O imagine revine obsesiv in campul constiintei mele: candidatul/a in care sa cred. Care sa ma respecte. Care sa ma inspire. Care sa ma convinga. Macar sa ma minta frumos.

Sunt satula de martafoi. Nu mai suport vocile stridente si goale. Politicieni grabiti sa acuze si sa atace oricand. Grabiti sa salveze impostura si prostia. Grabiti sa nesocoteasca legile naturii si ale societatii, ale bunului simt. Grabiti sa-si afiseze ostentativ incultura politica si economica. Nu mai suport nici privitorul nepasator sau injuraturile. Lipsa crezului ca lucrurile se pot schimba.

In realitate, optiunile electoratului sunt acum ingradite. Or, alegatorul poate responsabiliza decidentii daca societatea civila ar lupta pentru legalizarea “NUP”-lui in fata ofertei politice actuale. Vad o singura sansa de izbanda: buletinul de vot cu varianta “niciunul dintre cei propusi”. Alegerile sa se repete pana cand unul dintre cei nominalizati invinge nemultumirea alegatorilor. Scapam astfel si de capcanele trocurilor intre partide la uninominale.

Votul obligatoriu, cu care inclin sa fiu de acord, nu rezolva problema selectiei autentice. Te pune in colt. Te impinge vesnic spre raul cel mai mic. Vreau sa avem libertatea de a alege de pe raftul politicii produsul cel mai bun si nu pe cel impus de catre vanzatorul de iluzii. Daca nu e pe raft, vreau sa avem optiunea de a comanda unul. Cine se inhama la un astfel de demers civic?

Romanii au participat la vot intr-o proportie de doar 27%, apropiat de nivelul de 29% de la primele alegeri europarlamentare din 2007, dar semnificativ mai mic decat media europeana de 43% in 2009.

Pe baza rezultatelor preliminare (PPE: 263 – 273; PSE: 155 – 165; ALDE: 78 – 84; UEN: 33 – 37; VERZII: 52 – 56; COM: 33 – 37; IND: 15 – 19; ALTII: 83 – 89) putem trage cateva concluzii:

- Partidele de stanga nu au reusit sa capitalizeze politic efectele crizei economice nici in UE, nici in Romania.
- Din contra, succesul extremei drepte a fost confirmat in perioade de turbulente financiare si economice. La nivelul UE estimarile arata ca numarul lor a crescut de vreo trei ori, similar dinamicii PRM in Romania.
- Partidele de guvernamant nu si-au erodat semnificativ pozitiile in Romania.
- PDL + EBA au castigat alegerile romanesti pentru Parlamentul European.
- Principalul partid de opozitie, PNL, a inregistrat un esec imprevizibil.

In ceea ce-i priveste pe salajeni, nu pot decat sa le multumesc si sa-i felicit pentru participarea mult mai mare la vot: 40% (locul 5 in Romania). Mi-au confirmat asteptarile, catalogate de catre colegii mei de partid, de opozitie si mass-media locala mult prea optimiste.

Sunt mandra ca sunt salajeanca. UDMR ne-a tras o mama de bataie zdravana in Salaj (29,24%). PSD a obtinut 25,45% (singurul juget rosu din Ardeal inainte de aceste alegeri), PDL – 24,07%, EBA – 2,78%, PNL – 10,33% (in conditiile in care Zalaul are primar PNL) si PRM – 5,25%. Ramane, totusi, cel mai bun scor obtinut pana acum de PDL+EBA in Salaj.

Codex politicus lanseaza pe blogul sau o intrebare buna: Pe cine votam la PE? dupa care curg intrebarile garla:
“Ce faceti voi acolo, in mod exact? Adica, bun, interpelari, rapoarte, intrebari si alte frumuseti, daca nu chiar niste lobby pe ici si colo, dar as vrea o descriere in afara textului clasic. Cat de des va duceti la Bruxelles? Stati la hotel? Luati taxiul catre PE? Cunoasteti oamenii de acolo? Aveti un birou, consilieri, ceva? Il gasiti gata-mobilat? Ce culoare are mocheta? Aveti mocheta in birou? Cum incepe ziua, cat frecati menta si cat munciti? Si la CE? Cum va imbracati? Duceti dorul de acasa? Cum vorbiti cu alti europarlamentari? Unde? La ce actiuni sau activitati participati? In decursul unei saptamani, unde va duceti, cu cine va vedeti? Aveti net pe telefonul mobil, va controlati emailurile? De ce muncesc consilierii vostri asa mult pentru banii pe care-i primesc? Voi cat munciti pentru ce primiti? Vi se pare justificat salariul? V-ati adus vreodata parintii sa va viziteze la Bruxelles? Familia? Sunt mandri de voi? Cum gestionati relatia cu partidul de acasa? De ce puii mei e goala sala atunci cand vorbiti? Ce faceti voi acolo? Aia cum afuma porcul?”.

