianta încrederii în capacitatea Guvernului, a Parlamentului şi a instituţiilor statului român de a continua procesele de reformă, se va merge în continuare şi scrisoarea ce se va semna, memorandumul ce se va semna la sfârşitul negocierilor cu Fondul va fi expresia variantei de încredere în capacitatea instituţiilor statului român de a reforma statul şi de a restructura cheltuielile bugetare. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile – TVA şi cotă unică – era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.
Toate acestea şi decizia de a se merge pe varianta încrederii în capacitatea României de a se restructura au dus la stabilirea unor coordonate în care se va semna, în linii mari, scrisoarea către Fond, pe care o va adopta Guvernul, sperăm în şedinţa de miercuri, săptămâna viitoare.

Nu este o reţetă uşoară, dar este necesară. Şi este necesară pentru că în momentul de faţă în economia reală lucrează maxim trei milioane de oameni. Economia reală este cea care s-a restructurat puternic în anul 2009 şi primele luni ale anului 2010. Ea a reacţionat corect la criză.

Cel care nu a reacţionat corect la criză este statul, care nu şi-a diminuat consistent cheltuielile. Şi, ca să fiu plastic – este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească. Acest lucru nu mai este posibil. Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern.

În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie.

De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual – şi numeric, şi nivel de plată – ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.

De asemenea, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi din subvenţii vor fi alocaţi ţintit către cei care în mod real au nevoie de sprijin financiar. Ca să fie lucrurile mai clare, vreau să vă dau următorul exemplu: sistemul de încălzire din Bucureşti beneficiază de subvenţii masive din partea Primăriei Capitalei, dar şi a bugetului de stat. Fără deosebire de veniturile pe care le au, toţi cetăţenii din Bucureşti şi firmele racordate la sistemul centralizat primesc încălzirea subvenţionată. Or, subvenţiile globale vor fi sistate şi se va acorda subvenţie celor care au nevoie de ea. Nu sunt cuplat la încălzirea centrală, dar dacă aş fi, deşi am cel mai mare salariu, teoretic, din Administraţie, aş primi acea subvenţie, când, în mod real, ea trebuie adresată cetăţeanului care are nevoie de ea.

De asemenea, ajutorul de şomaj se va reduce cu 15%. Pentru că v-am vorbit de salarii, aş vrea să fac o menţiune: toate salariile vor fi afectate cu 25%, inclusiv salariul minim pe economie, dar Guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei. Deci, salariul minim pe economie care va fi luat în consideraţie este salariul din sectorul privat. Şi dacă prin diminuarea de la 705 lei, cât este în sectorul bugetar, cu 25%, se ajunge sub 600 de lei, nu va scădea salariul minim sub 600 de lei. Guvernul va lăsa salariul minim în vigoare aşa cum este, pentru cei din economia reală.

În România funcţionează 16 programe sociale, marea lor majoritate aplicate înainte de alegeri: de la acordare de pamperşi, până la, ştiu eu, venitul minim garantat. Ele funcţionează atât de independent una de alta, încât sunt persoane care cumulează patru, cinci ajutoare, din diverse programe, astfel încât le convine să stea acasă fără nicio problemă şi câştigă mai bine decât unul care merge la serviciu. Toate cele 16 programe sociale vor fi reanalizate şi regândite, în aşa fel încât ele să îşi atingă ţinta şi nu să devină sursă de venit fără muncă.

De asemenea, în ceea ce priveşte soluţiile ce vor fi aplicate în continuare, sunt vizate inclusiv acele excepţii care au decredibilizat acţiunea Guvernului de a reduce sporurile exagerate şi veniturile date în afara legii. Mă refer aici la cei care se află în consilii de administraţie, fiind în acelaşi timp salariaţi ai Ministerului Economiei, ai Ministerului de Finanţe, ai altor ministere. Veniturile pe care le obţin ca reprezentanţi ai statului vor fi impozitate cu procente foarte mari, rămâne să stabilească Guvernul care vor fi aceste procente. Atenţionez că, atunci când este vorba de reducerea anvelopei salariale cu 25%, este vizată şi administraţia centrală şi administraţia locală, în egală măsură sunt vizate ambele administraţii. Şi îmi fac datoria să transmit un mesaj celor din administraţia locală că nerespectarea, de data aceasta, a celor ce vor fi stabilite de Guvern va duce la reducerea cotei defalcate.

Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez că acest program era inevitabil, programul de reducere a cheltuielilor bugetului de stat, precum şi resursele alocate cheltuielilor sociale. Vreau să aveţi în vedere următorul lucru: salariile personalului bugetar reprezintă 9,4% din produsul intern brut. Asta înseamnă 28% din buget. Cheltuielile sociale, care includ şi pensiile, reprezintă 12% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă peste 35% – ca să nu rotunjesc la 36% -, dar peste 35% din bugetul de stat. Facem o socoteală elementară, să ştim unde am ajuns: 27% salariile bugetarilor, 35% costurile sociale şi asta înseamnă 62% din buget. Şi atunci ne întrebăm cum mai putem aloca bani suficienţi pentru şcoli, dând deoparte salariile, pentru spitale, pentru armată, chiar pentru funcţionarea armatei, pentru funcţionarea poliţiei, dacă noi ducem toate resursele în protecţie socială şi în salarii pentru bugetari. Nu aş vrea să facem împreună socoteala, şi o putem face cu uşurinţă, constatăm că venitul mediu în bugetul de stat este 31% din produsul intern brut, iar cheltuielile bugetului de stat sunt aproape 40%, ceea ce înseamnă că de undeva trebuie să completăm această diferenţă, de la venituri până la cheltuieli. Iar locul în care trebuie să restructurăm cheltuielile este sectorul bugetar şi sectorul social.

Cu siguranţă nu am epuizat toate măsurile, acestea au fost cele discutate, pe fond, cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene. Vor mai fi şi multe alte măsuri pe care trebuie să le ia Guvernul, cum ar fi unele modificări la Codul Muncii pentru a flexibiliza forţa de muncă, unele analize cu privire la impozite – şi aici vă dau un exemplu legat de impozitul pe terenurile agricole. Daca vă aduceţi aminte, cifra acreditată anul trecut ca fiind suprafaţa agricolă nelucrată a fost de circa 30% din total suprafaţă agricolă. Şi anul trecut, ca şi anul acesta, deţinătorii de terenuri primesc subvenţie şi pentru suprafeţele de teren nelucrate – şi nu este o subvenţiei mică, sunt circa 130 de euro pe hectar, iar impozitul pe hectar este 35 de lei. Sigur că-mi convine foarte mult să nu lucrez terenul şi în fiecare an să primesc subvenţia la hectar pe care mi-o pune la dispoziţie Uniunea Europeană. Va veni o zi în care să discutăm şi subvenţiile din agricultură. Vă pot da o cifră – şi aici: aviz foarte serios reprezentanţilor agriculturii care se plimbă în fiecare zi la televizor şi se plâng de lipsa subvenţiilor. Îi atenţionez că din cauza evaziunii din agricultură în ultimii zece ani statul român a acordat subvenţii de circa 30 de miliarde şi de pe urma agriculturii a avut încasări în ultimii zece ani de circa 400 de milioane. Acest lucru nu mai poate continua.

Nu ne putem face că nu vedem realităţi care s-au construit – din motive politice, din orice motiv – timp de 20 de ani. Dar şansa României asta este: dacă ne restructurăm cheltuielile acum, dacă punem acum capăt sau diminuăm evaziunea fiscală şi contrabanda. Din acest punct de vedere vă pot spune că în discuţiile pe care le-am avut cu membri ai Guvernului am atenţionat că responsabilitatea cea mai mare în diminuarea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu ţigări, cu alcool şi cu alte bunuri revine ministrului Vlădescu şi ministrului Blaga, cei care au instrumentele de control sau de oprire la frontieră a bunurilor care fac obiectul contrabandei.

Un subiect pe care nu l-am discutat cu Fondul, dar l-am discutat cu Guvernul este modificarea rapidă a Legii achiziţiilor publice. Şi aici vreau să vă atenţionez că apreciez necesară – şi acest subiect l-am discutat şi cu Guvernul, şi cu delegaţia Fondului – transparentizarea modului de organizare a licitaţiilor – şi încă o dată, îi invit public să utilizeze sistemele electronice de licitaţie – şi, de asemenea, trebuie făcute modificări în zona modului de atribuire a licitaţiilor. Directiva Uniunii Europene solicită să existe o structură administrativă de apel a participanţilor la licitaţie. Din păcate, legea noastră duce lucrurile până la epuizarea tuturor opţiunilor pe care o firmă care pierde licitaţia le are în justiţie. Legea va trebui să stabilească faptul că după ce structura administrativă este de acord că licitaţia a fost corectă sau incorectă se semnează sau nu se semnează contractul, în funcţie de decizia agenţiei specializate, urmând ca cei care doresc să se adreseze justiţiei să se adreseze, dar fără a bloca derularea contractului. Vă pot da câteva exemple. În momentul de faţă este un tronson de autostradă, dacă nu mă înşel, Deva-Orăştie, care a fost licitat în 2006 şi abia s-a terminat procesul, urmând să fie reluată licitaţia, pentru că cei care au participat la licitaţie nici nu mai sunt prin ţară, nu mai sunt interesaţi de licitaţie. Deci am ajuns la asemenea situaţii.

În sfârşit, dacă măsurile pe care le-am precizat se iau, se creează resursă financiară pentru câteva priorităţi majore. Una şi cea mai importantă este plata datoriilor pe care le are statul către firme. Acest lucru este esenţial pentru a încuraja firmele în procesul de reluare a creşterii economice, pentru a le crea condiţiile acceptabile pentru reluarea activităţii. O altă plată care trebuie urgent făcută este cea care vizează plata datoriilor spitalelor. În sfârşit, sumele eliberate prin luarea acestor măsuri şi multe altele pe care le va stabili Guvernul în discuţiile cu Fondul vor fi utilizate pentru a susţine proiectele cu finanţare europeană şi prioritatea este susţinerea proiectelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Sigur, aici sunt mai multe variante, cu bani, în mod direct, cu garanţii guvernamentale, dar ca să eliberezi garanţii guvernamentale trebuie să ai resursă financiară, pentru că în situaţia executării garanţiei, statul trebuie să plătească. De ce este atât de urgentă susţinerea proiectelor mici, până în 20-30 de milioane de euro? Pentru că s-a constatat că 90% din proiectele aprobate nu mai pot fi derulate, pentru că băncile nu creditează componenta autohtonă pe care firma privată sau persoana fizică ce a obţinut aprobarea proiectului trebuie să o pună alături de banii europeni.

Nu în ultimul rând – asta n-a făcut obiectul discuţiilor cu Fondul – procesul de descentralizare trebuie accelerat masiv. Aş vrea să mă înţelegeţi foarte bine şi să nu fie loc de speculaţii. Atunci când vorbim de reducerea salariilor în aparatul bugetar central şi local, nu mă refer la reducerea banilor pentru spitale, pentru şcoli, ci strict la salarii, nu la cheltuilelile de funcţionare a sistemelor, care vor fi menţinute aşa cum ele se află în buget în momentul de faţă.

Închei spunându-vă că mizez pe solidaritatea măcar a oamenilor politici din arcul guvernamental. Alternativa la acest program al încrederii pentru România este introducerea imediată a creşterii fiscalităţii, ca soluţie de a aduce bani la buget. Aş vrea să fac un comentariu. Mulţi veţi spune: reducere de 25% la fondul de salarii sau reducere de 15% la pensii. Orice calcul ne arată că, cel puţin în zona pensiilor mici, toată pensia se duce pe coşul zilnic şi pe cheltuielile curente – electricitate, telefon, gaze şi aşa mai departe. O creştere a TVA i-ar fi afectat cel puţin la fel de mult pe cei cu pensii mici ca şi reducerea cu 15% a pensiilor. Deci, aici lucrurile trebuie privite în ansamblul lor, dar esenţa, dincolo de acest lucru, a fost legată de grija de a nu pune în sarcina tuturor celor 22 de milioane şi mai ales în sarcina sectorului privat al economiei excesul de cheltuieli pe care îl are bugetul de stat al României. Închei spunând încă o dată că am încredere că vom reuşi. Eu îmi asum liniile acestui program, voi fi un partener al Guvernului şi, pentru că vă spun acest lucru, vreau să mai închid un zvon. Am înţeles că mă vedeţi în postura de a face remanieri, de a da afară miniştri. Nu pune nimeni problema remanierilor. Ceea ce ne trebuie acum este stabilitate şi încredere. Îmi este cunoscut faptul că există segmente interesate şi în instabilitate şi în lipsă de încredere. Le văd şi eu, le simt pe pielea mea, dar vom merge înainte, pentru că marea majoritate a celor responsabili înţeleg că nu mai putem amâna măsurile de reducere a cheltuielilor publice. Nereducerea lor înseamnă să continuăm să facem împrumuturi, pentru a acoperi cheltuielile sistemului statului.Nu vreau să intru în polemici cu nimeni, dar nu mă pot abţine să nu fac un comentariu, legat de cei care sunt atât de nemulţumiţi de ce a făcut Guvernul. Le-aş aduce aminte că din interese politice, au lăsat România fără guvern în ultimele patru luni ale anului 2009. Deci acest guvern a început să ia măsurile la care se angajase cu Fondul abia din ianuarie. Le-aş aduce aminte că atunci când s-a dus guvernul cu Legea pensiilor în Parlament, soluţia pe care au găsit-o pentru a încerca să obţină avantaje electorale a fost o moţiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului în perioadă de criză.

Nu aş vrea să le aduc aminte şi risipa din 2008, care a adus voturi, dar acum aduce nenorociri României. Poate că decenţa şi solidaritatea este mai bună decât demagogia, pentru că nu voi ezita să îi arăt exact aşa cum sunt, dacă uită ce au făcut până acum câteva luni, când erau la guvernare sau până la sfârşitul anului 2008, când ne duduia economia. Atunci am avertizat şi cu privire la cele 42 de ordonanţe de urgenţă care tot măreau salarii, am trimis şi legi înapoi, acolo unde a fost vorba de legi trecute prin Parlament, v-aş aduce aminte legea cu diplomaţii, care a primit un răspuns foarte prompt, 100% votată din nou. Semnalul pe care l-am tras cu privire la pensii, susţinând nesustenabilitatea lor, urmare a resurselor din fondul de pensii, mie ţineţi să îmi amintiţi tot timpul că am promulgat legea creşterii salariilor în educaţie. Aşa este, am promulgat-o, din cele 50% s-au acordat 17%, dar ea nu produce efecte. Cei care au promovat ordonanţe şi legi şi au risipit 3,2 miliarde din Fondul naţional de investiţii, să se mai gândească dacă au dreptul moral să discute acum despre ce ştiu ei.