Mihnea te-ar prinde pozitia de bun jurnalist! In nicio emisiune la care am participat nu mi s-au pus intrebari atat de bune. Multe dintre reactiile celorlalti colegi, cu raspunsurile lor concrete, le gasiti aici

Eu am optat pentru a povesti despre o zi memorabila.

17 decembrie 2007 – Prima mea zi la Parlamentul European. Ma copleseste. Incepe totul cu dovada eficientei sistemice intr-una din cele mai abile birocratii din lume: ne-au ridicat de la aeroport fara sa ne anuntam sosirea. Imediat cum iesi de la check-out te asteapta o gasca de soferi ai PE care au pozele cu europarlamentarii care isi anunta sosirea, respectiv cu noii veniti pe care ei ii asteapta de la sine (cu pozele lor, inclusiv, primite prin e-mail in prealabil de la partidele nationale).
Continua apoi cu ferestrele de sticla care imbraca cladirile, la numar cam cate stele sunt in Calea Lactee. Coridoarele sunt infernal de lungi. Cladirea e somptuoasa si primul cuvant pe care trebuie sa-l inveti este hemiciclu (sala unde au loc dezbaterile si sedintele plenare).
Ne inregistram, ne acreditam si in minutul urmator ne indreptam spre propriile noastre birouri. Toate cele trebuincioase ne sunt furnizate si instalate in maximum o ora. Ma simt tare mica, dar foarte importanta ). Adresa de e-mail a aparut repede dupa instalarea calculatorului. Zbarnaie a functionarime, capcana pe care eu vreau sa o evit.
Vreau sa evit si simbioza dintre mine si avion, dar mi-e imposibil. Doua saptamani pe luna le impart intre Bruxelles si Bucuresti, cu exceptia uneia singure pe luna cand Strasbourg-ului ii revine acel prim rol.
A patra saptamana a lunii se presupune ca lucrezi la biroul/birourile de europarlamentar din tara de origine, unde stai de vorba cu cetatenii, cu mediul de afaceri, duci campanii de informare (si nu faci o banala propaganda politica! )) etc.
Toti umbla cocosati de problemele europene si unii chiar de cele globale. Atributiile curg, efectele?!?! Ideile geniale nu le-am lasat acasa, sa vedem insa cum le croim drum prin hatisul administrativ. La suprafata totul straluceste. Daca nu esti insa atent si atingi cu genunchii partea interioara a biroului ramai cu neiertatoare dare de praf. Fug la baie si ma spal repede. Tinuta conteaza, prestanta aidoma. Gandurile trebuie exprimate scurt si la obiect. Nu ai timp de palavre si carcoteli. Multe dintre luarile de cuvant trebuie sa se incadreze in maximum un minut. Altfel esti intrerupt in plen. Te acomodezi urgent la reguli, intri in comitetele de lucru care te asteapta ca margelele si nu apostrofez pe nimeni ca mi-am murdarit hainele.

Sursa: Adaptare dupa fostul meu blog

La Radio Romania Actualitati nu mai exista nicio emisiune dedicata afacerilor europene, doar stiri sau dezbateri ocazionate de evenimente. Chiar si amarata de rubrica “Europa in 5 minute” a fost de curand nejustificat amputata. Suntem complet decuplati de la dezbaterea europeana. Vin alegerile europarlamentare, iar prezenta la vot va fi foarte mica si din cauza lipsei de informare. Politicienilor le pasa prea putin de cati romani vor fi activi la vot. Interesul lor este ca din placinta aceea mica sa obtina o felie cat mai mare. Pe noi toti insa ne intereseaza ce se intampla in UE, cum ne afecteaza deciziile institutiilor europene si de ce sunt ele improtante. Ca sa nu ne trezim aruncati in derizorat de un discurs neprofesionist, tipic mioritic, legat de urmarirea convorbirilor telefonice.