Dacă aveţi întrebări.

Întrebare: Dacă ne puteţi spune ceva despre disponibilizări, pentru că s-a discutat şi au fost diverse cifre despre disponibilizări.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşa cum v-am spus, cele două variante au fost discutate în paralel: varianta măririi fiscalităţii, care tot viza reducerea cu 20% a veniturilor aparatului bugetar, şi varianta aceasta, în care noi ne facem curat în grădina noastră, în aparatul bugetar. Nu am convenit astăzi cu Fondul care vor fi benchmark-urile înainte de eliberarea tranşei următoare. În mod normal, tranşa următoare trebuia eliberată în partea a doua a lunii iunie, dar, cu certitudine, vor fi introduse benchmark-uri care vor face ca tranşa următoare de la Fond să intre în luna iulie, pentru a da timp Guvernului să probeze că este angajat să îşi ia măsurile pe care le convenim. La întrebarea: reducerile de personal până când se vor face? – eu cred că, aici, sindicatele au dreptate, deşi au dreptate doar când îşi aduc aminte de subiect, în realitate nu fac nimic pentru a se întâmpla altfel, şi anume au dreptate atunci când spun: trebuie să vedem într-adevăr care sunt cei buni şi care sunt cei slab pregătiţi. Şi atunci, măsura de reducere a anvelopei financiare cu 25% este una care intră în învigoare la 1 iunie. Până la sfârşitul anului, sindicatele, împreună cu şefii de instituţii din administraţia centrală, din administraţia locală n-au decât să facă comisii comune, comisii unilaterale, multilaterale, să analizeze valoarea fiecărui funcţionar şi să stabilească cine pleacă şi cine nu. Deci au timp şase luni, pentru că veniturile oricum se reduc cu 25%. Deci, nu salariile, veniturile se reduc cu 25%. Până la sfârşitul lunii decembrie pot să-şi analizeze fiecare salariat în parte. Mai ales, mai ales – şi nu vreau să se înţeleagă greşit -, nu e un război cu liderii sindicali, dar le spun cinstit ce cred despre ei, mai ales că foarte mulţi apar la televizor şi vorbesc de corupţie, ca şi cum corupţia s-ar face când se întruneşte Cabinetul, uitând domnii lideri sindicali că membrii lor sunt cei care gestionează banii în instituţiile publice ale statului. Nu ministrul semnează nici ordinea în care să se facă plăţile, nu ministrul semnează nici licitaţiile, ci salariaţii lor. Deci, e un apel la decenţă pe care îl fac la domnii lideri sindicali. Aici pun şi eu un accent foarte puternic pe respectarea procedurilor, pe respectarea preţurilor şi pe introducerea standardelor de cost.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb dacă nu consideraţi că măsurile acestea vor avea efect şi în sistemul privat.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, vor avea un efect foarte bun în sistemul privat, vor elibera sistemul privat de obligaţiile pe care le are de a produce bani ca să ţinem asemenea aparate, de asemenea dimenisuni.

Întrebare: Efecte negative…

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu am vorbit de reducerea niciunui salariu în sectorul privat. Nu există nimic care să vizeze sectorul privat. Tot ceea ce v-am spus este legat de sectorul bugetar, de stat. Sigur, dacă vom reuşi să antrenăm investiţiile în întreprinderi mici şi mijlocii, poate şi pentru câţiva kilometri de autostradă, spre satisfacţia lui Berceanu, poate că iluştrii salariaţi din sectorul public, constatând că li s-a redus salariul cu 25%, se vor îndrepta către acele întreprinderi mici şi mijlocii, unde ar putea să aibă salarii mai mari. Dar sistemul bugetar nu poate fi atât de sus, din punct de vedere al salarizării şi al veniturilor în mod deosebit, că e o mare diferenţă între salarii şi venituri, în raport cu sectorul privat, care produce banii din care trăieşte sectorul bugetar. Repet, e ca un om foarte gras şi mare, de 200 de kilograme, care stă în spinarea unuia de 50 de kilograme şi tot vrea când vede farfuria cu mâncare, tot acela gras vrea să mănânce, nu-i lasă nimic celui slab, în spatele căruia stă. Nemaifiind întrebări, vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!”

Departamentul de Comunicare Publică, Administratia Prezidentiala
06 Mai 2010

Furtul e furt şi nimic nu îl poate justifica sau tolera. Nici măcar Curtea Constituţională care invocă argumentul dreptului la viaţă privată şi care cuplează cu atâta uşurinţă confidenţialitatea cu averea demnitarilor. Cârmuirea ţării fără un ochi vigilent ţintit spre acumulările necurate de avere, cum este cel al Agenţiei Naţionale de Integritate, va crea un hău şi mai mare în bugetul public şi va lăsa prea mulţi vinovaţi nepedepsiţi. O dovedesc nu doar cei 17 ani de tranziţie românească până la crearea ANI (în anul 2007), dar şi cele mai dezvoltate state ale lumii care dispun de mecanisme de control şi verificare severe.

Strigătul românilor acriţi de hoţia banului public e tare bine justificat. Numai că ţipătul “Nu mai furaţi, băhhh!”, fără ANI, rămâne o dorinţă neînsoţită de calea prin care să-i convingem pe decidenţii publici să nu o mai facă. În noul proiect de lege propus de către guvern în şedinţa extraordinară de ieri, 26 aprilie, ANI rămâne puntea de legătură către pedeapsa care să-i îngenuncheze pe politicienii care fură din banul public. Uimirea mea este că prea mulţi români îi tolerează pentru că “mai fac ceva şi pentru oameni”.

Eu nu pot să tolerez o astfel de percepţie şi nimeni nu trebuie să asiste pasiv la adâncirea absurdităţii şi a insuportabilităţii sistemului politic la români. Cu atât mai mult politicienii înşişi, din opoziţie sau de la putere.

În schimb, opoziţia s-a grăbit să jubileze la decizia Curţii Constituţionale care bloca funcţionarea ANI. Cei din Sălaj nu au făcut excepţie. În absenţa argumentelor logice, proba furnizată este penibilă. Responsabilitatea lor s-a diluat, iar ţapul ispăşitor a devenit Monica Macovei. Proiectul ANI este unul de bun simt. Ideea trebuie sustinuta si dusa la indeplinire. Pentru asta trebuie laudata si sustinuta.

Dacă o lăsam după ei, impostura risca să fie din nou ridicată la rang de virtute şi protejată reciproc, cel puţin până atunci când este folosită drept armă electorală. Interesele oculte riscau să primeze fără intervenţia rapidă a Guvernului Boc şi a Preşedintelui Traian Băsescu.

Zidul de indiferenţă pentru orice altceva decât folosul propriu a fost dărâmat sub autoritatea celor doi lideri politici si cu sprijinul masiv al mass-mediei. În noul proiect de lege s-au pus bazele unei ANI cu temelii mai solide. Punerea în acord a vechii Legi 144/2007de funcţionare a ANI cu Constituţia nu a sacrificat transparenţa şi controlul averii unei persoane care deţine o funcţie publică. Preşedintele Comisiei Europene şi ambasadorul SUA în România şi-au exprimat public susţinerea pentru acest efort de apărare a integrităţii.

Dacă Parlamentul aprobă în regim de urgenţă acest proiect, controlul averilor demnitarilor merge mai departe, iar condiţiile de transparenţă vor obliga pe cei aflaţi în funcţii publice să-şi actualizeze declaraţiile de avere şi de interese în luna iunie a acestui an. La fel ca până acum.

Ce aduce nou proiectul de lege cu privire la activitatea ANI?

Prima noutate este că ele vor fi denumite “declaraţii de patrimoniu şi de interese” şi vor fi de două feluri: publice şi confidenţiale.
• Declaraţiile publice vor conţine elementele de activ şi pasiv ale patrimoniului, cum ar fi bunuri imobile – terenuri şi construcţii -, bunuri mobile, creanţele şi datoriile. Se vor indica natura bunurilor, modul de dobândire, valoarea de impozitare, valoarea estimată, soldurile. Nu se vor indica însă şi localităţile, adresele concrete la care se află imobilele sau băncile respective.
• Declaraţiile în regim confidenţial vor include toate aceste date – care se declarau şi până acum -, dar care vor fi transmise doar către ANI. Inspectorii de integritate le analizează, dar le păstrează în regim confidenţial.
O a doua noutate adusă de proiect este legată de natura activităţii ANI. Înainte ca inspectorii de integritate să facă analiza propriu-zisă a declaraţiilor confidenţiale, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese, aceştia sunt obligaţi să invite persoana vizată pentru a exprima un punct de vedere scris. Persoana vizată poate susţine acest punct de vedere cu orice dată sau informaţii suplimentare. După încheierea procedurii, ANI va întocmi un raport de analiză pe care îl va înainta, după caz, către ANAF sau către Parchet, cu propuneri de măsuri.

Poate Parlamentul să îmbunătăţească actualul proiect de lege?

Categoric da. Numai voinţă să fie!

Preşedintele Traian Băsescu a avansat, în cadrul întâlnirii de ieri cu directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn posibilitatea ca ţara noastră să apeleze la un nou împrumut extern.

„Este o ipoteză care se bazează pe materializarea unor riscuri de vulnerabilitate externă ale României. Depinde inclusiv de dinamica pieţelor externe, de măsura în care acestea ies sau nu din criză în 2010 – 2011. Dar, eu nu cred că se va ajunge la acest al doilea împrumut, intrucat probabilitatea de materializare a acestor riscuri este relativ redusă”, declară, la Realitatea FM, Andreea Vass, consilierul economic al primului ministru Emil Boc. Mai mult decat atat, inainte de a dezbate oportunitatea unui nou imprumut trebuie sa epuizam toate caile strategice de imbunatatire a absorbtiei fondurilor externe nerambursabile, de imbunatatire a colectarii veniturilor publice prin eliminarea fisurilor din Codul Fiscal, respectiv trebuie sa diminuam semnificativ evaziunea fiscala

(more…)

Presedintele Basescu le dovedeste politicienilor ca nu trebuie sa fie doxa de economie ca sa inteleaga de ce e nevoie acum de masuri administrative si economice dure, orientate cu prioritate catre investitii, insotite de masuri sociale prudente. Stiu ca, de prea multe ori, ratiunea si responsabilitatea par atuuri straine ale decidentilor politici. Noutatea actualelor decizii de politica publica devine automat produs public nedigerabil de catre populisti si oportunisti, darminte de catre beneficiarii de privilegii pana deunazi direct afectati.

Sa ma explic.

(more…)

Toata lumea imi repeta obsesiv aceeasi intrebare: este numirea lui Prigoana Jr. corecta ca si candidat la colegiul 1?
Grea incercare pentru mine realitatea actuala! Cuget. Ajutati-ma sa gasesc raspunsul corect.

Cred cu mare tarie in mesajele Presedintelui Traian Basescu despre:
- nevoia modernizarii statului,
- nevoia unui Parlament si a unei administratii publice mai eficiente,
- in care oamenii sa aiba competentele profesionale si politice necesare, experientele care se impun unei pozitii de prim rang in stat,
- integritatea morala, probitatea, corectitudinea, demnitatea si cinstea care definesc pe scurt omul de ONOARE si care cultiva increderea electoratului.

Sunt pozitiile publice de forta ale dansului, la care mai adauga unul: recomandarea catre oricine sa porneasca la acest drum de jos in sus, fara sa arda etapele care contribuie la formarea unui bun decident public sau legiuitor, fata de care electoratul, pe de o parte, si colegii de partid, pe de alta parte, sa aiba respect si incredere. Si sunt in totalitate de acord.

Ca pana acum lucrurile nu s-au intamplat aidoma stie toata lumea. Dar stacheta pe care ne-am impus-o acum imi pare sus ridicata, ceea ce ma conduce la intrebarea: este numirea lui Honorius Prigoana o decizie care trece peste sau pe sub stacheta invocata de catre Presedinte?

Dupa o batalie politica virulenta in care toti au incercat sa-l incolteasca, sa-l izoleze si sa-l dracizeze, Basescu ne-a invatat pe toti romanii un lucru in care eu cred de multa vreme. In viata trebuie sa fii atat de bun incat oricat te-ar fura cei din jur sa ramai tot cel mai bun. La actualele alegeri prezidentiale tocmai asta s-a intamplat! Or, asta nu inseamna nicidecum ca este perfect sau ca nu a facut greseli mai greu tolerabile. Dar ramane, de departe, cel mai bun politician!

Victoria, chiar daca e bara la bara, inchina alianta PSD-PC-PNL-UDMR plus PNG si PRM. Valurile de acuze de fraudare s-au grabit sa le urmeze celor de hartuire mediatica agresiva. Ele se sparg direct in partidele politice inca nereformate, care continua sa propuna politicieni decuplati de la nevoile, emotiile si valorile romanilor si care cred ca poate fi cumparata o natiune.

Pe de alta parte, imi doresc sa vad acuzatii fondate si sanctiuni reale, indiferent de partidul acuzat. Am convingerea ca nimeni nu a fost usa de biserica, dar ma intriga absenta completa a celor acuzati. Romania este tara coruptiei fara corupti, a mitei fara mituitori, a turismului electoral fara turisti si a hotiei fara hoti!

Dincolo de pasiunile mele politice partizane, am ales sa nu-mi pierd capacitatea de a distinge binele de rau. Din acest punct de vedere nu am niciun dubiu ca Presedintele Traian Basescu este un Presedinte mult mai pregatit decat Mircea Geoana, ata ca viziune, cat si ca actiune si fermitate.

Pe scurt: pentru ca poate si pentru ca vrea!
Oricum ar decurge viata, mai mereu avem de facut alegeri. Mai bune sau mai rele trebuie sa le facem. Nu putem sta pasivi si lasa soarta sa decida.
Acum trebuie sa alegem un presedinte. Hai sa o facem!

Pentru a intelege prezentul trebuie sa cunoastem trecutul.

(more…)

…sau 57 de ani cat le-a luat romanilor sa percuteze la apelul lui Robert Schuman pentru unificarea tarilor europene. Vizionarul ministru francez de externe propunea mai intai o comunitate bazata pe valorile simbolice ale carbunelui si otelului ca industrii vitale ale momentului, ca industrii care dadeau de fapt forta unei economii. De data asta se uneau fortele a doua rivale, Franta si Germania, si se inchidea un capitol conflictual dur.

La 9 mai 1950, Robert Schuman declara: “Europa nu va fi construita intr-o zi si nici ca parte a unui proiect general; ea va fi construita prin realizari practice care creeaza in primul rand un sentiment al scopului comun“. Pe baza acestui principiu, Franta, Italia, Germania si tarile Benelux (Legia, Tarile de Jos, Luxemburg) au semnat Tratatul de la Paris, ale carui principale puncte erau:

- libera circulatie a produselor si accesul liber la sursele de productie;

- monitorizarea permanenta a pietei pentru a evita denaturari care pot conduce la introducerea cotelor de productie;

- respectarea regulilor concurentei si trans[arenta preturilor;

- sustinerea modernizarii si transformarii sectoarelor carbunelui si otelului.

La 1 ianuarie 2007 romanii sunt primiti in familia europeana. Am fost separati decenii de comunism si, ulterior, de catre PSD care ne-a despartit de statele central si est-europene. Am intrat abia in al doilea val de aderare din acest spatiu.

Respectul europenilor se castiga insa mai greu. Pentru asta trebuie sa iesim la vot. Pe 7 iunie 2009. Primul mandat plin la Parlamentul European. Sunt alegerile romanesti pentru drepturi europene. Acest vot va trimite la Bruxelles vocile ale caror ecouri vor aduce romanilor egalitatea deplina cu ceilalti cetateni europeni.

2011: Romania in spatiul Schengen. 2014: Romania in zona Euro. Romanii nu cred intr-o Europa a barierelor si a restrictiilor. Si nici intr-o Europa cu doua tipuri de cetateni. Romanii au dreptul sa munceasca si sa circule liber in toata Europa. Asa cum cetatenii europeni au dreptul sa cunoasca si sa se bucure de valorile romanesti.

Cetatenia europeana a romanilor trebuie sa treaca de pe hartie in realitate. Scopul? Atingerea standardului mediu european de dezvoltare si calitate a vietii.

De ce PDL, vor intreba unii, si nu PSD sau PNL? TRU a dat un raspuns bun azi la lansarea candidatilor pentru europarlamentare: “pentru ca ambele partide sunt interesate de un singur roman, Traian Basescu, iar PDL se ingrijeste de toti romanii“. PSD si PNL nu au un proiect politic serios sau o platforma pentru europarlamentare, in timp ce PDL are. Am lansat-o azi. O voi posta si pe blog.

Mesajul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in fata Camerelor reunite ale Parlamentului
(14 aprilie 2009)

Stimati presedinti ai celor doua Camere,
Stimati membri ai Guvernului,
Doamnelor si domnilor parlamentari,
Excelentele voastre,
Dragi romani,

Am solicitat sa ma adresez camerelor reunite ale Parlamentului pentru a-mi exprima preocuparea fata de recentele evenimente din Republica Moldova. Consider ca avem obligatia sa analizam impreuna situatia creata la granita de est a tarii noastre, granita a Uniunii Europene.
Multi s-au intrebat de ce Presedintele Romaniei nu a reactionat imediat.

Nu am dorit sa raspundem la provocarile din ultima saptamana, care urmareau sa justifice actiunile de represiune prin invocarea atitudinii si actiunilor Romaniei. Dar nu putem sa tacem la infinit, chiar daca va pot prezenta doar o evaluare partiala.

Sunt voci care ne spun ca Romania ar trebui sa uite de Republica Moldova, sa ne prefacem ca nu avem o relatie speciala cu cetatenii acestei tari. Acestora le recomand sa-i intrebe pe romani: cum este privit cel care isi lasa fratii la greu?

Datoria noastra morala este sa nu-i abandonam pe cei care ne vorbesc limba, pe cei care se revendica de la aceeasi istorie ca si noi, pe cei care vor sa aiba in Europa un viitor comun cu cel al Romaniei, indiferent daca sunt romani, ucraineni, rusi sau de alta origine etnica. Romania nu vrea sa revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute in trecut, Romania nu vrea sa puna in discutie granitele sau suveranitatea Republicii Moldova. Este in interesul direct al Romaniei sa se invecineze cu o tara stabila si prospera.

Ca stat european, avem responsabilitatea de a face cunoscut atat aliatilor nostri, cat si celorlalte state ale lumii, ce se intampla dincolo de Prut. Atitudinea noastra pleaca de la valorile care stau la baza Uniunii Europene, comunitate de tari care are vocatia, asa cum este scris in Tratatul de la Roma din 1957, sa promoveze pacea si libertatea, chemand toate popoarele Europei care impartasesc aceste idealuri sa i se alature.

Doamnelor si domnilor,

Am fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, imediat dupa momentul proclamarii independentei acesteia la 27 august 1991. Romania a fost si primul stat care a stabilit relatii diplomatice cu Chisinaul pentru a pune bazele firesti ale relatiei intre cetatenii de pe cele doua maluri ale Prutului. Romania a facut acest gest desi teritoriul de la est de Prut a fost desprins din trupul tarii de pactul fascisto-comunist, Ribbentrop-Molotov, declarat si de catre Parlamentul Romaniei drept un act ilegal si arbitrar.

In primii ani dupa 1989, statele noastre au inceput parcurgerea unui lung drum spre edificarea unor societati moderne si democratice, fondate pe respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Si Romania si Republica Moldova se aflau in fata parcursului comun de la un regim totalitar la un stat de tip european. Si Romania si Republica Moldova si-au afirmat vointa de a consacra caracterul unic al relatiilor noastre, consolidat de utilizarea limbii romane si de o istorie comuna. Valorile europene erau impartasite atat la Bucuresti, cat si la Chisinau, iar integrarea in familia europeana era dezideratul comun al ambelor state.

Inainte de a deveni parte a Uniunii Europene, Romania a trecut printr-un proces indelungat de desprindere de trecutul totalitar. Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului si Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania au facut o necesara opera de clarificare a istoriei noastre din ultimul secol, tragand o linie de demarcatie intre Romania moderna si cele doua totalitarisme care au acaparat statul roman vreme de jumatate de veac. Astfel, am putut privi cu incredere viitorul nostru european.

Cetatenii Republicii Moldova au fost victimele unui sistem totalitar care a lasat urme adanci. Negarea identitatii romanesti este parte a acestei mosteniri totalitare. Pentru o intreaga generatie de tineri studiul limbii si literaturii romane sau al istoriei romanilor a devenit o dovada de curaj. A rosti slujba in limba romana si a oficia intr-o biserica apartinand Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, desi libertatea religioasa trebuie respectata ca orice drept universal.

Sechelele comunismului se regasesc si in teza conform careia identitatea unui stat se construieste lansand permanente acuze la adresa Romaniei si a cetatenilor sai. Nu vom accepta ca romanii sa fie culpabilizati pentru ca sunt romani. Nu vom accepta ca Romania sa fie acuzata de actiuni menite sa destabilizeze Republica Moldova. Nu vom tolera ca romanii de peste Prut sa fie umiliti doar pentru ca nu cred intr-un sistem ostil societatii deschise.

Doamnelor si domnilor,

Romania sprijina neconditionat Republica Moldova. Este in interesul direct al Romaniei ca Republica Moldova sa isi implineasca destinul european, conform aspiratiilor cetatenilor ei de a trai in securitate si stabilitate democratica. Tara noastra considera ca democratizarea si modernizarea Republicii Moldova, precum si respectarea drepturilor si libertatilor civile ale cetatenilor sai, sunt elemente fundamentale care influenteaza calitatea relatiilor cu statul vecin, iar acestea trebuie urmarite indiferent de orientarea politica a autoritatilor de la Chisinau, atat timp cat sunt rezultatul unor alegeri corecte.

Fara sa cerem nimic in schimb, am devenit avocatul vocatiei europene a Republicii Moldova. De aceeasi abordare am dat dovada si in demersurile noastre de sustinere la ONU, OSCE, Consiliul Europei, NATO si in alte organizatii regionale. Am sprijinit includerea Republicii Moldova in proiectele derulate sub egida Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, in cadrul Procesului de Cooperare in Europa de sud-est (SEECP), al Acordului de liber schimb in Europa Centrala (CEFTA), in cadrul Organizatiei Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN), al Initiativei de Cooperare in Europa de sud-est (SECI), ca sa enumar numai o parte din aceste dovezi de sustinere venite din partea noastra.

In mod constant Romania a atras atentia comunitatii internationale, Uniunii Europene si NATO, asupra pericolului pe care il reprezinta conflictele inghetate, si in mod deosebit, conflictul transnistrean. Romania a pledat pentru implicarea Uniunii Europene si a Statelor Unite ale Americii, alaturi de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina, in problematica reglementarii situatiei din zona transnistreana. Romania a sustinut decizia Uniunii Europene de a se angaja concret in aceasta problematica prin crearea si implementarea Misiunii UE de Monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, fiind multumiti de rezultatele pe care aceasta misiune le-a produs in teren. De asemenea, am apreciat numirea de catre Uniunea Europeana a unui reprezentant special pentru Republica Moldova si deschiderea unei reprezentante a Comisiei Europene la Chisinau. In plus, am adus, in mod constant, tema Republicii Moldova pe agenda sesiunilor Consiliului European.

Schimburile economice dintre tara noastra si Republica Moldova s-au intensificat constant. Exporturile acestui stat in Romania au crescut puternic mai ales in ultimul an, sustinute de regimul comercial preferential asimetric acordat de Uniunea Europeana. Romania este acum a treia sursa de importuri si prima destinatie a exporturilor din Republica Moldova.

Cu toate acestea, reactia autoritatilor de la Chisinau a vizat, cu predilectie, impiedicarea dezvoltarii firesti a relatiilor bilaterale. Astfel, Romania a fost acuzata, in repetate randuri, de „imperialism” si de „expansionism”, inclusiv in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului,
unde Romania nu a facut decat sa apere cauza propriilor ei cetateni.

Identitatea romaneasca a fost atacata prin falsificarea istoriei nationale, punerea sub semnul intrebarii a unitatii limbii romane, descurajarea afirmarii apartenentei etnice si tratamentul discriminatoriu aplicat unor institutii de presa de limba romana. In plus, la probleme pentru care exista solutii tehnice, cum ar fi solicitarea de a deschide doua consulate la Balti si Cahul sau micul trafic de frontiera, am primit raspunsuri propagandistice care, de fapt, lovesc chiar in interesele cetatenilor din Republica Moldova.

Doamnelor si domnilor,
In ultimii patru anii, in pofida sincopelor, ne-am straduit sa relansam relatiile bilaterale. Datorita acestor eforturi si convingerii ca este in interesul cetatenilor ambelor state sa beneficieze de avantajele unei relatii constructive, am reusit sa avem aproape in fiecare an intalniri si convorbiri la nivel de sef de stat, de Prim-ministru, de ministru de externe.

Am propus si s-a realizat un maximum de angajare in planul dialogului politic. De fiecare data, la sfarsitul unui asemenea parcurs optimist, liderii de la Chisinau au lansat, printr-o diplomatie publica gresit inteleasa, cele mai diverse acuzatii, nefondate, la adresa partii romane, menite sa blocheze aproape tot ce se realizase anterior. Nu am renuntat, nu ne-am angajat pe calea disputelor sterile, nu am anulat resurse sau intelegeri deja convenite, ci am continuat sa mentinem toate ofertele pozitive, care raspundeau intereselor cetatenilor din Romania si din Republica Moldova. Suntem convinsi ca nu avem dreptul sa intram intr-o logica a escaladarii, nici din perspectiva specificitatii relatiilor bilaterale si nici din cea a spiritului normelor europene. Nu vom abdica de la valorile europene si nici de la obligatiile ce ne revin prin prisma unitatii istorice, de limba si cultura, intre cele doua state.

In pofida unei abordari in care am dovedit deschidere si dorinta de dialog, suntem din nou confruntati cu atitudini ostile din partea autoritatilor din Republica Moldova, cu acuzatii fara precedent. Acuzatii, dar nu si probe!

Incercarea de externalizare a originii problemelor interne din Republica Moldova, de inchipuire a unui dusman extern si, pornind de la o asemenea abordare, acuzatiile la adresa statului roman, sunt inacceptabile si ridica semne serioase de intrebare asupra motivelor, scopurilor si semnificatiilor politice ale acestui tip de atitudine.

De fapt se incearca punerea pe seama romanilor si a statului roman a responsabilitatii pentru pasii inapoi facuti in procesul de democratizare, chiar responsabilitatea pentru dificultatile economice si sociale prin care trece Republica Moldova. Aceste acuzatii ma obliga sa afirm ca nu Romania este responsabila pentru esecul democratizarii Republicii Moldova, ci cei care o conduc in mod periculos inapoi spre trecutul comunist sovietic.

Afirmatiile autoritatilor din Republica Moldova dovedesc rea credinta si incercarea de a dezinforma. Spre exemplu, autoritatile statului vecin au anuntat introducerea regimului de vize pentru cetatenii romani, subliniind ca astfel cetatenii romani vor plati taxe asa cum cetatenii Republicii Moldova platesc pentru vizele romanesti. In realitate, cetatenii Republicii Moldova nu au platit niciodata taxa de viza, desi partea romana acorda anual circa 120 de mii de vize, mai multe decat toate celelalte state membre ale Uniunii Europene la un loc. Modalitatea de introducere de catre autoritatile de la Chisinau a regimului de vize pentru cetatenii romani, care sunt in acelasi timp si cetateni europeni, s-a facut cu incalcarea acordurilor in vigoare dintre Republica Moldova si Uniunea Europeana in materie de circulatie a persoanelor si denota atitudinea arbitrara si discriminatorie a autoritatilor de la Chisinau.
Acestea au afectat relatiile cu Romania prin initierea unor masuri ostile pe plan politic, mergand pana la declararea ca persona non grata a ambasadorului nostru. Totusi, Romania nu a intreprins contramasuri si va ramane consecventa sustinerii unei politici active in beneficiul cetatenilor Republicii Moldova si pentru integrarea acestui stat in Uniunea Europeana.

Tara noastra a condamnat violentele si distrugerile care s-au inregistrat in timpul manifestatiilor de la Chisinau si a atras atentia asupra necesitatii respectarii normelor democratice. Responsabilitatea asigurarii ordinii de drept revine conducerii Republicii Moldova. Evenimentele de la Chisinau, unde autoritatile au permis, repet, au permis accesul manifestantilor in sediile principalelor institutii ale statului, ridica semne importante de intrebare. Violentele de acum o saptamana, inclusiv devastarea unor institutii publice, nu au servit nici manifestantilor, nici opozitiei politice. Ele au servit exclusiv celor care, de fapt le-au provocat si le-au facut posibile, adica acelora care detin acum puterea.

Violenta nu este o solutie. Numai prin ajungerea la un acord asupra redemararii procesului de democratizare se poate iesi din impasul actual.

Suntem ingrijorati de represaliile pe care autoritatile Republicii Moldova le intreprind, de incalcarile grave ale drepturilor omului. Situatia este agravata de limitarea si blocarea activitatii reprezentantilor mass-media, actiuni prin care se incearca sa se ascunda opiniei publice abuzurile si comportamentul brutal al fortelor de ordine. Jurnalistii care mai pot transmite mentioneaza rapiri de persoane, retineri abuzive, amenintari, terorizarea cetatenilor, fabricarea de dosare, anchete fara asigurarea asistentei juridice pentru persoanele retinute.

Chiar daca alegerile parlamentare s-ar fi desfasurat corect, libertatile cetatenesti nu pot fi anulate. Am invatat din istoria recenta ca cenzura asupra mass-media, amenintarile si violentele asupra jurnalistilor reflecta un sentiment de ilegitimitate si nereprezentativitate.

Este condamnabila amenintarea cetatenilor cu folosirea armelor, amenintare venita din partea unor lideri marcanti ai Republicii Moldova si care tradeaza o atitudine de neinteles fata de valoarea unica a vietii fiecarui om. Atragem atentia ca utilizarea armelor impotriva populatiei civile, in randul carora se regasesc si cetateni romani, constituie o crima. In situatia inregistrarii, in asemenea circumstante, de victime omenesti, autoritatile romane vor intreprinde toate masurile pentru aducerea in fata justitiei penale internationale a persoanelor care au executat si comandat astfel de actiuni.

Romania isi manifesta preocuparea fata de agresarea si masurile ilegale intreprinse pana acum impotriva cetatenilor romani. Consideram ca neinformarea partii romane cu privire la cetatenii tarii noastre care sunt, eventual, retinuti sau arestati, precum si interzicerea stabilirii de catre acestia a legaturii cu Ambasada Romaniei pentru asigurarea asistentei consulare constituie incalcari grave ale normelor internationale. Cerem autoritatilor de la Chisinau sa asigure imediat reprezentatilor consulari ai Romaniei accesul la cetatenii romani eventual retinuti, daca aceasta situatie exista.

In ultimul timp au existat presiuni brutale fata de cetateni ai Republicii Moldova care isi afirma identitatea etnica romaneasca. Asemenea manifestari romanofobe, incurajate de actuala putere din Republica Moldova, precum si limitarea prin orice forma a dreptului de exprimare libera cu privire la apartenenta etnica reprezinta manifestari inacceptabile de intoleranta, caracteristice unor guvernari profund nedemocratice, straine de spiritul european.

Represaliile care au loc in Republica Moldova, incalcarea libertatilor fundamentale, a drepturilor omului, a libertatii de expresie, expulzarea unor jurnalisti si acuzatiile la adresa statului roman obliga Romania sa ceara efectuarea unei anchete europene asupra responsabilitatilor pentru represiunile din ultimele zile.

In conditiile in care masurile represive vor continua, Romania va analiza, in conformitate cu normele internationale, formele de asistenta umanitara si de protectie pentru cei a caror viata si integritate fizica sunt amenintate.

Doamnelor si domnilor,
Elogiez curajul si profesionalismul jurnalistilor care au reflectat corect evolutiile din statul vecin, asigurand accesul la surse de informare, atunci cand acesta se dorea a fi limitat. Am apreciat gestul de solidaritate al institutiilor media din Romania care au oferit si vor oferi sprijin colegilor din Republica Moldova.

Amintesc ca prin articolul 7 al Constitutiei, statul roman are obligatia sa acorde sprijin etnicilor romani din afara granitelor. Vom continua sa acordam sprijin persoanelor din Republica Moldova care se considera romani si simt romaneste, pentru a-si pastra identitatea. Nu putem accepta ca romanii de peste Prut sa fie izolati de restul Europei. Nu putem accepta ca, in special generatia tanara, sa nu aiba sansa de a circula liber si de a-si face studiile in tara noastra sau in restul tarilor europene.

In acest sens, amintesc ca legea romana prevede redobandirea, la cerere, a cetateniei romane de catre fostii cetateni ai statului nostru si urmasii lor, care au fost privati de acest statut impotriva vointei lor. Constat insa ca procesul birocratic prevazut de aceasta lege limiteaza drastic numarul persoanelor care beneficiaza in mod real de ea. Ca urmare, am solicitat Guvernului sa adopte, in regim de urgenta, modificarea legii cetateniei astfel incat sa putem facilita si urgenta procesul de redobandire a cetateniei de catre cei care si-au pierdut-o abuziv si de catre famiile acestora, pana la gradul trei.
Astfel, romanii din Republica Moldova isi vor putea recapata in mod accelerat cetatenia romana si vor deveni din punct de vedere legal, nu numai moral, membri ai marii familii europene.

Vom continua sa oferim acces nediscriminatoriu si gratuit tuturor tinerilor din Republica Moldova care doresc sa studieze in limba romana in invatamantul preuniversitar si in invatamantul superior din Romania. Vom continua sa sustinem prin proiecte si programe culturale spiritualitatea romaneasca din Republica Moldova. Vom continua sa oferim posibilitatea ca reprezentantii autoritatilor locale de peste Prut sa beneficieze de expertiza colegilor romani. Vom continua sa sprijinim dezvoltarea societatii civile din Republica Moldova, cunoscand, din experienta proprie, beneficiile pe care aceasta le aduce consolidarii democratice.

Acum doresc sa ma adresez in mod special tinerei generatii de peste Prut:

Dragi tineri care va puneti speranta in Romania, care va puneti speranta in institutiile europene,

Viitorul nu poate fi decat al vostru! Aveti incredere in fortele libertatii!

Totalitarismul comunist reprezinta trecutul si isi are locul numai in manuale si in cartile despre crimele sale.

Republica Moldova nu mai poate fi izolata. La 20 de ani de la caderea zidului Berlinului nimeni nu mai are dreptul sa ridice un zid intre tarile noastre.

Doamnelor si domnilor,

Azi, la granita de rasarit a Uniunii Europene, are loc un conflict intre doua sisteme de valori.
Pe 18 decembrie 2006, inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, in numele valorilor europene si universale, am tinut sa condamn regimul comunist din Romania. Azi constat cu ingrijorare ca realitati pentru care am condamnat oficial regimul comunist se regasesc la frontiera Romaniei secolului al-21-lea: absenta statului de drept, discriminarea etnica, reprimarea oponentilor, cenzura, atacarea culturii romane, utilizarea saraciei pentru a crea dependenta de puterea politica, amenintarea cu folosirea fortei impotriva propriilor cetateni. Iata elemente care, luate impreuna, creeaza o atmosfera de teroare.

La doua decenii de la revolutiile anticomuniste din 1989, tin sa reafirm valorile supreme care i-au inspirat pe cei care au decis sa nu mai traiasca in minciuna: libertatea individului nu poate fi negociata; nu exista nici o justificare pentru injosirea fiintei umane in numele unei false ratiuni de stat ori de partid; nimeni nu detine monopolul adevarului si nimeni nu poate sa nege dreptul cetatenilor la exprimarea propriilor opinii, la libera circulatie, la organizare politica in partide independente.

Fac un apel catre toate partidele politice din Romania, catre toti liderii de opinie, sa inteleaga acest moment ca un moment al solidaritatii nationale, ca un moment care nu trebuie sa ne divizeze, ca un moment in care trebuie, dimpotriva, sa le aratam tuturor ca suntem realisti, uniti si ca stim sa ne aparam interesul national.

Romania reafirma principiile Cartei ONU si pe cele ale Actului Final de la Helsinki, chemand la respectarea integritatii teritoriale, suveranitatii si independentei Republicii Moldova. In acelasi timp, avem o datorie legala, morala si de onoare fata de romanii de peste Prut.

Romania va sprijini in continuare democratizarea si europenizarea Republicii Moldova. Vom accelera acordarea cetateniei romane celor care au acest drept, vom folosi toate instrumentele politicii nationale si europene pentru a intari legaturile culturale si relatiile economice cu Republica Moldova, pentru a dezvolta asistenta acordata administratiei centrale si locale, pentru a facilita accesul elevilor si studentilor la resursele educationale din Romania.

Doamnelor si domnilor,

Romania nu va permite transformarea Prutului intr-o noua cortina de fier, Prutul trebuie sa fie doar o linie de demarcatie temporara a frontierei Uniunii Europene, pana la integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana, proces pe care tara noastra il va sustine neconditionat.
Va multumesc!

De ce rade Traian Basescu? Iata o intrebare la care ganditori mult mai bine plasati ca mine, de la Valentin Stan la Ion Cristoiu, au cautat zadarnic un raspuns fara a-l gasi. Raspuns: pentru ca are un dezvoltat simt al umorului. Ca sa ajungi si sa te mentii presedinte al Romaniei, al acestei eterne si fascinante tari, iti trebuie un simt particular al umorului. Alte calitati sunt dispensabile. si astia ca Stan, care rad doar la glumele lor, sau ca Gadea, care sufera de trista perversitate de a rade doar la glumele lui Stan, nu au cum vedea umorul intregii situatii. De asta, desi, vorba aceea, sunt plini de gratie si talent, presedinti nu vor ajunge, din pacate. Pentru ei.

Culmea e ca si eu cred ca am un pic de umor. Asa am fost crescuta.

De exemplu, pe vremea cand taica-meu avea un Trabant sau pe acolo, care mai avea in plus si gloriosul numar de XX-YY-FWC si lumea facea bancuri de el si intreba: “Ba, n-ai putut si tu sa platesti la militie sa-ti dea un numar mai de Doamne-ajuta, ca doar esti doctor???”, el raspundea intotdeauna ca numarul cu pricina ii placea. Era o descriere corecta a masinii lui de mare valoare, care avea de toate, fara WC. FWC. si frate-meu a condus aceasta masinuta vreo doi ani si sunt convinsa ca faptul ca radea de asta l-a facut un om mare – ceva mai tarziu, e drept.

Cititi, spre exemplu, The Economist de saptamana asta, care are ca articol principal o pledoarie ca Vestul sa salveze inca o data Estul (Merkel pe Vosganian, daca va duce imaginatia), iar dupa aceea priviti-l la televiziunile din RO pe un baiat in costum scumpisor numit Oprescu, o noua valoare sindicala (de la MAE), care ii apara pe functionarii din sectorul public de amenintarea ca pot pierde sporul de periclitate (reprezentat, probabil, de colegii lor din noua guvernare). Cand traiesti, ca mine, intr-o tara fara simtul umorului, unde lumea accepta scaderi de salarii si umbla cu capul in piept, ca, de, etica protestanta presupune ca D-zeu ne-a trimis criza asta financiara ca pedeapsa pentru pacatele noastre, nu stii ce pierzi. Romanii nu au simtul pacatului. Dumnezeul lor e ca Basescu (desi unii nu-l plac, dar sunt in cautarea altuia ca el, Oprescu de exemplu), unul care rade. Rade de ei.

Si ei, fac si ei ce pot. Rad de unii mai fraieri ca ei (daca gasesc pe careva la indemana). Asta rezuma toata filosofia romaneasca si trebuie sa fii un imbecil ghinionist ca Mircea Vulcanescu sa mori ca sa afli care e. Cand te putea briefa orice sofer de taxi, pe banii tai.

Eu cred ca m-as usca de plictiseala la Berlin daca nu as primi periodic stiri umoristice de acasa. Spre exemplu, ca Dan Voiculescu vrea sa intre la Academie. Nu are lucrari ISI, ca departamentul plati nu a aflat inca cine dracu’ e ISI si cat vrea, in schimb are lista celor care ar urma sa il voteze. Ii trebuie mai mult de atat? Hai sa pariem! Sau ca social-democratul cu nume predestinat Toni Grebla il va trage pe sfoara pe pedelistul sef de negocieri la capitolul coalitie, Emil Boc, dand liber retrospectiv la furt pesedistului Micky spaga?

Sau ca domnul Pinalti mai e printre noi si ca pe langa Mitica Dragomir mai are si alte idei de bagat partidul in rahat, cum ar fi Irina Schrotter, o fata cu succes in ale ei, dar care s-a maritat cu un traficant de influenta, si a traficat cu el, iar dupa aceea a avut ghinionul unei condamnari si al unei despartiri! Trebuie sa absolvi la universitatea Clanul Soprano seria I ca sa ai atata putere de predictie.

Altfel, nimic mai usor de prezis! Cine credeti voi ca a pacalit pe cine, Floricel Achim pe Zikolov Marinov sau invers? Va spun eu, amandoi l-au pacalit pe omul nostru din Moscova, care-i plateste de ani de zile mult prea mult omului nostru din Kiev (cumnatu-sau) pentru niste secrete greu de vandut la nivel de subofiter, dar care au fost upgradate brusc de intrarea Romaniei in NATO, astfel incat poate trai din nou intreaga familie extinsa (reteaua), plus SRI-ul, plus verisorul care studiaza sa capete un MBA in Occident!

Eh, trebuie sa fii iubitor de Graham Greene ca Barack Obama sau ca mine ca sa razi la poanta asta. Daca nu, rad serviciile de tine. si mai iau si sporuri de periclitate.

Dar gluma suprema este, desigur, felul in care Romania isi pregateste alegerile europene, aceasta contributie a noastra la rezolvarea deficitului democratic continental. In primul rand, luand in considerare avertismentele noastre ca nu va iesi nimeni din casa, puterea se pregateste sa ne lase sa votam doua zile in loc de una. Sunt prevazatori, dar nu destul. Ca sa votam garnitura care ni se pregateste, eu cred ca mai bine ar fi sa votam in fiecare zi de aici incolo pana in iunie si sa ne fie echivalata fiecare compostare la metrou cu un vot. Nici asta nu ne va servi la nimic daca reprezentantii nostri in Europa continua sa fie Corina Cretu si Rares Niculescu (in timp ce bulgarii il pregatesc pe Mony Passy sa devina sef NATO, iar polonezii pe Radek Sikorski ca un potential succesor al lui Barroso; numai noi ne distram sa jucam la liga dinafara tuturor ligilor!).

Pentru ca diversi oameni cu simtul umorului, ca Monica Ridzi, cred ca fac un mare serviciu familiei Basescu propunand-o pe dra Basescu ca prima odrasla de sef de stat in Parlamentul European. Va dati seama ce ras pe acolo, eu mi-am inchis telefonul deja si am incercat sa conving diversi ziaristi straini ca e mult mai pasionant sa scrie despre criza economica si raportul SAR!

Asta e o mare solutie a popoarelor fara WC, sa razi de rahatul pe care nu ai unde sa-l arunci si esti condamnat sa convietuiesti cu el. Mi se pare mie sau FWC devine un fel de situatie cronica a Romaniei, pe care doar cine are maximum de umor o poate tolera, un om normal fiind mai curand tentat sa se duca mai incolo, convins fiind ca din batalia cu rahatul doar rahatul poate iesi castigator? Ce ramane un mister pentru mine este de ce dam vina pe dreapta italiana ca ne face de… cand, vorba aceea, in Italia exista o stanga sanatoasa care sa se opuna. Numai noi stam patriotici in mijlocul… si credem ca imaginea ne-o strica altii. Nu noi!